PORTRET DE ARTIST – PETRU DAMIR

Posted by Gabriela Petcu On July - 24 - 2013

P1190831aPOEME ÎN LUMINĂ ȘI CULOARE

 

Motto

 

Un zugrav

George Popa

 

Zugravi de zei,

cei de demult

umpleau cu nimburi

zidul cetăţii,

 

cu nimburi goale

catapeteasma

singuratăţii.

 

Zugravi de ceruri

vopsim cu astre

catapeteasma

laudei noastre,

 

cu febra lutului

pagina albă

a absolutului.

 

1949 – S-a născut la 16 martie, în comuna Zahorna, judeţul Iaşi.

1968 – Absolvă Liceul de Arte Plastice ,,Octav Băncilă” din Iaşi.

1975 – Conduce Cenaclul ,,Culoare, suflet şi idei” al Centrului Universitar Iaşi, Casa Tineretului, în perioada studenţiei în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie ,,Grigore T. Popa”.

1976 –  Conduce Grupul de Pictură “PG – Plastic Grup”.

1990 – Devine membru titular al UAP filiala Iaşi.

1991-    Devine membru al “Asociaţiei Pictorilor Medici” din Elveţia.

2000 – Devine membru titular al UAP Bucureşti, secţia pictură.

 

 

Expoziţii personale şi colective, 1976 – 2013:

Botoşani, Iaşi, Piatra Neamţ, Bucureşti, Sibiu, Craiova, Bacău;

Ungaria (Budapesta), Elveţia (Porrentruy, Lausanne), Republica Moldova (Chişinău).

Călătorii de studii : Elveţia, Ungaria, Franţa, Grecia, Italia, S.U.A, Austria, Spania, Canada.

Lucrări în colecţii particulare : România, Franţa, Germania, Elveţia, Italia, Israel, Canada, S.U.A., Spania, Ungaria.

 

27 august – 9 septembrie 2013 – Galeriile Uniunii Artiştilor Plastici ,,Căminul Artei” din Bucureşti, expoziţia ,,Clipa ce zboară, Lady in Red”, o continuare a discursurilor picturale anterioare, ilustrând prin folosirea obsedantă a roşului purpuric, patimile şi iubirile vieţii.

Vernisajul va avea loc pe data de 27 august ora 18.00, cu participarea criticului Corneliu Ostahie.

 

 

sala CMN 2009 043,,Este o încercare destul de dificilă aceea de a mă autodefini…

…Ceva misterios şi magic, în acelaşi timp. Totul duce spre un subconştient stratificat, îmbogăţit de lucruri pe care efectiv nu ai cum să le explici.”

PETRU DAMIR

 

“Petru Damir este, ca întotdeauna, vivace şi deseori impetuos, iar febrilitatea cu care mânuieşte uneltele evidenţiază o inteligenţă activă, mereu în alertă. Semnele predilecte: roata, pasărea, fluturele, clepsidra s.a.m.d. au în contextul grafic conotaţii profunde, personale. Tratări şi rezolvări uneori monumentale în naturile statice amintesc reuşitele autorului în zonele artei murale. Prin lucrările sale, în fapt expoziţii de culoare, artistul ne propune o sublimă armonie între eul nostru profund şi miracolul existenţei. Expresionist temperat, Damir exacerbează uneori valoarea cromatică a imaginii, pe care o temperează, în acelaşi timp, dintr-un reflex ce ţine de virtuţile lirice ale şcolii ieşene de pictură. Este un perpetuu îndrăgostit de frumuseţea dealurilor molcome, de armonia irepetabilă a peisajului din acest spaţiu binecuvântat – Moldova.

Colorist devotat armoniilor ample, structurile tuşelor virile care susţin construcţia imaginii definesc deopotrivă un temperament stenic şi o viziune artistică personală.

Petru Damir – discipol al Maeştrilor şcolii ieşene care îl revendică – a ştiut să sporească talantul primit de la Divinitate.”

VALENTIN CIUCĂ

 

“Pictura lui Damir ne confirmă calităţile artistului pasionat de culoare, care vine să ne restituie metaforic lumea în care trăim cu generozitatea caracteristică creatorului adevărat. El reuşeşte să creeze universuri cromatice originale şi pline de sensibilitate. Pornind de la realitate, cu o combustie remarcabilă de optimism, pictorul Damir se încadrează firesc în spiritualitatea socială contemporană şi convinge prin puritatea sincerităţii.”

ALEXANDRU PLEŞCA

 

 

“Lucrările – portrete, naturi statice, peisaje – ne recomandă un plastician ajuns la maturitate artistică, marcat stilistic de stagiile de studii realizate în străinătate, dar şi de experienţele artistice şi culturale europene. «Am avut întotdeauna obsesia lucrului bine făcut, considerând că abia după ce realizezi un centimetru pătrat de pictură adevărată te poţi consideră artist. Actualul demers plastic este menit să contribuie la cristalizarea unor teme predilecte – a peştelui, a zborului, portretului integrat într-o structură psihologică, culorilor care te tulbură – şi a tehnicii în care mă exprim, pentru integrarea în structura valorilor europene. Ca pictor, mă defineşte plăcerea jocului, un joc văzut ca necesitate.», mărturisea Petru Damir. Pictând un fluid artistic şi nu o temă în sine, până la epuizare, artistul încearcă o detaşare de tot ceea ce ştie, pentru a ne spune ceea ce simte, iar mesajul său este unul strict autentic – bucuria de a descoperi frumuseţea eternă a peisajului, încercarea de a se apropia de inima unui portret. ”

R.HEINISCH

Rodica Elena LUPU

Preluat din Revista Luceafărul

 

 

Rodica Elena LUPU: Omenirea poate cere iertare?

Posted by Gabriela Petcu On June - 14 - 2013

eminescuI-au fost daţi lui Eminescu doar 39 de ani.

A adunat în ei:
sori cǎlǎtori, luceferi şi flori albastre,
geneza, apocalipsa şi timpul estetic,
lacul, cetina şi teiul sfânt,
salcâmul, buciumul şi trandafirul,
îngerul, demonul şi visul,
luna, lumânarea şi steaua,
balta, trestia şi pǎrul de aur,
obrazul ca mǎrul, ochii mari şi mâna rece,
Venere, Madona şi amintirea,
marea, moartea şi plopul.
O listǎ nesfârşitǎ a lui trei în multiplicare şi iar multiplicare, ȋn continuǎ reaşezare.
Azi ȋl chemǎm pe cel treaz cu spiritul sǎ audǎ vocile celor pe care i-a cȃntat. Poate ne influenţeazǎ sǎ nu mai semǎnǎm un asemenea tip de pesimism.
Sorii cǎlǎtori: „Nu ne mai aşteaptǎ mǎrile eminesciene, sǎ ne prǎbuşim în ele. Valurile lor au inundat nisipul clepsidrelor şi noi vedem cum timpul curge mai repede prin sufletul omului.”
Luceferii şi cetina: „Brazii eminescieni au fost duşi la cǎpǎtȃiul dalbilor pribegi. Noi nu mai rǎsǎrim din umbrǎ de cetini. Ne e deschisǎ mai larg calea spre mlaştina umanǎ.”
Florile albastre: „Nu mai suntem «dulci minuni». Ne-a rǎmas tristeţea repetǎrii continue a versului: «Totuşi este trist ȋn lume». Ecoul ne rǎspunde cu vechea variantǎ eminescianǎ: «Totul este trist ȋn lume»”.
Geneza: „Odihna celui nepǎtruns s-a ȋncheiat. Din prea multǎ energie «galaxiile de lumi pierdute vin din sure vǎi de chaos» atrase nu de dor de viaţǎ, ci de dorinţa creǎrii haosului ȋn mintea omului”.
Apocalipsa: „Nu mai e necesar sǎ se ȋntunece «catapeteasma lumii», fiindcǎ s-a ȋnnegrit gȃndul omului aducǎtor de rǎu.”
Timpul estetic: „Nu mai e nevoie de o regresiune în timp, nici de o proiecţie în viitorul neştiut pentru a vedea frumuseţea naşterii şi a prǎbuşirii lumii, fiindcǎ oamenii nu mai au ochi pentru adevǎrata frumuseţe, cea ieşitǎ din luminǎ.”
Lacul: „Nu mai sunt încǎrcat cu nuferi galbeni, nu mai cutremur o barcǎ. Sunt plin de mioarele oierilor, care-mi dau jertfe c-au ȋnjurat «prin şapte ochi de flaut».
Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii sǎ curg «o dulce ploaie/ Pe creştetele a doi copii/ Cu plete lungi bǎlaie.». Ȋmi pȃngǎresc aura trecǎtorii asfaltului cu paşii apǎsaţi, dar cu sensibilitatea şubrezitǎ. ”
Salcâmul: „Nu mai am sub aripǎ o ȋndrǎgostitǎ cu ochii mari ce «catǎ-n frunza cea rarǎ». Am nişte oameni – albine ale materiei, ce-şi mǎresc averile ȋnţepȃndu-mi florile mai ales cu un cot şi cu o limbǎ tot mai ascuţitǎ.
Buciumul: „Nu mai am dealul de pe care sunetul de jale sǎ se apropie de muzica sferelor. Prǎpǎstiile sufleteşti ale oamenilor sunt atât de adȃnci încât sunt redus la tǎcere.”
Trandafirul: „Nu mai sunt aruncat de-o copilǎ ȋn «unda fermecatǎ» pentru a-i aduce chipul iubitului. Sunt dus în buchete, în casele cucoanelor, dar mǎ simt artificial, aşa cum artificiale şi convenţionale sunt privirile, cuvintele şi gesturile lor.”
Ȋngerul şi demonul: „Nu mai putem veni cu seninul «scǎldaţi în foc de soare, plutind în adevǎr», fiindcǎ mulţi nu mai au nevoie de adevǎr, de luminǎ. Preferǎ un paravan între ei şi alţii urzit tot mai mult cu fire de întuneric.”
Visul: „Nu mai înlesnesc întâlnirea ȋndrǎgostiţilor din lumi incompatibile. Dacǎ omul devine tot mai des incompatibil cu el însuşi, cu cine sǎ-l mai pun faţǎ în faţǎ?”
Luna: „Nu mai pot fi «regina nopţii», fiindcǎ nu vreau sǎ am un regat care, sub lumina mea, şi-ar arǎta şi mai tare colţii, ȋn lǎtratul demagogic tot mai vehement.”
Lumȃnarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacǎra pentru cǎ el trecea din timpul individual al ceasornicului ȋn timpul universal strǎjuit de lunǎ. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine sǎ mai contemple ȋn galopul existenţial?”
Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulţi au uitat cǎ iubirea poate avea ȋnǎlţimea şi lumina stelei chiar şi în cǎdere.
Balta: „Nu mai sunt înfrumuseţatǎ de o «lebǎdǎ murindǎ». Îmi ascult colcǎielile şoptite ale celor cu inima ascunsǎ”.
Trestia: „Rǎsǎrea sprinţarǎ iubita dintre multele-mi verticalitǎţi. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-şi atinge ţinta.”
Pǎrul de aur şi obrazul ca mǎrul: „Purtam ȋn plete flori albastre, flori de tei şi stele. Azi, e tot mai auriu pǎrul, dar nu mai ȋmpodobeşte obraji roşii ca mǎrul, ci pǎmȃntiul ten al celui ros pe dinǎuntru de viermele invidiei, al neputinţei, al pǎcatului.”
Ochii mari: „Nu mai sunt azi «cȃt istoria noastrǎ». Nu mai sunt cei ai cunoaşterii, ci ai curiozitǎţii bolnave de banalitate.”
Mȃna rece: „Veneam de dincolo şi totuşi mângâiam. Azi se strâng mâini reci – nu semnul sinceritǎţii – ci al imensei distanţe sufleteşti chiar şi în unirea lor.”
Venere şi Madonǎ: „Am fost «divinizarea frumuseţii de femeie», am fost pictatǎ pe o pânzǎ purtȃnd «diademǎ de stele». Am fost femeie ca «prototip al îngerilor din senin». Azi modele, prototipuri ale frumuseţii rar mai existǎ. S-a perimat noţiunea de pur.”
Amintirea: „Eminescu s-a vrut troienit «cu drag de aduceri aminte». Azi mulţi vor sǎ aibǎ amnezie, fiindcǎ îşi amintesc prea des de lucruri necugetate.”
Marea şi moartea: „În testamentul literar «Mai am un singur dor», eul liric eminescian şi-a dorit marea aproape. «Asprul meu cânt» nu-i perturbǎ liniştea. Azi oamenii au talazurile în ei şi izbirile necontenite îi fac sǎ se simtǎ stabilopozi, deci pietre cu duritatea acestora.”
PLOPUL
I-am fost martor
îndrǎgostitului
ce-a aşteptat
«o şoaptǎ de rǎspuns»,
pentru a se putea aprinde
candela iubirii pe pǎmânt.
Azi vreau sǎ nu vǎd,
sǎ nu aud,
sǎ nu simt ce se aprinde
la nivelul egoismului existenţial.
                                                                                                   Rodica Elena LUPU

PORTRET DE ARTIST – MARIANA OROS

Posted by Gabriela Petcu On May - 26 - 2013

OLYMPUS DIGITAL CAMERA1969 – S-a născut la Beiuş, Bihor.

1987  – Absolvă Colegiul Tehnic ,,Ioan Ciordaş” Beiuş, profil design mobilier.

2004  – Membru al Asociaţiei Artiştilor Plastici Oradea.

2005 – Absolvă Şcoala de Arte ,,Francisc Hubic”, Oradea , secţiunea pictură.

2008  – Absolvă cursul de Design interior.

2010  – Fondator al Galeriei de artă ,,Maryelen”, Beiuş.

2013 – Membru al UAP, filiala Beiuş.
EXPOZIŢII  DE GRUP :

2006, 2007, 2011 – ,,Toamna Orădeană”

2007, 2010 –  ,,Salonul de toamnă”, Muzeul Municipal Beiuş

2008 – ,,Real”, Oradea

2009-2011 – Primăria Beiuş, Bihor

2009 – ,,POSTNICUM”, Oradea

2009-2010 – Galeria ,,Sultana”, Bucureşti

2010 – Galeria de Arta ,,MARYELEN” Beiuş

2011 – ,,Ceai et Caetera”, Braşov

2011-2013 – Târgul Meşterilor Populari, Beiuş

2011 –  Palatul Parlamentului, Bucureşti

2011 – Ceainăria ,,Tabiet”, Bucureşti

2011 -,,Călătorind prin lume” – Galeria ,,Elite Prof Art”, Bucureşti

2011-,,Salonul de iarnă”, Muzeul Municipal Beiuş, donaţie pentru ,,Habitat for Humanity”, Beiuş
2011-2013 – Sala Teatrului Municipal Beiuş

2013 – UAP , ,,Aducem culoare ţării” – Sighişoara

2013 – ,,Fantezii de primăvară”, Primăria Municipiului  Beiuş.

 

 

 

 

EXPOZIŢII DE GRUP INTERNAŢIONALE:

2004–2006 – ,,Gallery Faber” – Coevorden, Olanda

2008 – ,,Colours” – Karlsruhe şi Malsh, Germania

2010  – ,,Likum Gallery”, Brcko, Bosnia –Herţegovina

2011 – ,,The 7th International Collective Exhibition“ – Autumn Salon, Gjilan, Kosovo

2012 – ,,Art Revolution” – Taipei, Taiwan

 

Peste 900 de  lucrări în colecţii particulare în: ROMÂNIA, OLANDA , BELGIA, GERMANIA, MAREA BRITANIE, USA, CANADA, BOSNIA-HERŢEGOVINA, FRANŢA, TAIWAN, KOSOVO

 

,,Există oameni care în vâltoarea vieţii îşi descoperă din preaplinul lor sufletesc, vocaţii ce se cer  exprimate pe tărâmul artistic. Mariana Oros este unul dintre cei dăruiţi cu har în artele plastice. Daca începuturile au fost timide sub semnul influenţei surorii Elena Bissinger – absolvent a Facultăţii de Arte Plastice, pe parcursul timpului Mariana Oros şi-a găsit segmentul propriu de exprimare. Caracterizată de o sensibilitate specială, pictura ei, fie abstractă, decorativă sau naturistă, are un ,,ce” special, dat atât de tuşa viguroasă şi sigură, cât şi de cromatica feminină.

Lucrările se evidenţiază prin spectaculozitatea alăturărilor de forme îndrăzneţe şi prin originalitatea contrastelor coloristice. Pitoreşti, ele sugerează atmosfera dorită de autoare: când visătoare şi profundă, când categorică, radicală şi gestuală.

Tablourile în stil decorativ au un impact major asupra privitorului şi datorită tehnicilor mixte, multe originale folosite de pictoriţă.

O expoziţie semnată Mariana Oros îţi descoperă un univers deosebit, o lume aparte de o frumuseţe delicată şi cuprinzătoare. Mariana Oros are de oferit multă frumuseţe extrasă din tot ce trăieşte şi o înconjoară, dăruind privitorului satisfacţie deplină şi expresivitate.”

                                                                                Anca Popescu Raţiu

                                                                       asistent universitar, dr. în Arte Vizuale

 

,,Printr-o dominantă decorativă care atrage şi câştigă privitorul, Mariana Oros propune de fapt un univers specific, o lume numai a ei, o lume a începuturilor de lume şi a irizărilor ce vin de după geneză,  pentru a întregi universul, a-i da specificitate şi continuitate.”

Georgeta Branda,  Muzeul Municipal Beiuş

 

 

Impresionante lucrări realizate de artiştii plastici ce vor face obiectul prezentei rubrici vor înnobila volumul de colecţie pe care ASOCIAŢIA CULTURALĂ ,,REGAL D`ART” îl va edita sub titlul ,,RECURS LA ÎNŢELEPCIUNE. MANUAL DESPRE UMANIZAREA PUSTIULUI” (maxime, cugetări, aforisme, citate celebre).

 

 

Material realizat de ASOCIAŢIA CULTURALĂ ,,REGAL D`ART”

PORTRET DE ARTIST – ELENA BISSINGER

Posted by Gabriela Petcu On May - 26 - 2013

elena bessinger1964 – S-a născut la  Beiuş, Bihor.

1982 – Absolvă Colegiul Tehnic ,,Ioan Ciordaş” Beiuş, profil design mobilier.

2000 – Absolvă Şcoala de Arte ,,Francisc Hubic”, Oradea , secţiunea pictură.

2003  – Membru al Fondului Plastic Oradea

2006  – Absolvă Departamentul de Arte Vizuale din cadrul Facultăţii de Arte a      Universităţii din Oradea.

2006 – Membru Asociaţiei Artiştilor Plastici Oradea

2007 – Membru al UAP

2010 – Membru al  World Art Foundation

2010 – Fondator al Galeriei de artă ,,Maryelen”, Beiuş

EXPOZIŢII PERSONALE

1997 – ,,Videojobcenter”, Primăria Beiuş

1998 – Casa de cultură ,,Miron Pompiliu”, Stei

1998 – Forumul Democrat German, Oradea

1998 – Muzeul Municipal Beiuş

2005, 2006 – Galeria Mică, Oradea

2005, 2006, 2007 –,,Haushalts Hilfs Dien”, Illingen, Germania

2007– Galeria Arte Vizuale, Oradea

2009 –  Galeria de artă ,,Olympia” din Atena

2010 – ,,Dor de primăvară”, Galeria Arte Vizuale, Oradea

2010 – ,,Arbex Art Décor”, Hotelul ,,Clermont”, Covasna

EXPOZIŢII DE GRUP 1997 – 2013

Novgorod (Rusia), Taipei (Taiwan), Balmazujvaros – Ungaria, Las Vegas, New York, Bologna (Italia), Brcko-Likum (Bosnia-Herţegovina), Gjilan (Kosovo), Messina (Italia), Suedia, România: Bucureşti, Iaşi, Tulcea, Târgovişte, Braşov, Buzău, Brăila, Fălticeni, Timişoara, Oradea, Beiuş, Salonta, Sulina.

Lucrări în colecţii particulare: peste 1000 de lucrări în SUA, Canada, Europa

,,Elena Bissinger – crăiasă a florilor îngemănată cu un Antonio Vivaldi al picturii, o confirmare exemplară a libertăţii de gândire şi a uşurinţei de ,,versificare” a expresiei plastice: o artistă care transpune frânturi de viaţă în tuşe de penel.”

Dan Costinaş

,,Am început să pictez încă din copilărie… Mai târziu, în facultate fiind, am descoperit un adevăr fundamental: doar pornind de la clasic îţi poţi defini stilul. Am descoperit ceva mai târziu expresionismul abstract şi m-am lăsat angrenată în stilul degajat, gestual şi spontan. Deoarece consider că încă mai am multe de învăţat, aştept să mă surprind căutând în subconştient acel licăr unic, sursa unei creaţii revoluţionare, ceva ce nu a fost descoperit încă, ceva ce nu a fost conceput. De fapt, pentru tot ceea ce creăm suntem îndatoraţi certitudinii că avem deja integrate: ideea, cuvântul, starea – şi dobândim toate acestea numai prin cunoaştere, simţire, stări sufleteşti. Cum se întâmplă de fapt la toţi pictorii, şi lucrările mele îmi trădează diferitele stări pe care le-am parcurs.

Pictez pentru ceea ce sunt şi mă adresez celor ce iubesc arta, indiferent de statutul lor. Iubitorul de artă, indiferent cât este de iniţiat, are capacitatea de a recunoaşte în creator pe acel personaj misionar al cărui mesaj artistic l-a făcut să tresară, l-a făcut să-şi îndrepte privirea spre operă, spre acea lucrare. Şi doreşte, poate, să o păstreze în amintirea lui.

Consider că puritatea culorilor porneşte dintr-un suflet cald şi dintr-o inocenţă necompromisă. Astfel, într-o compoziţie, culorile au rolul de a transmite tot ceea ce artistul doreşte pentru sine în primul rând: căldură, dragoste, simţăminte profunde şi sensibilitate. Privitorul le recepţionează prin intermediul picturii şi beneficiază de energia pozitivă transmisă de aceasta.

Rămâne ca picturile mele să vă spună mai multe decât am făcut-o eu.”

Elena Bissinger

Impresionante lucrări realizate de artiştii plastici ce vor face obiectul prezentei rubrici vor înnobila volumul de colecţie pe care ASOCIAŢIA CULTURALĂ ,,REGAL D`ART” îl va edita sub titlul ,,RECURS LA ÎNŢELEPCIUNE. MANUAL DESPRE UMANIZAREA PUSTIULUI” (maxime, cugetări, aforisme, citate celebre).

Material realizat de ASOCIAŢIA CULTURALĂ ,,REGAL D`ART”

FUEGO ŞI RODICA ELENA LUPU – DIN DRAGOSTE DE MUZICĂ ŞI VERS

Posted by Gabriela Petcu On May - 23 - 2013

REL-&-FUEGO-wbAsociaţia Culturală „REGAL D’ART”

 

Cuvântul poate completa muzica. Muzica poate desăvârşi cuvântul şi îi poate conferi, fără pudori impuse, adevăratele valenţe. Astfel că, într-o societate cu turbulenţe grave, cu peisaje şi personaje ce te determină să iţi pui la îndoială propriul echilibru moral şi spiritual, doar din simplul motiv că eşti ieşit din decorul ingrat şi frivol, există şi oameni care luptă pentru cuvânt, pentru insemnătatea şi reacţia pe care acesta o poate pricinui unei personalităţi umane.

 

Paul Surugiu a transmis în permanenţă mesaje pozitive şi a îmbrăcat fiecare act artistic într-un pachet ce a incendiat conştiinţa spectatorului cu motive şi teme universal valabile. Cântecele sale au beneficiat de texte lucrate, care au avut un singur scop, acela de a crea o anumită senzaţie celor ce îl ascultă. Fie că au fost versuri ample, cu teme filosofice, fie cuvinte cu şi despre dragoste, fie că a fost Grigore Vieru sau George Ţărnea, ori Carmen Aldea Vlad sau Elena Răileanu, toate au reuşit să transforme cântecul într-o adevărată poveste înaintată publicului.

 

Pentru a putea făuri o piesă e nevoie ca între cei ce compun şi conturează creaţia să se stabilească o relatie specială. O astfel de relaţie există în trio-ul Fuego, Rodica Elena Lupu şi Cristi Popa. Deşi colaborarea acestora este la început, ei realizând până acum doar trei cântece pentru albumul „O lacrimă de cântec”, lansat în cadrul turneului de primăvară al artistului, se dovedeşte a fi una de succes, piesele lor reuşind să strângă mii de vizualizări pe Youtube şi să primească aprecieri din partea publicului ce a achiziţionat şi ascultat albumul.

 

rodica si paul 2Rodica Elena Lupu este un promotor al artei autentice, fiind nu numai director al Editurii Anamarol, dar şi o fină creatoare de versuri şi proză, care au fost adunate, pe parcursul timpului, în mai multe volume. Ea susţine proiecte valoroase incercând să aducă un alt suflu în societatea românească, prin cultură şi prin toate formele pe care aceasta le dobândeşte.

 

Prietenia dintre aceasta şi Fuego a născut melodiile „Să împletim iubirea”, „Amanta mea e muzica” şi „Rămânem amândoi”, arătând că dragostea lor pentru cântec şi vers a stârnit ecouri puternice şi că muzica românească se îndreaptă către zona ce a consacrat-o ca fiind una dintre cele mai melodioase şi mai complexe din întreaga Europă.

———————————————————–

 

http://www.youtube.com/watch?v=3BlQvk4Q5h0&list=FLp_hjD_BQzLDX1rfxFHsTcQ&index=8
http://www.youtube.com/watch?v=DT82pTpr-N8
http://www.youtube.com/watch?v=dj6Q7–fwUI
Asociaţia Culturală „REGAL D’ART”

Bucureşti

20 mai 2013

 

O viață închinată muzicii – Mirabela Dauer

Posted by Gabriela Petcu On May - 10 - 2013

1Fuego şi Mirabela, contra a ceea ce pare, fără să fie, muzică… !

 

Dacă sticla topită se preschimbă nisip, omul, când îşi sfârşeşte durata ar trebui să se preschimbe iubire şi bucurie. Pare teorie ocultă inversarea înţeleselor şi preschimbarea desăvârşirii în izvor, dar în lacrimi reci arde durerea, în golurile din minte sfredelesc întrebările, pe rană susură duhul alinării… ! Lumea poate avea frumuseţi ascunse, ivite din seminţe mucegăite, poate avea iubiri ricoşate, proiectate pe suflete cu muchii, poate însufleţi controverse fecunde, din sinteza nimicului, dar niciodată lumea nu poate avea în loc de inimă altceva care să iubească, să plângă, să se bucure, să se frângă de durere…

 

Aşa cum, nici în locul muzicii nu se poate pune nimic, decât muzică. Doar ea se preschimbă în toate: în iubire, în tăcere, în povestire. Orice se preface, dar muzica rămâne la miez, tot muzică, nu ceea ce pare, fără să fie muzică. Atât vinul mătrăgunii cât şi al strugurilor poate fi rubiniu, dar primul are în el otrava morţii, iar celălalt, gustul vieţii. Sub zodia şi ritualurile decadente ale muzicii româneşti lovite de managementul profitabil cu orice preţ, arar, câte un crâmpei de creaţii şi voci muzicale ajunge la cote reale de valoare artistică.

 

Între acestea, cântecele interpretate de Fuego şi Mirabela Dauer luptă împotriva preferinţelor care minimalizează, care exacerbează comerţul muzical, ducând muzica pe direcţia fundăturii; în glasul celor doi artişti, muzica este o fiinţă cu viaţă sufletească. De sărbătoarea Paştelui anului acestuia (2013), cei doi au cântat împreună, mirabil.

 

Minunate au fost sărbătorile cu Fuego şi Mirabela! Vocile lor au fost rechemătoare a libertăţilor şi veseliei fără graniţă, ce farmecă viaţa. Drept o perpetuare inerţială, aceste voci poartă în ele toate trăirile vieţii, care nu ar fi puţină, dacă nu ar fi grăbită.

 

Consonanţa între trupul uman şi duhul său e muzica. Ea umple fiinţa umană cu splendoarea. Fără ea e oprită inima, chiar dacă ochiul trăieşte. Iubirile năvălesc în muzică şi coase cu sforile lor inimi de inimi. De Paşte, Fuego şi Mirabela au dăruit, cântând în duet, clipe neasemănate în minune decât de survolarea îngerilor. Prin glasul lor au zburat psalmi de glorificare a iubirii. Inimile celor care i-au revăzut şi ascultat au fost plaje de nisip scrise cu degetul de cutreierătorul gândului, dorul, oaspete al fiecărui om din lume.

 

Fuego şi Mirabela au cântat împreună, atât de frumos încât clipele s-au preschimbat în pilitură de fier încremenită în clepsidră de magnetul muzicii. Dorul de dragoste pare smuls, în versurile cântate de Fuego şi Mirabela, din Iliada iar singurătatea e strivită în facsimil, între braţele unei îmbrăţişări pe care e gravat sărutul.

 

Cuvintele cântecului celor doi artişti sunt poem, iar melodia are o scară urcată la cer, pe care, urcând, se eliberează de orice sens inutil, de orice sunet fără lumină, culoare şi strălucire, rămânând numai nobleţea şi îngerul melosului, frate cu demonul lui. Frumoase ca mozaicurile de la Heracleea, glasurile lui Fuego şi Mirabelei nu sunt tulburi, aspre, ori tari ca ciocanele crăpând nicovala de mătase a urechii.

 

Aşa cum se poate auzi o inimă bătând sub piatră, aşa cum se poate legăna imperceptibil un lac sub care clocoteşte vulcanul, aşa cum un prinţ poate străbate drumul până la capătul lumii şi se întoarce cu o mireasă, aşa cum munţii intră până la genunchiul ţărmului în mare, aşa cum vântul taie vârfurile Pământului, Fuego şi Mirabela proiectează până în adâncul duhului cântecul lor, fără să sape, ci alunecând uşor.

 

Statui din lacrimi nu se fac, dar lacrimi din statui, da, ca o sarcină sublimă a puterii iubirii urcată până la lacrimi de bucurie. Cei care plâng de bucurie sunt mareşali ai caracterelor tari, dar pline de iubire. Iar Fuego şi Mirabela fac inimile gardină de fântnă adâncă din care izvorăsc lacrimile iubirii şi bucuriei.

 

Totul e ca cei doi iubiţi artişti să continuie să cânte în cuplu. Să nu-i despartă nimeni! Niciodată, că ar fi păcat ! Şi totul e ca producătoarea Valentina Herţa să nu irosească – şi nu o va face -, începutul turnării aurului unui cuplu muzical fermecător, în bijuterii şi flori spirituale!

 

Dacă va avea vreodată acest gând, sau dacă o va părăsi ardoarea, să o întărească minunatele versuri ale poetei Rodica Elena Lupu : „Omul n-o ştie/ n-o vede,/ n-o ia în seamă,/ Uneori o cheamă/ sau o blesteamă,/ Atunci când devine fior/ o scrie,/ o cântă,/ o poartă/ Ca pe propria-i soartă./ Atenţie dar:/ Clipa nu e un har,/ ci e drum/ sau hotar !”//

(Aurel V. ZGHERAN)

O viață închinată muzicii – Stela Enache

Posted by Gabriela Petcu On May - 10 - 2013

Paul si Stela EnacheStela Enache, la ”Fuego și prietenii” pe Favorit TV

“Timp, încotro mergi, spre ce meleaguri noi grăbit alergi … “.

Către meleagurile neasemuite ale cântului s-a îndreptat, încă din copilărie, destinul celei ce a deschis ” dimineți albastre” în muzica românească, Stela Enache.
Un destin amplu, construit pe notele și sunetele ce i-au servit drept inspirație și care l-au definit ca fiind un tot demn, modest, sincer și decent.
Fuego are onoarea să v-o dezvăluie, printr-un interviu relaxat, pe Stela Enache.
Astfel, sâmbătă, 11 mai, începând cu ora 21.00, în cadrul emisiunii ” Fuego și prietenii” de pe Favorit TV, puteți urmări o ediție de colecție în care veți putea descoperi o altă formă a Stelei Enache.
Printre gânduri, poze și tolbe de amintiri, artista va vorbi despre ceea ce a însemnat muzica în viața ei, despre fiorul care a determinat-o să se dăruiască pe deplin acesteia, despre suflet și “prefețe enigmatice” și poate, mai presus de orice, despre relația specială pe care a avut- o cu Florin Bogardo, soțul și prietenul ei, sprijinul și maestrul ei, unul dintre compozitorii care a creionat identitatea artei românești.
Așa este: Când dragostea vorbește, vocile tuturor zeilor par adormite în armonia raiului (W. Shakespeare)
Momente de arhivă memorabile, experiențe, fotografii și povești cântate. Pe toate le veți surprinde sâmbătă, alături de Fuego și Stela Enache, la Favorit TV.
Doi artiști, doi oameni între oameni, în pieptul cărora bate o inimă de român.
Rodica Elena Lupu

 

Scrisoare deschisă

Posted by Gabriela Petcu On May - 3 - 2013

poza(2)Dragii mei,

Aș putea să vă transmit urări complexe, îmbrăcate în cele mai sensibile și nobile cuvinte. Prefer de această dată să fiu cu gândul alături de voi atunci când, în noaptea tainică a Invierii Domnului, veți lua lumina sfântă și veți împărtăși bucuria de a vă afla alături de cei dragi, la masa de sărbătoare, nutrind cele mai sublime sentimente.
Nu este o perioadă în care trebuie să fim mai buni, mai calzi ori mai înțelegători. Trebuie doar să avem capacitatea de a vedea că liniștea sufletească impune o stare specială, care zăvorăște înțelepciunea, că iertarea devine un simbol al trăirilor noastre și că undeva, uitată într-un colț de lume, ori într-o parte neasemuită de senzații, se află pentru noi, iubirea.
Va doresc pe această cale să vă petreceți serbările pascale într-un peisaj în care să vă regăsiți pe deplin, să ascultați muzica ce vă definește, să vă înconjurați de oamenii care reprezintă pentru voi simboluri de viață și să adunați toate amintirile frumoase pentru a descoperi esența lumii și nu în ultimul rând, substanța voastră lăuntrică.
De asemenea, aceste momente emblematice, în care toate lucrurile capătă valențe sacrale, să stea drept pecete pentru clipele pe care cu drag le vom rememora în timpul albit de doruri, care ne vor individualiza și vor arăta că pentru noi, nu e nevoie de nici un motiv clar pentru a trăi cu pasiune, pentru a crede și pentru a simți ca însăși viața nu are criterii de indentificare.
Mulțumirile mele se îndreaptă către voi pe aceastăcale, pentru toate mesajele pe care mi le-ați transmis prin intermediul fan-cluburilor ce îmi poartă numele și pentru gândul sincer venit din partea voastră, pe care îl port în permanență alături de mine.
Tocmai de aceea vă pregătesc surprize și noi proiecte, care vă includ și pe voi, pentru că voi sunteți, după cum am afirmat de fiecare dată, sensul existenței mele artistice, oferindu-mi inspirație și echilibru, fiind alături de mine, dezinteresat, în drumul acesta haotic, căci fără doar și poate, prietenia e simbolul înțelepciunii, e lumina și tihna. E liniște ! Si asta imi doresc să vă fie in suflete la aceste sărbători !
Paștele să vă fie luminat !
Cu aleasă prețuire, Paul Surugiu- Fuego”

 

Ce aș mai putea adăuga dragi cititori la acest mesaj din inima artistului sufletelor noastre către inima voastră.

Sufletul să vă fie plin de bucurie, să măsurați timpul în clipe petrecute cu cei dragi și să luați din fiecare zi o amintire!

In aceste zile inchinate sacrificiului si iertarii, va dorim un Paste linistit, binecuvantat cu sanatate si bucurii! HRISTOS A INVIAT!

 

Cu aleasă prețuire,

Rodica Elena LUPU

 

 

“Îmi e dor de tata atunci când vine Paştele”

Posted by Gabriela Petcu On May - 3 - 2013

fuegoÎn prag tainic de sărbătoare, una dintre cele mai semnificative de peste an, Învierea Domnului, s-ar cere probabil, prin nişte canoane impuse de societate, să fim mai buni, mai primitori, mai calzi ori mai înţelepţi.

Putem spune că avem nevoie doar de linişte, căci din ea izvorăsc toate minunile vremii, iar Lumina Sfântă ne va investi cu substanţă şi ne va determina să ne gândim, pentru o clipă, la sufletele noastre, la cei dragi, la tot ce ne face să devenim oameni.

Paştele înseamnă în cele din urmă prilej de înălţare spirituală, nu neapărat din punct de vedere religios, ci moral, căci acum acordăm importanţa cuvenită sentimentelor noastre, prin felul în care alegem să petrecem aceste zile încărcate de magieşi mister.

Cu gândul la esenţa spiritului nostru şi la simbolurile pe care Paştele le reînvie în noi, reporterii Libertatea l-au intervievat pe Fuego pentru a descoperi, prin cuvinte şi simţiri, ce înseamnă Paştele pentru el, cum îl percepe şi poate cel mai important, cum alege să îl sărbătorească, acum, când lumea nu mai acordăcredit sufletului, valorilor morale şi muzicii de calitate.

Astfel, artistul ne-a mărturisit că se simte cuprins de o emoţie indescriptibilă în acest timp, că se gândeşte la tatăl său, la prietenii şi la admiratorii săi. Ne-a explicat ce înseamnă prietenia pentru el şi cum poate aceasta să schimbe, să transforme şi să desăvârşească omul prin puterea ei.

Libertatea : E vremea în care amintirile pun zăvor gândurilor noastre şi spiritul vine ca exponent al fiinţei noastre. E amintirea un simbol al vieţii tale?

Fuego : Amintirile ne definesc şi cu siguranţă ne ajută să evoluăm, să accedem către veşnicie, cu toată experienţa noastră, care fie că ne place sau nu, e parte din noi. Pentru un artist, amintirile devin, la un moment dat, un stil de viaţă, hrănindu-se din puterea şi farmecul acestora.

Şi pentru că acum e vremea amintirilor, îmi aduc aminte de Paştele în care familia mea era unită,în care simţeam acea emoţie minunată, fără să mă gândesc să îi dau nuanţe în vreun fel sau altul.

Îmi aminteşte de cel ce mi-a fost sprijin şi sfătuitor, mentor şi bun părinte, care era născut în vremea Paştelui, alături de care am petrecut cele mai frumoase sărbători, şi care va rămâne pentru vecie, alături de mama mea, cea mai mare bogăţie de pe pământ, căci ambii mi-au cântat existenţa şi mi-au conferit sensul pe-aceastălume. Îmi e dor de tata acum, când vine Paştele…

Libertatea: Ce reprezintăPaştele pentru tine? Cum îl percepi şi ce însemnătate îi acorzi, punând la descrierea ta şi amintirile din copilărie, din formarea ta care ocupă un loc de seamă în economia sufletului tău?

Fuego : După cum spuneam, Paştele înseamnă familie, o masă îmbelşugată, o emoţie de nedescris. Dacă e să adaug la acest tablou şi obiceiurile minunate din vremea Învierii, de pe malul Arieșului, în Turda ce respira istoria frământată a Ardealului fărămargini, în care am crescut gândindu-mă că muzica va pune luminii barieră, căviața mea va fi închinată cântului.

Paştele e până la următot ceea ce vrem noi să fie. De la muzică la oameni, de la religie la simţiri, toate unite de un singur liant, acela al simplităţii şi banalităţii oferite de sufletul uman.

Libertatea: Ai afirmat în nenumărate rânduri că prietenia a stat la baza formării tale şi că fărăprieteni ai fi un om lipsit de căldură. Cum defineşti tu sentimentul care uneşte oamenii în cel mai pur şi sincer mod?

Fuego: Într-adevăr, prietenia este ceva ce nu poate fi descris în cuvinte. Ar fi imposibil săîncerci să dai o definiţie concisă prieteniei. Aceasta se simte, se trăieşte şi mai cu seamă se aplică pentru oamenii dragi. Totuşi, noblețea sufletului e constituită de puterea prin care poți oferi celor din jurul tău din căldura tainică a prieteniei, din liantul suprem al iubirii.

Octavian Paler consemna, în ultimele-i mărturisiri, că cea mai de preț avuție ce se poate îndrepta către eternitate, e dăruită de cei pe care îi păstrezi lângă inima ta. Zilnic, simt, din ce în ce mai puternic, că avuția mea se mărește cu fiecare notă umană ce se adaugă în portativul meu, completând astfel, partitura.

Prietenii apropiați inimii mele, fie că sunt artiști sau nu, îmi oferă liniște si echilibru, fiind alături de mine, dezinteresat, în drumul acesta haotic, în lumea decepțiilor și a frivolității. La rându-mi înapoiez sincer stări, clipe și cuvinte alese, căci fără doar și poate, prietenia e simbolul înțelepciunii, e lumina și tihna. E liniște!

Libertatea: Pentru un artist este esenţial să fie aplaudat, să fie apreciat şi să primească un feedback pentru actul artistic pe care alege să îl promoveze şi să îl dăruiască eternităţii. Din acest punct de vedere tu esti un răsfăţat. Publicul te iubeşte, vine la spectacolele tale, îţi dăruieşte flori şi mai cu seamă apreciază la justa valoare munca ta. E o responsabilitate enormă să reuşeşti să te menţii în aceeaşi formă în faţa lor. Cum reuşeşti să nu îi dezamăgeşti?

Fuego: Nu fac un ţel din asta. Încerc să îmi menţin traiectoria, să îmi păstrez coloana şi să rămân la fel de sincer, muncitor şi de integru ca şi până acum.

Probabil pentru asta măapreciază publicul, cel care reprezintă, aşa cum am precizat de fiecare datăcând mi s-a oferit şansa de a o face, sensul meu în lumea artei. Fără el, orice capodoperă, orice muncă şi efort nu ar avea nici o finalitate, nici o însemnătate, nici o bucurie.

Satisfacţiile pe care acesta mi le dăruieşte constant și lumina din ochii celor ce îmi urmăresc și apreciază activitatea sunt pentru mine ideal spre care tind de fiecare datăcând aleg să transmit, să creez ori să interpretez. Şi pentru asta le mulţumesc!

Libertatea: Având în vedere căîn această perioadă toată lumea alege să sărbătorească în moduri cât mai atipice sărbătorile, interpretându-le diferit şi tratându-le după bunul plac, cum alege Fuego să petreacă Paştele?

Fuego: De această dată,sărbătorile pascale au venit odată cu soarele, căldura arzătoare punând stăpânire pe noi. Nefiind un împătimit al căldurii, deşi, paradoxal, sunt născut vara, voi alege ca în acest an să mă înconjor de cei dragi inimii mele, pe care nu am timp să îi văd pe parcursul anului şi să fiu alături de ei.

Eu nu prea pun preţ pe partea materială a stărilor, pe suprize sau petreceri. Am considerat că trebuie să cultiv frumuseţea şi să o îngrijesc înăuntrul meu. Ce se consumă în exterior e tributar trecerii anilor.

Consider că sunt un om bogat, tocmai pentru că averea mea o reprezintă familia şi prietenii mei, cu care îmi irosesc cu folos şi plăcere clipele,  mult mai mulţi şi mai devotaţi decât aş merita, deşi Grigore Vieru spunea  “să ai un prieten în familie, unul în ţară, unul în lume şi unul în cer. Mai mulţi numai Dumnezeu poate avea. Suntem un amestec ciudat de stări şi de lucruri: trădăm plângând şi râdem trădând”.

Libertatea:  Ce le transmiţi admiratorilor tăi şi cititorilor Libertatea cu ocazia Paştelui?

Fuego: Să aibă lumină în suflete. Să încerce, măcar în aceste zile, să uite de tot ce le încarcă inutil conştiinţa şi să se reîntoarcă către frumos, către nobil, către sensibilitate.

Aş putea, desigur, să le transmit, prin intermediul vostru, urări complexe, îmbrăcate în cele mai speciale cuvinte. Prefer de această dată să fiu cu gândul alături de voi atunci când, în noaptea tainică a Învierii Domnului, veţi lua Lumina Sfântă şi veţi împărtăşi bucuria de a vă afla alături de cei dragi, la masa de sărbătoare, nutrind cele mai sublime sentimente.

Nu este o perioada în care trebuie să fim mai buni, mai calzi ori mai înţelegători. Trebuie doar săavem capacitatea de a vedea că liniştea sufletească impune o stare specială,care izvorăşte înţelepciunea, că iertarea devine un simbol al trăirilor noastreşi că undeva, uitată într-un colţ de lume, ori într-o parte neasemuită de senzaţii, se află pentru noi, iubirea.

Le doresc pe aceastăcale să  petreacă serbările pascale într-un peisaj în care să se regăsească pe deplin, să asculte muzica ce îi defineşte, să se înconjoare de oamenii care reprezintă pentru ei simboluri de viaţă şi să adune toate amintirile frumoase pentru a descoperi esenţa lumii.

De asemenea, aceste momente emblematice, în care toate lucrurile capătă valenţe sacrale, să stea drept pecete pentru clipele pe care cu drag le vom rememora în timpul albit de doruri, care ne vor individualiza şi vor arăta că pentru noi, nu e nevoie de nici un motiv clar pentru a trăi cu pasiune, pentru a crede şi pentru a simţi căînsăşi viaţa nu are criterii de indentificare.

Preluat – Libertatea

Orice parinte si-ar dori un copil cum este Paul, artistul sufletelor noastre. Un copil care sa isi iubeasca si sa isi respecte parintii asa ca el. In aceste zile inchinate sacrificiului si iertarii, lui Paul, mamei lui, fanilor si voua celor care cititi aceste randuri va doresc un Paste linistit, binecuvantat cu sanatate si bucurii duhovnicesti! Hristos a inviat!

Rodica Elena LUPU

 

PORTRET DE ARTIST – ANGELA TOMASELLI

Posted by Gabriela Petcu On April - 22 - 2013

174653marePOEME ÎN LUMINĂ ŞI CULOARE

 

1943– S-a născut la Brezoi, judeţul Vâlcea.

1967- Absolvă Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, secţia “Artă monumentală”.

1971 – Membru în Uniunea Artiştilor Plastici din România.

1993 – Membru al Filialei de Pictură a Uniunii Artiştilor Plastici din Bucureşti.

2009 – “Cetăţean de Onoare” al localităţii Brezoi, judeţul Vâlcea.

Expoziţii personale în ţară:

Bucureşti, Galaţi, Suceava, Iaşi, Rm. Vâlcea, Botoşani, Aiud, Vaslui, Bârlad, Dej, Braşov, Bistriţa, Fălticeni, Vatra Dornei, Cluj-Napoca, Sibiu, Brezoi

Expoziţii personale în străinătate:

Italia (Roma), Germania (Koblenz, Berlin), Belgia (Bruxelles, Hane), Franţa, Spania (Madrid), Suedia (Stockholm)

Participăla expoziţiile de artă contemporană românească:

Moscova (Rusia), Budapesta (Ungaria), Atena (Grecia), Chişinău (Republica Moldova), Viena (Austria), Veneţia (Italia), Orleans şi Tours (Franţa), Maastricht (Olanda), Bruxelles (Belgia), Washington şi New York (SUA)

Călătorii de studii peste hotare:

Cehoslovacia, Ungaria, Italia, Belgia, Franţa, Grecia, Turcia, Suedia, Germania si S.U.A.

Participă la taberele de creaţie:

Strehaia (Mehedinţi); Moineşti (Bacău); Blasova 2000 (Brăila); Dealul Malului (Rm. Vâlcea); “Tabăra Internaţională de artă I.M. Klein” Blaj (Alba); Aiud (Alba), Voina Câmpulung (Argeş); Tabăra Internaţională de pictură “Lucian Grigorescu” Medgidia (Constanţa); Balcic (Bulgaria); “Stagiu pe Valea Loirei” (Franţa); Panaci (Vatra Dornei); Sighişoara; Negreşti-Oaş; Golubac (Serbia).

174673mare,, Arhitecturile cărora le dă chip Angela Tomaselli – transilvane, pariziene, italiene, asemenea unor medalioane agăţate de cer – sunt expresia şi rezultatul căutărilor, în varii zone geografice, a elementelor ce conferă personalitate unui spaţiu locuit: patrimoniul cultural. Plutind, aparent, în efemerul zilei, în materialitatea substanţei din care sunt plămădite, şi individualizând spaţiul din care se revendică, sunt grăitor de puternice, solare, într-un dialog perpetuu cu lumea celestă şi, deopotrivă, cu cea telurică. Rar întâlneşti atâta bucurie netrucatăîntr-o temă guvernată de sentimentul recuperării imaginii care zideşte; care defineşte şi îşi cere dreptul la o existenţă eternă. Arhitecturile pictoriţei nu sunt, nici pe departe, împietrite în fiinţa lor risipită pe traiectoria timpului, ci sunt interpretări, în bidimensional – coerente, sintetice, urmând marea lecţie a compoziţiei plastice – a unor forme tridimensionale, recuperate cu o minuţie de strălucit artizan al altor vremuri.”

Veronica Marinescu

,,Titlurile ciclurilor de lucrări ale Angelei Tomaselli definesc un univers complex, intens subiectiv, în care se împletesc cele doua filoane motivaţionale: cel al patrimoniului cultural, disponibil ca sursă de teme si soluţii formale, şi cel al experienţei personale, ambele citite ca o arheologie a subiectului. Ansamblul mitologiilor sale subiective este guvernat de aceeaşi libertate, provenind din constelaţii mitice diferite – universul folclorului, mai curând narativ decât plastic, o istorie deja îndepărtată, absorbită de mit, a medievalităţii bizantine, în spatele căreia se află, motivând-o, sacralitatea creştină, iar la antipod, actualitatea unui cotidian prezent, lecturat prin deschiderea sa culturală,restrictiv lirică, veselă şi nostalgică.”

Alexandra Titu

Impresionante lucrări realizate de artiştii plastici ce vor face obiectul prezentei rubrici vor înnobila volumul de colecţie pe care ASOCIAŢIA CULTURALĂ ,,REGAL D`ART” îl va edita sub titlul ,,RECURS LA ÎNŢELEPCIUNE. MANUAL DESPRE UMANIZAREA PUSTIULUI” (maxime, cugetări, aforisme, citate celebre).

Material realizat de ASOCIAŢIA CULTURALĂ ,,REGAL D`ART”

Preluat Rodica Elena Lupu

Monitorul Botosani

 

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors