Sunt toamnă

Posted by solariu On November - 28 - 2011

o frunză stingheră
în palmă îmi cade
căderea ei mută mă
doare mă
roade

pătrunde în carne să-mi
ardă de-a valma
şi mâna-ncleştată
şi ochiul şi
palma

iar moartea porneşte
să-mi cate ocol
mi-adulmecă
trupul nevolnic şi
gol

sunt una cu frunza
ce-n palmă o strâng
sunt una cu frunza
ce moare şi
plâng

şi-acum înţeleg ce
anume mă doare
sunt singur şi
veşted sunt frunza
ce moare

ORŞE NAŞ ÎŞ ARE NAŞU – poezie în grai bănăţean

Posted by Stefan Strajer On November - 8 - 2011

ORŞE NAŞ ÎŞ ARE NAŞU – poezie în grai bănăţean

 

Autor: Sorin Olariu (Michigan, USA)

Rusălin a lu Trăgulă, un cipezăr dî la Iaz,

S-o oprit cu Mercedesu ca să-ş baje neşce gaz.

Ş-acu-l şcie toată lumea: foale mari şî ghinţ dă aor

Şapce lanţă pî la guşă şî mustaţă ca dă paor.

Ş-uice-aşa că trasă frâna şî-nşepu să-ş facă norma

Că era cu-o piţipoancă fărbuită-n toată forma:

– Mişcă-ncoaşea, penzânare, fire-ai dracu piţâgoi,

Uice-aişea portofelu burduşât cu euroi!

Să porni să îi socoată, să-i astupe pă dujmani,

P-ormă scoasă la vrăjală douăzăşîşinşi dă bani.

– Hai măi iuce, prostolane, nu durmi ca o valiză,

C-am venit să-m baji penzână cu bujetu meu dă criză!

– Hăhăhă! Făcu şî toanta dă i să vegea buricu:

Ăsta-i tot aişi la PECO dă pă vremea lu na Nicu!

– Băh, tu nu prişepi nimica? ţî-l luă dân nou, Trăgulă,

Şe ce uiţ ca constipatu, parc-ai fi mâncat păsulă?!

Fă-ce-ncoaşi, încinje mâna, ia d-aişi bănuţî mei,

Bagă-i gazu, fă socoata şî păstreză-ţ rest cât vrei!

– Mincenaş! Răspunsă omu şî-i dăşchisă iuce dopu,

Iaca-ţ bag cum vrei metale, vasăzâcălea cu stropu.

Le-am făcut lu stropi socoata: dă-i dă gaz îs douăşdoi,

Dă lichid dă frână-i unu şî-ncă unu-i dă oloi.

Şî-uice-aşa, dân parcea căşî, fincă mi-s băiat giugiuc

Iaca-ţ trag ş-o “fâsâită” că ţî moale un cauciuc!

Despre educaţia copiilor în cărţile Vechiului Testament

Posted by Stefan Strajer On October - 13 - 2011

Despre educaţia copiilor în cărţile Vechiului Testament

 

Autor: Sorin Olariu (Michigan, USA)

Printre multele şi folositoarele învăţături pe care le găsim în Sfânta Scriptură este şi aceea despre familie ca nucleu al societăţii. Astfel, ni se spune încă de la început, din Cartea Genezei că familia este un aşezământ rânduit de Dumnezeu şi că datează încă de la facerea primilor oameni, creaţi în mod special şi binecuvântaţi să fie rodnici, să se înmulţească şi să umple pământul şi să-l stăpânească. Prin cuvintele: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul” (Facere I.28), Întemeietorul însuşi înzestrează familia cu un caracter sacru. Conştiinţa aceasta s-a păstrat de altfel şi la popoarele păgâne care socoteau viaţa familială în strânsă legătură cu divinitatea iar ocrotirea acesteia era încredinţată unei anume zeităţi.
Datorită caracterului ei de celulă socială prin excelenţă, familia a jucat în decursul timpului un rol dintre cele mai importante în istoria omenirii. Ea a fost dintotdeauna, încă de pe vremea protopărinţilor noştri Adam şi Eva, o adevărată celulă de regenerare a societăţii prin naşterea de copii dar şi prin creşterea şi educarea acestora. Tocmai de aceea Sfânta Scriptură consideră copiii drept un dar de la Dumnezeu şi o binecuvântare a familiei (Ps. CXXVI, 3) iar lipsa copiilor o pedeapsă divină (Lev. XX, 21, Isaia XLVII, 9).
Cum naşterea copiilor este o binecuvântare dumnezeiască, părinţilor le revine una dintre cele mai importante sarcini: creşterea şi educarea urmaşilor în conformitate cu poruncile lui Dumnezeu şi cu idealul societăţii. De aceea în cărţile Vechiului Testament, dar mai ales în cele didactice, întâlnim îndemnuri şi sfaturi care să conducă la o viaţă de familie armonioasă sub toate aspectele ei. Acestea sunt adevărate principii care stau la temelia dezvoltării şi desăvârşirii vieţii familiale.
Cuvântul familie, prin însuşi conţinutul lui, defineşte de fapt cadrul între care se desfăşoară relaţiile între părinţi şi copii. Dacă este să vorbim întâi despre obligaţiile pe care le au părinţii faţă de copii, trebuie să începem fireşte cu cea mai importantă dintre ele, aceea de a le da o educaţie. Se ştie că orice copil are încă de la naştere un complex de predispoziţii care datorită unor influenţe mai bune sau mai puţin bune din exterior îi vor forma personalitatea. Aceste influenţe şi predispoziţii pot acţiona în viitor în favoarea dezvoltării unei personalităţi sănătoase sau în detrimentul acesteia.
Din punct de vedere religios, necesitatea educaţiei rezultă din faptul că omul nu a fost perfect la crearea lui, ci perfectibil, cu misiunea de a lucra el însuşi cu multă râvnă în scopul propriei sale perfecţionări. Necesitatea educaţiei s-a afirmat şi mai pregnant în urma căderii protopărinţilor în păcatul primordial al neascultării. Pierzându-şi în acest fel ajutorul harului, omul a simţit apoi din plin necesitatea îndreptării vieţii sale spre o altă stare, mai bună şi mai luminoasă, lucru care nu se poate face decât prin educaţie. În vederea unei cât mai rodnice activităţi în acest sens, cărţile didactice dar şi întreaga Sfântă Scriptură în general, ne oferă nenumărate exemple şi sfaturi pentru părinţi în ceea ce priveşte educaţia copiilor, încât putem spune cu certitudine că această carte este un adevărat îndreptar, un manual al artei de a-i educa şi a-i creşte pe copii. De altfel, dreptul şi îndatorirea părinţilor de a-şi educa copiii rezultă din chiar actul naşterii lor, după cum ni se spune în repetate rânduri în cartea Sirah, pentru ca în Proverbe (XXIX, 15) să se concluzioneze: “Varga şi certarea aduc înţelepciune, iar tânărul care se lasă în voia apucăturilor lui, face de ruşine mamei sale.”


Faţă de Dumnezeu şi faţă de societate părinţii au o dublă datorie, constând în asigurarea tuturor condiţiilor materiale şi în îngrijirea permanentă pentru formarea şi dezvoltarea copiilor, deoarece personalitatea nu se dobândeşte doar pe cale ereditară, ci este rezultatul unei îndelungi activităţi susţinute într-un mod organizat de către educatori. Cea mai importantă îndatorire a părinţilor în educarea copiilor este cultivarea spirituală a lor, fiindcă, după cum ni se spune în Proverbe (III, 14-15), “dobândirea înţelepciunii e mai scumpă decât argintul şi preţul ei e mai mare decât al celui mai curat aur. Ea este mai preţioasă decât pietrele scumpe.” Cine nesocoteşte această datorie nu numai că îşi neglijează copiii, ci săvârşeşte o mare nedreptate faţă de societatea în care trăieşte. De aceea Sfânta Scriptură îi dezaprobă şi îi condamnă pe aceşti aşa-zişi părinţi: “Ruşine tatălui este fiul neînvăţat iar fiica spre scădere s-a născut” (Sirah, XXII, 3).
În esenţă, rolul educaţiei după cărţile didactice este următorul: plecând de la învăţătura că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său, cu scopul de a ajunge la semănarea cu El, rezultă că Omul trebuie să depună un efort susţinut pentru atingerea acestui ţel, iar lucrul acesta nu se poate obţine decât prin educaţie. Cărţile didactice cuprind numeroase reguli de conduită şi recomandă părinţilor să cultive la copii virtutea dreptăţii şi ideea de pace, ca pe nişte condiţii esenţiale ale existenţei. Cultivându-le celor mici ideea de pace, automat se va dezvolta la ei şi sentimentul iubirii faţă de semeni. Tot în cadrul educaţiei moral-sociale părinţii sunt datori a sădi în sufletul copiilor şi ideea de muncă, încredinţându-i prin diferite exemple că munca este singurul mijloc pentru agonisirea celor trebuincioase existenţei dar şi pentru propăşirea şi desăvârşirea lor. Îndemnul la muncă se găseşte în cărţile didactice aproape la fiecare pas, iar starea de lenevie care duce la degradarea fiinţei umane, la deşertăciune şi desconsiderare este combătută cu tărie: „Du-te la furnică, leneşule şi vezi munca ei şi prinde minte!…” sau: „Mergi la albină şi vezi cât este de harnică şi ce lucrare iscusită desăvârşeşte..”. (Proverbe XXII, 27).
O altă latură a educaţiei moral-sociale este şi aceea de cultivare la tânara generaţie a sentimentului de dragoste şi respect faţă de colectivitate, copiii trebuind să realizeze de mici că viaţa în comun este o formă superioară de convieţuire iar aceasta nu trebuie înţeleasă ca haos, ci ca ordine, muncă în comun şi disciplină.


Virtutea cumpătării este de asemenea recomandată în cărţile didactice ale Sfântei Scripturi, mai ales prin combaterea lăcomiei care îl poate duce pe om la degradare şi la pierderea demnităţii. Totodată, copiii trebuie sfătuiţi să nu facă apel la mânie şi la răzbunare când cineva îi nemulţumeşte deoarece acestea sunt doar nişte manifestări nesănătoase care dovedesc lipsa minţii şi a educaţiei.
Dar toate aceste sfaturi pentru o bună creştere a copiilor nu valorează nimic dacă ele nu sunt însoţite şi de exemplele proprii ale părinţilor. În primul rând copilul nu trebuie să observe niciun fel de discordanţă între cuvântul şi fapta celui care îl educă, altfel spusele părinţilor nu vor avea nicio influenţă asupra sa. În al doilea rând părinţii trebuie să fie consecvenţi şi să îşi supravegheze atent şi continuu copiii pentru că „fiul slobod se face obraznic”, după cum ne spune cartea Sirah (XXX, 8).
De remarcat că în cărţile didactice nu ne sunt relevate doar datoriile părinţilor faţă de copiii, ci şi datoriile copiilor faţă de părinţi. Astfel, părinţii trebuie să se bucure de cea mai înaltă preţuire din partea copiilor tocmai pentru strădania plină de jertfă pe care ei au depus-o şi pentru marea răspundere pe care o au privind educaţia acestora. Cel mai de seamă sentiment pe care copiii trebuie să îl nutrească faţă de părinţii lor este sentimentul iubirii, sentiment care se poate exprima prin ascultare, cinstire şi ajutorare la bătrâneţe.

 În Creştinism, raportul dintre copii şi părinţi are ca temelie Vechiul Testament. După cum în cadrul Bisericii se urmăreşte curăţirea de păcate şi sfinţirea credincioşilor prin învăţătură, prin rugăciune şi prin Sfintele Taine, tot aşa şi în cadrul familiei, care este chipul Bisericii, părinţii au datoria de a-i apăra pe copiii lor de toate relele aduse de păcat, lucru ce se poate realiza numai printr-o educaţie religios-morală şi socială sănătoasă. Mântuitorul însuşi a iubit copiii şi i-a numit „moştenitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu” (Matei XIX, 14).
Se poate spune, concluzionând, că principiile pedagogice pe care le întâlnim citind cărţile didactice ale Vechiului Testament au avut şi au în continuare o valoare deosebită în procesul de educaţie a tinerei generaţii la toate popoarele creştine. O bună dovadă a însemnătăţii acestor principii dar şi a aprecierii de care se bucură ele la creştinii ortodocşi români este citirea în Postul Mare a paremiilor care conţin texte din cărţile didactice dar şi trecerea acestor precepte moral-educative în conştiinţa milenară a poporului nostru prin intermmediul proverbelor şi zicătorilor.

UN GOST NEAŞTEPTAT – poezie satirica

Posted by Stefan Strajer On October - 10 - 2011

UN GOST NEAŞTEPTAT

 

Autor: Sorin Olariu

Într-o jioi de dimineaţa, ca tot omul, vrei-nu vrei,
Am ieşit să dau mâncare la găini şi la purcei.
La găini un pumn cu boabe, la purcei niscai lături
Că făceau potop de zarvă, cu spurcatele de guri.

Când colo, să vezi ce treabă: când eram eu mai cu spor
Mă trezesc cu un cipezăr drept la mine în obor:
– Sunt agent Jan Glod Vădanei de la firma Julitor
Şi-am adus pentru vânzare cel mai bun aspirator!

– Nu mulţam, că n-am nevoie, dar ca om de omenie
Te poftesc la mine-n casă la o ştampă de răchie.
Şi-am intrat în soba mare, cu agentul după mine
Şî cu sticla într-o mână să-l cinstesc cum e mai bine.

Dar să vez la maţe-fripte, fir-ar naibii de prostan:
Trosc! C-un băligar de vacă pe covorul meu persan.
Pe-ormă, iute, la clipită, când văzu cum am rămas
Îşi montă aspiratorul şî mi-l flutură sub nas:

– Stai să-ți fac demonstrațiunea, trage aerul adânc,
Că de nu o să dispară, îţi promit c-am să-l mănânc!
– Păi atuncea: Poftă Bună! Că dă când am dat de criză
Mi-au tăiat de tot curentul… şi la becuri, şi la priză!

 

Festivalul de artă culinară tradiţională românească – la Detroit

Posted by Gabriela Petcu On September - 28 - 2011

Începând de acum doi ani Societatea culturală româno-americană “Avram Iancu”, organizează în luna recoltelor bogate, luna septembrie, Festivalul  tradiţional românesc  de artă culinară.

           Anul acesta membrii societăţii  l-au programat pe 24 septembrie la Biserica Sfânta Treime din Troy, Mi. Cu câtva timp în urmă am găsit mesajele cu reclame pe internet şi împărţite prin bisericile româneşti din Michigan. Vestea s-a transmis cu repeziciune printre românii din Michigan şi Windsor.  Sponsorii festivalului au fost compania “Blue Tone” şi familia Mancoci.

          Meniul  comandat din timp  a excelat cu bunătăţi tradiţionale precum: ciorbă de burtă; varză a la Cluj; tocăniţă de porc cu mămăliguţă; ruladă de porc; specialitate de pui; ghiveci ca la Berzeasca;  chifteluţe cu sos marinat; garnituri , salate şi murături de casă, toate aşteptând aburinde pe suporturile încălzite spre a fi  servite oaspeţilor.

          Borcanele cu zacuscă şi bucăţile de brânză preparate în casă se odihneau ademenitoare pe mesele pe care gospodinele le-au aranjat  cât mai atrăgător. Pâinea de casă, cozonacii, prăjiturile  nu au trecut neobservate. La barul amenajat într-un colţ al sălii imense se serveau băuturile, atât din cele bahice cât şi răcoritoare  pe alese. Sala vastă cu mesele rotunde, aşezate astfel încât să lase suficient spaţiu ringului de joc şi dans au devenit după scurt timp neîncăpătoare.  Încă de la intrarea în sală am fost întâmpinaţi  de gazdele zâmbitoare, purtând cu mândrie  costumele înflorate ale portului nostru popular. Doamna  Mirela Costa,  preşedinta  societăţii   ne-a ieşit  frumoasă şi îmbujorată de emoţie  în pragul  bisericii cu urări de bun venit, ca o gazdă bucuroasă  de a primi cât mai mulţi oaspeţi. Am recunoscut apoi  şi pe ceilalţi organizatori cărora li se datorează atatea acţiuni renumite :  “ 1 Decembrie – Ziua nţională a României” ; “  Sâmbra oilor”; “Balul Mărţişorului”; “ Balul strugurilor” ; întâlniri literare si multe altele.  Menţionez doar câţiva dintre cei  a căror pricepere şi devotement sunt lăudabile:  Mirela si Dragoş Costa;  Maria Ionescu; Vasile şi Doina Simon;  Ion si Irina Coman;  Pia Nanu;  familia Liviu Feurdean;  Petrică Costandache;  Rodica Ionescu;  Eugenia Costa.

        Formaţia  orchestrei  “Traffic” condusă de Gheorghe Trâmbiţaş ne-a atras în ringul  de dans cu muzică uşoară  şi populară iar ansamblul de dansuri şi jocuri populare “Hora  Detroit”condus şi instruit de doamna  Simona Dărăban ne-a demonstrat încă odată că tradiţiile şi obiceiurile noastre strămoşeşti pot fi păstrate oriunde în lume  trăiesc români.  Din programul serii nu a lipsit nici momentul literar. Doamna prof. Cristina Rahoveanu, consultant la A.C.F.O. ON. a prezentat un nou volum de poeme, aparţinând  profesoarei Doina Popa , volum intitulat “Zbor alb în picături de rouă” apărut anul acesta la editura Eikon din Cluj .

       La această sărbătoare a românilor am recunoscut cu plăcere grupuri de familişti sosiţi de peste râul Detroit, din Windsor. Ceea ce impresionează este faptul că majoritatea  participanţilor sunt însotiţi de copii şi părinţi.  Cei cărunţi cu lacrimi în ochi de dorul stârnit  după tot ce-au lăsat acasă  pe plaiurile de baştină  iar cei mici, îmboldiţi spre revenire şi neuitare a vetrelor strămoşeşti .  Am remarcat cu bucuria revederii printre invitaţi, prezenţa domnului Ştefan Străjeri, directorul mensualului “Curentul Internaţional”, ziarul românilor de pretutindeni  şi  a colaboratorului său,  cunoscutul  epigramist şi poet  Sorin Olariu.  Ne-am despărţit  cu dorinţa de a ne revedea cât mai curând la o nouă acţiune,  un  posibil  “Bal al Strugurilor”  urmat în graba timpului de “1 Decembrie- Ziua Naţională a României”.  Frumoase acţiuni, frumoase speranţe!   Îmi tihneşte zicerea Cristinei Rahoveanu; “ Îmi place, mă atrage să particip la acţiunile românilor din Michigan. Se strâng atât de mulţi si au amploarea şi aspectul  sărbătorilor populare din satele noastre  iar mâncarea  e cea mai bună, exact ca la mama acasă. Mă simt bine şi îmi doresc întotdeauna să revin.” Vorbe de suflet rostite în grai românesc pe pământ American. Să nu uităm de unde-am plecat şi să ne purtăm   cu mândrie   portul şi tradiţiile,  dăruindu-le  nepoţilor şi strănepoţilor noştri. 

A consemnat,

 DOINA POPA

Epigrame – Made in USA

Posted by Stefan Strajer On April - 13 - 2011

EPIGRAME

De curând a apărut volumul de epigrame și poezii satirice Made in USA, autor Sorin Olariu, carte din care vă prezentăm câteva mostre de umor românesc de peste ocean.

  

MASĂ ROTUNDĂ LA TV

Un gând lăuntric mă apasă

Privind discuţiile plate:

Mai poate fi rotund-o masă

Cu-atâtea capete pătrate?

EPI-FABULĂ MIORITICĂ

Ţara noastră, de-o cutreieri,
Nu-i nici mare, nu-i nici mică,
Dar conţine-atâţia greieri
Că de-a dreptul te… furnică.

NOR VULCANIC

Peste scumpa Românie
Vine norul, trece norul,
Noi rămânem pe vecie
Cu piticul şi cu chiorul.

CUNUNIA RELIGIOASĂ

Încheiată cu: Amin!

Slujba asta ne-a adus

O fecioară mai puțin

Și un răstignit în plus.

SFAT PARINTESC

De-ai să-nveţi copile carte,

Ai s-ajungi şi tu departe;

Şi-o să ai atunci de toate…

(În Canada sau în State…)

RETROCEDARE

Cu lacrimile-n ochi şuvoi

Plângeau ţăranii pe-nserate:

Le-au dat pădurea înapoi…

C-un kilometru jumătate.

EMIGRARE

Am să vă spun acum cinstit

De ce din ţară-am emigrat:

N-aveam o sursă de venit

Şi-am prins o sursă de plecat.

NAȚIONALEI DE FOTBAL

Mă uit și eu la fotbaliști
Și nu-nțeleg, să mă iertați,
Cum niște profesioniști
Sunt totuși necalificați?!

NEUROLOGUL

Pacienți cu fel de fel

De probleme neuro

Vin cu sutele la el…

De dolari sau euro.

FEMEIA

Cea chitită să te-agaţe
Fără nicio remuşcare:
Prima dată-i cazi in braţe,
Mai apoi îi cazi în gheare.

Foto.Sorin Olariu

SORIN OLARIU – POEME

Posted by Gabriela Petcu On March - 24 - 2011

Sorin Olariu:

 

RĂTĂCIND PRIN ROUĂ STRĂINĂ

îmi amintesc de palma grea a tatei
cum despica cerul copilăriei
mele în două
ca un trosnet de muguri
copţi
ca o vecernie într-o limbă
uitată

îmi amintesc de palma grea a tatei
cum se unduia stângace peste
anii mei fragezi
ca un nor durut
de atâta
zbor ca o aripă de
înger ostenit

îmi amintesc de palma grea a tatei
acum când tata doar ce-a aţipit
sub iarbă
iar greierii s-au pitulat
în ţârâit

***

AM MURIT DECI EXIST

de la un timp am început să putrezesc

pe la colţuri

ca o mantie roasă

de vânt şi de

ploi

nisipul mi s-a împuţinat în clepsidra

tocită

şi s-a scurs subţiat

pe pământ

înapoi

acum ochii mei oglindesc chipul morţii

călăuză

de taină-n tărâmul

promis

prin vene îmi curge-un ocean de-ntuneric

abisul ce

umple un alt fel

de-abis

***

ŞARPE SĂRUTÂND

sărutând glezna subţire a nopţii poetul se împrăştie

în toate cele şasesuteşaizecişişase
de zări

pe umerii ei goi moartea îl luă să-i arate
mult-umblatele-i neumblate
cărări

la birtul din colţ trei beţivi cântă ceva despre

dragoste despre sex
despre viaţă

doar mama poetului într-un ungher plânge mocnit
cu faţa în mâini sau cu
mâinile-n faţă

hei zise ofticat barmanul cel gras cine dracului
a încuiat timpul
pe dinafară

cum cine spuse mama poetului fiul meu drag
scumpul meu fiu care astăzi învaţă
să moară

***

ULTIMUL MARE PREOT

vinovat
alunec cu sfială

la ceas de dimineaţă
peste temple sfărâmate
şi peste religii uitate
străjuite doar
de umbra timpului

sanctuarele
sunt acum umbre
rugăciunile
au apus demult
îngheţate pe buze

muribund
ultimul mare preot
îmi întinde urna
apoi se risipeşte
ca un abur de lumină
peste lucruri

deschid
şi mă cutremur
cenuşa
sunt eu

***

ŞAPTE PĂCATE

eu l-am ucis în mine

demult pe

dumnezeu

cioplind în piatră idoli

şi-uitând de rostul

meu

iisus nazariteanul m-am

bucurat să

moară

în mintea mea bolnavă

pe cruce-a doua

oară

am pângărit fecioara

cea pururea

virgină

ales-am întuneric

în loc s-aleg

lumină

apostolii scripturii

i-am omorât de-a

rândul

cu fiecare moarte

înseninându-mi

gândul

iar sfinţii-n calendare i-am

răstignit pe

veci

în patru pioneze de pe

pereţii-mi

reci

am dărâmat biserici

blesteme-am

înălţat

urcându-mi nepăsarea

la rangul de

păcat

şi-acum plângând mă caut

sunt oare de găsit

la fel de pur cum fost-am

din luturi

zămislit?

***

MĂRŢIŞOARE – Sorin OLARIU

Posted by Gabriela Petcu On March - 1 - 2011

                                                  

 

 

  • MĂRŢIŞORUL FEMEII MODERNE

    Ţi-aş prinde azi un mărţişor
    De sânul tău cel rotunjor,
    Dar dac-avem vreun ghinion
    Şi ţi se sparge-un silicon?

 

  • MĂRŢIŞORUL CA SIMBOL

    Simbolul care vrei-nu vrei
    Îţi spune lucrurile-n faţă:
    Fidelitatea -la femei-
    Atârnă de un fir de aţă.

 

  • MĂRŢIŞORUL CA MOTIV

    Cadoul cu tendinţă clară
    Pe care-un lup cu părul sur
    Îl dă la câte-o domnişoară
    Să-i meargă agăţatul… şnur.

 

  • MĂRŢIŞOR, UNEIA CAM TRECUTE

    -Să-mi prinzi, iubite-un mărţişor,
    Sub sânul meu cel rotunjor!…
    Apoi oftând, ca din rărunchi:
    -Ah, mi l-ai prins de un genunchi!

 

  • MĂRŢIŞORUL

    Două fire împletite
    Prinse-n haina găurită
    Spun aşa, pe ocolite,
    Că femeia-i cam sucită.

 

  • MĂRȚIȘORUL PROFESORULUI

    Pe sărmanul profesòr,
    O studentă cu virtute,
    L-a făcut c-un mărțișor
    De trei chile patru sute.

ANUNŢ LA RUBRICA PIERDERI

Posted by Stefan Strajer On February - 23 - 2011

ANUNŢ LA RUBRICA PIERDERI

 

Autor: Sorin Olariu

Pierdut, în circumstanţe din cele mai nasoale,

În urma unor şpriţuri şi alte protocoale,

O chestiune care nu-i bine să se piardă

Un lucru care-odată-i posibil să te ardă.

Pierdut, după o noapte cu mititei şi bere,

O chestie adâncă şi plină de mistere,

S-a dus la fel de iute precum măgaru-n ceaţă,

Şi-o pierdere ca asta te urmăreşte-o viaţă.

Şi cum din cauza asta, nici nu mă simt prea bine,

Că mă obişnuisem s-o port mereu cu mine,

N-am să vă ţin de vorbă, nu vreau s-o mai lungesc,

Şi-nchei aici anunţul, să nu vă plictisesc.

Pierdut o chestiune cu care-am fost născută,

De-aceea-mi vine-a plânge şi-s tare abătută

C-am  fost de tot azi-noapte prostuţă şi credulă:

Pierdut-am fecioria şi se declară nulă…

 

MIRELA LUNGU – o maestră a rondelului și sonetului de expresie modernă

Posted by Stefan Strajer On February - 1 - 2011

MIRELA LUNGU

o maestră a rondelului și sonetului de expresie modernă

Selectie facuta de catre Sorin Olariu

 De te-aş sluji precum o sclavă-n pat

De te-aş sluji precum o sclavă-n pat

Şi te-aş slăvi-n cetăţi precum un rege,

Nu vei putea, stăpâne, înţelege

Că eşti vândut. Chiar eu te-am cumpărat!

Nu vreau minciuni, nici glorie, nici fast,

Cuvântul dat mi-e singura avere.

Să mă despart de adevăr nu-mi cere

Şi-n cuib străin ispita s-o adast.

Cu ochii blânzi vei oglindi uimirea

De-a contempla, sub gene lungi, o Evă,

Muşcând din măr şi îmbătat de sevă,

Tu vei gusta din plin dezamăgirea

Unui Adam. Fugit din paradis,

C-un pumn de-arginţi vei măsura un vis!

 

hai, linge-mi rănile şi ce mai e de lins!

(numai iubirea)

Hai, linge-mi rănile şi ce mai e de lins!

Pe umeri port iubirile marcate,

Mi-e trupul plin de silnice păcate

Şi-n părul meu cu stele verzi a nins…

Tu porţi la gât uimirile-n cravate,

Muşcând din mărul lui Adam – convins

Că eşti, monsieur, cel mai de treabă ins

Pe drumul spre infern unde-s pavate

Doar bunele intenţii. N-am pretins

Să-mi consemnezi, Dieu, certificate

Sau garanţii că vei respinge toate

Flou-Evele. Şi dacă te-au învins

E pentru că… numai iubirea poate

Să fure cardul visagold din jeans!

 

sunt un miraj

Sunt un miraj, încerci să mă pătrunzi

Cu verbe ascuţite şi feroce,

Dar în fantasme falice te-afunzi.

Ca un copil zbanghiu şi-n plus, precoce,

Ai vrea să scrii pe sânii mei rotunzi

Poveşti neîntâmplate. Eşti veloce,

Sunt un miraj, încerci să mă patrunzi

Cu verbe ascuţite şi feroce.

Tu porţi cătuşe, iar la glezne pfunzi,

Şi-n pantaloni te-nţeapă un mişcoce!

Cât ţi-ar placea pe glezna mea s-o tunzi,

(Îmi tot şopteşte la urechi o voce…)

Sunt un miraj, de vrei să îl patrunzi,

Citeşte-ntâi “Estetika” lu’ Croce!

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors