EPIGRAME de Mos Craciun

Posted by Stefan Strajer On December - 24 - 2010

EPIGRAME de Mos Craciun

 

Autor: Sorin Olariu

MOȘ CRĂCIUN DE CRIZĂ

 

Moșul cel cu suflet mare,

Când pe-aici a dat ocol,

Ne-a luat -la fiecare-

… Toți papucii de pe hol.

PREGĂTIRI DE SEZON

 

Caloriferul l-am salvat,

L-am pregătit pentru iernat,

Că astăzi am băgat în el…

Un kilogram de antigel.

CRIZA LA ROMÂNI

 

Fulgii mari încep să cearnă,

Iar românii să exclame:

Vom muri de frig la iarnă

Sau prin martie, de foame?!

MURĂTURI DE SEZON

 

Așa, ca de sfârșit de an,

Spunea un hâtru, bun de gură,

Îm bag și soacra la borcan

Că-i cea mai bună acritură.

ÎNDEMN DE REVELION

 

Viața asta-i scurtă, frate,

Înțelege-mă odată…

De lungit, nu se mai poate,

De-aia, hai s-o facem lată!

Vă propunem un tânăr poet: GABRIEL BĂEȚAN

Posted by Stefan Strajer On December - 17 - 2010

Din ciclul: DE JUVENTUTE

 Vă propunem un tânăr poet: GABRIEL BĂEȚAN

 

 

Născut în anul 1986 la Arad. Este student la facultatea de jurnalism din cadrul Universității Aurel Vlaicu din orașul natal. A fost descoperit şi îndrumat de scriitorul Ionuţ Caragea, care îl onsideră a fi unul din cei mai promiţători scriitori al tinerei generaţii.
Este membru al mai multor cercuri literare virtuale.

Va debuta în 2011 cu volumul “Iluzii în ambalaje de carne”.

 

 

POEME INEDITE

Tăcerea ta precede asfinţitul

zile de post

singura mea hrană

vise amputate

fruntea mea grea

găseste punct de sprijin

în urmele plecărilor

trăiesc în genunchi

ca o statuie de geniu

între bocetul minutarului de la ceas

şi  lovituri de toacă

scâţâitul de dinţi

anunţă o luptă

am închis ochii

tăcerea ta precede asfinţitul

numele tău e o rugăciune uitată

la orizont iluzia ta

e ultima scânteie

Mult prea departe

când nu sunt lângă tine

mă asemăn tuturor

traiesti în fiecare reflex

mişcări mecanice

îţi traduc absenţa

iîn palpitaţii

…şi nopţile aştept o revelaţie

cu fruntea pe genunchi

amintirile îmi dau coate

adorm întodeauna după sfârşitul unui vis

distanţa dintre noi e o prăpastie

marginea ei îmi urmăreşte paşii

suntem răsăritul de soare

în două inimi diferite

ce grele sunt momentele

când te dezgrop din cer

şi te pierd din nou în lacrima mea

Când cel bătrân va cădea în genunchi

el era încă tânăr

atent la fiecare detaliu

ochii lui aveau culoarea inocenţei

descoperea fericirea în nimicuri

şi dorea să cuprindă

în fiecare senzaţie

toate răspunsurile vieţii

iubirea o ascundea

în buzunarul dintre ani şi visa

chiar dacă moartea era o umbră

ce-l urmărea

precum o hienă

aşteptându-l

să cadă în genunchi

A consemnat Sorin Olariu, redactor cultural

1 Decembrie 2010 – Ziua Naţională a României la Detroit

Posted by Stefan Strajer On December - 6 - 2010

1 Decembrie 2010 – Ziua Naţională a României la Detroit

Autor: Doina Popa (Dexter, Michigan) 

27 noiembrie 2010 pe pâmânt  american – Societatea Româno-Americană “Avram Iancu” din Michigan, a organizat ca în fiecare an întâlnirea de suflet a românilor cu ocazia Zilei Naţionale a României, la Biserica “Pogorârea Sfântului Duh” din  Warren, Michigan.

Sub semnul acestei zile de o importanţa majoră pentru românii de pretutindeni, colectivul de organizare condus de tânăra şi inimoasa profesoară Mirela Costa, preşedinta Societăţii “Avram Iancu” a stabilit un program artistic diversificat din folclorul nostru românesc. Printre cei prezenţi la eveniment recunoaştem pe membrii Societăţii “Avram Iancu”, domnul Ştefan Strajeri, directorul ziarului “Curentul Internaţional” publicaţia românilor din America şi de pretutindeni, reprezentanţi ai episcopiilor ortodoxe române din America, ai cultelor penticostale si baptiste, solişti de muzică popularǎ şi tânǎra formaţie de dansuri populare “Dor Românesc”.

Programul închinat Marii Uniri a fost prezentat de d-na Mirela Costa şi a fost deschis cu imnurile celor douǎ ţǎri: România şi SUA, dupa care preoţii Ioan Mihuţ şi Ştefan Vlad de la Biserica “Pogorârea Sfântului Duh” din Warren, Mi, preotul Sabin Pop de la Catedrala “Sfântul Gheorghe” din Southfield şi pastorul Simi Timbuc de la Biserica  penticostalǎ “Bethezda” au rostit impreunǎ cu invitaţii rugǎciunea “Tatǎl Nostru”, rugǎciune simbol a credinţei comune.

Seria de prelegeri a fost deschisǎ de d-na profesoara Doina Popa, care a vorbit despre actul Marii Uniri si importanţa Marii Adunǎri Naţionale Constituante de la 1 dec.1918

de la Alba Iulia, simbol al afirmǎrii poporului român de a-şi hotǎri singur soarta, nu de a schimba un jug cu altul, ci de asigurare a condiţiilor prielnice de dezvoltare a întregii ţǎri.

În continuare, d-na Doina Popa a amintit auditoriului, semnificatia zilei de 27 decembrie zi în care, acum 125 de ani s-a nǎscut marele nostru scriitor Liviu Rebreanu, creatorul romanului românesc modern, a cǎrui operǎ poartǎ amprenta a doua secole zbuciumate.

In continuarea prelegerilor au luat cuvântul preotul Sabin Pop şi d-l Constantin Grigorean care au subliniat în cuvinte înǎlţǎtoare marele act al Unirii de la 1918, dupǎ care s-a continuat cu prezentarea volumului de poezii si epigrame “Made in U.S.A.” aparţinând poetului  epigramist Sorin Olariu, profesor, inginer, redactor cultural al publicaţiei “Curentul Internaţional” din Michigan.

Despre autor si poemele sale apocrife a vorbit d-na prof. Doina Popa,  dupa care autorul insuşi a prezentat noul volum. Programul de prelegeri a fost presǎrat cu cantece patriotice si colinzi traditionale romanesti susţinute de soliştii: Mariana Iatagan, Bogdan Filimon, Dorel Fort, Nelu Albu. In continuarea programului aceeasi solisti au insufletit atmosfera cu cantece de joc si voie buna, atmosfera intretinuta si de  tânǎra formaţie de jocuri populare “Dor Românesc”, nou infiintata, condusa de instructoarea Simona Daraban. Au urmat mâncarea tradiţionala româneasca din care nu au lipsit colacul şi gustoasele sarmale, dansul şi jocul în horǎ şi perechi într-o atmosferǎ de veselie şi bucuria întâlnirii între romanii de pe întregul cuprins al ţǎrii mame adunaţi pe pǎmânt american. Întâlnirea de la Warren a stat sub semnul unei mari iubiri de ţarǎ şi de neam, în atmosferǎ plutind parcǎ citatul titanului romanului românesc modern Liviu Rebreanu: “Iubirea trǎieşte veşnic, fǎrǎ început şi fǎrǎ sfârşit… Prin iubire cunoşti pe Dumnezeu şi te înalţi la ceruri”

Doina Popa

POPA ĂL NEMŢĂSC – poezie în grai bănățean

Posted by Stefan Strajer On November - 15 - 2010

POPA ĂL NEMŢĂSC –  poezie în grai bănățean

 Autor: Sorin Olariu

Stai să vez’ șe întâmplare,  măi acu’, pân primăvară,

S-o fost dus uichiţu’ Nielu să să-nmoaie la Izvoară.

Ş-acolo, la Herculane, staț ca să vă povestăsc:

Nimerisă baș cu locu’ lâng-un un popă d-al nemţăsc.

Dom’ părince,-ncins la soare, buchisa dân cărţulie,

Nielu – cu ţâgarea-n gură șî uiaga dă răchie.

Başca, pă v-o asistentă, măi scăpa şî câce-o mână,

Dă-l cârpea bieta muiere cu şe-avea pî la-ndămână.

– Dom’ părince!-nşepe uica, dumetale șcii măi bine,

O’ artrita, boala asta, cum să ia, dă unge vine?

Să uită la Nielu neamţu’, dî la cap pân la pişioare,

Prişepu el care-i şpilu’ șî ţî-l luă atunşea tare:

Abăr cum, main zon, te unte? Te la trinchen… bautură,

Nopţi piertute cu fetiţen și dohan pagat pe gură!

Totul asta se adunăm și nici cât io zice: pește!

Vine-artritănu la omu’ și atunci îl polnăvește!

P-ormă-i zâsă măi dăparce că-l văzu îngândurat:

Zagt, main zon, du ai artrităn, că pe mine-ai întrebat?

– Da dă unge, dom părince!… Numa’ am șî io mirare,

C-am şicit pă la ţăitunguri cum că… papa vostru are!!!

FESTIVAL ROMÂNESC LA DETROIT

Posted by Stefan Strajer On September - 21 - 2010

FESTIVAL ROMÂNESC LA DETROIT

 

Autor: Sorin Olariu (redactor cultural Curentul International)

După cum ne-a obişnuit în ultimii ani, Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – cea mai veche biserică Ortodoxă Română din Detroit (Michigan) şi Catedrala Episcopiei Ortodoxe Române din America – a organizat cea de a sasea editie a Festivalului Românesc “Greater of Detroit”.

Manifestarea a avut loc în zilele de sambătă şi duminică (18-19 septembrie), pe o vreme splendidă şi s-a bucurat de participarea a numeroşi români stabiliţi în Michigan şi în statele invecinate: Illinois, Ohio si Indiana. Mulţi dintre ei au venit imbrăcaţi în costumele populare din zonele etnofolclorice în care s-au născut şi le-au purtat cu mândrie sub privirile oaspeţilor americani sau de alte etnii care au putut astfel să ne cunoască mai bine rădăcinile şi tradiţiile.

Invitaţi de onoare au fost ansamblul si formaţia “Doina Timişului” din Timişoara şi ansamblul “Românaşul” din Detroit, care au încântat publicul cu muzică populară şi cu dansuri tradiţionale româneşti. De un mare succes s-au bucurat mâncărurile şi băuturile de acasă, din care nu au lipsit ciorba de burtă, micii, sarmalele, vinul şi berea, băuturile fiind importate chiar din România. De asemenea, expoziţia de artă tradiţională românească din incinta catedralei a atras foarte mulţi vizitatori care s-au delectat privind exponatele aduse cu mari sacrificii din ţară.

Foto.Preoteasa Ramona Pop

Festivalul s-a încheiat cu un mare bal, cu multă muzică populara românească, dans şi voie bună, cei prezenţi plecând către case purtând în inimile lor dorul de ţara mamă, România.

În peţât cu uica Nielu – poezie in grai banatean

Posted by Stefan Strajer On July - 11 - 2010

În peţât cu uica Nielu

 Autor: Sorin Olariu

Joia asta care vine cred că să-mplineşce anu
Dă când m-am trezât cu Nielu la Grăgina Gugulanu:
– Şe măi faşi, mă Gimişcuţă? – Şe să fac, mă uica Nielu?
Am aşa o rană-n suflet dă îm vinie să-m fac fielu.

Că niepotu-miu Ghiţucă o scăpat dî la armată
Şî nu poace să să-nsoare, nu-l doreşce nişio fată
Că-i urât ca nima-n lume, crăcănat şî mare-n foale
Şî dân banii dă-i câşcigă nu-i ajiunjie nişi dă ţoale.

– Uice-aişea, zâsă uica, pântru două mii dă lei,
Pă poşitu dă Ghiţucă ţî-l însor cu şine vrei,
Cum ar fi dă par igzămplu fata lu primariu Biţă
Care faşe facultacea ca să iesă doftoriţă.

– Şine? Fata lu primariu? Păi, Firuţa, dă-ţ-o-n boală,
Nişi s-o baţ’ nu bagă-n samă un cipezăr fără şcoală!
Că-i plăceam şî meditaţii, da’ a naibii, derbedeu’
N-o intrat la facultace că l-o-mpegicat liceu’!

– Las că asta nu-i nimica, haida, sări cu adălmaşu
P-ormă merji să-i dai căpara lu na Florea, lăutaşu.
Că-ţ promit ş-o nuntă mare, stai pă paşe, fără frică,
Ş-o să-ţ cânce nana Florea, cot la cot cu Irimică

Ş-uice-aşa, beurăm, frace, câce-o ştampă dă răchie
După care uica Nielu o plecat la primărie:
– Să trăiască domnu Biţă, ăl măi mare dân primari
Ş-ăl măi tare-n banii publişi şî tătic dă fece mari!

Am venit pântru Firuţa, s-o peţăsc cum să cuvine
Fi’ncă şciu că dumetale nu o dai la orişîşine.
– Şe vorbeşci tu dă Firuţa? Nu mă scoace dân sărice
Că Firuţa me-i la şcoală, n-are cum să să mărice!

– Bine… nu ţî’ bun feşioru’? Dă-i cu nuca dă părece!…
Da’-i inşpectăr nou la bancă şî-i peţât dă mulce fece.
– Unge pleşi? I-o zâs primariu, luminîndu-să, şî lasă…
Păi dă zâşi că îi inşpectăr, parc-ai măi venit d-acasă.

Şî bătură iuce palma, iar na Nielu-ntr-o suflare
S-o şî dus cum pleşi dân flovăr păstă drum, la Banca Mare:
– Să trăiască dom derectăr, m-am gângit şî io, băsancă,
Ţ-ar cam trăbui p-aişea un inşpectăr nou la bancă.

– Păi io cre’că, uico Niele, ce-ai gângit cam prost, că zău,
N-am nevoie fincă-i criză şî ne merje tare rău.
– Faşi cum vrei, numa feşioru-i jinirilii lu primari,
Care-ş ţâne-n banca voastră milioane dă dolari

Ş-apăi nu şciu şe ce-ai faşe dacă-ş caută bancă nouă
Şî înşepe să-ş retragă num-un milion sau două.
– Ei, păi zî-i aşa, mă Niele, păi şe naibilor nu spui?
Vez? Aişea-n colţu ăsta o să ste birou lui.

Ş-uicea-aşa,-i grijât Ghiţucă, să nu-i fie dă geochi!
Numa io şî-n zî dă astăz mă cam zgârii pă la ochi.
M-am zgârşit şî vorba aia, n-am avut prea multă mince:
Dă-i dăgeam şinşi mii lu Nielu, mi-l făşea şî preşedince!

IMPOZIT PĂ MANELE – poezie in grai banatean

Posted by Stefan Strajer On May - 22 - 2010

IMPOZIT PĂ MANELE

 Autor: Sorin Olariu

poezie în grai bănăţean

Bine-ar fi la noi în ţară, bine-ar fi în România,
Dacă-n loc dă alce-alea s-ar impozita prostia,
Că guvernu pune biru pă şomeri şî militari
Pă copiii dî la şcoală, şî pă bieţî penzionari,
Numa’ nişi nu s-ar atinje dă solişcii ăşcia noi
Care fac la câce-o nuntă mii şî mii dă euroi.
Uice-aişea, cum stă traba, la săraşii manelişci:
Nu-s forţaţ să de impozit, şică-s suflece d-artişci
Care suferă pă scenă dă le trâmură chiloţî
Să ne de’ muzâcă faină, să ne cultivăm cu toţî.
Uice la săracu Guţă, care are două vile,
Bani şî aor pî la guşă, la vro douăzăşi dă chile,

Sau la Adrian Minune, cântăreţ la fel dă mare,
Care-ţ ie şinşi milioane ca să-ţ cânce o cântare,

Ori la Vali Vijelie, cum să-mburdă cu Gipanu

Da’ nu ş-o plăcit curentu, astăz să-mplineşce anu.

Şe le-aş faşe io la ăşcia, dac-aş fi io prim-ministru,
C-aş impozita maneaua dî la Tisa pân la Nistru,
Ca atunşi când lu’ artistu vrei să-i dai cu suta-n frunce
Ca să-ţ cânce v’o maneauă dî la şăs o dî la munce,

El artistu, dă uimire şî cu frică dă-nchisoare,
Să paralizeză naibii, în mijlocu cântare,
Să îş scoată iut plăvaizu, fir-ar mama lui dă zdreanţă
Şî să-ţ scrie şî să-ţ rupă, dân cotor, câce-o chitanţă!

                                                                                                          -Sorin Olariu-

Epigramisti romani contemporani

Posted by Stefan Strajer On May - 6 - 2010

Epigramisti romani contemporani

DIVORT AMIABIL

Sa divortam civilizat
Ca doar niciunul nu-i mai breaz:
Tu nu ma suferi când sunt beat,
Eu nu te sufar când sunt treaz!
Sorin Olariu – Michigan, SUA

***

DE FACTO

Spre un trai civilizat
Si o viata mai usoara,
Drumu-i greu si-ntortocheat…
Pâna ce iesim din tara.
Valeriu Cercel – Hamilton, Canada

***

CÂINII LATRA, CARAVANA TRECE

Când tara-ntreaga-i ca o satra,
Efectul este intrinsec :
E presa câinele ce latra,
Iar oamenii politici trec.
Laurentiu Ghita – Ploiesti

***

GENEZA

A glumit, asta-i ideea,
Îmbracând-o-n foi de vita,
Domnul, când crea femeia,
Nu din coasta…din costita!
Ioan Jorz – Caransebes

***

VÂRSTA

Am întrebat-o: – Câti ani ai?
Ea mi-a raspuns: – Tu câti îmi dai?
– De ce sa îti mai dau si eu?
Ti-a dat atâtia, Dumnezeu…
Ovidiu Creanga – Toronto, Canada

***

PERPETUUM MOBILE

Am alergat atâtia ani
Cu sanatatea dupa bani,
Iar astazi, când ma lasa toate,
Cu banii dupa sanatate.
Eugen Albu – Cluj-Napoca

***

UNEIA

Trandafir, de e privita,
Dar purtarile o strica-
Semn ca n-a fost altoita
Când era cu mult mai mica.
Constanta Apostol – Galati

***

VACANTA

Gândeam, privind la harta tarii,
Vacanta vrea sa ma confrunte
Cu preturile-n vârf de munte
Si traiul la nivelul marii.
Jean Buhman – Iasi

***

FEMEIA LA 40 DE ANI

E ca si vinul bun, sadea,
De vita nobila si pura,
Ce multi barbati ar vrea sa-l bea,
Dar nu toti tin la bautura…
Nicolae Bunduri – Brasov

***

UNEI EDUCATOARE

Dânsa a-nvatat cu truda
Arta celor ce educa:
Daca pruncii i se uda,
Ea îi bate de-i usuca!
Alexandru Clenciu – Bucuresti

***

LA MOARTEA UNUI BETIV

La moartea lui fu mare suparare;
Avea atâta spirt îngurgitat
Încât, când i-au aprins o lumânare,
În clipa urmatoare-a explodat.
Dan Norea – Constanta

***

LA MEDIC

La medic mergi ca la oracol…
Iesind de-acolo poti sp speri
Ca nu mai ai nici un obstacol
Spre lumea fara de dureri!
George Corbu – Bucuresti

***

BETIVUL

Un cetatean plin de artag,
De-un caragialian calibru,
La care mersul în zigzag
E starea lui de echilibru!
Valerian Lica – Bucuresti

(Selectie realizata de catre Sorin Olariu, Michigan, USA)

VICTOR VLAD DELAMARINA (1870-1896)

Posted by Stefan Strajer On April - 20 - 2010

VICTOR VLAD DELAMARINA (1870-1896)

poet şi scriitor, remarcat mai ales prin poeziile sale scrise în dialect bănăţean.

Autor: Sorin Olariu

S-a născut pe 31 august 1870  în Satul-mic, azi localitatea Victor Vlad Delamarina, de lângă Lugoj, unde tatăl său, Ion Vlad, era pe atunci prim-pretor. Mama, Sofia Vlad, născută Rădulescu, provenea dintr-o familie de intelectuali din satul Chizătău, înrudită cu familia Bredicenilor.
Anul 1882 îl va marca pe scriitor prin moartea despoticului său tată, eveniment după care mama sa pleacă la Bucureşti iar Victor rămâne la Lugoj în grija bunicilor materni şi a unei mătuşi. Poetul visează să intre la şcoala militară: „Planul meu este să întru în şcoala militară din România”.
În toamna lui 1884 copilul de numai 14 ani face cunoştinţă cu Bucureştiul: este înscris la Colegiul Sf. Sava. Aici are ocazia să-l cunoască Eliade Rădulescu, şi îşi descoperă pasiunea pentru desen. O clipă este tentat chiar să urmeze cursurile şcolii de desen. În vizită la şcoala de belle-arte, din Bucureşti este primit de Theodor Aman.
În luna iulie 1892 este confirmat ofiţer şi îşi preia serviciul în primire ca sublocotenent de marină la Galaţi, apoi la Sulina, pe vasul Bistriţa. În 1893 face o călătorie mai lungă, bogată în impresii, pe crucişătorul Elisabeta.
În 1894, în ziarul timişorean „Dreptatea”, apar cele dintâi versuri şi note din călătoria pe bricul „Mircea”, semnate „Delamarina”.
În aprilie 1895 este înaintat la gradul de locotenent de marină. Bolnav de tuberculoză, şi agravândui-se boala, îşi ia un concediu mai lung şi este trimis de familie pentru tratament la sanatoriile de la Worishofen, Abbazia şi Meran.
Se pare că acum scrie însemnările autobiografice „Cartea vieţii mele”. Tot acum îşi definitivează acuarelele, pe baza schiţelor de călătorie, sperând din tot sufletul să devină pictor.
În aprilie 1896, simţindu-se tot mai slăbit, se întoarce din străinătate acasă. În drum spre Lugoj, poposeşte câteva zile la Budapesta, la Tiberiu Brediceanu, care îl înseninează cântându-i la pian melodii populare lugojene. Pe 15 mai 1896 încetează din viaţă la Pietroasa Mare, în apropiere de Satu-Mic. Avea 26 ani. A doua zi, petrecut de consăteni, trupul său neînsufleţit este dus într-un car cu boi şi înmormântat la Lugoj.

*

ĂL MĂI TARIE OM DÎN LUMIE

Trîmbiţ, dobe, larmă, chihot,
Fluier, strîgăt, rîs şî ropot…
Şie să fie?!… Şie să fie?!…
Iacă-n tîrg, “minajărie”!
O “comegie” d-a cu fiară
Şî-mprejur lumie şî ţară.

În căletcă, o măimucă
Baş ca omu, mînca nucă;
Alta, blăstămată, şoadă,
Şă ţînea numa’ în coadă
Ş-alcele, mînca-le-ar focu!
Nu-ş găsau o clipă locu.

Lupi, urşi, mîtă, oi, cornucie,
Fel dă fel dă joavini slucie;
Chiţorani, arişi şî vulturi,
Dă prîn lume, dîn ţînuturi
D-elea gîbe, d-elea răle,
Feri-mă, Doamne, dă iăle!
Mulce-am văz’t, pă bani, viedz binie.
Cum nu viege orişîşinie.
D’apăi l-am văzut anumie
P-“ăl măi tarie om dîn lumie”,
Care să jiuca cu lieii
Şi-i băcea dă-i lua tăţ zmieii!

Cui l-o doborî-n ţărînă
Işia că-i plăcieşce-n mînă
O hîrcie d-a d-o sută
Fără dă nişi o dispută.
Dar cum mi ce puni cu neamţu,
Care-n ghinţ îţ rupie lanţu?

Să loviau fişiorii-n coacie:
“Şinie-i? Ungie-i? Care poacie?”
Cînd d-odată, iacă-amaru!
Sandu Blegia, tăbăcaru,
Să sufulcă şî tuşăşcie,
Langă “comegianţ” să-opreşcie.

Să rîgea neamţu dă Sandu,
Dară Sandu, fişiorandu,
Mi-l cuprinsă dă suptsoară
Şî nu să lăsă cu “doară”.
Strînjie-l! Suşie-l! Zî-i pă numie!
Ălui mai tarie dîn lumie!

Gîfăia neamţu a sîlă,
Dar lu Blegia nu-i fu milă,
Hopa-ţupa, ţupa-hopa!
Ş-o găsît nemţoniu popa!
“Ţînie-l! lasă-l! Ia-l dă mînă!
Zdup, cu neamţu în ţărînă!

“Bravo! Sandu să trăiască!”
Dar cînd fu să îi plăcească,
Işie neamţu : “Abăr, fracie…
Nu să pringie că-i pă spacie!”
Vrea: că-i pungă şi că-i ceacă.
Suta zuitată s-o-facă!

“Nu ce jioşi cu minie, dragă!
“Asta, viedz, în cap ţ-o bagă!
“N-ascult vorbe io şî glumie,
“Cind mi-s io mai tare-n lumie!
“Ş-adă suta!” Işie Blegia, ‘
“Că dă nu,- ‘ţ fac prau comegia!!!”

Foto. Sorin Olariu

SORIN OLARIU – POEME APOCRIFE

Posted by Stefan Strajer On March - 23 - 2010

SORIN OLARIU – POEME APOCRIFE

 

Născut la Caransebeş, Caraş-Severin. Poet, publicit şi epigramist, autor al mai multor cărţi de poezii şi epigrame. Membru al Ligii Scriitorilor şi al Uniunii Epigramiştilor din România. Actualmente este stabilit în Michigan, SUA.

DESPRE ÎNCHIDEREA ÎN SINE

 

odată demult Dumnezeu

m-a întrebat

daca vreau să mă nasc floare

şi i-am spus nu Doamne

nu Doamne

nu-mi place

că doare

apoi m-a întrebat

dacă vreau să mă nasc înger

şi i-am spus

nu Doamne

nu Doamne

nu-mi place

că sânger

de-atunci Dumnezeu

s-a închis în sine

ca într-o lacrimă

şi apoi

a tăcut

iar eu stau încă

şi-astept

să mă nasc

dintr-un pântec

de lut.

RĂTĂCIND PRIN ROUĂ STRĂINĂ

 

îmi amintesc de palma grea a tatei
cum despica cerul copilăriei
mele în două
ca un trosnet de muguri
copţi
ca o vecernie într-o limbă
uitată

îmi amintesc de palma grea a tatei
cum se unduia stângace peste
anii mei fragezi
ca un nor durut
de atâta
zbor ca o aripă de
înger ostenit

îmi amintesc de palma grea a tatei
acum când tata doar ce-a aţipit
sub iarbă
iar greierii s-au pitulat
în ţârâit

NINGEA CU VISE

 

ningea cu vise peste noi
peste livezi şi
peste casă
priveam ninsoarea
amândoi
şi se părea
că nu ne pasă

ningea cu vise peste noi
gheţarii ne creşteau
din tâmple
priveam ninsoarea
amândoi
şi nu ştiam
ce-o să se-ntâmple

ningea cu vise peste noi
peste pământ şi
peste ape
priveam ninsoarea
amândoi
când moartea
ni se furişa
sub pleoape

ADOPŢIE

 

abandonat

între întuneric şi întuneric

stăteam chircit şi

plângeam

nu plânge

nu plânge însetatule

de lumină

îmi spuse noaptea

şi mă luă

pe genunchii ei goi

atunci

am privit

pentru prima dată

în mine

ca-ntr-o adâncă

fântănă

apoi

am plecat

doar eu şi cu noaptea

mână în

mână

AM MURIT DECI EXIST

de la un timp am început să putrezesc

pe la colţuri

ca o mantie roasă

de vânt şi de

ploi

nisipul mi s-a împuţinat în clepsidra

tocită

şi s-a scurs subţiat

pe pământ

înapoi

acum ochii mei oglindesc chipul morţii

călăuză

de taină-n tărâmul

promis

prin vene îmi curge-un ocean de-ntuneric

abisul ce

umple un alt fel

de-abis

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors