Record de politică şi politicieni la hectar!

Posted by Stefan Strajer On December - 12 - 2009

Liviu AntoneseiRecord de politică şi politicieni la hectar!

Autor: Liviu Antonesei
Într-o ţară în care abia au început să se simtă efectele adevărate ale unei crize economice pe care, din motive electorale, am tot amînat-o, în care banii devin rari determinînd reducerea pensiilor şi a salariilor bugetare, cele din privat scăzînd singure de frică, într-o ţară în care bursa a fost bulversată de alegerile recente şi de scandalul cu fraudarea acestora, iar leului i se face respiraţie gură la gură de către Banca Naţională pentru a nu se jigări de tot, ei, bine, într-o asemenea ţară, cu ceva tot stăm foarte bine – cu politica şi cu agenţii săi, politicienii! Nu doar că există atît de mulţi că rivalizează în massă pentru funcţii, dar unele dintre acestea chiar sînt ocupate de mai mulţi politruci în acelaşi timp! Iată, avem un premier demis şi interimar totodată, dl. Boc, unul invalidat deja de Parlament, dl. Croitoru, altul plecat înapoi la Sibiu din pricina rezultatelor alegerilor de duminică, dl. Johannis, mai este şi dl. Negoiţă, iar acum îl aşteptăm de bună seamă pe cel de-al cincilea, ce va fi numit în funcţie de cum se va putea alcătui o majoritate. Iar majoritatea este strict dependentă de ce va decide Curtea Constituţională în legătură cu contestaţia privind fraudarea alegerilor depusă de PSD! Pentru că, în momentul de faţă, avem şi doi preşedinţi – e drept, unul a cîştigat sondajele şi a ţopăit de bucurie pe 6 decembrie la ora 21 fix, celălalt ar fi cîştigat alegerile şi-a ţopăit de bucurie mai spre dimineaţă! Ce va decide CCR nu am cum să ştiu. Dacă va decide invalidarea alegerilor şi rejucarea celui de-al doilea tur de scrutin, e limpede că vom ajunge tîrziu la desemnarea unui premier, la alcătuirea unui guvern cu oarece susţinere parlamentară şi demararea în cele din urmă a unui veritabil program anticriză, a reluării programului cu FMI şi a celorlalte măsuri vitale pentru a face faţă crizei tot mai ameninţătoare. Probabil, după sărbători – desigur, dacă vom scăpa vii şi nevătămaţi de acestea! Dacă CCR va decide că alegerile au fost corecte şi va valida alegerea preşedintelui, s-ar putea ca lucrurile să dureze la fel de mult, dacă nu şi mai mult. PDL-ul prezidenţial a guvernat şi cu PNL şi cu PSD şi logodnele cu pricina n-au rezistat mai mult de un an. Se va încumeta vreunul dintre cele două partide să mai încerce o dată, mai ales după incendiarele schimburi de replici pre- şi post-electorale? PSD susţine că nu, iar PNL dă semnale contradictorii şi pune condiţii, de pildă alocarea postului de premier, pe care PDL nu le poate înghite, cel puţin nu cu mare uşurinţă! Ştiu că PDL încearcă şi o soluţie de avarie cu UDMR, parlamentarii minorităţilor şi cei ajunşi „independenţi”, dar în varianta aceasta tot nu ies între 8 şi 10 mandate necesare formării unei majorităţi. Pe deasupra, nu putem şti dacă UDMR ar marşa cu adevărat pe o formulă ce nu pare să aibă prea mulţi sorţi de izbîndă. În cele din urmă, nu exclud să se ajungă la soluţia cea mai radicală – alegerile anticipate! Care s-ar declanşa în plină iarnă şi pe fondul unei crize economice ajunsă la apogeu. Cine naiba ar cîştiga alegerile, cu un scor consistent, în asemenea condiţii? Încurcată situaţie şi complet lipsită de orizont! Atîta politica şi atîţi politicieni la hectar şi nici o soluţie clară!

Epigrame electorale

Posted by Stefan Strajer On December - 1 - 2009

EPIGRAME ELECTORALE
sorin-olariu

Autor: Sorin Olariu

 

BĂSESCU DESPRE GEOANĂ
Poporului să-i fie bine,
Eu vreau din prima să vă spun
Că Geoană este – după mine –
Conducătorul cel mai bun!

AFIŞE ELECTORALE
Se-ntrec aleşii între ei,
De-i poţi vedea prin aprozare,
Prin gări, pe pomii din alei,
Ba chiar la pompe funerare.

BĂSESCU vs GEOANĂ
Aş vrea, neutru să pledez,
Că doar niciunul nu mi-e drag,
Şi totuşi, musai să-i votez,
Băga-mi-aş votu-n ei să-mi bag!

MASĂ ROTUNDĂ ELECTORALĂ
Se ceartă-n draci şi nu le pasă,
De-aceea mă întreb, se poate
Să spui că e rotundă-o masă
Cu-atâtea capete pătrate?

PREŞEDINTELUI CARE VA FI
După calculele mele,
Ce n-am timp să le explic,
Sper că dintre două rele
L-am ales pe cel mai mic.

NEHOTĂRÂRE
Vreau să-ntreb acum poporul
Fi’ndcă nu ştiu ce să fac:
Cum se cheamă-alegătorul
Care-alege-un… prostănac?

VOTUL UNINOMINAL
Ce mi-e Manda, ce mi-e Tanda,
Doar să fim şi noi cu moţ,
Nu îi mai votăm cu banda,
Ci-i alegem… hoţ cu hoţ!

MARINARULUI ALES
La alegeri, taciturnă,
Lumea-ncearcă să priceapă
Dacă să-l băgăm în urnă
Ori să îl băgăm la apă?

Nu m-am înşelat! Pentru locul doi încă se luptă!

Posted by Stefan Strajer On November - 21 - 2009

Nu m-am înşelat! Pentru locul doi încă se luptă!
antonescu-geoana-cotid

Autor: Liviu Antonesei

Liviu Antonesei

Dezbaterea dintre cei trei candidaţi la preşedinţia României fiind, totuşi, un „caz de fortă majoră”, este limpede ca nu puteam aştepta pînă luni, după trecerea alegerilor, pentru a-mi formula pe scurt primele impresii. Sînt, desigur, „la cald”, însă formulate, după cum m-am obişnuit să comentez politica, fără pasiune, pentru că încerc să formulez diagnostice, pe cît sînt eu în stare, nu să orientez spiritul public, electoratul, asta nefiind treaba mea, ci a candidaţilor, partidelor şi sprijinitorilor acestora. Deci:
Confruntarea televizată dintre cei trei principali candidaţi la preşedinţia României, abia încheiată, îmi confirmă că nu m-am înşelat în evaluările mele din articolul trecut. Deşi nu a cîştigat decisiv confruntarea, dar nici nu s-a întrebuinţat excesiv, terminînd oarecum cap la cap cu dl. Antonescu, este clar că dl. Băsescu este sigur unul dintre finalişti. Deşi a fost probabil cel mai viu, mai reuşit stilistic, în întîlnirea televizată, punctînd de cîteva ori excelent în ambele direcţii, dl. Antonescu a şi sărit calul de vreo două ori. Este limpede, în acelaşi timp, că avea dreptate şi dl. Geoană cînd fugea de confruntări, precum şi staff-ul său cînd propunea întîlniri cu cît mai mulţi candidaţi o dată – nu are suflu de luptător, ci mai degrabă de elev cuminte al unei clase fruntaşe. Iar cînd a încercat o glumă, a ieşit povestea cu… soacra. O notă bună pentru florile din final. Dacă această întîlnire avea loc cu vreo săptămînă mai înainte, fiind urmată eventual de măcar încă una, este limpede că al doilea finalist ar fi fost în mod sigur dl. Antonescu. Aşa, cred, bătălia pentru cel de-al doilea loc e, de fapt, pe muchie de cuţit. Maşinăria PSD e mai eficace, prestaţia d-lui Antonescu a fost mai bună. Cum bună a fost şi cea de la Cluj, de la care dl. Geoană a dat bir cu fugiţii. Să vedem ce va ieşi din această înfruntare de forţe. Aştept cu interes să se facă duminică seara şi să vedem estimările sondajelor de la iesşirea de la urne. Apoi, desigur, şi rezultatele efective ale bătăliei electorale!

Au confiscat si bunul simt!

Posted by Stefan Strajer On November - 5 - 2009

Au confiscat si bunul simt!

liviu-antonesei

Autor: Liviu Antonesei

Sloganul electoral al d-lui Crin Antonescu evoca cu entuziasm „bunul simt”. Ca sa nu ramâna cumva repetent anul acesta, dl. Traian Basescu a tras cu ochiul la sloganul precedentului si s-a fixat pe aproape aceeasi formula. Cum „bunul simt”, în viziunea optimista a lui Descartes, este împartit democratic la toata lumea, n-as fi de acord cu afirmatia ca dl. Basescu ar fi plagiat sloganul celui dintâi si nici nu m-ar mira sa ne trezim cu o explozie de „bun simt”, daca nu în slogane, atunci în declaratii, la toti candidatii ramasi în cursa prezidentiala, de la d-nii Mircea Geoana si Sorin Oprescu la, Doamne iarta!, europarlamentarii Vadim Tudor si Gigi Becali, ca nu putem sti ce operatie pe mintea goala le-o fi facut cucoana Europa, perversa cum bine o stim! Bun, între timp, dl. Basescu si-a schimbat sloganul, ori de teama gurii adeversarului, ori pentru ca si-o fi dat seama de enormitate! Dar şi „Basescu pentru România” pe mine, unul, ma înspaimânta. La câte a facut deja pentru aceasta biata tara, parca i-as dori presedintelui un stagiu de binevenita odihna! Daca, pe fondul crizei economice în crestere galopanta, cuplata cu una politica sosita pe nemestecate, n-ar fi mai degraba de plâns, am putea chiar râde în hohote. Sau, în postura de psihanalisti amatori, am conchide ca fiecare evoca exact ceea ce-i lipseste! Precum, un fost premier evocând la rându-i numaratul unor produse aviare.
„Bunul simt”, deci? Da, dar cu o formula împrumutata ad hoc din titlul unei admirabile carti a lui Al. Paleologu, „bunul sima ca paradox”! Pentru ca despre ce bun simt ar putea fi vorba în cazul unor politruci care, în doar douazeci de ani, au transformat democratia într-o farsa, pluralismul politic într-o gluma proasta si statul de drept într-o fantoma, pe deasupra si aceea ratacita într-o ceata foarte deasa? Despre „bun simt” o fi vorba când faci cu forcepsul doua majoritati la rând si apoi faci tot ce e posibil ca sa le si spargi, pe principiul „eu te-am facut, eu te omor”? „Bun simt” o fi sa nu recunosti propunerea de premier a unei majoritati calificate si sa desemnezi unul de paie, despre care stii sigur ca nu va trece testul parlamentar, doar din obscure si ma tem ca prost facute calcule electorale? Probabil tot de „bun simt” o fi vorba sa trimiti un fel de capra vorbitoare, macar în materie de pregatire bancara, în post de vicepresedinte la „Banca Nationala” în locul unui expert care, iata, chiar din acest motiv!, se întoarce în postura de premier închipuit! Si, desigur, numai o dezlantuire incredibila de „bun simt” trebuie sa fi bântuit pe cineva sosit la Biroul Electoral Central în numele „schimbarii”, însa însotit de d-nii Marean Vanghelie si Ion Iliescu, de la cel urma, „catindatul” preluând si stafeta, daca nu cumva torta olimpica, daca tot a functionat într-o zi mohorâta de miercuri formula anilor ’90 „Iliescu apare/ Soarele rasare”! Iar sa parasesti Primaria Capitalei visând cu ochii larg deschisi la Palatul Cotroceni este, de asemenea, o incomensurabila proba de „bun simt”, însa una cu vechi traditii devreme ce a fost inaugurata de dl. Victor Ciorbea, care a zburat spre Palatul Victoria si continuata de dl. Traian Basescu, „alfa şi omega,/începutul si sfârsitul,/ cel dintâi si cel din urma”, dupa Scriptura fanilor dumisale, care s-a cazat acum cinci ani la Cotrocenii cu pricina. Si de ce aratare, chiar epifanie, de „bun simt” ai parte când se aduna zi de zi, prin platouri, trei-patru politruci, însotiti de vreo doi jurnalisti cu simtul raspunderii si-o moderatoare fie complexata, fie prea lipsita de complexe, ca sa rascoleasca rahatul pe care tot ei, în marele lor „bun simt”, l-au slobozit peste patrie! Asa, ca în precampanie, nu? Si, Doamne iarta, dar a venit deja campania! Noroc cu CNA-ul care mai pune oleaca de botnita, o zabala si nişte haturi dezlantuirii fulminante de „bun simt”!
Vreme de vreo douazeci de ani, eminentii noştri politruci, care au „venit dintre noi si pentru noi”, ne-au potopit cu o „liniste” însotita de bâte mineresti, ne-au reamintit ca „cheia e la tine!”, ne-au urat, chiar daca apoi n-au mai facut nimic în privinta asta, „sa traim bine”, ne-au servit tot felul de minuni si miracole pe post de margelute electorale colorate, de parca am fi rasarit din jungla unei insulite exotice. Apoi, totul s-a prabusit în neant si uitare, ei si-au vazut de treaba lor – adica de jocurile politice de doi bani snopul, de capatuiala usoara a lor si a clientelelor lor, fara sa-si uite beizadelele si beizadicile, care ajunse în case peste puterea de cumparare, care la studii peste mari si tari, care ditai europarlamentari si europarlamentarese. De buna seama, acesti politruci „au sosit dintre noi si pentru noi”, ca doar nu-s aparuti prin generatie spontanee, au avut parte de toata „linistea” posibila, ca suntem oameni politicosi si nu i-am deranjat o iota, si nimeni n-ar putea spune ca nu s-au straduit din rasputeri „sa traiasca bine”! Ceea ce le-a si reusit de minune! Sigur, pe ruinele tarii, pe suferinta noastra comuna, dar nu e loc de plâns, ca doar noi i-am legitimat si raslegitimat în nu mai stiu câte rânduri de „alegeri libere şi corecte”.
Acum, s-au hotarât sa ne confiste si „bunul simt”. Nu-i mare paguba – în fond au avut grija sa-l asasineze în prealabil! Ai dracu’ banditi, au avut pâna si prealabilul la îndemâna!

Basescu e mort!! Traiasca Basescu!!

Posted by Stefan Strajer On October - 25 - 2009

PAMFLETEL
“BASESCU  E  MORT!!”
“TRAIASCA  BASESCU!!”

Autor: Corneliu Florea

corneliu-florea

E mult, tare mult de când copil fiind, vara in vacante, seara de seara stateam pe marginea santului, cu alti copii de seama mea, si ascultam povesti cu tâlc. Acolo, in satul acela doljean, in care nu era gaz de ars de pomana in lampi, povest ile celor mari luminau mintea noastra din care apoi sareau scântei de gândire si imaginatie. Acolo am auzit pentru prima data o poveste cu tâlc, care noua copiilor ne-a placut, ne-a inveselit si am tot inflorit-o cu imaginatia de atunci. Ascultati: ‘’Când soacra intra in casa, dadu peste nora-sa care plângea si isi tragea naframa de pe cap. Da ce te apuca fa, de zgheri asa de trezesti tot satu? Mama-socra da nu vezi ce nenorocire se abatu asupra mea si a copilului meu? Ce sa vad fa? Vad ca mititelu doarme linistit in copaie! Da mata nu vezi drobul ala mare de sare de pe polita de sus? |l vad fa, e acolo de o saptamâna, cum sa nu-l vad!! Da daca cade pe copilul meu din copaie? Tacu o clipa, dupa care incepu si soacra sa chiraie, de se zguduiau giurgiuvelele si se adunara vecinele sa vada ce se intâmpla in casa la Carolina lui Malai –Mare. De cum aflara de ce e vorba se apucara si ele sa chiraie de nenorocirea ce se putea intâmpla. Cum nu mai incapeau in casa, vecinele adunate chiraiau si jeleau in curte de se auzi si-n satul vecin. Si din sat in sat pâna ce tot Doljul era intr-un chirait, vaicarit si rugaciune sa nu cada drobul de sare pe nepotu Carolinei lui Malai Mare, nepot ce dormea linistit in copaie cu toate boceturile din jur. Poate ar fi chirait mult si bine, daca nu s-ar fi oprit pe acolo un trecator oarecare, ce intreba de ce plâng si se tânguiesc toate fomeile. Când afla isi facu cruce, si se rasti la ele: ‘’Fa, da voi sunteti proaste rau, oamenii vostri nu va vazura când va loara de mueri? Tu esti orb, nu vezi nenorocirea, sarira vreo doua cu gura! Nu, zise trecatorul, si lua drobul de sare de pe polita si-l puse jos pe pamânt. Toate fomeile ramasera incremenite cu gura cascata privindu-l pe acel trecator, ce nu era de la ele din sat, dar li se paru ca e tare destept, scapindu-le de nenorocire!!’’ Da, voi copii, ati inteles? Pai, cum!!!
Mi-am adus aminte de povestea asta taraneasca cu tâlc, ascultata in urma cu  vreo sasezeci de ani, acum, când aproape toti cetatenii români – externi si interni- sunt speriati, ca de drobul de sare, de frica ca Basescu Traian are sa ajunga din nou presedinte si din toamna asta. E aceiasi panica generala ca in satul acela de pe Jiu, de-i zice Castranova, unde toate fomeile se temeau ca are sa cada drobul de sare de pe polita pe copilul din copaie, dar stateau cu mâinile in sân si naframa legata peste gura!! Dati-l jos de pe polita!! Dar cum sarmanii mei concetateni in cei sasezeci de ani trecuti nu au tras invataminte din povestea asta taraneasca, si nu au spus-o nici copiilor lor sa-i inteleaga tâlcul, situatia e si mai incurcata, decât, atunci la Castranova. Acum ei se plâng in agora, se vaicaresc pe sticlele televizoarelor sau a blogurilor, se roaga si fac matanii la toti sfintii sa le aduca scaparea de nenorocire, numai sa dea drobul de sare de pe polita jos nu le trece prin minte. E simplu oameni buni: Nu-l votati!! Taiati-l de pe lista!! Degeaba, argumentara unii, a fost suspendat si când s-a facut referendum a fost pus la loc! Deci nu conteaza ce votam noi, conteaza cine numara voturile, cum vor ei! Vreti sa spuneti ca nimic nu s-a schimbat din vremurile lui Stalin? Cam asa e si azi! Nu e chiar asa, multe s-au schimbat in lume, multe se pot schimba daca nu va e teama: ridicati-va! Cum? SIMPLU: democratia va permite sa contracarati mincinosii, falsificatorii, parvenitii! Lansati ideea pe care sa o transformati in fapta: Daca Basescu candideaza la al doilea mandat, cetatenii români nu se prezinta la vot!! Incercati sa vedeti cine-i mai tare: voi sau ‘’marioneta zeus’’! Nu putem sa-i lamurim, sa-i cuprindem pe toti? Bineinteles! Patapievicienii, parvenitii si prostii, autonomistii vor vota pentru Basescu, dar ei sunt vreo 20%, ori prin acest procent se demonstreaza ca alegerile au fost boicotate, candidatii nefiind acceptati de alegatori!! Si cetatenii români au dreptul sa ceara un referendum, nu?!? Cereti unul, prin care sa se socoteasca alegeri valabile numai daca 70% din alegatori se prezinta la urne!! Trebuie sa invingeti acum, altfel dupa numararea voturilor va ramâne numai Basescu sa va râda in nas, bând sampanie direct din sticla si sa va zica sa traiti bine, ca eu m-am descurcat …
(SEPTEMBRIE  2009 – WINNIPEG – Canada)

Marirea si decaderea d-lui Boc

Posted by Stefan Strajer On October - 25 - 2009

Marirea si decaderea d-lui Boc

Autor: Liviu Antonesei

liviu-antonesei

 

Iata, într-un an si ceva, dl. Boc a trecut de la extaz la agonie, de la recâstigarea primariei din Cluj cu peste 70% din sufragii la demiterea din functia de prim-ministru prin adoptarea de catre Parlament, la un scor zdrobitor, a motiunii de cenzura împotriva guvernului pe care îl conduce(a). Sigur, scorurile nu sunt chiar inexplicabile. Primul tine de valul portocaliu creat de referendumul privind suspendarea presedintelui, val pe care au sosit si alti primari PDL si care a mai adus partidului si victoria relativa, cap la cap cu PSD, la alegerile legislative. Cel de-al doilea tine de scaderea simpatiei generale fata de respectiva culoare politica si fata de presedinte, datorata atât greselilor proprii, cât si situatiei generale de criza prin care trecere tara; dar mai tine si de redusele performante guvernamentale, precum si de multe erori politice grave, unele apartinând partidului, altele presedintelui, iar o multime d-lui Boc însusi. De fapt, s-a plecat chiar la drum gresit! Ideea ca modestul activist uasecerist – a carui singura calitate este aceea de a fi guraliv, cu un discurs demagogic pâna la provocarea senzatiei de regurgitare – va putea tine în frâu guvernul produs de o coalitie cu un partener la fel de puternic electoral, la fel de lacom economic si la fel dornic de a câstiga presedintia, a fost cum nu se poate mai creata. Nu a fost mai stralucita nici ideea de a lasa în continuare pe umerii firavi ai d-lui Boc si un partid la fel de hibrid, alcatuit din nucleul dur pedist si o oaste de strânsura formata din oportunisti sositi de la toate celelalte partide, de la PNL si PSD pâna la PRM. Dl. Boc nu poate purta o biata palariuta, cum sa poarte doua palarii si înca asa de mari?! Am explicat deja factorii succesului electoral de la Cluj, de la ultimele alegeri locale. Dar mai este ceva, ciudatenia intrinseca a electoratului de acolo, care nu s-a sfiit sa-l aleaga de trei ori la rând pe un personaj înca mai exotic decît dl. Boc, ma refer la superexoticul domn Funar!
Si, totusi, dl. Boc n-a ajuns favoritul d-lui Basescu chiar din întâmplare. Presedintele avea nevoie de o marioneta care sa-i tina locul la partid si de un pseudonim care sa functioneze pentru calitatea sa de premier, pe care nu si-o putea asuma oficial, ca nu avem Constitutia Americii!, postura pentru care a ales formula „presedinte jucator”. Doar ca o fantosa nu poate servi drept prim ministru, care chiar are probleme de rezolvat, cu atât mai putin în vremuri de criza, asa ca totul a plecat la vale. Incapabil sa contracareze criza, guvernul Boc a ales s-o rostogoleasca pâna dupa alegerile prezidentiale pompând banii de la FMI si cei împrumutati cu miliardul de euro odata de dl. Pogea, de la banci, în salarii si pensii, deci în linistea sociala, nefiind de gasit macar o urma de masura care sa fi contribuit la relansarea economica. În aceasta operatiune, ministrii pesedisti l-au însotit eminent, ca doar aveau si ei candidat prezidential! Pe fondul crizei economice tot mai insistente, dl. Boc si-a gasit în schimb timpul si energia necesare unei crize de orgoliu: l-a demis pe ministrul interimar de la Interne, declansând astfel si criza politica, prin retragerea PSD de la guvernare. Daca a fost sfatuit de dl. Basescu, a fost prost sfatuit. Daca a fost o idee proprie, a fost una cu totul nefericita. Daca a fost o capcana a PSD, înseamna ca a cazut ca ultimul fraier în aceasta! Si astfel, guvernul Boc s-a metamorfozat în guvernul „mini-Boc”, sau „semi-Boc”, cu 11 ministri, care nu erau în stare sa-si gestioneze ca lumea propriile ministere, ocupând fiecare câte doua! De ce aceasta inginerie dâmboviteano-someseana? Pentru ca „noul” guvern, de fapt înjumatatitul guvern Boc, sa evite învestitura în Parlament, ceea ce s-ar fi întâmplat daca ar fi cooptat noi ministri pentru posturile ramase libere prin plecarea demnitarilor pesedisti. Si a mai declansat si o furibunda pedelesizare a structurilor locale, care abia se formasera în urma unor lungi negocieri!
De ce a crezut ca o asemenea mânarie politica ar putea tine… Nu stiu, e greu de înteles. Cert este ca n-a tinut! Noua majoritate parlamentara, informala, creata ad hoc, mai mult din antipatie fata de aroganta pedelista decât de vreo coeziune politic-doctinara, n-a ezitat si a coborât de pe soclu în câteva zile de la intrarea sa la apa: acest guvern a ramas nu doar incompetent, cum fusese si în formula completa, ci si miniatural. PDL n-a reusit sa pastreze o alianta cu PNL, n-a reusit acum sa pastreze nici una cu PSD, desi izvorasc ambele din aceeasi muma fesenista. Nu ca partidele cu pricina ar fi mai breze, mai competente si mai oneste, dar asta este o alta discutie, una despre „triunghiul toxic” al politicii românesti, care va merita vreodata facuta. Revenind însa la PDL, nici nu cred ca va reusi vreodata vreo alianta stabila, cu oricine, atâta vreme cât în spatele liderului de fatada, servind de trompetica obedienta, se va afla mereu un lider ascuns. Drama PDL este aceea ca creatorul sau real este, în acelasi timp, si principalul sau factor disolutiv si tensionant. Câta vreme nu se va emancipa, va depinde, aproape exclusiv de simpatiile, antipatiile, ambitiile si interesele, în sensul cel mai egoist al termenului, liderului sau din umbra. Iar drama d-lui Boc este aceea ca pe Domnia Sa a cazut magareata sa serveasca de pseudonim!
Ce va fi acum? Guvernul Boc III, alt guvern politic, guvern de tehnicieni? Când scriu aceste rânduri, tocmai se dezbate aceasta chestiune. Deocamdata, sunt sub regimul Boc III, cu mari sanse de a trece prezidentialele cu el, devreme ce dl. Basescu a respins propunerea noii majoritati, dl. Klaus Johannis, propunându-l pe dl. Lucian Croitoru, care poate aduna vreo 30% voturi la învestiutra. Nu ca nu ar fi importanta chestiunea guvernului, dar daca ma gândesc la competenta, onestitatea si altruismul cu totul problematice ale clasei noastre politice în general, nu e chiar asa de importanta pe cât pare. Mai important mi se pare ca PDL, dl. Boc si Dumnezeul ascuns al d-lui Boc au primit o lectie de modestie. Daca vor învata ceva din ea, e cu totul alta poveste. Daca va servi de pedagogie si pentru restul politrucimii? A, nu, nu sunt chiar atât de optimist!

TAROM in Guinness Book

Posted by Stefan Strajer On August - 26 - 2009

corneliu-florea2

TAROM in Guinness Book
Zbor 7016 Q Cluj Napoca – VIENA 9.20, 7 iulie 2009

Autor: Corneliu Florea

Din 1990 revin anual in România mea, sau si a mea. La inceput cu masini inchiriate din Germania, in ultimii ani cu avionul la Timisoara sau Cluj Napoca. Daca in 1990, revenind dupa zece ani in tara, am plâns de cum am gasit-o, acum sunt doar uimit si incerc sa inteleg. Locul blocurilor este luat de cartiere intregi de vile, Trabantul si Lada au fost inlocuite de BMW si Volvo, caminele culturale de biserici si domuri neoprotestante, uzinele si fabricile românesti inlocuite de cele straine, padurile inlocuite de alunecari de teren, partidul unic de partide identice, Ceausescu de Basescu si Dumitru Dumnezeu de Patapievici. Scuza-ma Dumitre.
Anul acesta am fost bucuros sa vad data in folosinta noua aerogara clujeana. E o mare si incântatoare diferenta, e la parametri internationali fiindca si traficul este international. Când am revenit pe aeroport, ca sa ma intorc in Canada, si plecarile se faceau tot din noul aeroport spatios, luminos, curat si civilizat deservit.
La scara avionului, un avion prea mic pentru un trafic atât de mare, ca de obicei se iau bagajele de mâna si se pun in cargou fiindca spatiul pentru bagajele de mâna de deasupra scaunelor este prea mic pentru multe din ele. Este o practica ce se foloseste si pe alte aeroporturi internationale când avioanele sunt mai mici, iar aici la Cluj Napoca devenise ceva obisnuit din anii trecuti. La urcare, lasi bagajul de mâna la scara avionului, ti se da un tichet iar la sosire, la Vienna, il gasesti la scara când cobori. Simplu si sigur!
Numai ca in 7 Iulie 2009 nu a fost asa. La scara avionului cinci calatori au ramas socati: bagajele lor de mâna nu au fost la scara avionului, au ramas pe pista aeroportului din Cluj Napoca!! Nu a mai fost loc in cargoul avionului explica senin, ca fapt divers un tovaras, angajatul TAROM-ului, care intotdeauna se agita, cu tot felul de treburi, la sosirea si plecarea acestui avion. Am fost incurcati, contrariati noi cei devalizati de tantalaii aia, de ardeleni, de la Cluj si am ramas incremeniti, dar tovarasul de la TAROM ne-a repezit sa ne urcam in autobus ‘’ca nu asteapta dupa voi’’. O doamna intre doua vârste care merge in America la copii a inceput sa plânga fiindca ea avea si pasaportul si biletul de avion in bagajul de mâna, preluat la scara avionului la Cluj. De mila ei ne-a apucat si pe noi mila de noi insine, având in bagajele de mâna cele mai personale si trebuincioase obiecte de calatorie. Eu aveam in acel bagaj de mâna, portofelul cu bani, actele canadiene printre care permisul de conducere si un MC cu un credit de 25.000 dolari canadieni, cheile de la casa. Material adunat pentru articole si o carte de perspectiva, plus doua aparate de fotografiat foarte scumpe, filme, digital cards, memory sticks. Statusem peste doua luni in România si acum faceam un mic inventar si vazându-ma numai in camasa si pantaloni, m-am agatat de tovarasul de la TAROM. I-am spus ce simteam in acel moment, in care eram ca aruncat din avion fara parasuta, desi imi dadeam seama ca nu el era de vina, ci tantalaii aia ardeleni ce deservesc pasagerii la Cluj. E drept, eram mânios pe dragii mei de ardeleni, care probabil mi-ar fi spus ’’apoi lasa, draga domnule, ca no hi foc’’, dar tovarasul de la TAROM imi era foarte antipatic din trecut, când am mai avut de doua ori probleme cu bagajele mari, de data aceea ramase in urma mea la Viena din cauza lui, tot cu scuza ‘’nu a mai fost loc in cargou’’. (Cu ce se tot umple cargoul avionului de nu e loc pentru bagajele calatorilor?).
Pâna la plecarea avionului meu spre Toronto nu mai aveam timp de nimic si nici bani de un telefon (mobilul românesc il lasasem in tara, cel canadian era in preerie) trebuia deja sa ma prezint la ’’gate’’ pentru imbarcare transoceanica. A fost un zbor de noua ore in care la claustrofobia tubului in care eram inchisi ermetic si legati de scaun, acum trebuia sa adaug si acest incident socant din care se declanseaza o serie intreaga de inconviniente. Au trebuit câteva ore sa ma linistesc digerând si acest impact, autorelaxându-ma ‘’pomenindu-i de bine’’ pe dragii mei de ardeleni de pe aeroportul din Cluj, care acum se pregatesc, uitându-se de trei ore la ceas, de mars acasa, unde-i asteapta Veta sau Rozi cu palinca si varza a la Cluj cu multa smântâna iar io n-am nici chei sa intru in casa când ajung! Oare cum sa le multumesc? Stiu io: ca ardeleanu la necaz! Ei multumiti cu Veta sau cu Rozi, io inghit cu noduri lazane with tomatos (Solanum lycopersicum!!) ca au devenit si austrecii cu masinile lor zburatoare niste amarâti in plina globalizare si dau mâncare si bautura proasta pasagerilor.
La aeroportul din Toronto au inceput ‘’placerile si bucuriile‘’. Din avion, prin coridoare fara de sfârsit, scari si escalatoare ajungi intr-o sala cât Domul Vaticanului unde vreo douazeci de ofiteri de frontiera au tot timpul sa te intrebe ce vor ei si sa verifice pe computerul ’’stie tot’’ din fata lor. Bun, trec in alt dom, unde-s vreo douazeci de benzi pentru bagajele cele mari. Am doua grele, pline de carti, imi trebuie un carucior, costa doi dolari. Eu nu am nici macar un cent. Ce dracu sa fac, sa ma apuc sa cersesc, sa fur? Nu, ma duc la supervisor, in Canada peste tot e un supervisor si-i spun my problem: trebuie sa-mi iau bagajele si sa le duc in alta parte, la alta banda rulanta destinata zborurilor interne, la Winnipeg si nu am bani. Ma asculta, ma priveste, ma masoara, un supervisor canadian intotdeauna trebuie sa-si dea importanta masurându-te, si-mi rezolva problema. Ii multumesc, imi zâmbeste si nu se abtine spunându-mi ca e bine ca am avut bani sa merg in Europa. Funny! Zâmbesc si io si iar imi pomenesc in minte ardelenii mei dragi. Am depus bagajele cele mari si acum ma indrept spre telefon.
Pe ultima pagina a pasaportului am o lista cu telefoanele importante in caz de probleme in timpul calatoriilor. Prima e a ambasadei canadiene, apoi a avocatului, a familiei si-a unor colegi de nadejde. Chem ’’call colect’’ avocatul iar la intrebarea cine cheama zic Dumitru, asa ma stie si numai un Dumitru are client, restul sunt Demetrios si Dimitri. Imi raspunde prieteneste, asa-s avocatii prietenosi nevoie mare pe bani multi, ii spun toata povestea, ma intrerupe tot mirindu-se cu “Amazing, I can’t belive!’’ apoi imi explica step by step ce trebuie sa fac. La sosire, seara in Winnipeg, la Informatii, va fi un plic pentru mine cu un client card in contul sau cu care pot sa-mi platesc toate cheltuielile pâna ce imi primesc bagajul de mâna cu actele si cheile sa pot intra in casa. Mi-a explicat sa-mi iau un hotel de cinci stele, trei mese pe zi fiindca nu pot sa-mi folosesc bucataria, schimburi vestimentare necesare, sa umblu numai cu taximetre pentru ca nu ai carnet de sofer din cauza TAROM-ului, telefoane si faxuri câte sunt necesare. Trebuie sa merg neaparat la serviciul ’’lost and found’’ si sa dau toate datele despre bagajul de mâna ramas la Cluj. Urgent sa-mi anulez ‘’credit cards’’ si sa-l chem când am nevoie. Când totul se va sfârsi, notele de plata si onorarul sau are sa-l trimit la TAROM, ei stiu reglementarile internationale: doar sunt europeni acum!! Destept avocat, doar bunicii lui au plecat din Botosani.
Avionul a intârziat o ora, era deja noapte la Winnipeg, la Cluj Napoca se crapa de ziua si-i pomensec pe clujnapocenii mei cei dragi. La Informatii, dupa ce m-am prezentat pasaportul mi s-a dat, plicul de la avocat in care am gasit acel card special cu care ei, avocatii isi ajuta clientii la nevoie. Costa dar e salvator in asemenea situatii. Serviiciul ‘’lost and found’’ mai nou se numeste de bagaje intârziate, sa-si arate eficienta, functionarul era jovial, ce sa faca si el nu poate sa plânga pentru fiecare pasager sosit fara bagaj, bagaje. Incurajeaza pe toti, dar in cazul meu a fost cu adevarat surprins: Niciodata pâna acum, imi spune si tot repeta in timpul conversatiei, nu am avut un asemenea caz si sunt aici de aproape zece ani. Asta-i unic, poate fi trecut in Guinness Book! Funny!!
Dupa aproape douazeci de ore de aeroporturi si avioane, ajunsasem si eu o umbra de pus in Guinness Book alaturi de dragii mei ardeleni, care dorm zâmbind satisfacuti alaturi de Veta sau Rozi. Imi iau bagajele cele mari, la Winnipeg carucioarele de bagaje sunt inca ‘’free’’ asa erau pe vremuri in toate aeroporturile internationale. Iau un taxi si cad in patul unui hotel de cinci stele pe care le vad când verzi când rosii, ii mai pomenesc inca odata pe dragii mei ardeleni si adorm nelinistit, visând bagaje zburând peste ocean si il caut cu privirea printre ele pe al meu. Nevazându-l devin agitat in somn. Ma trezesc brusc, când mi-am vazut si bagajul meu zburând, cazând in ocean si rechinii repezindu-se la el!! Un cosmar care mi-a declansat o insomnie pe tot restul noptii…
A doua zi, ziua telefoanelor. Vorbesc cu Florin care-i si el in Ardealul lui natal, el vorbeste la Cluj cu domnul Octavian Fodor – ardelean de doua ori; odata pentru Octavian si odata pentru Fodor – care ii prezinta scuzele si ii da toate asigurarile. Dupa 48 de ore de neliniste, grija si cosmare dat de iubitii mei ardeleni imi primesc bagajul de mâna. Desi nu era incuiat nu s-a miscat nimic din el, nu a cazut in ocean la rechini. Un prieten, care stie multe despre mine, mi-a spus in jargonul lui de universitar esti un atom marcat au vrut sa-ti controleze amanuntit bagajul! Hei, las-o-n balta, moarta. Doar am fost cinci in aceiasi situatie! El insista ca sunt naiv: ceilalti patru au fost de acoperire!! Lasa fitelele, mi-a fost destul, hai sa bem o palinca de pe Somes, superioara tuturor bauturilor concentrate din lume. Fiind bucurestean imi zice: De gustibus non disputandum, in timp ce deschidem sticla cu palinca…
Sanatate si noroc! Intâi bem pentru noi, ardelenii, in frunte cu Domnul Octavian Fodor de la aeroportul international Cluj Napoca!
(Iulie 2009, Winnipeg – Canada)

Divertisment-Epigrame

Posted by Stefan Strajer On July - 1 - 2009

sorin-poza1

EPIGRAME

Autor: Sorin Olariu

MINERIADA

Vin ortacii!… I-am vazut
Printre casti si printre scuturi.
Au iesit mai toti din sut
Sa ne ia guvernu-n… suturi!

OCHII LUI BASESCU

Privirea lui cea suie
E-o tainica unealta:
C-un ochi priveste-n UE
Cu altul peste balta.

CHIRURGUL

Cere de la asistent
Bisturiu si pansament,
Foarfeci, ata, tot tipìcul…
Iara tie-ti cere plicul.

VADIM, BECALI ŞI EBA ÎN
PARLAMENTUL EUROPEAN

Vreau sa spun ca într-un fel
Noi suntem cei incapabili
C-am ales pentru Bruxelles
Euro-par-lamentabili.

RAZBOIUL SEXELOR

Cu dama cea rapace,
Din Playboy parca rupta,
Întâi cazui la pace
Apoi, rapus, în lupta.

STIRE: COREEA DE NORD CONTINUA
SA ÎMBOGATEASCA URANIU

Remarcam un lucru straniu
Tot privind televizorul:
Pentru-a-mbogati uraniu,
Saracesti întâi… poporul.

LA TRIBUNAL

Vezi aici de toate,
Dar în linii mari
Unii au dreptate,
Altii au dolari.

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors