March 15, 2024

Curentul International

Curentul International Magazine

 EU-Ro.crem
 
Cremă de ciocolată cu lapte și aromă de alune produsă în Serbia, aflată printre cele mai populare produse alimentare din vechea Iugoslavie, „Eurocrem” a constituit unul dintre cele mai râvnite dulciuri ce se aduceau din țara vecină pe vremea comunismului. Recenta apăruta carte purtând titlul sugestiv „EU-Ro.crem”, ne readuce în atenție, invitându-ne la justă evaluare și profundă meditație, fenomenul „frontierist” manifestat în România între anii 1949-1989, cu precădere în anul 1989 (din totalul de peste 100 000, numai în 1989 au încercat să treacă ilegal granița 50 000 de români), probă concludentă a deteriorării treptate a condițiilor sociale în acea vreme.
Motto-ul pe care autoarea Ileana Wisket l-a ales este un indicator grăitor pentru sensul în care merge acest volum de proză scurtă: „Când pierzi istorie, fie și temporar, știi că de-aici încolo poți pierde totul”. Citatul cu care debutează cartea întregește pe deplin dezvăluirea subiectului supus cercetării și evocării: „În perioada comunistă, Europa de Est producea refugiați. Nimeni nu i-a numărat nici până astăzi. Și nimeni nu își mai aduce aminte de ei. Nici măcar de cei care au fost împușcați sau uciși de câini de luptă în timpul evadării sau de cei înecați în Dunăre. Este o pată în autopercepția Europei de Est. Și probabil motivul principal pentru disprețul și inima înghețată de care dau dovadă (Herta Muller, Die Welt)”.
Structurată pe 12 secțiuni și 10 anexe, lucrarea este rezultatul unui travaliu asiduu, însemnând o laborioasă căutare, sute de pagini citite, numeroase materiale și documente examinate, mărturii, rapoarte, declarații și situații statistice ale CNSAS. Este relevantă precizarea concisă a autoarei plasată chiar în subdiviziunea „Cuvânt înainte”: „Mi-am dorit să creez un out of time, alternând materialele folosite cu povestirile bazate pe fapte reale unele, altele mai puțin, axându-mă pe drama fiecărui personaj în încercarea de a ieși din ghetoul comunist” (p. 10).
Eu-ro.crem coperta
Este de notorietate și, în același timp, regretabil că la 30 de ani de la căderea comunismului nu se cunoaște exact numărul celor care au încercat să treacă ilegal frontierele și nici numărul celor care au fost arestați și condamnați, bătuți, umiliți sau împușcați. Pentru autoritățile comuniste, „frontierist” era sinonim cu „infractor”, întrucât Codul Penal în vigoare în acea perioadă incrimina atât trecerea frauduloasă a frontierei, cât și tentativa, calificate ca „infracțiuni contra autorității”’ pedeapsa aferentă fiind închisoare de la 6 luni la 3 ani. Despre „frontieriști”, pe timpul comunismului, se vorbea cu admirație, dar doar în șoaptă. Mii și mii de români au încercat să treacă pe cont propriu granițele României, în căutarea libertății. Pentru cei care reușeau, statutul de „frontierist” constituia o monedă de schimb pentru azil politic într-o țară democratică, dar mulți transfugi și-au găsit sfârșitul pe „fâșie”, împușcați de grăniceri și îngropați în cimitirele locale.
Ileana Wisket aduce în fața cititorului prin cartea sa „EU-Ro.crem” întâmplări extrem de triste referitoare la români împușcați de grăniceri români în încercarea lor de a trece Dunărea în fosta Iugoslavie, îngropați în gropi comune, atât pe malul sârbesc, cât și pe cel românesc (un exemplu fiind cimitirul din localitatea Vârciorova). Județul Mehedinți, unde s-au petrecut dramele relatate din mărturiile culese de scriitoare, era unul care alături de Timiș și Caraș Severin, beneficia de posibilitatea păstrării unei forme de colaborare cu țara vecină de peste Dunăre, printr-un așa-numit acord pentru trafic de frontieră semnat prin anii ’70. Zona în care se aplica era limitată la circa 20 de km de la frontieră, pe ambele maluri. Locuitorii treceau granița cu permis de mic trafic (Pas), asemănător cu un pașaport, emis de Serviciul de Pașapoarte din reședința județului, valabil 5 ani, putându-se efectua 12 călătorii pe an și adăugându-se sărbătorile legale aprobate prin convenții pentru ambele țări. Aceasta înlesnea, desigur, cunoașterea în detaliu a condițiilor concrete privind posibilitatea trecerii clandestine a graniței. Toate evenimentele petrecute prezentate în colajul ce formează corpusul principal al cărții induc o puternică impresie cititorului, în special prin cât de amănunțit se pregăteau românii să depășească bariera lagărului ceaușist spre un „dincolo” sinonim cu libertatea, precum și prin barbarismul întâmpinat atunci când erau prinși, înjosiți, maltratați și returnați autorităților române cei care treceau ilegal granița către Iugoslavia.
Cartograma Trecerii Frauduloase a Frontierei
Redarea câtorva scurte fragmente din carte merită de bună seamă a fi făcută, citatele exprimând cutremurătoare fapte, obiective aprecieri și tulburătoare neliniști. „În anii ’80 era o adevărată nebunie. Începuse marea furie de plecare. Dacă nu erai inițiat, erai terminat, ca și mort” (p. 13, declarația unui martor din Orşova care evocă amintiri despre oameni împușcați și descărcarea morților pe o masă care avea atașată o chiuvetă în cimitirul local unde erau îngropați); „Agentul să lucreze cu șiretenia pisicii, care cu mișcări viclene, cu pași ascunși, cu scânteierile ce-i pornesc din ochi, urmărește șoarecele până-l zăpăcește și-l trage în cursă. Pisica nu face nicio mișcare fără folos până nu e sigură că va pune gheara pe victima ce-o urmărește pas cu pas, pândind-o cu răbdare ceasuri întregi” (p. 37, „indicația” dată la un curs de perfecționare); „Blugi, țigări, Coca Cola, Eurocrem, cafea” (p. 38, ce se găsea pe piață de la sârbi); „Știa că trebuia să privești vama de la Porțile de Fier de departe, pentru că de aproape era suspect să te oprești. Simțeai că aici latinitatea era luată de ape; dincolo, mirosea a ciocolată, vanilie, whiskey, a Felini, nuga, Soljenițîn și multă cafea. Ajungeai, dacă aveai Pas, la sârbi, într-un oraș nu mare, ci un fel de târg cochet, Kladovo. Oamenii de la noi tânjeau să se-apropie de ai lor, de o lume fără zgomot și fără teamă de beci. Ai noștri se prelingeau ca niște umbre diluate de cele mai multe ori, ai lor îți ofereau consistență și vitalitate” (p. 62-63); „Fâșia mustea de sângele frontieriștilor” (p. 79); Nu este omisă nici reamintirea condițiilor de trai la un nivel minim de subzistență cu care se confrunta o familie în Orșova: criza de benzină, se lua curentul după ora 18, se foloseau lanterne care însă nu puteau face față, se stătea mai mult în bucătărie, la aragaz, nici boiler nu se putea instala pentru că acesta consuma peste norma de curent. „Butelia rămânea piesa ce mai importantă. Adevărata monedă de schimb (…) Când ningea sau era frig, oamenii așezau cărucioarele de butelii, pietroaie mai mari sau mai mici și câte un tataie sau câte o mamaie, ninşi de vreme și din cauza bolilor socialiste. Stăteau ca niște umbre, de toate felurile, înconjurau blocurile, așteptând propoziția Vine mașina. Se mobilizau atunci cu toții. Cei din casă săreau din pat și se duceau să-și înlocuiască bunicii sau alte rude. Aceștia își transferau reumatismul încheieturilor firave, dar și entuziasmul perspectivei înălțătoare de a putea găti” (p. 95-96); „Țara era un fel de lagăr uriaș, dar de la Severin se vedeau coșurile caselor de peste Dunăre fumegând, mașinile care circulau pe șoseaua paralelă cu a noastră și se simțea miros aromat de cafea” (p. 104).
Secțiunea „Nuntă pe Dunăre” include povestirea tragică despre o originală tentativă de trecere ilegală a Dunării prin recurgerea la organizarea unei nunți cu vaporul „Mehedinți”, încercare eșuată trist pentru că „mirele” era ofițer sub acoperire al Securității, tot planul care părea foarte bine gândit fiind dejucat de angajații organului represiv.
Se cuvine remarcat că în prezentarea comentariilor întâlnite în carte, autoarea face de câteva ori referiri la celebrul roman politic „1984” al valorosului romancier și eseist englez George Orwell.
În carte se mai consemnează și evenimentul de mare atracție pentru români pe care l-a reprezentat concertul pe principalul stadion din Timișoara susținut în anul 1984 de solista Lepa Brena, cântăreață din Iugoslavia, în mare vogă în anii ’80, extrem de populară și îndrăgită în sud-vestul României, considerată un simbol al libertății, precum și impresiile acesteia la revenirea în România în anul 2012.
Colajul de întâmplări povestite ce conferă volumului o incontestabilă valoare documentară, nu dezamăgește prin fragmentarism ori diversitate nearticulată, deoarece lasă impresia coagulării în jurul unei idei persistente a scriitoarei („fenomenul frontierist”) despre care ne avertizează chiar din start: „Dedic această carte tuturor celor care, cu buzele vinete de frig, de nesomn, de dor, de foamete sau neliniște, pentru simplul motiv că s-au născut pe un anumit mal al Dunării, lipsiți de drepturi fundamentale, nemaisuportând persecuțiile și crimele politice ale regimului totalitar comunist, au avut forța și curajul să lase în urmă traiul mioritic și să plece, aruncându-se în vâltoarea și curenții necunoscutului”.
În fine, câteva cuvinte despre autoare vor completa, cu certitudine, scurta mea expunere a cărții „EU-Ro.crem”: Ileana Wisket este profesoară de limba engleză la Colegiul Național „Traian” din Drobeta Turnu Severin. Cu modestia specifică unui intelectual competent, se numără printre scriitorii discreți ai unei lumi literare altminteri agitate: dintre cărțile pe care le-a publicat trebuie amintite „Pytheas dincolo de Ocean” (ediție bilingvă română/franceză) și „Dincolo de zidul Berlinului” (ediție bilingvă română/franceză).
Dorin - poza de profil Curentul
Dorin Nădrău (S. U. A.)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.