Genţigrame

Posted by Gabriela Petcu On February - 17 - 2014

    

 Gabriela Gentiana Groza

Confuzie plăcută

De la streaşină tot plouă

În butoi, o lună, două,

Dar se bucură, fiindcă

…Vede apa că-i…pălincă!

 

Politician simandicos

Caviar, delicateţuri,

Şi-mbrăcat tot în fineţuri,

Că aşa a învăţat

La mămica lui, în sat…

 

Declaraţie după o încăierare

De-njurat eu n-am habar,

Doar sunt om cuminte,

Îl pupai la un pahar

…De-i sări un dinte!

 

Bunăstare la sate

Vremea-i bună, pieţe pline

De la Domnul Preaînaltul,

Se mănâncă-aşa de bine

…Mai ales unul pe altul…

 

Bărbaţi adevăraţi

Fac politică la Bar

Doi săteni, la un pahar,

Şi-apoi mândri ei se duc

La neveste…sub papuc.

 

 

Campanie

La europarlamentare

Partidele se luptă tare

Metode noi, ca să găsească

Şi să ne euro…prostească!

 

 

Gabriela Genţiana Groza

 

         

 

                   

TALENTUL CARE CREŞTE, E AUR PUR, FIREŞTE…

Posted by Gabriela Petcu On February - 9 - 2014

DSC03729În profesiunea mea de dascăl am avut prilejul să descopăr  copii cu talente în diferite domenii. Am traversat o etapă în care relaţia pedagogului cu elevii se realiza în contact viu, direct  cu copiii şi  mediul familial în care trăiau. Fără prea multă hârţogăraie şi aparate de tot felul, cu apropiere afectivă de ei, aveam o  adevărată satisfacţie să  îi îndrum pe şcolari spre profesia care speram că li se potriveşte mai bine. Pe unii dintre ei i-am întâlnit peste ani, pe alţii îi văd  în emisiunile televizate şi de fiecare dată  realitatea îmi confirmă că eu însămi mi-am ales profesiunea din dragoste pentru ei şi am intuit corect spre ce să se îndrepte în viaţă, spre binele lor, fireşte. Sunt însă şi cazuri în care aptitudinile şi talentul înmugurite la vârstele fragede ale copilăriei nu au condus la evoluţia ulterioară pe care am văzut-o eu cândva. Îndeosebi, după 1989, trecerea copiilor spre ,,libertatea’’prost înţeleasă, a făcut ca să nu mai existe reguli pentru o bună parte dintre odraslele noastre. Cândva  ei înşişi copii, unii adulţi de azi îşi judecă fără ruşine părinţii şi dascălii, arătându-şi isteţimea lor dacă ar fi fost ei în locul pedagogilor… Intervine de bună seamă şi  lipsa de discernământ al celor  care au adus pe lume fiinţe, uneori admirabil de dotate fizic şi mai ales psihic, dar care au avut ghinionul să nu conteze pentru aceştia. Divorţurile au înflorit iar destinul copiilor a fost pecetluit de egoismul celor care ,,nu s-au mai suportat” şi între care ,,iubirea a murit”.

 

DSC03726Şi totuşi, în ultima vreme, am observat o schimbare benefică în comportamentul unora dintre părinţi. Sper să nu mă înşel. Cum altfel să nu mă bucur când semeni de lângă mine îmi dovedesc iubirea firească pentru fiii lor şi se străduiesc să îi vadă cât mai bine împliniţi?

 

Zilele acestea i-am întâlnit pe vecinii mei,  părinţi tineri, care au doi băieţi: Tudor, elev în clasa a patra şi mezinul, Victor, de doi ani. Pe Tudor l-am văzut  mai rar stând în faţa blocului, e mai mereu ocupat cu activitatea sportivă. Este unul dintre clujenii juniori care se antrenează să fie schimbul următor al feroviarilor de la  echipa de fotbal C.F.R., echipă pe care am cunoscut-o prin intermediul soţului meu care îmi vorbea cu interes despre ei. Am mers în 1989 la vreo două meciuri şi m-au convins că merită să fim suporterii lor. Văzându-l pe Tudor cât e de pasionat de fotbal, observând cu câtă seriozitate se ocupă părinţii lui de dezvoltarea talentului descoperit de dascălii de educaţie fizică, i-am luat un interviu ,,ad-hoc”, în condiţii speciale, în apartamentul lui, din blocul în care locuim. Mi-a arătat trofeele şi medaliile câştigate până la vârsta lui, şi după cum vedeţi în poză, nu sunt puţine. E mândru de culorile clubului CFR. L-am fotografiat cu o minge pe care şi-au pus semnătura fotbaliştii de atunci, în data de 18 iunie 1989, când echipa a promovat în Divizia B.

 

DSC03731Victor sper să îl urmeze pe fratele lui, să fie şi el fotbalist, e de pe acum cu ochii după balonul rotund. Am observat seriozitatea cu care Tudor vorbeşte despre antrenamente, cantonamente, despre sarcinile de şcoală, deopotrivă, fără să se lamenteze că e dificil şi că gustă mai puţin din copilărie. Roadele strădaniei lui  şi al celor ca el, se vor vedea cu siguranţă la vremea potrivită. Talentul, oricât de pronunţat ar fi, fără muncă nu creşte nicidecum. Căci, aşa cum spunea Gala Galaction, ,,Talentul este un subţirel izvor de munte. Trebuie să-i sapi calea în piatră şi să-l captezi cu înaltă osteneală”…

 

 

Gabriela Genţiana Groza

DIN COMOARA TA, PĂRINTE

Posted by Gabriela Petcu On February - 5 - 2014

Biserica Inaltarea Sfintei Cruci ClujGabriela Genţiana Groza   

 

Locaşul sfânt al bisericii  clujene ,,Înălţarea Sfintei Cruci’’ ne primeşte cu căldură  la slujbele  religioase orânduite după Pravila bisericii ortodoxe. După credinţa fiecăruia dintre noi, plecăm  la casele noastre îmbogăţiţi în speranţa că putem să menţinem  şi să răspândim flacăra iubirii  pentru Dumnezeu -Atotcreatorul în familiile noastre şi, atunci când e posibil, în societate. Situarea  bisericii aici, între blocurile de locuinţe din strada Plopilor Noi, este una dintre realizările cele mai frumoase ale Municipiului Cluj-Napoca. La 2 septembrie 2007 Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu Anania, înconjurat de un  însemnat sobor de preoţi şi diaconi  a târnosit această Biserică Parohială. Pentru activitatea desfăşurată la edificarea  Sfântului locaş, Prea Cucernicul părinte Iulian Benche, ctitorul bisericii a fost distins cu rangul de Iconom Stavrofor. Înaltul Prelat Bartolomeu, în acelaşi timp cărturarul Valeriu Anania, este pictat pe unul dintre zidurile bisericii,  rămânând în amintirea enoriaşilor noştri. La mânăstirea Văratic unde a lucrat mai mulţi ani Î.P.S. scria în decembrie 1982: ,,Singurătatea mea este aceea a luminişului străjuit de lujere înalte, opt şi mai multe de opt, cu frunza veşnic foşnitoare. Când jos la mine e noapte, vârfurile ard împrejur şi freamătă, într-un amurg prelung, sub lună plină şi uneori, în aurorele polare. Amintirea e rugul cel nemistuit al omului răzleţ’’.

Părintele paroh arhidiacon Gavril Vârva, Părintele Iulian Benche şi Părintele Grigore SoporanComemorarea anul acesta a  trei ani de la trecerea la cele veşnice a Î.P.S.Mitropolit a fost un moment deosebit desfăşurat în prezenţa enoriaşilor Bisericii ,,Înălţarea Sfintei Cruci”. Slujba de parastas a fost  oficiată de către Părintele paroh Gavril Vârva, Părintele Iulian Benche şi Părintele Grigore Soporan. Am simţit apropierea de obştea bisericii a sufletului celui care, în unul dintre cele mai frumoase poeme intitulat ,,Axion” din volumul ,,Anamneze”( 1984), cu mult har duhovnicesc şi talent literar, scria, acordând  caracter divin feminităţii, referindu-se  la Fecioara Maria:

 

,,M-apropii de tine cu dulce sfială,

ca aburul gliei de slava domoală,

şi cumpăn văzduhul ca norul stingher,

uşor pentru humă, prea greu pentru cer.ips-bartolomeu-anania-mitropolitul-clujului

 

Mă bucur cu tine cu dulce cântare,

ca scoica-ntr-o undă, ca roua-ntr-o floare

că numai prin tine suflarea-mi scânteie

a opta lumină pe reci curcubeie.

 

Mă mântui prin tine cu dulce  minune,

cum gândul nu ştie, cum graiul nu spune,

cum numai oglinda făptură mi-o-ngână,

cu-o faţă-n lumină, cu alta-n ţărână.

 

Şi cântu-te, Doamnă, cu dulce uimire,

cu inima prinsă pe struna subţire,

ca stema-ntr-o rază, ca măru-n parfum,

cercând veşnicia pe clipe de-acum’’

 

Am avut ocazia să îi ascult predica  la mânăstirea Nicula, unde se află icoana făcătoare de minuni a Fecioarei cu pruncul. Era 15 august 2000, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Glasul Î.P.S. Bartolomeu Anania a răsunat cu fermitate în faţa a peste 300.000 de credincioşi sosiţi în pelerinaj cu o săptămână înainte.În cuvântul său  milita pentru libertatea  înţeleasă a omului; împotriva legiferării homosexualităţii la noi şi contra violenţei şi pornografiei în media românească. ,,Vrem să intrăm în Europa, nu în Sodoma!” afirma cu tărie Înaltul Prelat.

Aveam să îl întâlnesc în preajma copiilor la Biblioteca judeţeană ,,Octavian Goga” Cluj

vorbindu-le părinteşte, dându-le sfaturi şi acordând autografe  la cartea sa ,,Păhărelul cu nectar”

prilej cu care i-am dedicat madrigalul:

Din comoara ta, Părinte,

Dăruit-ai lucru rar:

Picăturile prea sfinte,

,,Păhărelul cu nectar’’.

 

Gabriela Genţiana Groza

 

 

FUYU

Posted by Gabriela Petcu On January - 29 - 2014

DSC03709Gabriela Gențiana GROZA

 

Am aşteptat să se aştearnă neaua, să acopere cu poezia ei case, arbori şi uliţe. Am invocat-o în zilele Sărbătorilor Sfinte şi în clipele trecerii în Noul An care părea cuminte, fără eventuale fasoane. Ne-am fi bucurat poate mai mult de frumuseţea Sărbătorilor, să fi  văzut, aşa ca în alţi ani, natura purificată de albul fulgilor de nea…Să avem o iarnă adevărată, Fuyu, cum spune japonezul acestui anotimp. A sosit, e drept mai târziu  ca altădată, şi vremea zăpezilor!…De data aceasta, furibundă, iarna ne arată că poate să ne înfioreze cu umbletul ei apăsat, cu ciubotele pline de gheaţă, iar în unele părţi ale ţării, cu omătul cât casa!

M-am întâlnit la Colegiul Naţional clujean ,,George Coşbuc” cu membrii cenaclului ,,Poesis” şi mi-am amintit că, în iarna lui 1954, eram elevă ca şi ei, la o şcoală gimnazială din Ploieşti. A nins atât de mult încât zăpada a ajuns să măsoare un metru şi jumătate. Viscolul puternic a creat troiene de cinci metri înălţime. Nu aveam televizor, telefon fix iar de celulare şi tablete nici că se povestea…Radioul ne aducea veştile în casă…Oamenii s-au mobilizat imediat, fără să le spună cineva, de undeva, ce au de făcut!….Cu nişte simple lopeţi au săpat adevărate tranşee în omătul bogat. Noi, copiii, ne-am putut deplasa apoi prin ,,tunelurile” din care abia ni se vedeau fesurile, la Alimentara din centrul oraşului, să cumpărăm pâine şi parizer, fără E-uri, desigur…

Dar…viaţa îşi continuă ritmul iar eu îi îndemn pe copii să se apropie de arbori, de gâze, de flori. Să apere natura, să o respecte ca, la rândul ei să fie respectuasă cu noi. Mă bucur că au început să se familiarizeze cu modalitatea de compunere a poemelor haiku. Îi împart pe grupe cu nume de flori,  propuse de ei. Liderul fiecărei grupe are rolul de a-i coordona să răspundă la un chestionar  alcătuit din câteva întrebări din care să îmi dau seama dacă cunosc regulile de scriere a haiku-ului. Apoi au de creat un haiku colectiv. Şi cum priveliştea de afară e minunată, privim pe fereastră şi inspiraţia vine uşor. Iată poemele lor:

 

– grupa Lalea—DSC03714

            ***om de zăpadă-

            pe căciula lui şezând

            o vrăbiuţă

 

grupa Trandafir—

            ***un ied la stână-

            cu picioarele subţiri

            stând în zăpadă

 

– grupa Ghiocel—

***copiii în parc-

            printre bulgării de nea

            căciulă pe jos

 

– grupa Brânduşă—

            ***Stând la fereastră-

            printre roiuri de fluturi

            om de zăpadă

 

Gianina Zegreanu, dăscăliţa lor de limba română e alături de noi, şi are un haiku inspirat:

 

***Iarnă deplină-

            zi şi noapte ninsoarea

            covor de lumină

 

Mă alătur cenacliştilor cu haiku-ul:

 

***La casa nouă-

            cetina brăduţului

            albită de nea

 

În grupa Lalea elevii cu talent literar au compus încă un haiku, poem care mi-a plăcut şi pe care vă invit să-l apreciaţi, la fel ca şi pe celelalte, de altfel.

 

            ***Bufniţă albă-

            zboară peste troiene-

            în miezul iernii

 

Chipurile senine ale copiilor din poza de grup  confirmă, dacă mai era nevoie, bucuria  că a nins în sfârşit peste urbea de pe Someş. În vacanţa intersemestrială care urmează,  ei se vor bucura să patineze,  să schieze sau  să se dea cu săniuţa pe derdeluş. Şi  desigur, să se inspire în compunerea de  frumoase poeme haiku….

 

Gabriela Genţiana GROZA

                       

”Profesia de dascăl m-a ajutat să cunosc sufletul curat al copiilor”

Posted by Gabriela Petcu On January - 23 - 2014

gabriela gentiana grozaInterviu cu scriitoarea Genţiana Groza, membră a U.S.R., Filiala Cluj

 

Am cunoscut-o pe autoarea Genţiana Groza, anul trecut, la Cluj-Napoca cu ocazia Salonului de Carte Bookfest. La prima vedere, doamna Genţiana se remarcă prin plăcerea de a comunica fiind o persoană tonică, ce emană căldură sufletească şi poftă de viaţă. Membră a Uniunii Scriitorilor Români Filiala Cluj, doamna Genţiana Groza este autoarea unor volume de versuri, proză, epigrame, haiku şi a unor cărţi din domeniul literaturii pentru copii.

Născută la data de 14 septembrie 1942 în comuna Vadu Săpat, judeţul Prahova, Gabrila Groza (numele real al autoarei) a fost elevă la Liceul ,,Mihai Viteazul’’ (Ploieşti, 1960) şi a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Naturale şi Agricole (Institutul Pedagogic Bucureşti, 1965) şi cursurile Facultăţii de Biologie (Universitatea Bucureşti, 1973). A fost profesoară de biologie, gradul didactic I, inspector educativ la Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj şi  debutat relativ târziu, în 1994, cu volumul de versuri versuri ,,Pe punte…peste punţi’’ (Bucureşti, Imprimeria Filaret). 10 ani mai târziu este primită la USR, Filiala Cluj fiind afiliată şi la alte două asociaţii : Uniunea Epigramiştilor din România, Societatea Română de Haiku şi Societatea de Haiku Constanţa.

Este autoarea volumelor: „Pe punte…peste punţi: versuri”, Bucureşti, Imprimeria Filaret, 1994 ; „Jocul cu clipa: versuri”, Bucureşti, Filaret, 1995 ; „Rostiri: versuri”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997 ; „Murmurul sevei: haiku”, Ed.Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 1999 ; „Măroaca: povestiri pentru copii”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2000 ; „Papucul păpuşii, poezii pentru copii”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2001 ; „Genţigrame, epigrame”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2002 ; „Brevi finietur…: versuri”, – Nicolae Martinescu şi Gabriela Genţiana Groza, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2002 ; Sfârşit de sezon, versuri şi proză, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2003 ; Păţaniile lui Boacănă şi „Prietenii lui Peştinel: proză”, Ed.Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2004 ; „Fulga şi Fulger: proză”, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2005 ; „Amurg pe Someş: haiku şi tanka”, Ed. Casa Cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca, 2006, „Sertanianul şi alte povestiri”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2007 ; „Irundel şi Irundica ; proză”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2008 ; „Lampioanele vii: proză şi versuri”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj- Napoca, 2009 ; „Fântâna cu sori: proză şi versuri”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2011 ; „Marea copilăriei: versuri pentru copii”, Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011 ; „La mâna lui Cronos: haibun, haiku şi tanka”, Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2012 ; „Sulfinică:  poezii pentru copii”, Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2013.

A obţinut numeroase premii naţionale şi internaţionale:  Premiul pentru Debut în Epigramă, Cenaclul ,,Satiricon’’, Cluj,1996; Premiul al II-lea la Concursul Naţional de Poezie ,,Dor de dor’’,2008; Premiul al II-lea şi Premiul al III-lea pe ţară la Concursul de haiku, ,,Kukai’’, 2009 şi 2012;Diplomă acordată de Ministerul Cercetării, Tineretului şi Sportului pentru participare la proiectul judeţean ,,Ocrotind pădurea, ocrotim viaţa’’,2010;medalie de aur, medalie de argint şi medalie de bronz acordată de Societatea de Cruce Roşie a României pentru activitatea educativ-sanitară’’; Premiul al III-lea pe ţară la concursul ,,Sanitarii Pricepuţi”, 1997;Diplomă UNESCO pentru contribuţie adusă la realizarea Simpozionului Internaţional ,,Abordarea globală a toxicomaniilor’’,Diplomă de onoare ,,White Tiger Budokan’’ ca promotor al Culturii Japoneze şi al Artelor Marţiale, 2001 ; Premiul al II-lea la Concursul Internaţional ,,Kusamakura’’ de haiku din Japonia.

Gabriela Gentiana GrozaCreaţiile sale au fost apreciate de Irina Petraş, Constantin Cubleşan, Dumitru Cerna, Marcel Mureşeanu, Persida Rugu, Ioan Pop, Michaela Bocu.  În acest sens, merită semnalate concluziile Irinei Petraş care scria : ,,Să aduni într-o carte ,,urmele’’lăsate de tatăl tău, stihuitor în ceasuri de răgaz, nu-i decât un pios gest filial. Gabriela Genţiana Groza trece dincolo de sentimental pur şi simplu, îndrăznind un dialog peste ani cu textul părintesc. Îndrăzneala sa adaugă un fior în plus versurilor delicate, vag patinate şi adânc-cugetătoare ale preotului îndrăgostit de Cuvânt şi cuvinte, deopotrivă.’’

 

Liliana Moldovan (L.M.): -Sunteţi autoarea unor volume de versuri, proză, literatură pentru copii. Care dintre aceste genurile literare vi se pare mai fascinant şi unde vă regăsiţi mai uşor?

 

Gabriela Genţiana Groza (G.G.G.): -Am început să compun poezii în adolescenţă. L-am moştenit pe tatăl meu, preotul poet Nicolae Martinescu, născut la Constanţa. A fost absolvent al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi şi a trăit multă vreme ca preot paroh la Ploieşti. M-am format pentru scris în preajma lui. A fost un om cu o cultură solidă, dăruit de Dumnezeu cu adâncă dragoste de semeni, cu un spirit de sacrificiu rar întâlnit. Familia mea a traversat perioade dificile în viaţă. Cel mai greu a fost când noi, cei cinci copii ai tatălui meu şi ai bunei mele mame, învăţătoarea Anghelina, am fost consideraţi ca având ,,origine nesănătoasă” şi am întâmpinat piedici la admiterea la facultate. În ceea ce mă priveşte, am avut înclinaţie spre literatură dar a trebuit să mă orientez spre Institutul Pedagogic de 3 ani, facultatea de Ştiinţe Naturale şi Agricole şi am devenit profesoară. Mai târziu, când lucrurile s-au schimbat, mi-am completat studiile la Facultatea de Biologie. Aş putea afirma, cu siguranţă, că în ciuda tuturor vicisitudinilor, spre binele meu, am urmat o cale care mi-a asigurat un fundament favorabil pentru ce aveam să realizez ulterior în literatură. Pe de o parte, profesia de dascăl m-a ajutat să cunosc sufletul curat al copiilor pentru care scriu cu mult drag, iar cunoaşterea naturii ca biolog, în excursiile de studii, mi-a descoperit minunăţiile biocenozelor naturale atât de variate şi frumoase de la noi din ţară. Am avut, în plus, privilegiul să fiu remarcată că am talent literar de către profesorii mei de limba română, oameni datorită cărora – deşi mai târziu- la maturitate, am reuşit să îmi dezvolt mugurii aptitudinilor cu care am fost înzestrată.

Dintre dascălii care m-au încurajat să scriu în clasele liceale un loc special îl ocupă domnul profesor de limba română Enciu Constantin de la Colegiul Naţional ,,Mihai Viteazul” din Ploieşti, azi nonagenar, o personalitate complexă, jurnalist, meloman, apropiat de elevii săi dintre care s-au ridicat mulţi oameni de succes. Domnul profesor i-a avut elevi pe Nichita Stănescu, Eugen Simion, Vladimir Zamfirescu, Bujor Nedelcovici, Ioan Grigorescu, Corneliu Şerban,Toma Caragiu, George Genoiu şi pe mulţi alţii. M-a stimulat să compun poezii pe care le publicam în revista Liceului şi m-a îndreptat spre Cenaclul Literar de la Palatul Culturii unde am venit în apropierea unor condeieri cunoscuţi din lumea literară locală, de la care am avut de învăţat.

Profesiunea de dascăl de biologie mi-a dat mari satisfacţii de-a lungul vieţii. Abia în 1993 am revenit la pasiunea pentru literatură, scriind poezii ocazionale şi citindu-le colegilor şi elevilor de la Colegiul Naţional ,,George Coşbuc” Cluj-Napoca. Spre bucuria mea, creaţiile au fost primite de la început cu mare entuziasm. Am început să frecventez Cenaclul dascălilor clujeni ,,Octavian Goga” de la Palatul Copiilor din Cluj şi apoi Cenaclul de epigramă ,,Satiricon”, cunoscând alţi confraţi şi publicând în reviste literare. Am început să scriu povestiri cu teme inspirate din întâmplările reale ale şcolii sau ale familiei mele. Am avut norocul să fiu încurajată îndeosebi de soţul meu, primul cititor, destul de sever, al scrierilor mele. Deşi pot spune că poezia e mai curând cea care mi-a dat satisfacţie, nu pot totuşi să uit cu câtă plăcere am scris şi scriu povestiri pentru adulţi şi copii. Intrarea în Uniunea Scriitorilor în anul 2004 mi-a adăugat un plus de responsabilitate pentru ceea ce scriu, mai cu seamă că profesiunea de dascăl o am în sânge şi  doresc să contribui în continuare la educaţia copiilor. Am beneficiat de sprijinul discret şi nepreţuit al exigentului critic literar, doamna Irina Petraş, Preşedinte al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România. Cărţile mele intră în şcoală, poeziile se recită la sebările şcolare şi cum: ,,verba volant, scripta manent” ştiu că există destui critici, mai mici sau mai mari, care mă pot aprecia şi acest lucru mă obligă să mă autocenzurez .

 

Gabriela G Groza _la mana lui cronosL.M.: -Care este sursa interesului dumneavoastră pentru literatura niponă şi când aţi început să scrieţi poezie haiku?

 

G.G.G.: -Printre poeţii care frecventau cenaclul dascălilor clujeni ne aflam câţiva care am format un cerc de haiku sub îndrumarea cunoscutului poet Aurel Rău de la care am luat primele lecţii de compunere în stilul liricii nipone. Am debutat apoi cu haiku în revista „Steaua ” coordonată de acest poet. Apoi Ioan Marinescu, poetul, a preluat coordonarea cercului nostru de haiku. Am participat împreună cu alţi poeţi clujeni la recitaluri de haiku organizate de cercul ,,Prietenii Japoniei” înfiinţat de japonezul Katsutaro Kawai stabilit la Cluj. Am devenit membră a Societăţii Române de Haiku înfiinţată de Florin Vasiliu, cunoscător al literaturii nipone, coordonator al revistei ,,Interferenţe lirice: Constelaţia Haiku” în care am publicat creaţii proprii. În anul 2000 am luat Premiul al doilea al concursului Internaţional de Haiku ,,Kusamakura’’de la Kumamoto din Japonia cu poemul:,,Sfârşit de sezon/ un nasture luceşte/ pe plajă-ntre scoici’’. Am creat cercul de Haiku ,,Poesis’’ la Colegiul Naţional ,,George Coşbuc” pe care îl coordonez alături de profesoara de limba română Gianina Zegreanu, în dorinţa de a transmite elevilor plăcerea de a compune haiku, tanka şi haibun. O înrâurire asupra scrisului meu a avut-o colaborarea cu Laura Văceanu şi Radu Patrichi de la Societatea de Haiku din Constanţa precum şi cu Ioan Găbudean, Preşedintele Clubului Naţional ,,Bucurii efemere’’ din Târgu Mureş.

 

L.M.: -Ce este un ,,haijin’’?

 

G.G.G.: -Haiku e un poem cu formă fixă alcătuit din 3 versuri de câte 5,7,5 silabe, în total 17 silabe. Poemul prezintă o pauză de gândire numită kireji, marcată printr-o liniuţă şi conţine un cuvânt sezonal numit kigo. E un poem al simplităţii, exprimă efemerul, patina vremii, e o creaţie aparent simplă, dar cu atât mai complexă, respectând anumite reguli. Sursa de inspiraţie este natura cu florile, gâzele, dar şi relaţia omului cu acestea, în succesiunea celor patru anotimpuri.

În compunerea acestui poem nu se folosesc figuri de stil. Poetul care scrie haiku se numeşte haijin. Cel mai cunoscut haijin este Matsuo Basho, care a trăit în Japonia între anii 1644-1694, şi a perfecţionat forma poetică haiku.

 

L.M.: -Aţi avut prilejul să călătoriţi în Japonia?

 

G.G.G.: -Cunosc această ţară numai din lecturile mele, din emisiunile TV sau de pe Internet, din contactele cu japonezii veniţi la cercul clujean ,,Prietenii Japoniei” dar şi din relatările fiului meu cel mare care a avut prilejul să o viziteze.

 

L.M.: -Există vreo punte de legătură între literatura epigramistică şi poezie?

 

G.G.G.: -Profesorul Vasile Langa a  înfiinţat cenaclul ,,Satiricon” al epigramiştilor clujeni în 1979 şi l-a coordonat ca preşedinte mulţi ani. Cu epigramişti apreciaţi, creatori de forţă, ,,Satiricon” este unul dintre cele mai bune cenacluri din ţară. Am fost atrasă între epigramiştii clujeni de poetul talentat Ioan Pop. Am scris epigramă când eram dăscăliţă de biologie la Colegiul Naţional ,,George Coşbuc” unde director a fost numit în 1973 Vasile Langa. I-am cunoscut activitatea după ce nu mai era în viaţă. Coincidenţă sau nu, am călcat pe urmele unui epigramist de seamă şi am respirat aerul aceleiaşi şcoli pe care a condus-o dumnaealui cândva. Am reuşit să formez epigramişti dintre elevi, de‑a lungul timpului, copii care au primit premii pentru creaţiile lor.

 

L.M.: -Care este personajul dumneavoastră preferat din cărţile pentru copii pe care le-aţi scris?

 

G.G.G.: -Mă entuziasmez când lansez în lume câte un personaj fie că e un extraterestru ca Serty, de pe planeta Iubirii sau Irundel şi Irundica, două rândunele simpatice pe care le aştept să sosească odată cu primăvara sau Fulga şi Fulger, o văcuţă şi viţelul ei…

Cărţile sunt publicate însă în tiraj redus şi ştiu că fără contactul meu cu cititorii sau cu membrii cenaclurilor ,,Traian Brad“ de la Biblioteca Judeţeană ,,Octavian Goga”, pe care l-am înfiinţat în 2002; a cenaclului ,,Iosif Vulcan” de la liceul Teoretic ,,Nicolae Jiga” din localitatea Tinca, Bihor; precum şi a Cenaclului ,,Poesis” de la Colegiul Naţional ,,George Coşbuc”, Cluj-Napoca, personajele mele rămâneau necunoscute. Recent l-am lansat pe motănelul Sulfinică şi sunt încă sub impresia favorabilă cu care a fost şi este primit de copii acest simpatic personaj.

 

Sulfanica-Gabriela Gentiana GrozaL.M.: -Succesul literaturii pentru copii e dat de mesajul educativ, de prezenţa personajelor fantastice şi a întâmplărilor ieşite din comun ori de mesajul estetic al cărţilor pentru copii?

 

G.G.G.: -Consider că literatura pentru copii trebuie să ţină seama de progresul ştiinţei, de noile mijloace de formare a personalităţii acestora, în pas cu vremea. Micii cititorii ai cărţilor noastre sunt mai inteligenţi decât am putea crede unii dintre noi, sunt mai ageri dar şi mai solicitaţi intelectual. Astfel că abundenţa de jucării, jocuri pentru ei, cărţi de colorat stridente, cu mesaje dubioase, cu greşeli de exprimare, le pot produce prejudicii care vor avea influenţă nefastă asupra personalităţii fiecăruia dintre ei. Autismul apare la unii copii poate şi din pricina lipsei de grijă faţă de intelectul lor, într-un moment sau altul al dezvoltării acestora. Cred că e bine să le lăsăm copiilor copilăria, să recite poezii frumoase, cu ritm şi rimă, cu mesaj adecvat vârstei lor, să asculte şi să citească poveşti bune scrise mai demult pentru ei dar şi noi basme, poveşti şi povestiri scrise în zilele noastre de autori români sau străini. Ca pedagog, ca autor de literatură pentru copii simt că trebuie să ne ocupăm cât nu e prea târziu de ce anume, cât şi cum citesc copiii şi nepoţii noştri.

 

L.M.: -Aţi găsit în cadrul literaturii universale sau române vreun personaj sau vreo poveste care v-a marcat copilăria?

 

G.G.G.: -Am citit când eram copil mai ales operele clasicilor români Mihail Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ion Creangă. Fiind elevă la o şcoală de fete am jucat roluri în piese de teatru cum ar fi rolul lui Nicu din piesa ,,Piatra din casă” şi ,,mama Angheluşa doftoroaia” de Vasile Alecsandri. Am recitat pe scena şcolii poezii de George Coşbuc. Se punea pe atunci mare accent pe literatura română. Astfel că îmi aduc aminte cu plăcere versuri şi personaje din opera acestor scriitori de seamă. În liceu, mai apoi, am participat la un concurs ,,Drumeţii veseli” cu tema : ,,A.S. Puşkin în literatură şi muzică” concurs transmis la radio, concurs pentru care am aprofundat opera marelui poet rus. Am citit literatură română şi universală, lectura fiind pentru mine o pasiune. Mai târziu, când am avut proprii mei copii şi nepoţi m-am entuziasmat odată cu ei când le-am citit despre Pinochio, Tom Degeţelul etc. pe care nu i-am cunoscut în copilăria mea.

 

L.M.: -Aveţi vreun autor de literatură pentru copii preferat?

 

G.G.G.: -Sunt mai mulţi, dintre care îi pot menţiona pe : Cezar Petrescu, Petre Ispirescu, Wilhelm Hauff , Jules Verne.

 

L.M.: -Ce proiecte literare culturale sau educaţionale doriţi să realizaţi în anul care a început?

 

G.G.G.: -Am avut de curând întâlnire cu copiii de la Grădiniţa ,, Lumea copiilor  din Cluj-Napoca şi mă întâlnesc zilele următoare cu elevii de la Şcoala ,,Nicolae Titulescu” din Cluj, de ziua naşterii poetului nostru Nepereche, Mihail Eminescu. Coordonez în continuare activitatea cenaclului literar-artistic ,,Poesis” de la Colegiul Naţional ,,George Coşbuc” din Cluj-Napoca. Particip la şedinţele cenaclului ,,Satiricon” care a publicat de curând antologia ,,Secera şi barosul” în care am epigrame personale. Particip la activităţile Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor. Public articole în reviste pe Internet din ţară şi din străinătate şi compun atunci când simt că pot să îi bucur pe cititorii mei cu câte o povestire, haiku, epigramă sau un poem.

 

A consemnat : Liliana Moldovan

logo-asiiromani

Genţigrame

Posted by Gabriela Petcu On January - 14 - 2014

Gabriela Gentiana GrozaGabriela Gențiana GROZA

 

 

1.Nevastă înţelegătoare

 

Pe bărbat l-a-cărunţit

Cu limbaju-i ascuţit,

Dar promite că se schimbă,

După…un transplant de limbă!

 

 

2. Politician care schimbă partidele

 

Când scaune goale îşi lasă,

Partide schimbând din orgoliu,

Mai cade şi dânsul în plasă,

….Şi-aşa se trezeşte-n fotoliu!

 

 

3.Declaraţie după o încăierare

 

De-njurat eu n-am habar,

Doar sunt om cuminte,

Îl pupai la un pahar,

…De-i sări un dinte!

 

 

4. Memorie la vârsta a treia

 

Eu, cu ţinerea de minte,

Bine stau, de bună seamă,

Chiar mai bine ca –nainte,

Am uitat doar…cum mă cheamă!

 

 

5.Pescarului norocos

 

Ştiam c-aşteaptă într-adins

Urarea:,,să ai fir întins!’’

Şi chiar i se-mplini cuvântul,

E firu-ntins…că bate vântul!

 

 

Genţiana Groza

Genţigrame pentru Sărbători

Posted by Gabriela Petcu On December - 25 - 2013

gabriela gentiana grozaGabriela Gențiana GROZA

 

 

Memorie nealterată la vârsta a treia

 

Ţin grozav de bine minte,

– Poţi vedea , de bună seamă –

Chiar mai bine ca-nainte,

Am uitat…doar…cum mă cheamă!…

 

 

 

Întrecere pe şosea

 

Limuzine, cai şi oi

Se întrec azi pe şosea,

Chiar şi-o vacă mai de soi,

Locul doi, măcar ar vrea!

 

Trenuri româneşti de mare viteză

 

Ca s-alerge foarte tare

A promis că face China,

Cu-o condiţie, se pare:

Să nu fure hoţii şina…

 

Epitaful unui beţiv

 

Vinul, berea i-au plăcut,

Sincer, a recunoscut,

Şi-ar vrea somnul cel de veci

La 2 metri, jos…în beci!

 

Bătrân şi neliniştit

                       

Printre puştoaice s-ar fi dus

La tratament, la Marea Neagră

Dar medicul lui, i-ar fi spus:

– Mai bine ia câte-o viagră…

 

Mie, autoare de poezii pentru copii

 

Am compus pentru cei mici

Poezii despre pisici;

Moş Crăciun, copil şi el,

Mi-a adus…un şoricel!

 

Cărţile, frumoasele flori din orice anotimp

Posted by Gabriela Petcu On October - 11 - 2013

 

gabriela gentiana grozaGabriela Gențiana Groza

 

strecurate uşor

irizările toamnei

printre crizanteme

 

O zi de  început de Brumărel a adus la Centrul de Cultură Urbană din Parcul Central al Clujului,  la Bookfest, copii şi adulţi , dornici să cunoască gândurile scriitorilor şi poeţilor aşezate frumos pe filele mirosind ademenitor a cerneală proaspătă. Forfota doritorilor de carte interesantă a înviorat Editurile care şi-au expus în incinta Cazinoului cărţile nerăbdătoare să fie mângâiate de cititorii împătimiţi ai Urbei noastre. Printre ele, Editura Ecou Transilvan, a lansat cărţile  a două autoare plecate din România şi stabilite în alte ţări. În volumele prezentate, realizate în condiţii grafice deosebite, aflăm poveşti şi poezii pentru copii. La prezentarea cărţilor au sosit elevi ai Şcolii  ”Eugen Pora” însoţiţi de doamna profesoară Iulia Chende.

 

Elena Cesar von Sachse, născută în 1947 în Arad, trăieşte acum în Nurnberg. A scris cărţi dar a compus şi romanţe, cântece de petrecere, cântece de dragoste, muzică de inspiraţie folclorică, muzică pentru copii şi chiar muzică instrumentală şi a obţinut premii pentru unele dintre acestea.

 

La Bookfest şi-a lansat cartea ”Dragonul roşu” care cuprinde poveşti pentru ”cei mici şi cei mari” cum ne anunţă autoarea. Ilustraţiile  vin să întregească în mod firesc frumuseţea volumului.

 

Cea de a doua carte a Elenei Cesar von Sachse, la fel de frumoasă, este intitulată ”Fantezie de iarnă” şi este dedicată ”celor care mai cred în Moş Crăciun’’ cum ne invită autoarea.

 

Trăitoare azi în Grecia, Steluţa Dima Cibireac, şi-a lansat  la aceiaşi Editură ”cu Ecou’’, cartea ”Păduricea fermecată’’. Autoarea s-a născut în 1956 la Gura Humorului, judeţul Suceava.

 

A scris această carte ”pentru  nepoata ei Anastasia şi pentru copiii ei Emmy şi Albert’’, dar şi ”pentru toţi copilaşii, cu multă dragoste’’, cum ne anunţă, de îndată ce deschidem volumul care cuprinde ilustraţii realizate prin propria-i strădanie.

 

Din dor de ţară revin acasă compatrioatele noastre stabilite pe alte meleaguri. Ne contopim cu ele, ne bucurăm de succesele lor şi ştim că, orişiunde ar trăi, inima Patriei bate şi pentru ele.

 

Le-am dedicat autoarelor dar şi altor scriitori stabiliţi în alte ţări, câteva versuri:

 

gentiana, elena,stelutaScriitorilor români din Diaspora

 

Orişiunde ai să pleci,

La germani sau pe la greci,

Inima te-ndeamnă iară

Să revii la tine-n ţară.

 

Să-i săruţi Pământul Sfânt

Şi să faci un legământ:

Depărtarea să nu poată

Să-mi uit Patria vreodată!”

 

Ne alintă Brumărel cu zile mai reci sau mai calde, cu senin sau cu nori aducători de picături necesare de ploaie, dar florile lui, cărţile apărute odată cu deschiderea porţilor Şcolii, ne înfrumuseţează clipele jucăuşe, fixându-ne în minte un peisaj, un erou de poveste şi de ce nu, chipul autorului, dornic să-i bucure pe cei  ”mici sau cei mari” dintre noi.

 

dragonul rosufantezie de iarnasteluta

 

 

 

 

 

 

 

 

DSC03446

Festivalul “Eterna epigramă”

Posted by Gabriela Petcu On July - 31 - 2013

DSC02291Gabriela Genţiana Groza

 

1.Politica agricolă comunitară

Puneţi secera în cui,

Că de-acum, recoltă nu-i,

Cu Baross o  să vedeţi,

Vom mânca numai creveţi!

 

2.Politicianul veros

Poartă-o mândră pălărie

De baron sau baros(an)

Patriot, cum să nu fie

Dacă-i rost de vreun ciolan?

 

3.Recomandare ”medicală”

După ploi diluviene,

Zilele bacoviene

Au un sigur antidot:

Un şpriţ bun şi un…compot!

 

4.Pensionarul fericit

După ridurile frunţii,

Mă mândresc că am mulţi ani,

În prezent, nu am nici funcţii,

…Nici prieteni…nici duşmani.

 

5.La căsătorie

Fetele nu-s mofturoase,

Vor puţine, pot să zic:

Cont în bancă, vile, case

Şi-un Ferrari.Mai nimic!

 

6.Şoferiţa valoroasă

Tare scumpă mi-e nevasta,

Mai ales, că la volan

Din viteză,luna asta,

M-a lăsat fără un ban…

SĂ TRĂIEŞTI, MAICA MEA!

Posted by Gabriela Petcu On July - 23 - 2013

DSC02291Haibun de Gabriela Genţiana  Groza

 

O adiere-

printre spicele coapte

cosaşii săltând

 

La Tincuţa, cum îmi place mie să numesc comuna Tinca,( a cărei denumire provine de la cuvântul maghiar ,,tenke”, porumb în româneşte) fiecare îşi vede de treaba lui. Sunt şi au fost  şi aici localnici plecaţi la lucru în Italia, mai cu seamă. Dar şi în Spania, Anglia, Germania, Olanda, Franţa, America etc. Cu sacrificiile de rigoare, şi cu realizările sau cu decepţiile pe care le simţi în conversaţiile întâmplătoare cu cei care şi-au încercat norocul peste tot în lume. Tincuţa  mai are şi  oameni bătrâni sau mai tineri plecaţi  de data asta  ”dincolo” , unde suntem aşteptaţi toţi, fără să ştim  de ce şi când. Vecinii noştri, decedaţi pe neaşteptate  într-un accident stupid de circulaţie, ne spuneau uneori că n-ar dori să rămână unul fără altul. Clipa nefericită i-a luat pe amândoi deodată anul trecut în sâmbăta Paştelui. A rămas gospodăria lor singură, aşteptând o rezolvare a situaţiei create ad-hoc. Alt vecin a făcut infarct şi a căzut cosind iarbă, acum doi ani, la vremea amiezii,  în grădina unui tincan. Familia rămasă fără el a luat drumul bejeniei, ”la Italia” cum spun nepoţii rămaşi fără ”toto” (bunic, în maghiară), pe care îl iubeau tare mult. S-au aclimatizat de urgenţă copiii, noilor condiţii, printre străini, unde n-au cum să zburde ca aici, la Tincuţa. Merg acolo la grădiniţă, dar când se întorc acasă nu au voie să iasă la joacă, să nu-i deranjeze pe vecinii lor. Vara Seba şi Alex vin cu drag aici, cu părinţii şi bunica văduvă, câteva zile, la căsuţa în care s-au născut. Aleargă nestingheriţi prin curtea plină altădată de orătănii şi mai ales , însufleţită de glăscioarele lor vesele. Sunt tare bucuroasă când îi revăd şi ei simt acest lucru. Le ofer dulciuri şi îmi mulţumesc:  ”graţie”, în limba lui Cicero.

 

Au plecat însă înapoi,  vara aceasta, cu toţii, degrabă, cu o săptămână înainte de terminarea concediului, pentru că  ”patronul l-a chemat pe tati la lucru”. Am simţit chiar  eu un cui  în suflet ştiind că au stat  prea puţin aici. Şi  au prins o vremea rece, neprietenoasă, ploioasă. Au rămas mai mult în casă. Bunica şi părinţii lor n-au stat o clipă, au tot reparat câte ceva la casă. Au plecat pe când zilele s-au înseninat şi au devenit calde şi frumoase. Ce mult le-ar fi plăcut să alerge prin curtea lor mare! N-au apucat să se bucure de şederea la casa bunicii.

DSC03297Vara Tincuţa se însufleţeşte.  Nouă ne vin nepoţii de la Cluj sau din Oradea. Ne place să ştim că, schimbând locul,  ei se revigorează. Cristina, adolescentă cu responsabilitate încă de pe acum, se pregăteşte pentru profesiunea pe care vrea să o urmeze, aceea de medic. Astfel că a venit la bunici cu cărţile de Biologie. Îi place să citească literatură beletristică şi ştiu că a ales ce i se potriveşte pentru formarea ei în viitor. Schimbă câteva impresii cu verişorul ei de la Oradea, Tavi, student care a trecut în al doilea an la Management.Vremea e prielnică vacanţei şi sufletul se umple de încântare!…

Cât îl priveşte pe Teo, el e ”student” la grupa mare din toamnă, domnule, ce crezi?

E bucuros să îşi afle prieteni, mai ales fete: Edina, Boghi, Emike, Denisa  dar şi un băiat, Daniel.

O trupă întreagă!…Mă joc cu ei, le intru în voie, mă simt tânără, ce mai!…”Un salut din vechea Troie!” le strig de pe terasă şi ei îmi răspund ”ahoe!”, şi-nc-odată de nevoie: ”ahoe!”…aud glasurile copiilor aflaţi în bazinul de înot sau pe balansoar. Îi învăţ cântecelele pe care le ştiam  pe când mergeam cu elevii în tabără. Copiii aleargă prin curte, se joacă de-a v-aţi ascunselea…Se duc şi acasă la Denisa şi Daniel şi iau ouăle de la găini din cuibar şi vin cu ele în căuşul palmelor lor drăguţe…Daniel ia în braţe câte o găină sau un cocoş iar Denisa ne arată un desen despre o comoară pe care trebuie să o găsească prin preajmă…

 

După plecarea lui Teo, o chem pe Edina la ore de engleză, doar la anul are Bac-ul, şi nu-i glumă cu limba lui Shakespeare!…O lasă pe căţeluşa Bela în grija surorilor gemene şi, învaţă de pe acum. Timpul e neiertător iar examenele devin mai serioase, deja.

După plecarea copiilor şi nepoţilor noştri, ies într-o dimineaţă în grădină şi ”îl grăiesc” pe Ghiţă, vecinul care strânge lucerna din grădina celor aflaţi acum ”la Italia”. Îmi răspunde la salut cu o formulă care mi-a mers la inimă: ”Să trăieşti, maica mea!”. Îi cer voie să-i fac o poză. ”Cum să nu, e o cinste pentru mine”, îmi spune, fără să bănuiască ce onoare mi-a făcut cu salutul lui plin de bun simţ. Intru în casă şi îi spun soţului meu ce încântată sunt de salutul lui Ghiţă, care are şi el  un nepot de seama lui Teo.

 

Mă uit însă şi în oglindă şi mă dumiresc, aflând chiar de la mine că, iubind copiii, n-am nicio şansă ca să fiu bătrână în sensul clar al cuvântului, şi că o să mă copilărec în continuare, fiind poate şi ”maica”  altor semeni de-ai mei…”Să trăieşti, maica mea…”

 

Haibun de Gabriela Genţiana  Groza

 

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors