CUM S-A NĂSCUT O CARTE – „CIPRU, COROLĂ DE LUMINĂ VIE”

Posted by Gabriela Petcu On December - 7 - 2012

George Roca

 

Mai întâi de toate ar fi bine să vă povestesc cum se naşte un scriitor! Pe la începutul anul 2009, mă „afiliasem” pe internet la un blog literar coordonat de scriitorul Nicolae Stancu, poet şi scriitor din Iaşi. Acolo mi-am construit o mică „gazeta virtuală” şi am comunicat cu mulţi dintre membri. Într-o zi m-am trezit cu un e-mail de la o doamnă căreia îi admirasem pagina creată în acel perimetru de cultură numit „Esenţe” şi căreia îi lăsasem un mic mesaj admirativ. Iată ce îmi scria:

 

„Stimate domn,

Credeţi-mă că nu mi-e chiar simplu să vă scriu în aceste momente în care, cu toată sinceritatea, sunt foarte emoţionată. Vă mulţumesc pentru că aţi avut amabilitatea să poposiţi pe pagina mea, un simplu truditor în folosul binelui (sau cel puţin aşa simt şi cred eu). (…) Am amintit, în cele câteva cuvinte adunate şi scrise sub impactul emoţiilor de o invitaţie pentru a vizita Vlădeasa şi nu renunţ la această idee!!! (…) După cum aţi observat, încerc să adun «live» o mână de oameni care scriu pe «Esenţe» sau pe alte site-uri, într-o tabără la Felix, în luna mai a acestui an. Vom fi destul de puţini, dar cu siguranţă va veni doar cine are îndemn şi cine trebuie. Nu ascund faptul că mi-ar fi plăcut să vă avem cu noi, însă cu siguranţă vă vom simţi spiritul acolo, în slujirea Cuvântului-rege, în  cenaclurile ce le vom organiza timp de 10 zile.

Vreau însă să vă destăinui faptul că intenţia mea iniţială a fost alta: organizarea unei tabere absolut originale, în sătucul din care mi se trag rădăcinile, la vară, undeva în luna august. Schiţa-program o făcusem înainte de tabăra de la Băile Felix, dar mi s-a sugerat să organizez mai repede o primă reuniune a „Esenţelor”. M-am gândit la visul meu în momentul în care v-am lansat invitaţia şi poate vom avea norocul să vă avem acasă şi pe dumneavoastră. Poate aveţi chiar intenţia de a veni în România în acest an şi atunci tare bine mi-ar prinde să ştiu cam în ce perioadă. Aş fixa astfel, data taberei, încât să vă putem avea oaspete (…). Cu respect şi consideraţie, Geta Resteman

 

Vorbe plăcute ochiului şi minţii, invitaţie elegantă şi manierată la un eveniment care mă atrăgea… Mai ales că şi eu mă născusem prin acele locuri de la poalele muntelui Vlădeasa şi pe care nu le vizitasem de mai mulţi ani! Am hotărât să mă duc! Nu mai fusesem într-o tabără la munte de când eram copil! Aşa că, am am anunţat-o pe distinsa organizatoare că voi fi prezent! Evenimentul a avut loc în comuna Săcuieu, judeţul Cluj, în perioada 22-29 august 2009. Printre cei prezenţi: scriitori, artişti plastici, jurnalişti, oameni de cultură. Peisaj superb! Organizare superbă! Amfitrioana noastră, Georgeta Resteman, a fost la înălţime… Seri literare, recitări de versuri, lansări de carte, dansuri populare oferite de copiii de la şcoală din sat, focuri de tabără, excursii…

 

Reîntorcându-mă în Australia, mi-am reluat meteahna de a redacta materile literare şi a le prezenta spre publicare revistelor cu care colaborăm. Într-o zi i-am trimis „Doamnei de la poalele Muntelui Vlădeasa” un mesaj electronic: „Dumneavoastră nu scrieţi nimic? Abia aştept să vă public…!”. Mi-a răspuns manierat şi timid: „Să ştiţi că în sufletul meu se zbate-o dorinţă… Doamne ajută să se şi îndeplinească! Îmi doresc tare mult să mă retrag din nebunia oraşului… acolo la Săcuieu, în singurătatea mea, şi să scriu… să scriu după modesta-mi pricepere, poate o poveste adevărată, povestea vieţii mele!”. Nu după mult timp am primit câteva versuri. Lirica scrisă cu talent şi suflet! Am încurajat autoarea, spunându-i că e pe drumul cel bun… că are vocaţie. Am rugat-o să îmi mai trimită versuri pentru a-i face o plachetă… S-a conformat foarte repede… spunându-mi că mai are „la sertar” multe scrieri de acest fel! Poezia Georgetei Resteman a avut succes, a fost publicată în mai reviste literare, atât virtuale cât şi pe hârtie. A început să îşi facă prieteni noi – oameni de litere. Apoi a început să scrie proză… articole despre frumos, despre creaţie literară, informaţii despre apariţii de carte, cenacluri literare, recenzii…

 

Pe la începutul lunii martie 2011 am primit un e-mail de la autoare prin care mă anunţă: „Sunt în Cipru la Mădălina şi stau aici până pe 15 martie. Salutări dragi şi tot binele din lume. Cu mult drag, Geta”. M-am bucurat nespus că prietena mea este bine şi este din nou alături de fiica ei dragă.

 

Nu după mult timp într-un un alt e-mail mă anunţă: „(…) Am scris un articol despre Cipru, aşa cum m-am priceput iar dacă dumneavoastră consideraţi că merită publicat, faceţi-o şi… eu voi mai scrie încă vreo două materiale despre aceste minunate locuri…”. Şi astfel a început să se nască această carte. I-am publicat articolul în câteva reviste şi i-am scris câteva cuvinte de laudă pe care autoarea le merita din plin: „Mi-a plăcut «Cipru»! Foarte bine scris. Aveţi un potenţial scriitoricesc atât de mare… Îl public în întregime! Aşa că, faceţi bine şi continuaţi interesanta povestire!” Nu după mult timp am primit un alt material pe care l-am intitulat „Cipru 2”. A avut acelaşi succes ca şi primul. A urmat „Cipru 3” şi aşa mai departe… Şi astfel au început să se contureze capitolele dintr-o carte. Autoarea nu s-a oprit până la finalizarea capitolului al patrusprezecelea. Fiecare material a fost publicat separat şi preluat de multe site-uri literare şi reviste de pe net.

 

Au trecut trei ani de când am cunoscut-o pe autoarea acestei cărţi. De atunci, scrierile i-au adus consacrare, a devenit cunoscută în lumea literară românească, a fost aleasă ca membru în colegiile de redacţie ale mai multor reviste, comunică şi are legături pe tărâmul literar al mai multor oraşe din ţară precum Oradea, Cluj, Sibiu, Bucureşti, Iaşi… şi şi-a făcut prieteni virtuali, scriitori de limbă română din întrega lume. A funcţionat ca redactor şef la revistele de limbă română „Bruxelles Mission” din Belgia şi „ProLitera” din Germania.

 

Cipru, un volum de proză despre o insulă minunată, miraculoasă… O naraţiune atrăgătoare cititorului dornic de a cunoaşte locuri exotice de pe mapamond. Un amalgam de scrieri pentru toate gusturile şi vârstele, de la legendă, la istorie, informare turistică, geografie, oameni şi obiceiuri, îndeletniciri. O carte scrisă de autoare cu multă dăruire şi pricepere…

 

***

 

Noua apariţie editorială a văzut de curând lumina tiparului sub îngrijirea doamnei Rodica Elena Lupu, Editura Anamarol, Bucureşti, având prefaţa semnată de scriitorul Ştefan Dumitrescu, membru al Uniunii Scriitorilor din România, din care îmi permit să spicuiesc câteva pasaje:

 

„Scriu aceasta Prefaţă după ce am lecturat-o de două ori, cu aceeaşi plăcere rară de bijutier împătimit, căruia îi place să adaste cu sufletul şi cu privirea nesăţioasă pe creaţiile altui bijutier, lăsând ochiul să se bucure de reflexele luminii îndulcite, de liniile subţiri şi măiastre şi de profunzimile exotice ale pietrei preţioase. Pentru că lectorul care va ţine în mână această carte va avea o bijuterie ale cărei pagini le poate întoarce ca să se bucure de frumuseţile peisajului ireal al Ciprului.

 

Cartea aceasta, aşa cum spuneam, este mai mult decât o carte de reportaj şi de călătorii, bună pentru a o lua în vacanţă ca să ne delectăm cu o lectură plăcută, aleasă, care să ne facă fericiţi. Este o carte care, cu siguranţă, va fi apreciată şi căutată de acea tipologie de lectori îndrăgostiţi de literatura de călătorii, care le aduce în faţa ochilor ţinuturi mitice, exotice, peisaje nemaivăzute, romantice, unde poate nu vor putea ajunge niciodată… Există această tipologie de cititori îndrăgostiţi de literatura de călătorii din care face parte şi semnatarul acestor rânduri. Îmi amintesc, cum în copilărie citeam cu nesaţiu cărţile de călătorii care-mi purtau sufletul şi imaginaţia prin ţinuturi fascinante, mirifice, care în mintea mea căpătau dimensiuni şi frumuseţi uimitoare, de basm, semnificaţii şi proporţii fantastice, prilej cu care trăiam emoţiile peripeţiilor extraordinare ale personajelor care străbăteau acele spaţii necunoscute! De câte ori nu am călătorit împreună cu eroii cărţilor de aventuri şi călătorii în Ţara de Foc, la Polul Nord şi la Polul Sud, în insulele luxuriante ale Oceaniei sau pe alte planete… […]

O asemenea carte minunată care îţi îmbogăţeşte cunoştinţele despre insula Cipru, despre civilizaţia actuală şi civilizaţiile mediteraneene care s-au perindat în istorie şi care îţi încântă sufletul este cartea doamnei Georgeta Resteman „CIPRU, COROLĂ DE LUMINĂ VIE – Note de călătorie, istorie şi peisaj”.

 

Spuneam mai înainte că această creaţie literară este mai mult decât o carte de călătorii, decât o carte de reportaje despre un ţinut minunat cu o istorie legendară foarte bogată, cum este Cipru. După ce o lecturezi, toate imaginile, peisajele, personajele, descrierile acelea minunate ca nişte pictograme se adună în mintea ta într-o viziune unitară, îţi dai seama, uimit, că această carte este în acelaşi timp şi un roman. Un roman plin de sensibilitate şi de delicateţe, scris cu o peniţă subţire, ca un filigran. Este „un roman al căutării şi al regăsirii”, romanul căutării fiicei de către mamă în spaţiul unei lumi globalizate, bolnave, care mereu se caută, fără a se regăsi.

 

Dacă romanul „Moromeţii”, capodopera lui Marin Preda, este romanul căutării şi al regăsirii Tatălui, ei, bine, romanul doamnei Georgeta Resteman este un roman invers, la nivelul principiului feminin: mama este cea care pleacă în lume ca să-şi regăsească, în plan psihologic, în plan sufletesc şi în mod real, fiica. […]

Ei bine, mânată de dorul de fiica ei dar alungată, probabil, şi de sărăcia şi de lipsa de orizont a vieţii, în condiţiile în care licenţiată fiind rămâne fără sursa minimă de trai, silită de umilinţa trăită aici, în ţară, doamna Georgeta Resteman pleacă în căutarea fiicei sale, merge la aceasta, în Cipru. Tatăl aşteaptă re-venirea fiului risipitor plecat în lume… În cartea pe care o prefaţăm, mama este cea care pleacă în căutarea fiicei, nu se întoarce fiul acasă… Fiica este cea care o aşteaptă şi o salvează, îi dă posibilitatea să vadă şi să cunoască locurile mitice din insula care este, în viziunea ei, un petec de pământ „ca o batistă aruncată pe obrazul mării”, îi dă ocazia să-şi pună în valoare valenţele creative încurajând-o şi susţinând-o să publice mai multe volume de poezie în acelaşi an în care scrie şi această carte. Relaţia dintre mamă şi fiică este de o frumuseţe, de o delicateţe şi de o căldură extraordinară. Roman al relaţiei filiale dintre mamă şi fiică (şi să ştiţi, nu există multe asemenea romane în literatura română sau universală), cartea investighează straturile semantice şi afective ale acestei relaţii, văzută în toată profunzimea şi splendoarea ei!

 

După ce face o prezentare de ansamblu a cărţii, prefaţatorul trece în revistă câteva repere importante din cuprinsul acesteia, surprinzând elementele cele mai semnificative, numai bine ca să stimuleze interesul cititorului în a-i pătrunde tainele. Lasă însă celor interesaţi, plăcerea lecturii integrale, fără să divulge toate subiectele atinse de autoare în cele 14 capitole ale lucrării, ca apoi Prefaţa să se încheie astfel:

 

Nu putem să nu spunem însă, în încheiere, că aşa cum un renumit istoric român, Nicolae Iorga, a scris cea mai  buna şi completă istorie a Imperiului Otoman, şi în cazul cărţii de faţă ne găsim într-o situaţie asemănătoare… O scriitoare româncă, foarte talentată, apropiindu-se cu sufletul plin de dragoste de miraculoasa insulă a Afroditei, iubind-o cu toată inima şi sensibilitatea a dat, deopotrivă statului Cipru şi literaturii române, cea mai frumoasă carte, sau una dintre cele mai frumoase cărţi care s-au scris despre Cipru… Este cel mai bun, cel mai  bine organizat şi cel mai frumos – gândindu-ne la scriitura aleasă – ghid turistic al insulei Cipru.

 

De aceea recomandăm cu toată căldură cartea şi cititorilor dar şi autorităţilor cipriote, s-o traducă şi s-o publice în limbile engleză, greacă şi turcă, pentru că nu vor  mai găsi pe altcineva care să scrie atât de frumos despre pământul plin de istorie şi de bogăţii spirituale al Ciprului. Nu vor mai găsi pe altcineva care să recomande şi să descopere atât de convingător şi de emoţionat insula Cipru oamenilor, turiştilor, cititorilor din lumea întreagă… Prin această carte de suflet scriitoarea româncă Georgeta Resteman face un serviciu enorm atât culturii cipriote cât şi turismului acestui stat împărţit între comunitatea greacă şi turcă.

     

Sentimentul pe care-l avem după lectura cărţii este că scriitoarea ne-a adus pe insula Cipru, ne-a  luat cu dânsa în călătoriile şi excursiile care au acoperit întreaga insulă, nelăsând un loc nebătut de pasul şi de ochiul ei, ne-a emoţionat, ne-a vrăjit şi ne-a lăsat aici… Pentru că după ce am citit această carte frumoasă şi îmbogăţitoare a sufletului şi a minţii şi după ce am cunoscut acest tărâm miraculos şi odihnitor… nu mai putem pleca din insula Afroditei! Rămânem aici, împreună cu autoarea şi cu fiica ei, să ne bucurăm de legendele şi de miturile locurilor, de vraja peisajelor, de perspectivele largi şi odihnitoare care ne anesteziază sufletul cu frumuseţea şi măreţia lor!”

 

***

 

Mie mi-a revenit plăcerea să scriu Postfaţa acestei prime creaţii în proză a autoarei Georgeta Resteman, pe care o regăsiţi integral la începutul prezentării de faţă, dar şi aceea de a-i crea coperta. Nu-mi rămâne decât să-i urez succes în continuare autoarei Georgeta Resteman, iar pe dumneavoastră vă invit la lectură, pentru că, vă asigur, merită!

 

George ROCA

Sydney, Australia

Noiembrie 2012

Ce seri minunate! – Concerte, FUEGO la Chișinău

Posted by Gabriela Petcu On October - 14 - 2012

Rodica Elena Lupu

Atunci când vibraţia cântului şi jocului cuprind firea umană, când zâmbetul şi bucuria insuflate de muzică se contopesc minuţios într-un decor amplu, sufletul e una cu nota, cu sunetul, unite fiind toate într-o emoţie comună.

Emoţia a acaparat întreaga sală a Palatului Naţional „Nicolae Sulac” din Chişinău, în cele două seri de concert susţinute de către artistul care e una cu simţirea şi visarea, artistul pentru care destinul a făurit o misiune sublimă, aceea de a înmiresma raţiunea cu vocea sa parfumată, FUEGO.

Pe 9 şi pe 10 octombrie Fuego a sărbătorit alături de publicul din Republica Moldova 10 ani de cântec pe scena basarabeană, oferindu-i acestuia, în doze rafinate, emoţii intense, clipe unice de artă şi un dor necuprins de imensitatea aplauzelor sincere.

Atât în prima seară, cât şi în cea de a doua, spectacolele s-au desfăşurat cu casa închisă, iar sala, plină doldora de sentimente şi de dragostea pentru o flacără ritmată, a primit toată emoţia transmisă de Fuego.

Un regal de muzică şi poezie, o încântare scânteietoare, un concept fundamentat şi momente ce nu pot fi descrise decât la superlativ.

Structurate în două părţi, spectacolele au urmat un fir narativ duios, pornind de la acorduri fine de muzică uşoară, ajungând la cadenţele perfecte ale pianului iar mai apoi la ritmul alert al acordeonului şi al sunetelor populare îmbogăţite de vocea lui Fuego şi de măiestria şi virtuozitatea fraţilor Advahov şi a lui Nicolae Botgros.

O adevărată desfăşurare de forţe a fost totul, iar viziunea plasată într-un cadru romantic a determinat sala să se ridice în picioare, să aplaude , să cânte şi să danseze. Fuego a schimbat o multitudine de costume spectaculoase, aranjate simetric într-o panoplie sonoră realizată în exclusivitate pentru el de către designerul Doina Levintza.

Duetele înduioşătoare cu Anișoara Puică, Zenaida Julea, Maria Stoianov, Olga Ciolacu au transmis pe lângă graţie şi amploare dăruită iubirii, şi o stare de romantism exacerbat, iar prezenţa Anei Barbu alături de Fuego a fost, probabil, momentul în care feminitatea s-a contopit cu puterea, iar glasurile au murmurat dragostea pentru cântec şi  pentru publicul care a trăit la unison cu Fuego, imensitatea dorului şi a trăirilor, copleşindu-l cu aplauze .

Surprizele nu au lipsit din cadrul concertelor. De la momente pasionale de tango argentinian pe acorduri de Gotan Project, până la un trio de excepţie între Fuego, Yan Raiburg şi Ion Suruceanu.

Şi poate cea mai neaşteptata surpriză a fost până de curent din cea de a doua seară, moment care nu a făcut decât să intensifice bucuria celor prezenţi de a vedea artistul sufletului lor, care a gestionat situaţia prin improvizaţie, cu cântec şi umor, cu voce suavă şi îndeajuns de puternică încât să electrizeze inimile pe întuneric, în umbră şi taină, la lumina telefoanelor. În acest moment colegii au fost alături şi au venit să îl susţină.

Momentul dedicat maestrului Grigore Vieru, cel căruia Fuego i-a fost ca un fiu a plasat întreaga manifestare artistică într-o zonă care deborda prin surâsul emoţiilor şi prin imaginea anamorfică trezită de incandescenţa versurilor şi incendierea simţirii de către pleiada de sentimente născute în sală.

Un real succes au fost aceste sărbători. Prieteni dragi i-au fost alături lui Fuego, iar publicul din Basarabia a revendicat filonul său şi a arătat din nou, nefiind neapărat nevoie de o astfel de confirmare, că Fuego este Artistul Poporului, atât la propriu, prin distincţia primită joi din partea preşedintelui Nicolae Timofti, dar şi la figurat, prin lacrima de dor înălţată de cei ce îl ascultă şi îl iubesc către artă şi către glasul său presărat cu miresme de alinare şi amor.

Iar publicul îl va aştepta în continuare, la fel de deschis, cu aceeaşi multitudine de daruri emoţionante, pe care le va oferi şi la Bucureşti, pe 16 noiembrie, pe scena Sălii Palatului.

Două seri minunate, două picături şi-un murmur în visarea speranţelor. Acestea au fost spectacolele lui Fuego de la Chişinău. Un proiect ambiţios, realizat cu profesionalism şi cu o sinceritate ingenuă, prin care a transmis din nou, o parte din sufletul său.

 

 

 

ROMÂNUL CARE L-A CONTRAZIS PE EINSTEIN

Posted by Gabriela Petcu On February - 26 - 2012

 In fotografie Rodica Elena Lupu şi

 prof. univ. dr Florentin Smarandache,

membri ai Academiei Daco Române, 2011

 

După 22 septembrie 2011, când cercetătorii de la CERN au realizat primul experiment, denumit OPERA, cu particule de neutrini care depaşeau viteza luminii, presa românească a relatat printre altele şi despre românul care l-a contrazis pe Einstein. Experimentul supraluminal a fost repetat şi în noiembrie, acelaşi an, la CERN, cu acelaşi success, validând iarăşi parţial ipoteza supraluminală a cercetătorului nostru român. Pe 22 februarie 2012, însă purtătorul de cuvânt de la CERN, James Gillies a declarat că posibil ca rezultatele celor două experimente să fie puse la îndoială, din cauza unui cablu care ar fi putut fi … stricat! Se ascunde faptul că în anul 2005 mai avusese loc un experiment supraluminal, numit MINOS, efectuat de către Laboratorul Fermilab din Chicago, dar fizicienii participanţi în acest experiment au declarat că instrumentele lor de măsurare nu ar fi prezentat o acurateţe suficientă pentru a valida rezultatul.Romanul care l-a contrazis pe Einstein este profesorul Florentin Smarandache de la Universitatea New Mexico, care publicase în anul 1972 o ipoteză că nu există barieră a vitezei în univers şi că se pot construi viteze arbitrare de la zero la infinit. Ipoteza Smarandache este, bineînţeles, repudiată în Enciclopedia de Fizică

http://scienceworld.wolfram.com/physics/SmarandacheHypothesis.html deoarece nu-s bine văzute criticile la adresa curentului principal din ştiinţa mondială. .S-a scris puţin în presa românească despre cartea sa „Absolute Theory of Relativity & Parameterized Special Theory of Relativity & Noninertial Multirelativity” (Teoria Absolută a Relativităţii & Teoria Specială Parametrizată a Relativităţii & Multirelativitatea Neinerţială), Somipress, 92 p. http: //fs.gallup.unm.edu/ParameterizedSTR.pdf, unde autorul îl contrazice mai departe pe Einstein.În această carte, pe lângă infirmarea postulatului einsteinian al vitezei luminii, autorul construieşte, prin calcule matematice simple, o Teorie Absolută a Relativităţii (TAR). În vreme ce Einstein postulase că spaţiul şi timpul sânt relative, Smarandache propune inversul: că spaţiul şi timpul sânt absolute (de aceea teoria sa se numeşte Absolută) în sensul lui Galilei şi Newton, dar viteza luminii nu este ultimă în univers.Teoria Absolută a Relativităţii este realistă, construită în spaţiul euclidian şi care nu produce dilatare a timpului, contractare a spaţiului, simultaneitate relativistă şi nici paradoxuri relativiste precum Teoria Specială a Relativităţii a lui Einstein.Smarandache consideră că Relativitatea lui Einstein este valabilă într-un spaţiu imaginar, nu real, iar adunarea relativistă de viteze este ireală. El propune o adunare vectorială a vitezelor, care permite şi viteze supraluminale.De asemenea că dilatarea timpului, contractarea spaţiului şi simultaneitatea relativistă ale lui Einstein sânt science fiction nu realităţi, iar paradoxurile relativiste denotă foarte bine inconsistenţa Teoriei Speciale a Relativităţii.În aceeaşi carte, refăcând experimental lui Einstein cu ceasuri atomice, autorul a considerat cazul cel mai general, când nu se cunoaşte nici dacă spaţiul şi timpul sânt relative sau absolute, şi nici dacă viteza luminii este ultimă sau nu în univers. În felul acesta Dr. Smarandache a obţinut Teoria Specială Parametrizată a Relativităţii (TSPR), care generalizează atât TSR cât şi TAR, dar crează şi alte tipuri de Relativităţi care însă trebuiesc verificate practic.Apoi trece de la viteze constante, la acceleraţii constante şi în final propune spre cercetare Multirelativitatea Neinerţială.

Cartea sa se poate comanda din Amazon.com, Amazon Kindle, Google Scholar, Barnes & Noble, etc. sau se poate descărca gratuit din site-ul de mai sus.

 

În Amazon.com:

 

http://www.amazon.com/Absolute-Relativity-Parameterized-Noninertial-Multirelativity/dp/1879585995/ref=sr_1_1?s=books&ie=UTF8&qid=1330056847&sr=1-1

 

În Amazon Kindle:

 

http://www.amazon.com/Relativity-Parameterized-Noninertial-Multirelativity-ebook/dp/B0072ZQG54

 

În Google Scholar:

 

http://books.google.com/books/about/Absolute_Theory_of_Relativity_Parameteri.html?id=zcrI3nQh7_wC

 

În Barnes & Noble:

 

http://www.barnesandnoble.com/w/absolute-theory-of-relativity-and-parameterized-special-theory-of-relativity-and-noninertial-multirelativity-florentin-smarandache/1038115986?ean=9781879585997

 

Într-un articol publicat în „Progress in Physics” 1/2012, unde este redactor asociat, profesorul Smarandache propune înfiinţarea unor noi ramuri ale fizicii, Fizica Supraluminală şi Fizica Instantanee, adică studierea legilor şi teoriilor fizicii la viteze supraluminale şi la viteze instantanee.

 

Academia DacoRomână din Bucureşti, România, – Preşedinte prof. dr. Geo Stroe – l-a nominalizat pe scriitorul avangardist trilingv (română-franceză-engleză) Florentin Smarandache pentru Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2011. Niciun scriitor trilingv nu a primit Premiul Nobel până în prezent.

 

Prof. univ. dr. Florentin Smarandache publicat 75 de cărţi de literatură scrise în limbile: română, franceză, sau engleză; unele dintre ele au fost traduse în chineză, rusă, arabă, spaniolă, portugheză, sârbo-croată, etc. Puteţi descărca multe dintre ele de pe site-ul Universităţii New Mexico: http://fs.gallup.unm.edu//eBooksLiterature.htm.

Cărţile sale se găsesc şi în Amazon.com, Amazon Kindle, Google Book Search, Google Scholar, Library of Congress (Washington D. C.) şi în multe biblioteci din lume. Are o operă vastă şi a abordat toate genurile literare: poezie, proză, teatru, eseuri, traduceri. El reflectă foarte bine globalismul actual ca scriitor deoarece a trăit şi a vizitat 40 de ţări, şi-a scris memoriile de călătorie şi jurnalul şi a creat în mai multe stiluri şi despre multe subiecte datorită fundalului său multicultural şi cunoştinţelor enciclopedice în multe domenii. Este şi un poliglot. Corespunde Testamentului lui Albert Nobel referitor la “cel mai mare beneficiu făcut umanităţii”, deoarece paradoxismul, mişcarea literară pe care a iniţiat-o, este acum folosită – prin Teoria Raţionamentului Paradoxist şi Plauzibil Dezert-Smarandache (abreviată DSmT) – în medicină, cibernetică, cercetarea aerospaţială, robotică, logică, filosofie, transdisciplinaritate (interconectând literatura şi ştiinţa, pavând drumul spre noi dezvoltări în literatură). Paradoxismul este prima avangardă literară din lume cu aplicaţii practice în ştiinţă- De asemenea, este multitalentat şi, prin înaltele şi variatele sale experimente literare avangardiste, a realizat o operă remarcabilă într-o direcţie ideală, în conformitate cu Testamentul lui Alfred Nobel, în beneficiul umanităţii. Ca scriitor complet, a scris şi a publicat: poezie, dramă, romane, povestiri, eseuri, jurnale, dar şi articole lingvistice, manuale de matematică şi lucrări de cercetare, programe de calculator, filosofie şi traduceri (din franceză, engleză, spaniolă, portugheză şi italiană în română), filatelist. El însuşi şi-a tradus unele cărţi din română în franceză şi engleză.

 

În domeniul umanist, el este tatăl „paradoxismului” în literatură, mişcare de avangardă movement, bazată pe folosirea excesivă a antitezelor, oximoroanelor, contradicţiilor, paradoxurilor în creaţii, pornit de el în 1980 în România, ca protest antidictatorial. A publicat cinci Antologii Paradoxiste Internaţionale, la care au contribuit sute de scriitori din întreaga lume (http://fs.gallup.unm.edu//a/Paradoxism.htm). În tiparul sau în legătură cu paradoxismul el a introdus: Noi tipuri de poezie cu formă fixă, precum: Distihul Paradoxist, Distihul Tautologic, Distihul Dualist, Terţianul Paradoxist, Terţianul Tautologic, Catrenul Paradoxist, Catrenul Tautologic, Poemul Fractal, Non-Poemele (1990) şi alte experimente poetice avangardiste dincolo de limitele poeziei în “Encyclopoetria (Totul este Poezie şi Nimic nu este Poezie)” (2006); Noi tipuri de povestire, precum: Povestirea Silogistică, Povestirea Circulară (“Poveste Infinită”, 1997); Noi tipuri de dramă, precum: Drama Neutrosofică, Drama Sofistică, Drama Combinatorică (o dramă ale cărei scene sunt permutate şi combinate în atât de multe moduri încât produc peste un miliard de miliarde de diferite drame! (“Upside-Down World” / “O lume întoarsă pe dos”, 1993) şi Noi tipuri de genuri science fiction în proză, precum:

 

1) science fiction de tehnologie informatică: “Inform Technology”, 2008];

 

2) science fiction politică: “International Fonfoism (Manual of Therrory)”, 2008];

 

3) science fiction militară: “The Art of antiWAR / paradoxistINSTRUCTION Notebooks of Captain Gook (or Kook)”, 2008;

 

4) science fiction de afaceri şi finanţe: “Reproduction’s disOrganization”, 2009;

 

5) science fiction psihologic: “Textbook of Psychunlogy (MASTER DECREE Thesis)”, 2009;

 

6) şi science fiction educaţional: “Treatise of Parapedagogy (Ph D Dissentation)”, 2009.

 

Aceste cărţi pot fi descărcate de pe site-ul: 

http://fs.gallup.unm.edu//eBooks-otherformats.htm

 Experimente lingvistico-literare în volumele: „Florentin’s Lexicon” (2008), interpretând, în sens contrar, clişeele de limbă, omonimele etc.. [„Dacă ceva poate să o ia razna, pasează-l altcuiva” (Florenitn’s Laws/ Legile lui Florentin); „Dictatorul a ridicat starea de urgenţă cu o macara (Florentin’s Cliches/ Clişeele lui Florentin)”; „Trimite-mi un… e-mail (Florentin’s Homonyms/ Omonimele lui Florentin)”; etc.]. De asemenea, a realizat o combinaţie de poezie foarte scurtă, artă şi ştiinţă în volumele „Lyriphoto(n)s / At Mind’s Infinite Speed”// „Lirifotoni/ La viteza infinită a minţii” (2009), and „Aph(l)orisms in Unistiches” (2008). Un alt experiment literar este cartea sa olografă (carte publicată cu scris de mână integral!): „OUTER-aRT, Vol. 5″, 2006: (http://fs.gallup.unm.edu//Outer-Art5.pdf). Drama sa antidictatorială, „Ţara animalelor”, piesă fără cuvinte!, a fost reprezentată la Festivalul Internaţional al Teatrelor Studenţeşti, Casablanca (Morocco), 1-21 Septembrie, 1995, a fost pusă în scenă de trei ori de către Teatrul Thespis (producător: Diogene V. Bihoi) şi a primit Premiul Special al Juriului. A fost de asemenea pusă în scenă la Karlsruhe (Germany), 29 Septembrie, 1995. Piesa sa pentru copii, „Păcală, Ursul şi Balaurul” [Trickster, the Bear, and the Dragon], s-a jucat la Teatrul Naţional Dramatic „I.D.Sîrbu”, director: Dumitru Velea, la Petroşani, România, în septembrie 1997. (http://fs.gallup.unm.edu//a/theatre.htm). A mai realizat artă electronică (folosind programe de computer), artă experimentală (outer-art), şi a pledat pentru Unificarea Teoriilor despre Artă (http://fs.gallup.unm.edu//a/oUTER-aRT.htm) – a publicat 10 albume de artă. În afară de literatură şi artă, este un om de ştiinţă binecunoscut care a publicat peste 70 de cărţi în matematică, fizică, filosofie şi inginerie.

 

Florentin Smarandache s-a născut pe 10 decembrie (1954), chiar la aniversarea lui Alfred Nobel şi, de asemenea, data ceremoniei.

Pentru mai multe informaţii despre activitatea sa cartea lui Titu Popescu, „Aesthetics of Paradoxism” la http://www.gallup.unm.edu/~smarandache/Aesthetics.pdf şi a lui I. Soare, intitulată „Paradoxism and postmodernism in Florentin Smarandache’s Creation” la: http://www.gallup.unm.edu/~smarandache/IonSoare2.PDF .

 

Este membru al International Writers Association, member al Romanian Academy of Sciences şi al Modern Language Association (USA). Florentin Smarandache a colaborat la peste 150 de reviste literare din lume, în diferite limbi (pe lângă aproximativ 200 de lucrări şi note publicate în domeniul matematicii şi colaborări la peste 70 de reviste ştiinţifice din lume).

 

Cele mai notabile cărţi literare:

 

Limba română:

 

a) teatru: „MetaIstorie” (trilogie), „Întâmplări cu Păcală” (trilogie pentru copii);

 

b) roman: „NonRoman”; tradus de autor sub titlul „NonNovel” (2009),

 

c) poezie : “Cântece de Mahala” (cântece ţigăneşti şi suburbane), “Emigrant la Infinit”, „Distihuri Paradoxiste” ;

 

Limba franceză, poezie : „Le Sens du Non-Sens”, „Antichambres/ Antipoesies / Bizarreries”, „Le Paradoxisme : un Nouveau Mouvement Litteraire” ;

 

Limba engleză: poezie: „Dark Snow”, „NonPoetry”, „Exist Împotriva Mea/ I Exist Against Myself” (bilingv: Română-Engleză) Şi-a tradus poemele şi trilogiile teatrale în engleză. Este, de asemenea, foarte activ în presa literară a exilului românesc. Cronici despre activitatea sa literară au fost publicate în România, SUA, Canada, Franţa, Belgia, Germania, Italia, Japonia, India, Anglia, Israel, Brazilia, Moldova, Yugoslavia, Australia, Danemarca. Este pionier în experimentarea legăturilor dintre literatură şi ştiinţă, în inventarea a noi termeni literari şi în influenţarea multor poeţi din diferite ţări. A făcut de asemenea lucrări de cercetare matematică şi statistică asupra poeziei. Opera sa este de interes actual. A realizat o operă remarcabilă în poezie şi dramă. Opera sa, în beneficiul viitorilor scriitori, lingvişti şi oameni de ştiinţă, precum şi îmbogăţirea domeniului literar cu noi noţiuni introduse de Smarandache nu numai în poezie, dramă, roman (unul dintre romanele sale se intitulează „NonNovel”), dar şi în filosofie (introducând termenul de „neutrosofie” – o generalizare a dialecticii lui Hegel), şi, desigur, în ştiinţă (extension of fuzzy set and logic to neutrosophic set and logic respectively – cu aplicaţii în fizica cuantică şi inteligenţa artificial). Este interesat de literatura creată cu ajutorul computerelor, de asemenea.

 

Foarte prolific în creaţia sa, foarte original, modern, publicând în diferite ţări, diferite limbi, diferite reviste etc., unde nici nu v-aţi aştepta! [a fost numit “cel mai paradoxist scriitor al lumii”]; renumit pentru varietatea stilurilor sale: schimbarea stilului cu fiecare carte (întrecându-l pe Fernando Pessoa). Laureat al multor societăţi de poezie naţionale şi internaţionale, are mare influenţă asupra scriitorilor (şi matematicienilor) contemporani. Viaţa sa este de asemenea poezie (trăind într-un lagăr de refugiaţi politici din Turcia timp de doi ani, apoi în exil în SUA, mutându-se de multe ori, făcând tot felul de munci, de la îngrijitor necalificat, muncitor în construcţii, zugrav în fabrică, tăietor de piatră, ghid turistic, până la inginer de software şi, în final, profesor universitar) cu experienţă de predare internaţională în multe ţări: România, Moroc, Turcia, SUA, pe patru continente, învăţând şi scriind în multe limbi. A călătorit mult (peste 40 de ţări vizitate), şi-a scris memoriile de călătorie („Frate cu meridianele şi paralelele”, Vol. 1-5). Experienţa sa dură l-a făcut un luptător permanent în lume. Florentin Smarandache este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitor români în afara ţării natale.

 

Activităţile literare şi ştiinţifice. Peste 3.000 de pagini de jurnal nete (datorate călătoriei şi traiului în jurul lumii, dornic să ştie şi să întâlnească oameni şi să studieze diferite culturi). La Arizona State University, Hayden Library, în Tempe, Arizona, există o mare colecţie specială numită „The Florentin Smarandache Papers” (care are mai mult de 30 de picioare liniare/ linear feet) cu cărţi, reviste, manuscrise, documente, CD-uri, DVD-uri, benzi video realizate de el sau despre opera sa. Altă colecţie specială „The Florentin Smarandache Papers” se află l a The University of Texas la Austin, Archives of American Mathematics (în cadrul Centrului American de Istorie). A devenit foarte popular în lume deoarece peste 3.000.000 de persoane pe an din

 aproximativ 110 ţări citesc şi descarcă cărţile sale în format electronic; multe dintre cărţile sale au mii de accesări pe lună, conform statisticilor electronice oficiale ale web site-ului UNM.

 

Sunt mândră că Florentin Smarandache se numără printre prietenii mei de suflet.

Rodica Elena LUPU

 

INIMĂ ROMÂNĂ

Posted by Gabriela Petcu On January - 14 - 2012

Autor: Rodica Elena LUPU

Lume multă, oameni puţini, iar printre aceşti oameni puţini se numără
şi artista Olga Ciolacu, care ştie că “A fi domn e întâmplare, să fii om e lucru mare!”

“Am cântat la început muzică populară pe care o port şi astăzi în suflet. În muzica uşoară m-am lansat cu piesa “Revenire”. Dar cum e bine ştiut, caracterul unui om se formează în copilărie. O influenţă foarte mare asupra mea a avut-o tata.

El avea un caracter dur, dar în adâncul sufletului său era un romantic: cânta, îi plăcea natura.

Astăzi cred că dacă am ajuns artistă, acest lucru îl datorez, în mare parte tatei, care cânta în corul satului şi în corul bisericii. Mă lua cu el la biserică atunci când cânta în strană şi cred că un rol determinant în formarea caracterului meu l-a avut tatal”, mi-a spus Olga în urmă cu doar o lună, atunci când am filmat împreună cu Fuego, prietenul nostru comun, artistul pe care îl iubesc românii de pretutindeni şi mai ales cei din Basarabia – câteva emisiuni pe care el le moderează la televiziune.

“Nu am nevoie – spune Olga – să fac un efort şi să mă maimuţăresc pentru a da impresia că sunt mai bună decât sunt în realitate, spune Olga Ciolacu. Oamenii, indiferent de formaţia intelectuală pe care o posedă, au capacitatea de a simţi. Şi când eşti sincer, ei îşi dau seama. Ei depistează foarte uşor falsitatea. Foarte multe lucruri pornesc şi de la felul meu de-a fi, sincer şi credul, uneori până la naivitate”.
A fi sincer este una dintre principalele trăsături de caracter ale artistei Olga Ciolacu, o calitate care a jucat şi joacă un rol determinant în relaţia cu publicul.

“Fără a se înţelege că e o lipsă de modestie, eu am o slăbiciune pentru literatură şi deschid gura doar atunci când pot spune lucruri interesante. Nu-mi place să pălăvrăgesc, poate de asta lumea mă ascultă cu interes”, mărturiseşte Olga.

O melodie foarte cunoscut a Olgăi Ciolacu este cea intitulată “DIN CALEA ROBILOR”, pe versurile lui Dumitru Matcovschi, muzica Mircea Otel. “Acest şlagăr este adorat de românii de pretutindeni, care dupa ani de străinatate, se intorc acasă şi nu mai găsesc ce au lasat la vatra lor de baştină” îmi spune Olga şi o lacrimă se prelinge pe obraz…Acesta este de fapt cântecul de debut al Olgăi în muzica
uşoară si a devenit şlagărul mai multor generaţii de români.

În anul 1989 Olga Ciolacu a lansat în Basarabia formaţia sa de muzica uşoară “DACII”. “A fost o mare îndrazneală la vremea aceea să numeşti astfel o formaţie din Basarabia, mai ales că cenzura nu permitea la radio şi la televiziunea de stat să fie difuzate cântece româneşti.”

Mai mult de atât: toate concertele sale, Olga Ciolacu le deschidea şi le încheia cu cântecul “DACII”, pe care îl interpreta împreună cu un membru al formaţiei ,Victor Boguta. Melodia a fost compusă de conducătorul formaţiei Oleg Baraliuc, pe care Olga l-a promovat ca tânăr compozitor. Am permisiunea artistei Olga Ciolacu de a difuza aceast cântec şi de fapt oricare dintre cântecele pe care le
interpretează, în emisiunile mele “Drumuri printre amintiri”, de la radio.

Tot cu formaţia “DACII”, Olga Ciolacu avea in repertoriu şi cântecul “SARACĂ INIMA ME”, pe care l-a modelat intr-o orchestraţie adecvată basarabenilor.

Repertoriul artistei Olga Ciolacu este impresonant şi cine nu cunoaşte cântecele ei: “Melancolie”, preluat şi de alţi interpreţi cunoscuţi, “Te-am iubit ca niciodată”, “Ochii mei”, “Tangoul visător”, “În braţe mă cuprinzi”, “Aş vrea să te întorci”, “Mamă, iartă-mă”, “Ba n-ai una, ba n-ai alta” şi multe altele.

“Să ordoni ca un rege şi să munceşti ca un rob – este un principiu valabil pentru un artist. Trebuie să domine publicul, dar ca să ajungă
până aici, trebuie să muncească asemeni unui sclav”, consideră Olga Ciolacu.

“Noi ne-am întors din România în aceste zile îmi scrie Olga şi soţul ei Valentin Batrinac, iar acum vom avea încă un Crăciun şi An Nou cu cei de la ţară (rudele aşa sărbătoresc), apoi ne vom întoarce la Chişinău şi vom lucra la repertoriul nou. Mă bucur că am acum cartea ta de versuri, mi-a spus Olga pentru că am în proiect ca în acest sezon sa apară in repertoriul meu melodii semnate, Rodicai Elena Lupu.”

Aşa este, i-am oferit lui Olga Ciolacu unul dintre volumele mele de versuri, din care şi-a ales câteva poezii pe care intenţionează să le
pună pe muzică. Sincer mă simt onorată că un OM MINUNAT, o ARTISTĂ IUBITĂ de publicul larg va avea în repertoriul său cântece pe versurile mele.

Nu pot decât să-i spun mulţumesc lui Olga şi să-i doresc sănătate că atunci le va face pe toate! Sunt mândră că poeziile mele au inspirat-o şi că voi asculta atât eu cât şi publicul care o iubeşte cântece ale căror versuri sunt semnate de mine.

Să ne trăieşti, Olga Ciolacu, tu care ai în piept o inimă română!

 

 

DOR DE POET

Posted by Gabriela Petcu On January - 8 - 2012

Rodica Elena Lupu
din volumul INTRE ANOTIMPURI, 2011

Mi-e tare dor acum de toate
Şi de bădia Eminescu
De la care azi ştiu versul.
Mi-e dor de cum mă ascundeam
Într-o căpiţă sau în lan
De grâu, cu boabe aurii
Cu cartea lui la căpătâi
Privind inaltul cerului
Albastru de seninul lui.

Mi-e tare dor acum de Putna,
Cu pietrele aspre de râu,
Călcate sub paşii apăsaţi,
Pe care parcă-i aud azi.
Mi-e dor de Teiul din Copou,
De gazda lui, casa Pogor,
De Creangă bun amicul lui,
De bojdeuca Ţicăului,
De unde ar fi văzut El
Gândindu-se cu alean
Aceea minune “Sara de Deal”.

  • L-am căutat pe Eminescu
    Pe străzile întortocheate
    Ale Vienei sau de la Berlin,
    Să-i aflu urmele prin toate,
    Pe lungi, istovitoare drumuri,
    În biblioteca Humbold
    Pe uliţele Bucureştiului,
    La Blaj acolo-n mica Romă
    În inima Ardealului.
  • Am rătăcit pe Canal Grande,
    Doar, doar îi voi auzi răsul
    Mereu alături de acel Chibici,
    Ce-l însoţea-n Veneţia
    Pentru că erau buni amici.
    Şi tare-mi este dor de ţărmul
    De Marea Neagră, loc iubit,
    De locul unde Oscar Han
    Chipul în bronz i-a dăruit,
    De Ateneu unde Angelic,
    Asa cum l-a văzut Anghel
    Luceafărul este la fel.
  • Şi de colţul eternităţii
    Mi-e dor, din cimitirul Belu,
    Unde m-am recules să ştii
    La capătâiul lui, al celui
    Mai OM dintre toţi oamenii.
  • Prin vămile veşnice acum,
    Poetul nostru nepereche
    Mă îmbărbătează mai mult
    Decât ieri şi îl am aproape
    În fiecare zi şi noapte.

Memoria greu încercată…

Posted by Gabriela Petcu On December - 7 - 2011

Razele sorelui de dimineaţă mângîie „Oraşul florilor”, Timişoara, centru industrial, ştiinţific şi cultural situat pe malurile canalului Bega, afluent pe stânga al Tisei, care izvorăşte din munţii Poiana Ruscăi. Prima menţiune documentară a cetăţii Timişoara datează din anul 1212; distrusă în timpul invaziei tătare, a fost refăcută treptat.

Printre monumentele mai importante ale oraşului sunt: castelul Huniazilor, datând din secolele 14-15, refăcut în anul 1852, muzeu după o nouă restaurare, biserica în stil baroc, de rit catolic, casa prinţului Eugeniu de Savoia, castelul Paşa Buinen, Teatrul Naţional, catedrala ortodoxă. La Timişoara există trei teatre dramatice, român, german şi magiar, operă, teatru de păpuşi, filarmonică, muzee. O imensă clădire îţi atrage atenţia, fostă trezorerie, tribunal austriac, prefectură, care după 1948 a devenit sediul Institutului Agronomic. La câţiva metri distanţă se află un alt monument care-i îmbogăţeşte zestrea arhitecturală şi spirituală, sinagoga. Aceasta cuprinde elemente de influenţă orientală, maură, specifice.

Ridicând privirea peste izvorul cu apă termală, nu poţi să nu remarci clădirea cu lei înaripaţi, simbol veneţian, o alta cu turnuri şi turnuleţe stil maghiar 1900 şi o farmacie cu aceeaşi destinaţie de la începuturi. Toate vorbesc despre vremuri de altădată, despre un decembrie mult mai aproape de noi şi sufletele noastre, despre acel decembrie ’89 al curajului, rezistenţei şi speranţei. Memoria greu încercată a Timişoarei vorbeşte însă pretutindeni. Ca în fiecare an, din decembrie 1989 încoace, timişorenii îşi plâng morţii Revoluţiei şi omagiază momentul în care Timişoara devenea, pe 20 decembrie, primul oraş liber din România. Acum când au trecut 22 ani de la acele momente pline de speranţă şi curaj, ne amintim de oamenii care eram atunci şi de spiritul libertăţii care ne stăpânea sufletele. Este timpul potrivit pentru aducere aminte şi reculegere faţă de cei care s-au sacrificat pentru idealul unei vieţi libere, mai bune. Avem datoria să le cinstim memoria ducând o viaţă după principiile pentru care ei au luptat. Dumnezeu să-i odihnească în pace!

Se vor împlini, aşadar, 22 ani de la scânteia care a declanşat incendiul Revoluţiei… Istoria a vrut ca acest lucru să se întâmple la Timişoara, oraş ce va rămâne, indiferent de mersul vremii, în posesia unui fanion ce-i dă dreptul să se mândrească cu faptul de a fi fost locul unde, în zidul care ne despărţea de libertate, s-a produs prima spărtură. Cinci zile mai târziu întregul edificiu al dictaturii urma să se prăbuşească sub presiunea enormă a unei nemulţumiri populare îndelung ţinută în frâu. Evenimentele de la Timişoara – poate încă nu suficient clarificate – au avut, în principal, meritul de a arăta lumii o altă faţă a românilor. Că acest lucru s-a întâmplat într-un loc în care românismul este o idee de solidaritate culturală, mai mult decât un dat etnic, mi se pare a fi, de departe, aspectul cel mai încărcat de semnificaţii. Pentru că sub călcâiul dictaturii au fost strivite şi conştiinţe ungureşti, şi săseşti sau şvăbeşti, şi sârbeşti, şi bulgăreşti sau ţigăneşti, şi evreieşti, nu doar româneşti. Au avut teoria şi practica marxistă această „calitate”, de a nu face discriminări atunci când trebuiau create „opinii” şi conştiinţe „de masă”.

Acum, după 22 ani, la Timişoara pare să fi rămas doar amintirea fugară a incandescenţei acelor zile. Viaţa are tipicul său şi după zbuciumuri majore, existenţa se reaşează în tiparele obişnuite. Timişorenii au modestia oamenilor care ştiu că ceea ce au făcut, trebuia făcut. Că odată datoria împlinită, eroii se întorc la locurile lor. Şi-şi văd de treabă… Mai grav mi se pare faptul că dincolo de zidurile Timişoarei, oamenii încep să uite. Sau să trateze cu indiferenţă ceea ce au realizat semenii lor din oraşul de pe Bega. Uitând aceste lucruri, sunt în pericol de a ignora ceea ce ar putea face ca astfel de lucruri să se repete. Or, aşa ceva nu trebuie, nu poate să se întâmple. Este motivul pentru care astăzi, mă închin şi las gândul să-mi cutreiere în voie, în Piaţa Operei, printre cei care astăzi sunt sau nu mai sunt…

 

Fragment din Vacanţe, Vacanţe…Românie, plai de dor

de Rodica Elena LUPU

Meloterapia şi dragostea pentru semeni este leac tămăduitor

Posted by Gabriela Petcu On October - 6 - 2011

 Sâmbăta 1 octombrie 2011, Romeo şi Julia Saleno au făcut urări cu ocazia Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice, în cadrul emisiunii Familia Favorit, difuzată pe postul FAVORIT TV, după concertul lui Fuego de la Chişinău. Reportajul a prezentat în exclusivitate interviuri cu vârstnicii şi aparţinătorii acestora, aflaţi în îngrijirea Căminului Sfântul Dumitru, din Tunari, nu departe de Bucureşti, al Asociaţiei Saleno, patronat onorific de soţii Julia şi Romeo Saleno, cunoscuţi pentru actele de caritate şi generozitate în care s-au implicat de-a lungul timpului.

Căminul sponsorizat de familia Saleno este condus şi administrat cu succes de Valentin Mitroi, fost jurnalist la Curierul Naţional.

“Am hotărât să avem acest centru pentru personae în vârstă pentru a-l ajuta pe bunicul nostru. El a fost primul internat aici şi s-a simţit foarte bine. Acum avem în grijă peste o sută de bunici şi bunicuţe, pe care îi tratăm şi îi iubim ca şi când ar fi bunicii noştri”, mi-au spus cu zâmbetul pe buze Julia şi Romeo.

Unde dragoste nu e nimic nu e, dragi cititori.

La Căminul Sfântu Dumitru, Julia şi Romeo Saleno, le-au arătat telespectatorilor în cadrul emisiunii de sâmbătă seara şi problemele cu care se confruntă vârstnicii şi bolnavii de Alzheimer, cum meloterapia face vindecări miraculoase, cum dragostea pentru semeni este leac tămăduitor.

Doi artişti renumiţi, le arată celor în vârstă dragoste şi respect.

A consemnat,

Rodica Elena LUPU

 

 

 

Primul cuplu de Pop opera din lume, Romeo şi Julia Saleno sunt consideraţi de criticii de specialitate “două voci de aur”.

În luna mai a acestui an Romeo şi Julia Saleno au cântat pe Broadway la New York de Ziua României, apoi în cadrul unui eveniment la Las Vegas şi New Orleans, iar în luna august au cucerit  Cetatea Eternă, Roma, în cadrul festivalului Callatis, unde au ridicat publicul în picioare la concertele susţinute în Piaţa Campidoglio şi la Ergife.  Julia Saleno, “Miss Popularitate” în studenţie, a fost alături de Romeo în juriul care a desemnat câştigătoarea concursului de frumuseţe Miss Diaspora Callatis, Roma, 2011.

Duminica 25 septembrie anul curent Romeo şi Julia Saleno vor evolua pe scena Bandshell din Central Park., New York, în Concertul Internaţional pentru Pace, organizat de ONU, în fiecare toamnă, înainde de sesiunea parlamentară.

Pe renumita scenă Bandshell pe care vor urca, au cântat nume sonore internaţionale, de la Luciano Pavarotti la Andreea Bocelli şi Sarah Brightman. Printre singurele artiste de origine română care au avut privilegiul să cânte pe această scenă se numără celebra soprană Angela Gheorghiu şi interpreta de muzică populară Lia Lungu, prezentă şi la ediţia din acest an.

Romeo si Julia Saleno au absolvit Academia de Muzică din Cluj, specialitatea canto şi  respectiv, pedagogie vocală, apoi şi-au desăvârşit studiile vocale la New York cu celebra soprană Renata Scotto, tenorul David Bender, solist al New York City-Opera şi Charles Riecker, director artistic al operei Metropolitan.

Repertoriul soliştilor Romeo si Julia Saleno include piese, o “Poveste de iubire”, un concept de show stilizat care îmbină stiluri şi ritmuri din muzica internaţională modernă şi clasică într-un nou gen muzical pop-opera, piese pe pe care le interpretează pe scenele din îtreaga lume cu puterea lor nemărginită de a iubi.

A consemnat Rodica Elena Lupu

24 septembrie 2011

 Rodica Elena Lupu:

După ce au cucerit New York-ul şi Las Vegasul, Romeo & Julia SALENO (primul cuplu de Pop-Opera din lume) au ridicat în picioare publicul adunat pe 15 august în Sala Ergife din Roma, cu ocazia Festivalului Callatis.

Concertul a început în forţă, cu “The Phantom of the Opera” (tema celebrului musical compus de Andrew Lloyd Webber), pentru a cărei interpretare cuplul SALENO  a primit ovaţii îndelungate. Au urmat compoziţia lui Romeo SALENO: “Ragazzo, ragazza!” şi “Carmen Medley”, pe teme din opera lui Bizet.

Pentru cei care nu cunosc povestea lor de dragoste, Romeo şi Julia SALENO s-au cunoscut şi îndragostit pe scenă, acum aproape 10 ani, cand interpretau rolurile principale din opera Carmen de Bizet, Julia (pătimaşa Carmen), iar Romeo (posesivul Don Jose).

Impresionat de prestaţia de la Ergife, dupa cea de-a treia piesa, vice-primarul Romei Frederico ROCCA s-a ridicat în picioare în faţa vocilor de aur ale cuplului Romeo & Julia SALENO, pe care i-a aplaudat mai bine de un minut alături de publicul din sală care s-a ridicat şi ovaţionat: “Bravii, Bravii!!!”.

Rămaşi în scenă la cererea publicului şi a organizatorilor, Romeo şi Julia SALENO au continuat să încante audienţa cu “Morning-Star”, piesa compusa de Julia SALENO şi “Se que volveras, amor”.

“A fost o atmosfera greu de uitat…Ca şi artist simţi imediat reacţia publicului şi te încarci cu energie atunci cand acesta raspunde “provocarii” tale. Este ca şi în dragoste…Desigur ca reacţia publicului şi implicit energia care o transmite artistului poate fi pozitivă sau chiar negativă, în funcţie de empatia pe care reuşeşte sau nu să o creeze cu auditoriul… Este un fel de simpatie sau antipatie, care ţine însa de felul cum reuşim noi să ne facem placuţi pe scenă. Sunt mai mulţi factori care concură la obţinerea succesului unui cântareţ: în primul rând vocea (timbrul este amprenta vocii), interpretarea (emoţia care trebuie să o transmiţi ascultatorului şi care sa-l facă să vibreze) , imaginea (aspectul fizic plăcut, prezenţa scenică şi ţinuta) şi desigur inteligenţa prin care trebuie să le conduci pe toate. Este ca în magie…cum reuşeşti să convingi masele prin ceea ce faci, presupunand că ai toate calitaţile enumerate.” a declarat Julia SALENO.

“Sunt încantat de succesele din această vară de la Roma. Venite după reuşitele din primavara acestui an din America (New York si Las Vegas), unde vom reveni în toamnă pentru a concerta la invitaţia Naţiunilor Unite în Central Park din New York, pot spune că au fost rodul a ceea ce semanam de ani de zile. Vedeţi dvs., noi am preferat să studiem mai mult şi să ieşim la rampă mai tarziu, deoarece consider că este foarte important ca atunci când te prezinţi la un anumit nivel să fi capabil să te ridici la înălţime. Se ştie că a cânta pentru publicul Italian este mai greu decat de a cânta pentru oricare alt public din lume. Nu degeaba Italia este considerată “patria muzicii”, cât despre publicul italian, te poţi aştepta oricand că nu eşti în formă (a fost şi cazul marelui Pavarotti), să te pomeneşti cu roşii sau ouă aruncate pe scenă sau chiar mai rău… Ei bine noi suntem încantaţi că ne-a ascultat Vice-Primarul Romei, Dl. Frederico ROCCA şi a aplaudat împreună cu toţi spectatorii din sală, în picioare mai bine de un minut şi au strigat: “Bravii!!! Şi asta chiar după cea de a treia piesă… Mă bucur că multe voci ne-au numit “ambasadori” ai României. La fel de tare mă bucur de faptul că am fost invitaţi din nou să concertam în Italia şi au venit propuneri de concerte pentru Germania. Avand o agendă foarte încărcată, îmi doresc putere şi sănătate ca să le ducem la bun sfârşit pe toate şi să ne continuam cu onoare misiunea… ”, a declarat Romeo Saleno.

Aşadar, dragi cititori, nu-s de seamă vorbele când nu se văd faptele!  Iar în cazul cuplului Julia & Romeo Saleno, ceea ce fac ei nu poate decât să ne încante.

 

Doi clujeni de elită la Festivalul Callatis – Roma, 2011

Posted by Gabriela Petcu On August - 10 - 2011

Mille viae ducunt homines per saecula Romam

(O mie de drumuri vor duce întotdeauna oamenii la Roma

sau „Toate drumurile duc la Roma!”)

 

Deci, se zice că… toate drumurile duc la Roma! Aşa o fi, dar nu pentru oricine. Clujenii se pot mândri. Cetatea Eternă are oaspeţi de seamă. Julia şi Romeo Saleno, primul cuplu de pop opera, românii noştri neaoşi sunt deja la Roma.

La telefon, în urmă cu câteva minute, Julia era foarte veselă: Domnul regizor Cornel Diaconu a confirmat că vom cânta la Roma în cadrul Festivalului Callatis din 9-15 august 2011, trei seri distincte, iar în cadrul Galei din 15 august, noi vom oferi un premiu special în cadrul concursului Miss Diaspora:  www.missdiaspora.ro.

 

Iată câteva detalii despre concurs, aşa cum le-am primit de la organizatori: La Miss Diaspora participă fete de origine romana din 17 ţări. În anul acesta vor fi 23 de finaliste, în funcţie de ultima preselecţie din Spania. Nu participă fete din România. Concursul este organizat doar pentru fete din diaspora care au cel puţin unul dintre părinţi de origine romană. Programul de pregătire pentru finaliste este complex şi se desfăşoară la Roma în perioada 1-14 august. Finală Miss Diaspora este inclusă în Seara de Gală.”

Julia şi Romeo Saleno au absolvit Academia de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, apoi au urmat studii la New York sub îndrumarea Renatei Scoto, a tenorului David Bender solist al New York City Opera şi Chearles Riecker, director al Operei Metropolitan.

Romeo Saleno este singurul tenor roman selecţionat la Washington DC în OPERALIA lui Placido Domingo, iar Julia a predat canto la New York.

În acest an, în luna mai, Julia şi Romeo Saleno au cântat peste Ocean, mai întâi pe Broadway, dar şi în cadrul unor festivităţi ce s-au desfăşurat la Las Vegas şi la New Orleans. La toate acestea se adauga spectacolele susţinute în ţară şi apariţiile de pe micul ecran: TVR, Antena1, Antena3, Naţional TV.

Romeo şi Julia au câştigat numeroase premii la Concursuri Internaţionale de Canto.

Hai romani lumea ne vede!

Rodica Elena LUPU

Bucureşti

7 august 2011

 

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors