DA – Olimpiada poporului român

Posted by Stefan Strajer On July - 31 - 2012

DA – Olimpiada poporului român

 

Autor: Grid Modorcea (New York)

 

Bravo, romani de acasa si de pretutindeni care ati votat DA! Romania este salvata! E formidabil spiritul romanesc atunci cand se uneste la greu, impotriva raului. Sa nu mai lasam niciodata raul sa se inscauneze. Daca veghem, daca suntem mereu treji, el poate fi prevazut, preintampinat!

Votul nostru trebuie sa le dea de gandit tuturor celor care vin la putere si nu inteleg ca ei trebuie sa fie in slujba poporului si nu invers.

S-a vazut cum arata Maimuta fricoasa si lasa, care se hlizeste cu o torta in mana si vrea sa dea foc democratiei!

Poporul e o forta. Are o arma colosala: votul! Totul o sa fie bine. Chiar daca vremelnic poporul mai are de dus in carca Maimuta, un balast care ar trebui impachetat si trimis la Bruxelles, să se spele ei pe cap cu un astfel de rebut al istoriei! Ce-au facut romanii acum e un vot democratic, nu o lovitura de stat, cum spune Marele Ametit, o epava, care nici in ceasul al 12-lea nu se trezeste! Oare nu vede ca 87 la suta dintre romani nu-l vor!? Cum poate sa ignore 9 milioane de romani? Ce se astepata, sa fie presedinte pe o tara imaginara, fara popor?! Romania are de rezolvat mari probleme si uite cu ce se ocupa un Maimutoi, ii abureste inca o data pe creduli si fuduli!

Romanii adevarati sunt cei care au mers la vot, chiar daca au votat NU. Si e posibil ca USL sa numere mai bine: se asteapta la 52 la suta votanti. Dar ca un presedinte care sa nu mearga la vot si sa faca o campanie ca adeptii lui sa-i urmeze exemplul, sa boicoteze, sa-i jigneasca pe cei care merg, este o rusine istorica, fara comentarii, e piatra de moara a democratiei, este blamul total asupra constiintei umane, reprezentate de un ratacit in politica, oaia neagra a Europei! Si chiar daca veneau toti adeptii lui la vot, tot cei cu DA ar fi castigat detasat.

Dar Lasitatea sa a urmarit sa nu se atinga cvorumul, nu l-a interesat esenta fenomenului, faptul ca a generat acest referendum si faptul ca 87 dintre romani au votat demiterea sa!

Pacat de ardeleni si unguri, care s-au infratit cu tiganii si au stat acasa, perpetuand astfel ceata, fiindca ei n-au inteles ca la acest referendum nu e vorba de un om, ci de o idee, ideea de schimbare! In curand vor fi noi alegeri. Si ei trebuie sa iese din casa, sa aleaga oameni, dar daca nu au exercitiu democratic, ce vor alege, aceleasi gunoaie!?

Iata ce a scos in evidenta acest referendum, o Maimuta, care se substituie statului, fiindca bomboana de pe coliva pe care o suge el e “lovitura de stat”. Care lovitura? Revenirea la normalitate? Sau Maimuta o face pe Ludovic al XIV-lea, care zice “L’Etat c’est moi”?! Disperarea de a nu pierde privilegiile, l-au facut sa inventeze ceva diabolic, “lovitura de stat” si neparticiparea la vot! Asa, cu aceasta strategie rusinoasa, se perpetueaza ceata, haosul. Asta a si vrut acest individ insetat dupa putere, ca sa revina la Cotroceni si sa-si poata tainui mai departe marsaviile si diversiunile!

Dar ce credibilitate mai are el cand spune NU, cand le cere romanilor sa nu mearga la vot si cand 87 la suta dintre romani nu-l vor?!

Oricat de infantil ar fi Ponta, guvernul trebuie sa treaca la treaba, sa se uite si spre popor, nu numai spre alegeri, alte alegeri, din alegeri in alegeri, dar de nevoile tarii cine se mai ocupa?! Cine va iriga pamantul crapat, cine va lupta cu cicatricele secetei? Sa vedem, vin acum nemtii lui Merkel, fericiti ca lasii care nu au mers la vot le-au salvat aliatul?! Sau tot poporul roman, saracul, va trage la jug?!

Iata de ce referendumul trebuia sa fie o Olimpiada pentru toti romanii, o schimbare spre binele poporului, o intoarcere cu fata spre nevoile lui, nu sa perpetueze ceata si paiata!

Evident, acum vor apare toate marlaniile acestui individ si e timpul ca justitia libera sa-i faca socoteala. Ticalosii trebuie sa plateasca umilinta si ingenuncherea acestui popor in fata codosilor straini de la UE. Si in fata unora ca Andrei Plesu, Ion Cristoiu sau a acelui imposibil Kakartianu, rusinea ziaristilor, fara instinctul dreptatii, oameni de paie, bolnavi dupa glorie ieftina si bani marunti! Pleava, maruntis! Care, una-doua, o dau pe umor! Ei cred ca asa se spala prostia din creier! Umoristi de doi bani, gogosari de paie! Ei sunt cica „precauti”, auzi, precauti, asa cum Plesu a demonstrat si cand era ministru de externe si a facut niste gafe enorme! Atunci i-a jignit pe sarbi, azi isi jigneste propriul popor, daca nu cumva el face parte din alt popor, tiganesc sau transcendental! Acesti gafisti ar tebui sa spele putina!

Indivizi care in scrierile si vorbele lor televizate sfatuiau poporul sa nu mearga la vot sau dadeau din colt in colt, o faceau pe „analistii”, indemnau populatia sa voteze NU, otrepe fara simtul primejdiei, fara să priceapa nimic din realitate. Ce sa mai analizezi, măi, lingaule, in fata unei evidente destarate, a unui om fara tara, un om fara popor?! Ce faci in fata unui potop, analizezi sau pui mana pe vasle?!

Indiferent ce se va intampla de acum incolo, poporul a inteles ca solutia la rau este schimbarea! Am aratat care e semnificatia ei in articolul anterior, „Votati schimbarea”! Nu se poate trai la nesfarsit intr-o camera imbacsita, deschideti ferestrele, am spus, e nevoie de primenire, de aer proaspat!

Si poporul roman s-a dovedit inca o data mai intelept decat aceste capete patrate, decat ICR-istii, alta cloaca de bandiţi care l-au luat pe NU in brate. Ei vor muri cu NU in frunte, acesti sarlatani si bişnitari ai culturii, care intra in istoria rusinii cu eticheta „intelectualii lui Basescu”! Care intelectuali? Poate „Liichelele lui Basescu” si e putin spus!

DA, e nevoie de DA in toate sensurile pentru Romania. Invatati sa spuneti DA, fratilor, fiindca DA inseamna energie pozitiva, iar NU, negativa. Am invatat lectia asta in America. De aceea americanii sunt departe, fiindca ei sunt calauziti de aceasta energie pozitiva, care ii impinge mereu inainte. Pentru ei nu există NU. Daca sovai sau te aude ca spui NU, te lasa. Ei cauta aliati pozitivi. Incarcati-va cu DA si veti merge inainte, si veti face minuni, asa cum ati facut acum, in timpul marii Olimpiade de la Londra. 29 iulie a fost Olimpiada poporului roman!

Lumea va trebui sa respecte votul nostru. Daca UE e o uniune democratica ar trebui sa blameze un aliat care ii indeamna pe oameni sa nu se duca la vot. Sa-l ia doamna Merkel de sofer daca il iubeste pe acest NU-l al Europei!

Cred ca documentele UE nu sunt corecte, trebuie regandite, sa fie interzisa o astfel de campanie lasa, ticaloasa, impotriva votului. Ce pune UE in loc daca valoarea votului este ridiculizata si anulata? De ce nu se intampla asa ceva in alte tari din UE, ci numai in Romania?! De ce au lasat cei de la Bruxelles sa se intample asa ceva? De ce tac?! Le convine un aliat mic, pricajit, supt, fara personalitate?!

Dar 9 milioane de romani au dat importanta votului! Romania va fi, categoric, respectata, va fi mult mai demna, va intra cu fruntea sus pe covorul rosu al Olimpiadei. Nu va mai fie teama de carcotasi. De politicianisme ieftine. Galgaragiii au supt si au subrezit spiritul viu al istoriei. Am vazut zeci de emisiuni otravite. Goana dupa profit i-a facut pe multi patroni de televiziuni sa inoate in mocirla indoielii, sa fie flasi precauti. E timpul sa se trezeasca si ei. E nevoie de o noua voce in mass-media romaneasca, acum urata, leproasa, slinoasa, plina de neprofesionisti.

Poporul roman a fost limpede, a transmis un mesaj magic. E timpul sa se scuture si mass-media de paiate, care fac numai rau, fiindca uratesc imaginea unui popor frumos, drept, intelept, viteaz, pe care il subestimeaza si il prezinta numai deformat, il slutesc, il fac tampit. Numai emisiuni tampite, care ii reprezinta pe cei care le fac.

Poporul roman are nevoie de o alta oglinda. Oglinda voastra, paiatelor, s-a invechit. Ati intors-o cu partea mata. Poporul roman e cu un pas inainte in faţa unor efemeri ca Merkel, Basescu, Plesu et co. Poporul roman trebuie sa invete sa vorbeasca mai putin si faptele or sa dovedeasca limpede cine este: o forta, care nu s-a alterat!

Restul sunt marginali, pleava, tiganii boicotisti in corpore, forumisti fara coloana vertebrala, mereu „nedumeriti”, care se baga unde nu le fierbe oala, liber-schimbisti, cum ii numea Caragiale (suntem in Anul Caragiale, de bun augur pentru romani!). Sa nu va pese de cei care traiesc din firimituri, din linguseli. Daca ar fi demni, toate haimanalele care l-au lins pe Basescu ar trebui sa lase locul unor oameni noi, curati, cinstiti.

Romania are 9 milioane de astfel de oameni! 9 milioane de oameni care au votat schimbarea! Ei nu stiu sa spuna decat DA. Cu DA inainte, asa sa fie vorba, in spiritul celei mai intelepte vorbe a poporului roman: „Cu Dumnezeu inainte”. DA este energia pozitiva, este Dumnezeu.

Corespondenta de la New York

 

Alexandru OBLU: Ploșnița puterii la români

Posted by Gabriela Petcu On July - 27 - 2012

 
Motto 1:

Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau!”

(Alexandru Lapusneanu, fost domnitor al Moldovei)


Motto 2:

“Băsescu e un mit, a cărui naştere a fost atent construită”.

(Marius Oprea, istoric)
În desfăşurarea ei multimilenara, Istoria Românilor ne arată o formidabilă tribulaţie şi emulaţie a obştilor suspuse, pentru cucerirea Şeii celei bântuite de Diavol a Puterii, aproape întotdeauna adjudecata de către învingători prin pârghii şi metode numai parţial ortodoxe şi mai adesea amorale, imorale, ilegale, ori chiar criminale!
Din acest motiv, tradiţia  sfâşierilor la vârf pentru trofeul ei, a creat o tipologie a emulilor „qvasi-sangvinara”, Care, atunci când câştiga unul ia totul, că după o luptă a haitelor! De aceea confruntarea politică a devenit „ciolaniada”, iar puterea s-a transformat în „ciolan”.
În etapa actuală, partidele politice care se-ntrec pentru „ofranda puterii” nu mai sunt confrerii ideologice doctrinare; ele s-au privatizat în fond şi în fapte (deşi nu recunosc asta nici în „ruptul capului”) şi sunt conduse de cei mai abili şi veroşi manipulatori ai cluburilor de interese, care nu mai păstrează acum în stindarde  decât carcasa partinică. Sub coordonarea ticăloasă a acestor „şefi de manevre”, statul identitar suveran începe să se  atomizeze, iar ei devin (din perspectiva Democraţiei asediate pe toate planurile) veritabili neo-fanarioţi, cărora le mai trebuie doar câţiva paşi
 pentru a se  transforma în ucigaşi de state sociale şi gropari ai propriilor neamuri! Iar aceste momente sunt programate ocult, să se-ntâmple curând. Adică, în momentul când democraţia le va permite să monopolizeze toate frâiele puterii, conducătorii iresponsabili ai globalizării la zi vor deveni, peste noapte, nişte dictatori odioşi, care vor subordona, controla şi manipula totul, discreţionar, până la a face marfă vandabilă din istoria propriului popor!
În acest punct de risc şi de balans periculos, peste prăpastia haosului ne aflăm noi romanii, acum, ajunşi în pragul datei memorabile de 29 iulie, 2012. În vremuri revolute, aduse în contemporaneitatea sa de Ioan Budai Deleanu, pe accente eroi-comice, dar îndeajuns de pilduitoare pentru cei de azi, se vede lupta pentru putere şi controlul ţigănimii „slobozite”, istorisite în chip de „batracomeomahie”, de război al broaştelor cu şobolanii (parcă). Confruntările pentru putere din zilele noastre sunt şi ele asociate cu lucrări ori cu situaţii ale regnului necuvântător. Mulţi dintre români îşi povăţuiesc pruncii să nu facă la viaţa lor politica, avertizându-i ca aceasta ar fi o „curva împuţită” de care trebuie să se ferească! Şi, pentru că veni vorba de chestia asta care pute, ne vom prevala şi noi de context, zicându-i „ploşniţa puterii”, care poate fi, simultan sau alternativ, în ambele feluri, dincolo de orice demonstraţie biologică şi doar cu un strop de imaginaţie adăugată.


Iar pentru că am adus în prim plan aceste vietăţi execrabile, ploşniţele, vă voi aminti, intru folosul împrospătării memoriilor domniilor-voastre ca ele emit un damf respingător unic şi specific şi manifestă o „voluptate” formidabilă a suptului de sânge, până ce crăpa de preaplin! Numai aşa şi după aceea încep să se usuce, pornind de la rezervorul explodat prin suprasarcină. Atunci când este în exerciţiul aspiraţiei, când funcţionează ca atare, ploşniţă, (chiar dacă îi rupi abdomenul-cisternă) nu se decuplează din efort: îşi înfige tot mai adânc acul otrăvit în carnea victimei şi continuă să pulseze sânge, risipit către nicăieri, cu ultima fărâmă de vitalitate concentrată care i-a mai rămas în fălci… de unde putem deduce că, forţa dobândită prin vampirism, se manifestă asemănător la unele fiinţe, iar puterea personală a „ploşniţei din dealul Cotrocenilor” de pildă, se poate defini ca dedulcirea discreţionară a sugătorului din sângele bun şi cald al supuşilor, indiferent de ADN-ul lor, iar pe palierul puternicilor de pe etajul puterii lor, găsim doar ploşniţărie şi atât: oameni, pe acolo, nu mai sunt!
În aceste condiţii de atac concentrat al haitelor asupra democraţiei şi al statului social protector al popoarelor şi identităţilor lor naţionale specifice, avem datoria să ne regrupăm şi să acţionăm solidar pentru prezervarea viitorului copiilor şi nepoţilor noştri, în statul natural şi istoric al străbunilor lor. În felul acesta, căzând  exact pe subiect şi tocmai de aceea, trebuie să arătăm şi să făptuim delegitimarea zdrobitoare a impostorului puterii prezidenţiale, prin calea legală a votului plebiscitar, din 29 iulie curent, data strict memorabilă pentru romanii adevăraţi şi conştienţi. Votul din această dată vă fi un act de conştiinţă angajată şi lucidă, de responsabilitate vibrantă, mai ales pentru tineretul României care vrea să-şi construiască viitorul în patria lui strămoşească şi nu mai accepta să fie alungat din ţară şi să se împrăştie în lume anonim, ca faina orbului! Pe tot parcursul guvernării sale, care s-a petrecut abuziv, prin desconsiderarea şi umilirea multiplă a poporului, prin devastarea totală a echilibrului social al românilor, prezidentul dublu suspendat (ca Nime-n-lume!) şi-a îndatorat iraţional statul ca să-şi îndestuleze privatul (mai ales pe cel din proximitatea buzunarelor sale)!
Se spune că T.B. e supărat şi pe ex-regele romanilor, Mihai I de Hohenzollern pentru că acesta „a trădat”. (Poate că are dreptate să se înfurie, dar… doar pentru că Mihai a trădat înaintea lui. Altfel?)… Istoricul Marius Oprea, care este autor al unei recente monografii biografice a suspendatului spune că: „Băsescu este un mit a cărui naştere a fost atent construită.” În felul acesta, aflăm că T.B. a fost racolat de Securitate în 1973, când era elev al lnstitutului de Marină din Constantă, cu dosar personal de recrutare nr. 3990/09.11.1973 şi folosit ca şi colaborator al lucrătorilor din Direcţia a IV-a de Contrainformaţii Militare, de atunci încoace. În 1987 este numit şef al Agenţiei Navrom din Anvers, Belgia; în 29 decembrie 1989 ofiţerul de Securitate Silvian Ionescu, cel care l-a avut în subordine şi pe Traian Băsescu, s-a infiltrat în anturajul lui Dan Iosif şi Voican Voiculescu, iar în ianuarie următor a fost numit secretar executiv al F.S.N…

 

Imediat după Lovilutia din ’89, T.B. a fost numit director general al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor, funcţie pe care a fost ajutat să o obţină prin secretarul executiv al F.S.N., Silvian Ionescu şi prin vechiul său prieten Calin Marinescu (Shogunul), pe atunci preşedinte al C.F.S.N. Constanţa. De aici încolo politicianul astfel conturat, Traian Băsescu, începe să urce spre vârful puterii cu unghiile şi cu dinţii, dărâma pe alţii şi avansează el. În 1991 e numit ministrul al Transporturilor în Guvernul Român. De la această dată, a patra flotă comercială, ca mărime, a lumii, preluată de la Ceauşescu, a dispărut piratată pe vremea comenduirii băsesciene, dar, evident, el nu se face vinovat de nimic, el usturoi n-a mâncat şi nici gura nu-i pute!

 

În evidenţele NATO, pe site-ul Summit-ului de la Chicago se menţionează că Traian Băsescu este premierul României şi în 2009 A.F.P.-ul l-a prezentat pe acelaşi, motivat de un eveniment similar, tot ca “prim-ministrul României”. În perioada când începuse să devină un factor reperabil de putere, (după ce-l decapitase de la şefia PD-ului pe băiatul cu pulovere pe fără gât, numit Petre Roman), Băsescu a trecut pe numele său întregul material politic al „surpatului”, fără să mai pună ghilimelele primului său plagiat major, comis în văzul lumii. Multe a făcut strâmbe şi nefăcute Traian Băsescu, de când a fost propulsat, pe eşichierul politic dâmboviţean, dar, strălucirea renumelui sau vine mai întâi din următoarele: s-a consacrat în politică, ca navigator de bulboană, cu ochii tulburi, pe corăbiile bete ale puterii; omul n-a construit niciodată nimic, dar a luat totul de-a gata, trecându-l pe numele sau la preţ de deşeu şi a dărâmat tot ce nu este pe gustul interesului sau; nu respectă pe nimeni, dar îi ştie de frică pe oculţi şi minte de îngheaţă apele, în toate cele patru anotimpuri. Mai mult decât atât, îmi spunea un prieten: „omul acesta e napalm, pe unde trece pârjoleşte, seacă tot şi usucă de-a-valma!”
N-a rămas palier social pe care să nu-l clatine, n-a rămas suflet de om pe care să nu-l vatăme. A tăiat şi  smuls de la mame şi copii, de la tineri şi bătrâni, de la handicapaţi şi sănătoşi, mineri şi militari, forjori aşchietori! Un adevărat stahanovist al dezastrului. A lăsat să piară totul, să se năruie totul; n-a creat un loc de muncă şi a îndatorat tara stăpânilor lui de la F.M.I. pe cel puţin cinci generaţii, pe care, astfel, le-a blestemat să devină sclave la stăpân! A călcat în picioare Constituţia şi tot el strigă că nu respecta alţii constituţionalitatea; a făcut că şcoala „reformată” de el şi slugile lui să scoată, cum spune însuşi, pe bandă rulantă, „tâmpiţi”. I-a gonit din ţara pe meseriaşii excelenţi, pe doctorii buni, pe profesorii excepţionali, pe tinerii dotaţi, pe motiv că România nu-şi permite să plătească pentru sine asemenea valori. A făcut din fiica lui sfertodoctă şi agramata, prin furt mascat şi contribuţii de la partidul portocalelor otrăvite, un europarlamentar român nul, un impostor care, de fapt, este şi  antiromân.

 

El însuşi „s-a ales” în condiţii incerte, cu mari semne de întrebare, conspirativ, prin furt şi manipulare, cu ajutorul hoţilor dinăuntru şi al raptorilor din afară… Suntem siguri că inamicii politici ai personajului i-au notat riguros toate greşelile şi derapajele (făcute întotdeauna cu voie şi niciodată fără voie) şi-l vor ataca cu ele oportun, aşa cum n-am s-o fac şi eu, aici!

 
Alexandru OBLU

Bucureşti

27 iulie 2012

Epigrame despre Referen… dum-dum!

Posted by solariu On July - 27 - 2012
Sorin Olariu - Pentagon Mall

Sorin Olariu – Pentagon Mall

BĂSESCU SE DISCULPĂ

Dragul meu electorat
Recunosc că beau cât trei,
Dar la fel de-adevărat
E că beau pe banii mei.

SFAT LUI VICTOR PONTA

De vrei să scapi de matelot
Te-nvăţ eu cum să procedezi:
Sustragi biletul tău de vot
Şi faci ce ştii: îl xeroxezi!

LOVITURĂ DE STAT?

Cred c-această lovitură
Dată iute sub centură,
Nu mai e deloc de STAT,
Mai degrabă-i de PLECAT.

VIITOR DE AUR…

Ţara merge înainte:
Prim-ministrul e-un rechin,
Plus c-avem un preşedinte
Comandant de… submarin.

PONTA CĂTRE MERKEL

Vreau atâta să se ştie
Că e-un lucru important:
Noi nu suntem colonie,
Nici măcar deodorant!…

GREŞELI GRAMATICALE

În ţara-n care, ne-ntrerupt,
Poporul zace-ntr-un marasm,
Spui: politician corupt
Şi-ai şi făcut un pleonasm.

AM VISAT CĂ L-AM SALVAT
DE LA ÎNEC PE BĂSESCU

– Mă-nec!… striga el cam matol
Cu capu-n apă si nămol.
Şi-aşa m-a-nduioşat încât
I-am tras bocancul de pe gât.

TRASUL CURELEI ÎN VREMURI DE CRIZĂ

Vă spun cinstit prieteni dragi
Că de curea atât am tras
Încât o scot de la nădragi
Şi uite că mi-o pun la ceas.

LUI VICTOR PONTA

Ţi-o spun aşa, ca unui frate
Şi rog, notează informaţia:
Când ai prea multe doctorate
Îţi afectează… educaţia!

SALVAREA VINE DE LA COTROCENI

De crunta austeritate
Ne scapă iute Antonescu
De-o vinde sticlele lăsate
După plecarea lui Băsescu.

BĂSESCU SUSPENDAT?
Există oameni mari, de stat,
Care-ar dori să-l prindă
Şi-apoi să-l vadă suspendat
Ca pe Saddam: de-o grindă!

ROMÂNI, NU VĂ MAI CERTAŢI!

Ascultaţi-mă pe mine:
Ce să mai vorbim acum?
Lasă că vorbim mai bine
După referen… dum-dum!

Siderarea la romani

Posted by Stefan Strajer On July - 27 - 2012

Siderarea la romani

 

Autor: Grid Modorcea (New York)

 

Nu mai recunosc Bucurestiul. Nici macar canicula nu mai e ca altadata. Nici o frunza nu se misca. Totul e baltit. Mort. Ca leneveala romaneasca. Vin de la New York. Cu o escala de trei zile la Londra. Totul a fost perfect, calatorie in conditii civilizate.  De acasa, din NY, si pana la aeroportul din Bucuresti numai aer conditionat. Dar aici am ramas siderat. Nu credeam ca un cogea aeroport international ca „Henri Coanda” poate sa aiba autobuze fara aer conditionat. Un strain, cu care venisem, m-a intrebat siderat: „Dar ce se intampla aici? A fost un atac terorist?” El se sufoca, nu avea aer si credea ca s-a aruncat cu vreo bomba sau fumigena, de aceea e inaduseala, nu mai poate respira!

Oprescu a promis ca face pasarele si nu e in stare sa puna de la Otopeni pana la Universitate un autobuz cu aer conditionat! Ce sa mai spun de celelalte autobuze bucurestene! Si inecul, sufocarea, balteala, or sa tina asa pana la Paştile cailor. Dar acesta e sucul propiu si oamenii s-au obisnuit cu el. Cei care au ramas in Romania, oamenii pe care ii vad pe strada, nu au criterii de comparatie. Ei sunt turma, sunt electoratul usor de pacalit. Din fericire, cei mai buni dintre romani sunt în afară. Şi vom avea o nouă Românie în străinătate. Ne vom reface precum Israelul, ce, nu e bine?!

Pai daca omul de pe Calea Victoriei (care „,victorie”?) nu a ajuns niciodata pe o strada din Londra, ce grad de comparatie sa aiba? El compara sucul in care balteste cu ce a vazut in satul lui sau al parintilor lui! Nu vede mai departe de Ciorogarla, asa cum alde Achim si Nila, morometii lui Preda, nu vedeau mai departe de Bucuresti!

Si citesc de luni de zile comentariile aprinse din presa damboviteana, fie ca vin de la un cap de peste ca CTP, fie de la un Slinoiu fara de cap. Si raman siderat! Sunt mai inteligenti forumistii care le comenteaza! Fiindca ei mai si merg pe strada si mai vad cum arata realitatea. Un roman din Queens imi spunea ca tocmai s-a intors de la Amsterdam si ca a ramas siderat de ceea ce a vazut acolo. Oare Basescu, Antonescu et co n-au calatorit, zicea, sa vada cum e pe la altii? Cum de nu le e rusine sa se lupte pentru ciolan, doar pentru ei, fara sa faca nimic de 20 de ani pentru Romania, pe care o duc tot mai la fund?!

Sigur, ramai siderat cand vezi ca in Romania nu se munceste, mai mult se sta decat se vine la job, asa cum pe orice strada din NY ramai siderat cand vezi ca se munceste non-stop, in toate zilele saptamanii. De aceea America este unde este. Nu e nici un secret. Se vede cu ochiul liber.

De aici porneste totul. Ramai siderat ce fel de politica se face in Romania daca munca e pe ultimul loc, dovada cum arata Bucurestiul, ca o uliţă prafuita, murdară si săracă. Ramai siderat cand vezi in centrul Capitalei, in Downtown, cum se spune, strazi de mahala, cum ar fi Matei Millo, George Vraca sau Constantin Mille, cu zeci de cladiri in paragina, parca ar fi dupa razboi. De la revolutie, au trecut 22 de ani. Si nici azi cladirea in care se afla istoricul „Gambrinus” nu e repusa in circulatie! Nici macar acum, in Anul Caragiale! Dar are pe ea deja un alt blazon: „Instituto Cervantes”! Asta da comedie, monser! Sa-l schimbi pe Caragiale cu Cervantes! Decat mese si tapi, mai bine Cervantes citindu-l pe Caragiale! Pana si gogoseriile de pe Brezoianu se sparg de râs, deşi la ora 4 trag obloanele. E pustiu in Bucuresti, domnilor! Totul e „suspandat”!

Dar ce aglomeratiune pe Forum! Unde se dezbate aprins diversiunea cu „suspandarea”, apoi cu plagiatura (o fi plagiat sau no?, poate ne spune dl. Chicos Rostogan!), oamenii ard pe aceste subiecte, in timp ce corabia se scufunda incet, dar sigur.

Nu fac doi bani comentariile tale, draga CTP, daca in 20 de ani de dat cu pixul pe baricade nu ai reusit sa scoli un puturos de pe strazile abandonate ale Bucurestiului si sa-l trimiti la prasit! Vorbesti in pustiu! Umorul tau e siderat! Sau te lasa siderat! E crispat, scrasnit! Adica e trist, fiindca ai ajuns sa nu mai fii cu nimeni, de partea nimanui, nici chiar a ta. Dar poate ca esti de partea lui Dumnezeu, cine stie?!

Ramai siderat cand te gandesti cata energie si banet se duc pe apa sambetei pe politichie, cand rosiile la Bucuresti sunt mai scumpe decat la New York. In Union Square iei 5 rosii frumoase cu un dolar, la Bucuresti le iei cu 6 lei. Este sau nu este asa!? In timp ce la NY salariul lunar e de 5 mii de dolari, iar in Romania de 300! Este sau nu este asa?! Dar o lucratoare de la „Angst” îmi spunea că în America „e o criză de crapă pietrele”! Cine v-a spus?, zic. Sefu’, zice, care e un om umblat, e pdelist si ne face mereu “invatamant politic”!

Ramai siderat cum Romania se duce, se desfiinteaza vazand cu ochii, ca stat si ca populatie, iar clasa politica, implicit presa si forumistii bat campii!

Privesc nauc Bucurestiul si Romania!  Ma duc ici, colo. Vorbesc cu oamenii. Pe care ii intalnesc la paine, la aprozar, la un cinematograf. Nu se poate, imi zicea un pensionar, sa muncesti 60 de ani pentru tara ta si totul sa se duca de rapa, nimanui sa nu-i pese de existenta unei asemenea mosteniri, lasate de milioane de oameni! Si ramai siderat!

Numai cu siderarea or sa se aleaga romanii!

Desigur, cuvantrul siderare nu vine de la siderurgie. Romania a terminat-o de mult si cu Siderurgia!

Eu deja sunt siderat pentru ce am sa citesc pe Forum, cum voi fi improscat cu “Hai sictir!” si alte asemenea alintari neaos-turcite! Oricum, ma bucur ca am sa pot merge aici la urne si am sa votez cu „suspandarea”! Schimbarea e un lucru vital daca romanii vor sa iese din starea de siderare. Cu sideratiunea nu e de glumit! Ea e ca seceta. Ca Apocalipsa.

Fiindca nici umorul vostru, dragi compatrioti, nu mai are haz. Adica ati facut praf si minunea hazului de necaz! Adio, pe apa Dambovitei, si cu o astfel de solutie salvatoare!

Inecul, praful si siderarea! Iata realitatea romaneasca!

Ce mai, Mito, s-a intunericit de tot! Caldura mare, Bibicule! Arde! E musai “suspandarea”!

Grid Modorcea

Corespondenta chiar din Romania

În apărarea I.C.R., dar altfel

Posted by Stefan Strajer On July - 20 - 2012

În apărarea I.C.R., dar altfel

 

Autor: Grid Modorcea (New York)

 

Aflu ca au sarit in apararea ICR regizorii de film Lucian Pintilie si mai tinerii Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Catalin Mitulescu, Tudor Giurgiu sau Corneliu Porumboiu, adica cei care au profitat din plin de banii ICR, ai contribuabililor romani. Acesti oameni au facut ce-au vrut, s-au lafait, asa cum pe vremuri s-au lafait pe punga poporului roman cineasti ca Francisc Munteanu, Virgil Calotescu, Mihnea Gheorghiu, Titus Popovici si inca multi, MULTI altii, care au dus-o regeste in regimul comunist. Mereu politica s-a infiltrat in cultura si cultura a devenit ancilla sa.

Cine spune ca ICR trebuie desfiintat? Nimeni. Institutul Cultural Roman, cu statutul sau de sustinator al culturii romane in strainatate, e necesar ca aerul. Problema nu este a schimbarii umbrelei politice, a mutarii sediului sau a nu stiu carui cui administrativ, ci a conducerii actuale a ICR, a haitei care a ignorat valorile Romaniei si a sustinut numai camarilla. Indiscutabil, regizorii mai sus pomeniti meritau sprijiniti, unii dintre ei sunt valori autentice, dar d-lui Pintilie, care dupa 1989 domneste in cultura romana, caruia i s-a creat un studio propriu, care are bani cati vrea la dispozitie, i se pare normal ca el sa fie sprijinit si cineasti la fel de valorosi ca Dan Pita, Mircea Daneliuc, Ioan Carmazan, Nae Caranfil si altii ca ei sa fie total ignorati, fiindca nu fac jocurile ICR? Mie mi-ar fi rusine sa fiu in ipostaza lui Pintilie et co. si sa sar la jugulara celor care vor sa puna frana abuzurilor gastii lui Patapievici. Miroase de la o posta a drojdie. Acestia sa fie “intelectualii lui Basescu”, o gasca de cersetori elitisti?! E o alta fata a raului comunist. Desigur, tinerii cineasti nici nu banuiesc ca ceea ce fac ei seamana izbitor cu abuzurile unor Lica Gheorghiu, Nicu Ceausescu si altor privilegiati ai regimului comunist. De aici, de la distanta, unde patimile sunt estompate, unde am cu totul alte preocupari, cum ar fi acum Festivalul “Shakespeare in the Park”, despre care voi trimite in curand cronici, se vede ca in palma cum lucreaza aceasta echipa pro ICR-Patapievici, in care se amesteca jenant arta cu pomanageala.

E umilitor, e sub demnitatea de intelectual, sa iei apararea unui Institut antiroman, cand banii sunt ai romanilor! Fiindca Pintilie, Mungiu et co. fac filme pe banii romanilor, nu ai lor. Si se deplaseaza la New York, Cannes sau Berlin tot pe banii romanilor, nu-i asa?! Si nu numai ICR ii sprijina, ci si CNC, o alta mosie a lor. De ce nu sunt ei Institutul Cultural Roman? Daca acest institut este al Romaniei, sa fie si de partea celor care nu-i ridica osanale! Ieri aceasta vaca de muls se numea PCR, acum se numeste ICR. S-a schimbat o litera, dar metehnele au ramas aceleasi. Nu e semnificativ oare faptul ca nu protesteaza cineasti ca Adrian Sitaru sau Nap Toader, care fac filme minunate cu forte proprii, ci tocmai cei privilegiati?! Nu mai spun de Lucian Pintilie fiindca el are de mult o vaca grasa de muls. Institutul apeleaza la aceasta echipa de creatori latratori, iar ea, cand ICR trage apa, sare imediat in ajutorul lui. Ce se intampla in acest caz este o dovada limpede ca in cultura Romaniei se practica o politica mosiereasca, fiindca ICR a devenit mosia unui grup caragialesc, care, cum e calcat pe batatura, sare la jugulara. E o atitudine jalnica, de sfidare a bunului simt, dar mai ales a conditiei de intelectual si de sustinator al cauzei romanesti. Daca ICR il sustine pe Mungiu, ce-i pasa lui Mungiu de cultura romana, de faptul ca ICR nu sustine si alte valori? Ce-i pasa lui Mungiu ca ICR pompeaza bani cu nemiluita in artisti ca Perjovski si altii din camarilla ICR, in timp ce adevaratele genii stau pe margine sau se descurca singure, precum Horatiu Malaele sau Silviu Purcarete!? Ce-i pasa lui Mungiu ca ICR monteaza spectacole de doi bani sau ca sustine o organizatie numita Pavilion, pe care o intretine cu bani grei, asa cum am aratat anterior in “Urdori in vitrina ICR” si “Scrisoare deschisa catre Pataputievici si Pavilionul lui de vanatoare”!? Dar puteti sa cititi si articolul “Romania, intre ciocolata si dick”, din care veti afla de ce regizorul si producatorul Catalin Mitulescu sustine o institutie care, in forma actuala, iti provoaca voma.

Acest asa-zis “protest” al lui Pintilie et co exprima conditia creatorului roman, care continua sa fie, in tara noastra, extrem de umila, o cauza fiind insasi slugarnicia lui. Ce credibilitate sa aiba un asemenea “protest” de linguseala atata timp cat dl. Pintilie et co nu ne spun ce s-a(u) facut cu 10 (zece) milioane de euro (din bani publici!), bugetul ICR? Cui i-au folosit cartile lui Tismaneanu, Avramescu (nu poetul!), Cartarescu si sotia, Plesu si sotia, Perjovski si sotia (alta caprarie), scoase din acesti bani, carti anti-romanesti si pornografice?! Ati vazut, d-le Pintilie, albumul foto scos de Patapievici, cu ardei iuti in vagin?! A controlat cineva ce fac acesti indivizi cu banii pensionarului roman?! De ce ICR a respins in repetate randuri proiectele unor pictori de geniu, precum Bogdan Pietris si Gabriela Culic?! Pietris s-a stins avand pe buze aceasta intrebare: “De ce?” Poate ne spune dl. Pintilie de ce? Sau poate ca autorul lui “Brikabrak” e cititorul asiduu al Raportului Tismaneanu si il inspira in noul sau film, asa cum pe Mungiu l-a inspirat / a plagiat o alta carte, ca sa arate lumii cat de ticaloasa este ortodoxia romana, plina de lesbiene si preoti schizofrenici!

Cu un cuvant, sustin ICR, dar un altfel de ICR, transparent (transparent, d-le Pintilie, altfel studentii nu vor ramane cu nimic din lectiile dvs) si deschis tuturor valorilor nationale, nu doar “intelectualilor lui Basescu”, o imagine care seamana tot mai mult cu latul cu care incepe filmul “Padurea spanzuratilor” al celui mai rafinat regizor roman, Liviu Ciulei, un model de artist care nu ne-a oferit niciodata, in lunga lui existenta creatoare, imaginea umilintei politice. Dimpotriva, a ramas un reper al demnitatii intelectualui adevarat.

 

 

Ponta şi Antonescu, tusea şi junghiul în politica de azi a României

 

Autor: George Petrovai

 

            Toate activităţile umane care vizează progresul societăţilor prin dezvoltarea şi rafinarea culturii şi civilizaţiei, toate evidenţiază o atare înclinaţie a omului înspre jocul serios şi cu reguli stricte, obligatorii prin norme de comportament şi legi, încât sintagma homo ludens (omul jucător) mi se pare mult mai adecvată pentru caracterizarea omului din totdeauna şi de pretutindeni decât mult mai consacratele sintagme homo sapiens, homo faber sau homo religiosus. Căci, aşa cum aflăm din celebra carte Homo ludens a lui Johan Huizinga, carte apărută în anul 1977 la Editura Univers, „Abia când face trecerea de la a juca joaca (to play the play) la a juca jocul (to play the game), eul intră în faza sa de maturizare”. Prin urmare, progresul omenirii este totuna cu trecerea de la joaca specifică copilăriei biologice şi istorice a omului, la jocul matur, conştient şi temeinic organizat…

            Fiind o îndeletnicire nu doar specific umană, ci şi o activitate cu un mare impact asupra destinelor individuale şi a comunităţilor mai mari sau mai mici (de la popoare până la familii), se subînţelege de ce politica îşi are regulile sale stricte după care trebuie să se conducă de la primii fiori ai lui homo politikon încoace. În caz contrar, toate manevrele politicianiste cu aparenţe de legalitate, constituţionalitate şi democraţie aparţin intervalului cuprins între demagogie şi vrerea celui mai tare.

            Graţie ruşinosului cuplu Ponta-Antonescu (tusea şi junghiul politicii româneşti din aceste zile), un cuplu manevrat din spate de sinistrul duet bolşevico-securist Iliescu-Voiculescu, România a ajuns vedeta lumii pentru câteva zile şi se constituie în motiv de serioasă îngrijorare europeană pentru cine ştie câtă vreme de-acu înainte.

            Şi cum să fie altminteri, când faptele puciştilor dâmboviţeni au lăsat cu gura căscată toată floarea cea vestită a întregului Apus, şi Răsărit, şi Sud, şi Nord prin iuţeala şi precizia cu care ba au fost capturate, ba au fost decapitate principalele instituţii ale statului român, astfel ca plagiatorul Victor Ponta să ajungă – în pofida minciunilor debitate la tot pasul şi a promisiunilor neonorate după urecheala de la Bruxelles – un premier de neclintit, iar uzurpatorul Antonescu să ajungă în doar cinci zile din codaşul Senatului la Cotroceni, de unde – prin vorbe şi fapte – le oferă românilor probe irefutabile de echidistanţă prezidenţială (sic!), fie ea şi tranzitorie, atât prin zelul cu care ia parte activă la mitingurile anti-Băsescu, cât şi prin vituperările sale la adresa adversarilor politici în pauza dintre două mitinguri.

            Că, de, miza este atât de mare, încât e de neadmis ca Băsescu să revină la Cotroceni, pentru ca parlamentarii penali şi puşcăriabili să poată răsufla uşuraţi, iar dacă totuşi revine, atunci e greu de crezut că noul chiriaş îşi va lua tălpăşiţa din politică aşa cum a promis, când se ştie prea bine că nicăieri nu se trăieşte pe picior mai mare decât la sânul generos al acestei cutre.

            Aşa că-i de aşteptat ca asemenea politruci forjaţi la şcoala lui Iliescu, pentru care politica de stat este totuna cu cea de clan infracţional şi de partid mafiot, să întrebuinţeze toate tertipurile imaginabile şi să arunce în luptă toate mijloace aparent legale, din rândul cărora nu pot să lipsească lungirea referendumului atâta timp cât este de trebuinţă pentru democraţia interesului usl-ist, respectiv reducerea simţitoare a secţiilor de votare pentru românii din străinătate (pe întinsul teritoriu al SUA, iniţial s-au avut în vedere doar patru secţii de votare!), doar-doar în acest chip ticălos îi vor face pe compatrioţii neintoxicaţi cu minciunile şi dezinformările de la ministerul propagandistic al Antenelor să renunţe din pricina enormelor distanţe să-şi mai dea votul în favoarea democraţiei şi a statului de drept.

            Dar, în pofida acestor piedici semănate de nevrednicele noastre autorităţi pe drumul care duce la urne, sunt înştiinţat că românii din SUA nu-s descurajaţi, ci ei luptă din răsputeri pentru îmbunătăţirea condiţiilor în vederea exercitării dreptului la vot, inclusiv pe calea protestelor şi a petiţiilor. Este de presupus că şi românii din Europa apuseană (Franţa, Italia, Spania etc.), confruntaţi cu aceeaşi problemă, nu se vor lăsa mai prejos…

 

Votati schimbarea!

Posted by Stefan Strajer On July - 16 - 2012

Votati schimbarea!

 

Autor: Grid Modorcea (New York)

 

L-am intrebat pe un american matur cum voteaza el, dupa ce criterii? Mi-a spus ca are un singur criteriu: schimbarea. Asta e regula democratiei. Mai ales in  cazul unui partid aflat la putere care s-a dovedit ticalosit. Sau in cazul unor presedinti incapabili. L-a votat pe Clinton, apoi pe Obama, acum o sa voteze cu Romney. Mereu omul nou va aduce un suflu proaspat fata de cel vechi.

Alegerile din 29 iulie sunt un bun prilej pentru romani sa faca acest exercitiu democratic. Sigur, in America e foarte simplu, sunt doua partide la putere, care alterneaza. Dar la noi e o amestecatura, o varza politica, orientarile inca nu s-au cernut. Dovada opinia romanilor, care este foarte impartita. Domina insa o realitate, ca si fostul PSD, si Basescu cu ai lui s-au dovedit niste corupti. Si unii si altii si-au dovedit din plin ticalosia. Cu totii i-au mintit pe oameni. Desigur, nu se pot compara la acest capitol Basescu si Antonescu. Dar romanii nu trebuie sa voteze acum un om, ci o idee, ideea de schimbare. Orice schimbare genereaza miscare, viata, un nou pas inainte. Findca omul care vine nu este asa de ticalosit ca omul care pleaca, iar daca sta putin, pana la noua schimbare, nu are vreme sa fie corupt, sa arate ca unul care sta opt ani in scaunul de presedinte!

Romanii sunt conservatori, adica lenesi din punct de vedere al exercitiului democratic. Ei s-au obisnuit cu raul si tot pe el il aleg. Ideea de schimbare e un exercitiu democratic pe care inca nu-l au in sange dupa 70 de ani de stagnare comunista si neocomunista, in care nu au stiut ce e schimbarea.

De aceea ii indemn pe romani sa mediteze la acesta idee. E groaznic, intr-adevar, sa alegi intre Basescu si Nastase, dar e mai usor sa alegi intre Basescu si Antonescu. Chiar daca maine si Antonescu se va dovedi un pisicher. Dar nu are timp sa se manjeasca prea mult, fiindca vine urmatoarea schimbare.

Aici e cheia, sa nu fie lasat nimeni sa-si perpetueze hotiile. Mereu schimbare, aerisire, ca o camera imbacsita, care are nevoie de curent, de ferestre deschise. “Adevarul se afla mereu in opozitie”, spunea Eminescu. Fiindca atunci cand opozitia castiga puterea, ea incepe sa minta, sa nu mai poata sa-si onoreze promisiunile si atunci, automat, adevarul trece in opozitie. Alegatorii sunt de vina ca oameni ca Basescu defileaza pe scaunele puterii de 20 de ani!

Si schimbarea inseamna inainte de toate justitie si mai buna. Asa imi spunea americanul. Justitia va cere mereu socoteala celui schimbat.

In cazul Romaniei insa lucrurile sunt foarte complicate. Nimic nu e limpede acolo. Oricum, de la distanta se vede ca puterea, fosta si actuala, este rupta de popor. De la distanta se vad doua Romanii, Romania puterii, a coruptilor, implicit Romania promisiunilor, si Romania tacuta sau reala, Romania celor multi, fraieriti si umiliti. Altfel spus, Romania poporului. A acelui popor sfidat de putere, in primul rand de Traian Basescu. Pentru el “poporul roman are structura fecalei”. Acest lucru odios l-a scris un om de-al lui intr-o carte (“Politice”), un amartaloi, pe care l-a validat mereu in post, in ciuda protestelor multor intelectuali, mai ales din diaspora americana. Ceea ce inseamna ca presedintele si-a asumat acest punct de vedere al javrei lui.

In campania electorala sa raspunda la aceasta intrebare: de ce crede el ca “poporul roman are structura fecalei”? De ce si-a asumat acest punct de vedere schizoid? Sa nu se faca a nu sti ce a scris patibularul ICR-ist: “Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii” (Politice, p. 63). El se crede un atlet al stiintei, un supererou, fata de cei “23 de milioane de omuleti patibulari – buni de spinzuratoare” (“Politice”, p. 53). Va dati seama ce au ajuns romanii? “Un popor cu substanta tarata. Oriunde te uiti, vezi fete patibulare… guri vulgare, trasaturi rudimentare” (“Politice”, p. 34), vorbind o limba spurcata: “Romana este limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim sau sa o folosim numai pentru injuraturi” (“Politice”, p. 64).

Va dati seama in ce limba si-a scris Eminescu poeziile? Sau Eminescu nu face parte din poporul roman? Ba face, dar el e “cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasam”. Si s-au debarasat. Nu mai exista. Exista doar “omul recent”, tradus in 17 limbi! Un “om recent” nu face parte din fecala poporului roman. Basescu, de pilda. Priviti ce figura de sfant are, ce suav e, cata gngasie si puritate, un inger, nu alta, ca si fritz de la ICR! Ei sunt “poporul ales”. Restul sunt turma, adica: “Romanii nu pot alcatui un popor fiindca valoreaza cat o turma” (“Politice”, p. 64).

De aceea, avem o istorie de rahat, ca o latrina rau mirositoare: “Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cand i-au lasat romanii pe daci in forma hibrida, stramoseasca, ne-au luat la urinat slavii: se cheama ca ne-au plamadit din aceasta clisa daco-romano-slava, ma rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era sa ne inecam, asa de temeinic au facut-o. Demnitatea nostra consta in a ridica mereu gura svintata, iar ei reincepeau: ne zvintam gura la Calugareni, ne-o umpleau iar la Razboieni, si asa mai departe, la nesfirsit. Apoi ne-au luat la urinat rusii, care timp de un secol si-au incrucisat jetul cu turcii, pe care, in cele din urma, avind basica udului mai mare, i-au dovedit” (“Politice”, p. 64).

Si ce viitor are un asemenea popor? Ne spune tot spirochetul de la ICR: “Puturosenia abisala a statutului suflet romanesc…, spirocheta romaneasca isi urmeaza cursul pana la eruptia tertiara, tropaind vesela intr-un trup inconstient, pina ce mintea va fi in sfirsit scopita, inima devine piftie, iar creierul un amestec apos”!

Va dati seama ce minte tarata are acest scopit, acest dovancat, care tropaie apos, ca o piftie, fericit ca poate sa scrie asa ceva? El e intr-un delir tertiar, intr-o transa orbetica! E fericit ca poate sa tropaie cum vrea pe banii poporului roman, fericit ca acest punct de vedere este asimilat si de un presedinte patibular, asimilat foarte taios si agresiv, altfel nu s-ar incapatana sa-l mentina de 8 ani in post, ilegal, pe acest amartaloi, cum ii numea Mircea Eliade pe cei vanduti diavolului, pe cei care lucreaza impotriva poporului roman!

Indiscutabil, “Politice” e oglinda celui sau celor care au emis asa ceva, e autoportretul “intelectualilor lui Basescu”! Cunosc ei poporul roman? Spirochetul se uita numai in biroul lui si vede numai tanii si sutei, tot felul de mihaiesi beliti, si crede ca acesta e poporul roman! De unde sa cunoasca el cum arata si cum simte un fagarasan, un maramuresean sau un hobitean?! Daca nu le place acest popor, de ce nu pleaca, de ce nu-l lasa in debaraua lui? Il sug, il exploateaza si apoi il scuipa, il jignesc, il sfideaza, iata lectia democratiei romanesti.

Daca domnii care vor schimbarea, cu Antonescu in frunte, nu lamuresc aceste lucruri fundamentale, inseamna ca sunt mai vinovati decat paratii, inseamna ca sunt partasi la defaimare, ca au asimilat si ei un astfel de punct de vedere odios, de care nu sunt capabili decat marii criminali ai istoriei. Dar astfel de criminali la noi au papion la gat, nu streang.  

Niciodata nu s-a intamplat ce se vede cu ochiul liber acum, ca poporul roman, prin reprezentantii lui, sa fie dusmanul poporului roman! Nu la Bruxelles se joaca soarta Romaniei, ci la Bucuresti. Politicienii imping poporul in strada, o solutie disperata, la limita, cand zeci de solutii mai bune se pot gasi in Franta, Anglia si alte tari luminate. Suntem in UE sau nu suntem? Nu suntem. Nu suntem pregatiti sa fim acolo.

Iar Basescu e primul repetant. Romania nu a avut in fruntea ei un om mai insemnat. Nici pe vremea lui Ilies Voda, nu s-a pomenit asa ceva. Cititi ce scriu forumistii despre el, ca e diliu, sarcastic, bolnav de putere, cinic cu intelectualii, ca orice complexat, desigur, foarte iubit de “popor” (citeste cheflii).

Si in faza de “suspandat”, cum ar spune Mita Baston, nu are rusine, dimpotriva, e agresiv, obraznic, sfideaza pe toata lumea. Cred ca asa ar face si pe scaunul electric! Uluitor ca Antonescu et co. nu au replica. Mai bine l-ar aduce la tribuna pe Mircea Crisan, desi exista unul identic, Andrei Plesu, sa-i dea cateva replici bune.

De la distanta se vede numai circ, un circ tragic insa. Nu-mi pot imagina ce s-ar intampla cu Romania daca Basescu se intoarce la Cotroceni. Locul lui, spun forumisii, cei care il cunosc bine, este langa Nastase, nu la Cotroceni!

Daca poporul roman nu invata lectia democratiei, daca nu voteaza cu schimbarea, sa nu mai gaseasca alte cauze pentru dezastrul care il asteapta. El este cauza propriei sale nenorociri.

 

 

Grid Modorcea

Corespondenta de la New York

 

 

 

Pasul următor: Demiterea lui Băsescu!

Posted by Stefan Strajer On July - 16 - 2012

Pasul următor: Demiterea lui Băsescu!

 

Autor: Ion Coja (Bucuresti)

Prin condamnarea și încarcerarea lui Adrian Năstase s-a făcut primul pas și a început astfel sfârșitul haitei de criminali și hoți instalați la guvernarea României pe 22 decembrie 1989. Pasul următor este demiterea lui Băsescu, la referendumul din 29 iulie. Votul nostru trebuie să împingă lucrurile spre acest deznodămînt firesc și absolut necesar. Ne-am săturat de ei. Din păcate, nu-i putem demite pe toți printr-un singur referendum, printr-un singur gest public! Va trebui să-i luăm pe rând. Știe toată lumea cine va urma după Băsescu! Dar e musai ca Băsescu, capul răutăților din România, să dispară acum de pe scena politică pentru ca prăbușirea sistemului politic mafiot să continue, să meargă până la capăt, dacă ne ajută bunul Dumnezeu!

      Presa mercenară, inclusiv televiziunile, încearcă o diversiune parșivă și ticăloasă în sprijinul lui Băsescu, prezentând situația ca o luptă între Traian Băsescu și Crin Antonescu, inducând în mintea românilor ideea că la referendum vor avea de ales între Băsescu și cuplul Ponta-Antonescu! Nimic mai fals și mai periculos decât această interpretare a situației în care ne aflăm! Noi acum avem posibilitatea de a elimina din jocul politic pe unul dintre cei mai mari răufăcători din politica românească! Faptul că adversarii săi s-ar putea să fie mai mincinoși și mai hoți și mai incompetenți decât Băsescu nu trebuie să ne inducă în eroarea de a-i mai acorda lui Băsescu creditul nostru!

      Din fericire, nu aceasta este situația. Adversarii politici ai lui Băsescu au păcatele lor, incomparabil mai mici însă. Au făcut multe greșeli, dar răul făcut de ei Țării și cetățenilor acestei Țări este, dacă pot spune așa, în limitele normalității. Aceste limite Băsescu le-a depășit chiar înainte de a deveni președinte!

      Avem acum ocazia acestui referendum și trebuie folosită fără niciun regret, pentru a scăpa astfel de un individ care ne-a făcut mult rău și ne va mai face, dacă nu-i luăm din mână pârghiile puterii de a face mai departe rău în jurul său!

      Pentru ceilalți politicieni, tovarăși sau adversari, unii cu nimic mai de soi decât Băsescu, nu avem încotro și trebuie să așteptăm până la următorul soroc electoral, în toamnă. Imediat după demiterea lui Băsescu, societatea civilă va trebui să se aplece asupra candidaturii lui Crin Antonescu. Ar fi o mare rușine ca românii să aleagă încă un președinte, al patrulea, care nu are ce căuta în fruntea Țării. Să sperăm că scurtul răgaz de câteva săptămâni nu ne va împiedica să ne edificăm corect asupra lui Crin Antonescu și a celorlalți candidați, în speranța că măcar unul dintre ei să prezinte un palmares demn de a fi luat în seamă.

      Să ne fie clar așadar: votul nostru pentru demiterea lui Băsescu nu înseamnă un vot pentru Crin Antonescu! Nu înseamnă preferința pentru acesta!

      Votăm împotriva lui Traian Băsescu numai și numai prin raportare la isprăvile bine cunoscute ale lui Băsescu, unul dintre principalii vinovați pentru starea precară a națiunii române, a României de azi!

 

*

      De ce trebuie demis Băsescu?

      Nu au nicio valoare acuzațiile pe care i le aduce Parlamentul. Motivele pentru care Băsescu trebuie să cadă sunt cu totul altele, mult mai serioase, mai numeroase, și de ele trebuie să ținem seama în ziua referendumului.

      Mai întâi, amintim câteva dintre motivele pentru care Băsescu nici nu trebuia să ajungă în cea mai înaltă funcție! În mod normal, Băsescu nu trebuia să ajungă nici parlamentar, nici ministru!

 

      1. În decembrie 1989 Traian Băsescu ocupa o funcție de director în Ministerul Transporturilor, la Constanța, în Port. Erau ani buni de când nu mai naviga. Era cunoscut printre colegi și subordonați ca un impostor în funcția respectivă. O funcție pe care nu o onora, nici prin comportamentul său, nici prin pregătirea sa profesională destul de îndoielnică. Se știa că la câteva examene importante din cariera unui comandant Băsescu nici nu se prezentase, dar le promovase prin intervenția „organelor de partid”, a protectorilor săi din Securitate.

       Apartenența lui Băsescu la Securitate este certă, a fost demonstrată public. Personal, am discutat acest subiect cu Ion(?) Cătuneanu, fost director în Portul Constanța, care după 1990 și-a recunoscut apartenența la Securitate în fața unui grup de prieteni constănțeni. Cătuneanu ne-a spus că a fost coleg cu Băsescu în structurile Securității. După părerea mea, acest detaliu biografic nu îl încriminează în mod automat pe Traian Băsescu. Nu este grav dacă Băsescu a colaborat cu Securitatea sau dacă a lucrat efectiv în Securitate, ca ofițer! Problema este despre ce Securitate vorbim! După decembrie 1989 a devenit clar că Securitatea nu a fost un monolit, cu oameni de aceeași factură, toți o apă și un pământ. A devenit clar că unii dintre securiști, nu puțini, au făcut parte din Securitatea trădătoare, din Securitatea aservită unor servicii secrete străine, care n-au rămas străine de ce a urmat după 1990 în România. Avem toate motivele să credem că toată cariera politică a lui Traian Băsescu, atât de neașteptată, este datorată sprijinului ocult primit de acesta din partea unor astfel de instituții și structuri. Evident, nici pe departe Băsescu nu este singurul om politic aflat în această situație. Îi țin companie ceilalți doi președinți de după 1990, precum și importanți lideri politici sau din mass media etc. Partea proastă este că au primit acest sprijin ca să facă mult rău României și românilor.

 

      2. În ianuarie 1990, Băsescu a fost printre primii directori demiși la cererea colegilor și a subordonaților. S-a aflat pe lista de directori demiși semnată de ministrul Burada. După câteva zile, acesta a fost „sfătuit” și, practic, obligat să revină asupra demiterii lui Traian Băsescu, revocând ordinul. Subalternii au protestat vehement, contestându-l în continuare, inclusiv în justiție. Băsescu a fost obligat să cedeze și să plece din Constanța, alungat propriu zis de foștii colegi și subordonați. În mod semnificativ, la alegerile parlamentare nu a candidat niciodată în Constanța, unde multă lume îl cunoaște foarte bine câte parale face. Era vestit printre marinari ca un comandant de vas extrem de priceput în relațiile cu vama din port…  A venit la București unde aceiași protectori discreți și eficienți l-au plasat sub pulpana lui Petre Roman și Ion Iliescu. Așa a început o carieră politică de care n-ar fi avut parte dacă nu ar fi primit constant ajutorul unor entități secrete, imposibil de identificat de publicul larg, de alegători.

 

      3. Ca ministru la Transporturi (din mai 1990 până în octombrie 1992 și după 1996), se face vinovat de multe abuzuri și nereguli. Iată câteva:

 

– a permis și a coordonat deplasarea minerilor la București, la mineriadele din iunie 1990 și septembrie 1991. Un simplu ordin al ministrului putea să împiedice venirea minerilor. Dimpotrivă: Băsescu i-a pedepsit pe subalternii care, din proprie inițiativă, au încercat să oprească năvala minerilor.

 

– a demarat acțiunile complexe de sabotare a CFR-ului. Din ordinul său a fost suspendat primul tren de călători, pe ruta Craiova-Cluj. La concurență cu CFR au apărut firme particulare de transport auto. Aceste firme sunt, cele mai multe, controlate prin interpuși de Traian Băsescu și alți foști miniștri la Transporturi. Ca să le meargă bine acestor firme, au fost suspendate o mulțime de trenuri, au intrat în reparații nesfârșite liniile cele mai circulate, pentru ca viteza trenurilor să fie exasperant de mică și lumea să prefere transportul auto. Linia Constanța-București este cel mai bun exemplu pentru ce s-a întâmplat și se întâmplă în toată țara. Se urmărește distrugerea CFR și privatizarea a ceea ce nu poate fi distrus!

 

– a descurajat și amânat orice proiect de construcție a unor auto-străzi noi. A decis că „România nu are nevoie de auostrăzi”! A supravegheat personal reparațiilor la auto-strada Pitești, lipsa sa de pricepere vădindu-se imediat prin calitatea proastă a lucrărilor.

 

– a introdus sistemul de dijmuire în transportul internațional auto, sistem perpetuat până azi.

 

– s-a implicat direct sau prin interpuși în falimentarea flotei comerciale și înstrăinarea acesteia. Dosarul Flota, ajuns în justiție, n-a fost finalizat deoarece Băsescu a știut să-și facă complici persoane din conducerea celorlalte partide parlamentare, precum Micky Șpagă și alții, de aceeași teapă!

 

– demascat de dl Gabriel Ștefănescu, șeful corpului de control din minister, Băsescu a trecut la represalii, concediindu-l pe funcționarul corect și curajos.

 

– altă persoană care l-a demascat pe Băsescu a fost Mihai Erbașu. Mihai Erbașu a murit asasinat în propria sa casă, a doua zi după ce l-a criticat pe Băsescu la OTV și a promis că va aduce la următoarea emisiune a lui Dan Diaconscu dovezile certe ale fărădelegilor și abuzurilor săvârșite de Traian Băsescu de-a lungul ultimilor ani, ca ministru și ca primar general al Capitalei. Îi sugerez lui Dan Diaconescu să scoată din arhiva OTV și să prezinte emisiunile făcute cu Mihai Erbașu și Gabriel Ștefănescu pe tema abuzurilor lui Traian Băsescu. Mă îndoiesc însă că Dan Diaconescu va urma sugestia mea. Face în momentul de față o propagandă fățișă în favoarea lui Băsescu. Păcat…

 

– alegerea sa ca primar și președinte s-a făcut prin fraudă electorală. Vorba lui Ponta: „Au furat mai mult decât noi!” (Ghilimelele îmi aparțin…) Băsescu și oamenii săi au inventat procedee inedite de furt electoral, au inovat în domeniu. La asemenea prostii le merge bine mintea! Căci prost nu este Băsescu, dimpotrivă, este inteligent și mai ales viclean! Predispus genetic spre infracțiune, spre eludarea legii, a normelor și regulilor bunei creșteri, ale corectitudinii! Lasă să se înțeleagă că această „dimensiune” golănească și interlopă a personalității sale a dobândit-o la gura portului! Ca băiat de port!… Eu nu recunosc în acest comportament stilul constănțean, mentalitatea celor născuți pe malul mării! Traian Băsescu nu este constănțean! Nu este născut la Constanța, cei șapte ani de acasă nu i-a petrecut la Constanța, iar constănțenii, când au avut prilejul, l-au alungat dintre ei! Prin felul său de a răzbi în viață, mințind și păcălind, având mereu ceva de ascuns, Băsescu nu este de-al nostru!

 

Ca președinte, și-a arătat arama în nenumărate ocazii.

 

– răpirea ziariștilor din Irak a fost o manevră tembelă și criminală deopotrivă. Chiar și azi, dacă s-ar face o anchetă serioasă, s-ar putea dovedi că Băsescu a fost de acord cu această diversiune prin care a sperat să pozeze în salvator al Patriei! Se pare că au gândit-o alții, dar el a fost în permanență în cunoștință de ce se întâmplă. La data aceea țara era guvernată de coaliția PSD-PNL, de Călin Tăriceanu prim ministru, iar Băsescu șoma la Cotroceni, nu-l băga nimeni în seamă!

 

– la referendumul din 2007 a evitat un scrutin corect introducând în mod abuziv și a doua întrebare pentru alegătorii naivi: dacă sunt de acord cu reducerea Parlamentului, la o singură Cameră, cu numai 300 de parlamentari? Întrebare capcană, care atrăgea simpatia naivilor și a deturnat atenția electoratului de la miza reală. Băsescu încearcă acum o manevră similară prin răspândirea ideii că lumea are de ales între el și Crin Antonescu… Repet: manevră abilă, dar perfect ticăloasă, care denotă lașitate și fuga de răspundere pentru faptele sale.

 

– după alegerile din 2008 a refuzat să ofere funcția de prim ministru majorității parlamentare, care îl propusese pe Klaus Johannis. L-a numit în mod perfect ne-constituțional pe Emil Boc,  care își dovedise deja incompetența, și a demarat acțiunea de racolare, prin șantaj și șpagă, a parlamentarilor traseiști dispuși să se alăture PDL-ului, pentru a inversa raportul politic din Parlament stabilit democratic prin votul nostru. Așa a ajuns să inventeze un nou partid, UNPR, într-un dispreț total pentru voința electoratului și litera Constituției!

 

– lui Băsescu îi aparține ideea de a interzice oamenilor săi din Parlament să participe la votul secret, neavând încredere că aceștia vor vota la ordinul primit. Moment extrem de rușinos, fără pereche în viața parlamentară din toată lumea!

 

– a luat o serie de măsuri care au discreditat și dezonorat armata. A dispus trecerea în rezervă a unor ofițeri superiori de valoare, veritabili profesioniști, caractere autentice, și a ridicat la gradul de generali o seamă de impostori, în frunte cu fostul ministru al Armatei.

 

– în disprețul opiniei publice, a adevăratei intelectualități, i-a numit pe Vladimir Tismăneanu și Horia Patapievici în funcții pentru care aceștia nu aveau nicio competență, dimpotrivă, erau contra-indicați în modul cel mai categoric cu putință.

 

– în schimb, a eliminat-o din viața politică pe dna Mona Muscă atunci când, din sondaje, a reieșit că lumea prețuia tot mult mai mult eleganța și competența unei adevărate doamne în comparație cu mârlănia și bădărănia prezidentului nimerit în funcția supremă prin tertipuri și minciună. Mona Muscă nu a făcut poliție politică. Eu însumi și toți colegii mei de la Universitatea București, care aveam ore cu studenții străini, am acceptat să informăm ierarhic – în cazul nostru la prodecan, dacă ni se pare ceva suspect la vreun student străin! Era știut că sub eticheta de student intrau în țară mulți veritabili teroriști! Nu am semnat niciun angajament în acest sens, dar dacă ni s-ar fi cerut să semnăm, nu am fi avut nimic împotrivă! Presa noastră a avut atunci un comportament dezgustător, făcându-se complice la mârșăvia lui Băsescu. Ca și colegii de partid ai bietei femei!… Căci acesta este pericolul cel mai mare pe care îl reprezintă Băsescu: proliferează în societate, în rândurile tineretului mai ales, modelul său de succes: prin fraudă, bădărănie, viclenie, diversiune, nerușinare!

 

– în anii de guvernare a lui Emil Boc, când Traian Băsescu a controlat tot ce se făcea în Țară, guvernul a contractat cele mai mari împrumuturi din istoria României. În aceeași perioadă guvernul a procedat și la cea mai severă scădere de salarii și pensii din istoria României! Unde s-au dus aceste fonduri uriașe?

Cât timp va mai sta la Cotroceni, lui Băsescu nu i se va cere socoteală pentru acest jaf!

 

– nu putem uita și ierta recomandarea prezidențială făcută tinerilor români aflați în dificultate, nemulțumiți de ce le oferă societatea: să emigreze, să plece în străinătate!…

 

– cel mai vinovat și inacceptabil gest politic al lui Băsescu îl constituie declarațiile repetate făcute de acest saltimbac politic potrivit cărora România trebuie să cedeze din suveranitatea națională în favoarea „guvernului” de la Bruxelles sau din alte capitale, exponente ale Noii Ordini Mondiale. Niciun alt președinte european nu s-a arătat atât de dispus să accepte acest raport politic de subordonare și aservire națională. Cui a cerut nevrednicul de Băsescu mandat pentru asemenea declarații iresponsabile? Nu este acesta un gest de trădare națională? Sau de iresponsabilitate majoră?! Ce trebuie să mai facă acest individ că să fie îndepărtat de la orice funcție publică și tras la răspundere pentru faptele sale, incompatibile cu legea penală și cu exigențele funcției prezidențiale?! (Voi reveni asupra chestiunii.)

 

– și-a permis să iasă în public cu declarații ne-constituționale de susținere a unor proiecte economice precum Roșia Montană! Interpelat de activiști voluntari ai interesului național, când aceștia i-au pomenit de obligațiile pe care fiecare generație le are față de urmași, față de nepoți, neisprăvitul le-a rîs în nas: care nepoți?! Exact cu aceeași mentalitate a țiganului nomad, pe care nimic nu-l leagă de vatra satului, de Țară:

        – Măi, țigane, sări că-ți arde satul!

        – Nu-i nimic! Mă mut în altul!

       Chiar are patrie acest Băsescu? Iar acea patrie este România? Mă îndoiesc!

 

 

                                                                                                            Ion  Coja

 

Post scriptum. Oameni buni, să nu ne facem griji prea mari și prea devreme pentru cel care va urma să-i ia locul Băsescului în toamnă la Cotroceni. Să rezolvăm la referendum problema Băsescu. Și vom vedea ce va fi mai departe! Sunt convins că vor apărea candidaturi noi, valabile, demne de funcția respectivă, din partea societății civile. Știu bine că vreo doi-trei dintre generalii pe care i-a îndepărtat Băsescu din Armată ar fi foarte potriviți cu funcția supremă. Academia Română și mediul academic ne oferă de asemenea câteva candidaturi valabile, mai valabile decât cele cu care ne amenință clasa politică. Personal, mă gândesc cu plăcere și speranță la Dumitru Prunariu… Și la încă vreo trei-patru posibili candidați, oameni tineri, români de care să fim mândri și mulțumiți.

Dar mă văd obligat să fac următoarea constatare: deși nu mi-a plăcut niciodată de Crin Antonescu, impresie pe care am făcut-o public în mai mult rânduri, trebuie să recunosc că prestația sa din ultimele zile, prestața sa la Cotroceni, mă satisface. Declarațiile sale limpezi în apărarea demnității și suveranității funcției de președinte al României în raport cu funcționărimea de la Bruxelles m-au surprins în modul cel mai plăcut. Sper că le va confirma în continuare.

Doamne, ajută!

La răsărit de democraţie

Posted by Stefan Strajer On July - 16 - 2012

La răsărit de democraţie

 

Autor: George Petrovai

 

            Trăim într-o ţară de la porţile Orientului, în care binele general, respectiv armonia şi dreptatea tuturor, rămân în continuare la stadiul de idealuri intangibile, dar în care sunt perfect realizabile o mulţime de alte lucruri, aflate pe alte meleaguri în conflict ireconciliabil cu legea şi bunul simţ: potrivit cutumei mioritice a diabolizării, obiectiv atins prin trusturile de presă ale marilor răufăcători (Voiculescu, Vântu), vedem cum e perfect posibil ca judecata grosului cetăţenilor să fie trimisă în vacanţă, iar sentimentele lor să fie într-atât de biciuite şi distorsionate, încât să li se pară că-i imperios necesar ca Băsescu să fie linşat pentru nişte acuzaţii (încă) nedovedite, pe când Iliescu nu doar să scape cu faţa curată pentru nişte fărădelegi mai mari ca roata carului (punerea ţării pe butuci, prăsirea corupţiei şi a „baronilor”, mineriadele), dar chiar să conducă şi astăzi ţara în calitatea sa de preşedinte de onoare al Partidului Social Democrat; este posibil, de asemenea, ca românilor să li se pară că-i perfect normal ca, indiferent de mijloacele întrebuinţate în disputele dintre ei, politicienii să urmărească victoria chiar prin terfelirea şi zdrobirea adversarilor ideologici, nicidecum să aibă ca ţintă adevărul; pentru că aşa au hotărât jocurile politice în urma hazardului de la alegerile locale, ne-a fost dat să ne pricopsim cu un prim ministru inegalabil în ceea ce priveşte impertinenţa şi inabilitatea, care – iată – după recenta vizită întreprinsă la Bruxelles pentru a da socoteală de „victoriile” repurtate împotriva fragilei noastre democraţii, s-a ales cu atestatul de necalificat în politica la standarde europene, titlu cu siguranţă de nimeni invidiat, căci are darul să-i sporească celebritatea negativă deja adjudecată şi să-i completeaze profilul moral-spiritual centrat pe hoţie şi minciună.

            Oricine în afară de Victor Ponta, vorbesc de cineva cu simţul onoarei şi cu groaza firească de ridicol, cu siguranţă că şi-ar fi dat demisia din toate funcţiile deţinute pentru a-şi apăra blazonul, prin prezentarea probelor capabile să demonteze gravele acuzaţii şi dovezi de furt intelectual. El, însă, se apără în continuare cu caraghioasa nedibăcie a hoţului prins, care caută din răsputeri să se descotorosească de obiectul furat, doar-doar va fi lăsat în pace pentru a-şi vedea în continuare de îndeletnicirile sale. Spusele lui în această chestiune de-un penibil strivitor, au darul să uluiască prin monumentalitatea neruşinării îmbinată cu seninătatea inconştienţei: „Băsescu mi-a făcut-o. Dar eu sunt gata să renunţ la titlul de doctor”…

            Numai că o atare apărare stângace şi neconcludentă, mai avan îl înfundă în loc să-l scoată basma curată. Păi cum vine asta? Conform logicii pontiste, nu-i vinovat cel care fură, ci cel care dă în vileag hoţia. Apoi, chiar dacă renunţi la un titlu dobândit pe căi necinstite, în cazul de faţă printr-un plagiat grosolan, faptul acesta n-are cum să te spele de greul păcat comis vizavi de bunele şi sănătoasele tradiţii ale mediului academic, care are datoria să vegheze necontenit la bunul său nume şi să-l apere prin promovarea calităţii şi descurajarea imposturii.

            Iată de ce zilele „doctorului” Ponta sunt numărate. Căci lucrurile în cazul tezei lui sunt atât de evidente cu ochiul liber şi de la distanţă, încât nici o comisie corectă din lumea asta nu poate să-l scape de ruşinea furtului intelectual.

            Iar odată plagiatul confirmat de noua Comisie de Etică a Universităţii din Bucureşti, cariera politică a aventurierului Victor Ponta se încheie pentru totdeauna şi într-un mod lamentabil, indiferent de rezultatul referendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu, o demitere din ce în ce mai improbabilă în noile condiţii impuse de Uniunea Europeană, adică în conformitate cu hotărârile Curţii Constituţionale (participarea la scrutin a jumătate plus unul din românii cu drept de vot!), şi neuitând de situaţia critică în care se află România de azi din punct de vedere economic-financiar (prăbuşirea leului) şi politic (repetatele avertismente ale oficialilor europeni) după doar două luni de guvernare usl-istă.

            Pentru că dacă partizanii înverşunaţi ai demiterii lui Băsescu au o singură şansă ca să scape de coşmarul revenirii lui la Cotroceni – prezenţa la vot nu doar a peste nouă milioane de români, ci şi votul favorabil a jumătate plus unul dintre cei prezenţi la urne, pe Băsescu îl avantajează atât votul împotriva demiterii, cât şi neprezentarea cetăţenilor, acum pe timp de vară şi pe perioada concediilor.

            Unde mai pui că taman în aceste zile când leul în cădere atacă Guvernul Ponta din interior, iar oficialii europeni şi presa internaţională îl mitraliază din exterior, taman acuma, zic, încrederea în Traian Băsescu înregistrează un trend ascendent, fapt care mă face să cred că scorul va fi foarte strâns, dar fără a se atinge pragul minim cerut de hotărârea Curţii Constituţionale şi acceptat de Ponta la solicitarea expresă a oficialilor europeni.

            Votul dat pe 29 iulie va arăta întregii lumi dacă românii au discernământul necesar să aleagă între drumul anevoios care-i duce spre democraţia europeană şi drumul pavat cu minciuni, tâlhării şi mită (atât timp cât mai sunt ceva bani!), un drum care-i redirecţionează spre comunismul cu faţă umană.

            P.S.1.Este trist şi ruşinos pentru toţi locuitorii acestei ţări că România va fi de acuma înainte monitorizată, întrucât oficialii europeni nu mai au încredere nici în asigurările date de actualii guvernanţi şi nici în bunele lor intenţii. Prea de multe ori aceştia au fost prinşi cu mâţa-n sac, iar Uniunea Europeană nu-şi poate permite ca prin creerea unui precedent extrem de riscant, să pun în pericol tot ce s-a construit până în clipa de faţă;

            2.Costul referendumului se ridică la circa 95 de milioane lei. Cum actualul referendum este rezultatul voinţei puciştilor, care vor ca prin el să-şi apere pieile şi să-şi legitimeze noile poziţii, iar astfel să pregătească terenul pentru câştigarea viitoarelor alegeri parlamentare din toamna acestui an, ar trebui ca aceşti bani să le fie imputaţi. România nu-şi poate permite  o atare cheltuială doar pentru faptul  că grosul parlamentarilor profitori şi traseişti consideră că acuma este momentul propice pentru a scăpa de un preşedinte incomod şi în recul de popularitate după opt ani de mandat şi trei ani de recesiune economică. Indiscutabil că dacă în atenţia lor ar fi stat grija pentru popor şi pentru imaginea României, atunci n-ar fi acţionat în acest mod banditesc, cu totul indiferenţi la costurile prezente şi viitoare, ci ar fi aşteptat alegerile parlamentare din acest an şi pe cele prezidenţiale din 2014. Pe de altă parte, dacă sunt democraţi şi acţionează în spirit democratic, de ce USL-ul în primul rând s-a opus la aplicarea referendumului din 2009 (au trecut, iată, trei ani de la acel plebiscit!), care avea în vedere revizuirea Constituţiei şi reducerea numărului de parlamentari la 300? Răspunsul este simplu: referendumul din 2009 era împotriva intereselor lor, pe când acest referendum declanşat în pripă şi în forţă îi ajută să-şi consolideze puterea şi să-i scape pe infractorii cu ştaif, fireşte, dacă alegătorii nu vor găsi de cuviinţă să le strice socotelile mârşave;

            3.Prin declaraţiile făcute de Ponta îndată după revenirea de la Bruxelles, oficialii europeni au dovada palpabilă cam ce încredere pot să aibă în promisiunile lui. Căci iată ce a găsit de cuviinţă să declare, purtat de avântul atacului la baionetă împotriva lui Traian Băsescu: „Dacă nu vor fi 9 milioane de români la referendum, vom intra într-o bătălie juridică”. Şi mai departe: „N-am angajat promisiunea la Bruxelles că va fi prag electoral” (subl. mea, G.P.). Dar pentru a evita momentul copleşitor de ruşinos când oficialii europeni vor fi nevoiţi să-i spună în faţă ceea ce noi, românii, deja o ştim atât de bine – anume că-i un mincinos notoriu, poate că ciracii lui, în primul rând întreprinzătorul lui socru răspopit, vor găsi alte chichiţe pentru a se deroba de la obligaţiile asumate, care acuma îi neliniştesc nevoie mare. De pildă, lungirea plebiscitului atât cât cere democraţia interesului usl-ist – două zile, o săptămână, o lună, ba chiar pînă la alegerile din toamnă. Şi iac-aşa o s-o ţinem tot într-o veselie, că doar românii au mare nevoie de circ. Marea problemă este cu procurarea banilor pentru pâine…

Preşedintele României, jucăria Parlamentului

Posted by Gabriela Petcu On July - 8 - 2012

 

(Cele şapte “păcate” ale actului de suspendare a preşedintelui)

 

Indiscutabil că într-o ţară democratică, suspendarea preşedintelui este un act constituţional. Desigur, doar atunci când există probe irefutabile de încălcare gravă a Constituţiei, cu consecinţe la fel de grave pentru independenţa şi suveranitatea statului, respectiv pentru binele şi siguranţa cetăţenilor, nicidecum atunci când majoritatea parlamentară, o majoritate înjghebată pe criterii de gaşcă dictate de interesele oligarhice aflate în conflict ireconciliabil cu legea, consideră ori că s-a săturat de moaca preşedintelui, ori că-i încurcă socotelile, dar oricum sunt coapte condiţiile pentru victoria suspendării.

Iar pentru succesul încrâncenat al răfuielii, nu mai ia nimeni în calcul faptul că un asemenea demers înseamnă cu mult mai mult decât un simplu exerciţiu democratic, căci el se cheamă consum de bani şi timp. Ori România de azi nu-şi poate permite nici una, nici alta, din motive lesne de observat: România, codaşa Uniunii Europene (UE), a ajuns să împrumute bani (şi în curând, după cum stau lucrurile, nici asta nu va putea face!) pentru a putea plăti lefurile şi pensiile, deci ar trebui să-şi chivernisească fiecare leu, iar timp de irosit la fel nu are, căci fiecare clipă irosită măreşte decalajul îngrijorător dintre ea şi restul ţărilor din UE.

În cele ce urmează voi încerca să scot în evidenţă cele şapte “păcate” fundamentale ale actului brutal de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, act smuls cu forcepsul puterii conjuncturale din trupul muribund al ţării şi al instituţiilor sale.

 

1.Traian Basescu, ca om, m-a dezamăgit şi pe mine de nenumărate ori: prin ieşiri necontrolate, prin atitudini care vizau mai degrabă autoritarismul său de căpitan de navă decât înţelepciunea calmă a unui şef de stat etc. Iar ca preşedinte, m-a dezamăgit profund îndată după votarea referendumului din 2009, adică atunci când el avea obligaţia să vegheze neabătut şi fără tergiversări la aplicarea voinţei poporului român, inclusiv prin dizolvarea Parlamentului, dacă ar fi întâmpinat opoziţie (şi, e limpede, a întâmpinat!) din partea acestuia la punerea în practică a însăşi chintesenţei democraţiei…

Dar astăzi, prin intervenţiile mele, eu nu-l apăr pe omul Traian Băsescu, ci apăr principiul democraţiei şi instituţia prezidenţială, ultimul bastion al opoziţiei împotriva ofensivei usl-iste, care – după cum lesne putem observa -, este o jucărie (preşedinţia, se subînţelege) în mâinile jalnicului nostru Parlament. Dar, ceea ce cu bună ştiinţă se dă uitării de către “pucişti”, România este totuşi o republică semiprezidenţială, adică un soi de struţo-cămilă, şi că nimeni nu poate spune unde încep si unde se sfârşesc exact atribuţiile preşedintelui. Căci dacă acesta doreşte să se implice cât de cât în viaţa ţării, foarte lesne poate fi acuzat la modul general că şi-a încălcat atribuţiile, şi atunci este la mâna parlamentarilor aflaţi în majoritate prin cumetrii şi dezertări. Mai ales că grosul acestor ipochimene sunt cu musca pe căciulă…Bun pentru România este doar un preşedinte care pur şi simplu zace la Cotroceni – aşa cum a fost Iliescu, în spatele căruia s-au ridicat “baronii”, şi aşa cum se anunţă interimarul Antonescu.

2.Nici Curtea Constituţională a României (CCR) şi nici măcar înverşunaţii usl-işti nu au făcut dovada clară şi zdrobitoare că Băsescu ar fi încalcat grav Constituţia, cu toate că, har Domnului, mult lăudaţii jurişti ai USL-ului au avut suficient timp la dispoziţie pentru întocmirea actului de acuzare, nu ca judecătorii Curţii Constituţionale, care au fost somaţi pe un ton sfidător-imperativ de noii “democraţi” atotputernici, să-şi prezinte concluziile cu rang consultativ (sic!) în doar 24 de ore. Că doar debarcarea lui Băsescu era de mult timp dorită şi plănuită de strategii maculaţi ai USL-ului (alde Hrebenciuc), dovadă că în urmă cu câteva luni inavuabilul Dan Voiculescu trasa coordonatele generale ale acestui plan profund constituţional (sic!) şi dovadă racolările de parlamentari dezertori, astfel ca maşina votării să funcţioneze fără rateuri. Nu există decât trei explicaţii că actul de acuzare împotriva aşa-zisei comportări neconstituţionale a preşedintelui, un act care în mare măsură ne readuce în memorie acuzaţiile formulate împotriva Ceauşeştilor, nu a convins decât pe cei care, conduşi de ură şi patimă revanşardă, erau dinainte convinşi de temeinicia învinuirilor, oricare ar fi fost acestea: a)Din inabilitate sau poate din corectitudine (ştiau că acuzele formulate şi încadrate de ei vor fi analizate la sânge), juriştii usl-işti nu s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor celor mai înverşunaţi duşmani ai preşedintelui, aşa că avizul Curţii Constituţionale nu putea să le dea apă la moară, din moment ce nu s-au făcut referiri explicite la articole din Constituţie pentru susţinerea învinuirilor aduse; b)Grosul faptelor puse în cârca lui Băsescu nu sunt de natură constituţională, pentru că ele se impută omului, nicidecum preşedintelui; c)Actuala Constituţie a României este atât de compozită şi interpretabilă, încât schimbarea ei devine o grabnică necesitate.

De fapt este mai mult decât rizibil, este de-a dreptul stupefiant ca cei care încalcă grosolan şi repetat Constituţia să acuze pe altcineva. Hoţii strigă: “Uite hoţul”! Căci în doar două luni de guvernare, Ponta şi ciracii lui au încălcat grav Constituţia cu mai multă osârdie şi neruşinare decât au făcut toate celelalte guverne postdecembriste la un loc.

3.Antonescu şi-a format în decursul timpului o schemă a discursului incisiv şi arogant, care unora li se pare că-i atractiv şi cu virtuţi oratorice, dar care de fapt este doar superficial şi sunător din pricina preţiozităţilor, probabil îndelung studiate. Am putea spune că-i un veritabil limbaj de lemn, doar că niţel mai flexibil şi mai elaborat decât cel “clasic” din perioada bolşevică. La drept vorbind, îmi face impresia unui cabotin, incapabil să savârşească lucruri de mare demnitate şi substanţă! Nu numai că, vorba lui Papini, este un om sfârşit, dar prin el şi PNL a ajuns un partid sfârşit.

4.Ponta este un mincinos ordinar şi un plagiator oribil.Punctum. 

5.Ar trebui ca în România să se deschidă un tribunal internaţional al hoţilor şi borfaşilor, unul mai ceva ca cel de la Nürnberg, în faţa căruia să compară pentru a fi judecaţi de genocid toţi cei care în perioada postdecembristă au contribuit mai mult sau mai puţin la punerea ţării pe butuci – de-a valma pesedişti, pedelişti, penelişti, udemerişti, uneperişti şi din alte formaţiuni politice, împreună cu mulţimea nenumărabilă a impostorilor şi plagiatorilor. De altminteri, în urmă cu ceva ani, când Ecaterina Andronescu era ministrul Educaţiei, se vorbea de vreo 30.000 de diplome dubioase. Cu certitudine că şi pe atunci erau mult mai multe. Iar acuma, ce să mai vorbim! Dar, după puţină furtună într-un pahar cu apă, securea războiului a fost îngropată şi nimeni n-a mai suflat nici un cuvinţel despre această ruşinoasă pată pe obrazul mediului academic românesc: prea mulţi aşa-zişi dascăli universitari sunt implicaţi în acest descalificant negoţ al diplomelor fără acoperire valorică (cu certitudine că şi unii dintre ei şi-au dobândit diplomele şi rangurile universitare pe căi suspecte!) şi prea mulţi atotputernici ai zilei au tot interesul ca adevărul să fie ţinut în lesă. Însăşi Academia Română duce mare lipsă de valori autentice, atâta timp cât nu duce lipsă de cumetrii, impostori şi cacademicieni fără operă…

6.Se tot bate apa în piuă cu democraţia şi voinţa poporului. De ce atunci usl-işti de azi – ei in primul rând! – au sfidat şi ignorat referendumul votat în 2009? Căci referendumul este expresia cea mai vie a voinţei poporului, pe care dacă n-o aplici în timp rezonabil, se cheamaă că eşti un penibil demagog. Este clar, nu-s ei nebuni să-şi taie craca de sub picioare şi să-şi îngreuneze sarcina de-a reintra în Parlament! Nu-i greu de prevăzut că dacă referendumul era aplicat şi Constituţia schimbată, altele erau priorităţile de azi ale nedemnilor noştri aleşi, care – iată – îşi permit să procedeze după cum le dictează interesele, adică transformă la iuţeală identitatea imprecisă a României, în acest mod făcând-o ridicol de proteică: ba republică semiprezidenţială, ba republică parlamentară.

7.Este clar că se vizează o democraţie originală, o altă găselniţă iliesciană, atunci când scopul urmărit cu îndârjire, chiar prin violarea normelor constituţionale (aşa păcătoasă cum se prezintă Constituţia noastră actuală) este acela de-a decapita opoziţia. Chiar am auzit foarte multe voci – preşedintele suspendat, iar PDL desfiinţat!

Ţin să precizez un lucru: După imensul rău pe care mi l-au făcut detestabilele unelte ale Guvernului Boc (alde Nicoleta Orza şi Teodor Lupuţi), anume disponibilizarea mea, unelte care acuma s-au refugiat ca guzganii în partidele aflate azi la guvernare, pedeliştii n-au cum să-mi câştige simpatia!

Dar întreb: Spre ce ne indreptăm dacă aria lor de existenţă pe eşichierul politic este redusă până la inexistenţă? Căci, la suspendarea lui Băsescu am avut dovada clară a fermităţii politice de care dau dovadă udemeriştii şi uneperiştii, ba chiar şi parlamentarii independenţi. Să nu-mi spună cineva că Băsescu s-a comportat ca un tiran respingător cu foştii aliaţi la guvernare…

Sigur, democraţia şi îndeosebi viaţa sa parlamentară este de neconceput fără ciocniri de doctrine şi opinii şi fără veghea neîntreruptă la actul guvernării din partea opoziţiei, a societăţii civile şi a presei libere. Dar asta este o luptă de idei între adversari, nicidecum un război necruţător până la totala nimicire a adversarilor percepuţi ca nişte duşmani de moarte. Ori USL-ul urmăreşte să-şi asigure majoritatea confortabilă în Parlament, iar apoi –după cum deja ne-a demonstrat – acapararea puterii în stat, nu prin convingerea electoratului măcar de bunele sale intenţii (dacă în fapt se dovedeşte incapabil de înfăptuirile cu generozitate promise), ci pe căi certate cu legalitatea şi bunul-simţ: capturarea şi/sau subordonarea unora dintre instituţiile statului, restrângerea atribuţiilor altor instituţii prin ordonanţe de urgenţă extrem de nocive pentru traseul normal al legalităţii, minciuni şi dezinformări, încurajarea traseimului politic prin promisiuni tentante pentru profitori şi trădători etc.

După părerea mea, viitoarea Constituţie a României ar trebui să cuprindă (printre alte nenumărate simplificări, limpeziri şi explicitări) următoarele două articole:

A. Pentru a nu mai da naştere pe viitor la atâtea trăncăneli şi acuze, cel puţin judecătorii de la Curtea Constituţională şi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să fie aleşi pe o perioadă de patru sau cinci ani. Atunci cu adevărat respectivele instituţii fundamentale ale statului ar scăpa de suspiciuni privind imixitiunea politicului şi şi-ar putea redobândi nu doar totala independenţă, ci şi credibilitatea;

B. Pentru demontarea definitivă a traseimului politic, pe care unii aleşi îl practică cu seninătatea şi nonşalanţa cotidianului devenit banal, cei care se dedau la atari nedemne jocuri cu iz inconfundabil de trădare, să fie pur şi simplu excluşi din viaţa politică pentru, să zicem, o perioadă de 10 ani. Iar cu tinicheaua atârnată de coadă, cine ar mai avea nevoie de asemenea lichele?!

N.B.De-abia acuma realizăm ce bună ar fi fost pentru români aplicarea Legii lustraţiei încă din 1990. Căci, în definitiv, toată lupta politică din România posdecembristă s-a centrat pe două axe: 1)Conflictul ideologic dintre adversarii bolşevismului, fie el şi cu faţă umană, şi apărătorii săi înverşunaţi (în speţă Iliescu şi tovarăşii lui de idei); 2)Lupta fără menajamente dintre apărătorii legalităţii, prin încercarea acestora de-a reteza ghearele jecmănitorilor, şi adversarii cu ştaif ai legalităţii, care – culmea! – se dau peste cap să apară în faţa alegătorilor şi străinilor curaţi ca lacrima. Pesemne că vlăguită de aceste necurmate lupte interne, România n-a mai avut resursele necesare (energie, bani, timp) pentru propăşirea sa. Iar rezultatele la care s-a ajuns în urma acestui război terfelitor sunt mai mult decât grăitoare…

Să nu uităm că, prin strădaniile şi înţelepciunea politică a preşedintelui Mustafa Kemal Atatürk, Turcia s-a modernizat în principal prin aplicarea rapidă şi fermă a Legii lustraţiei!

George PETROVAI

 

 

 

 

 

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors