Archive for the ‘Sport’ Category

Record mondial la alpinism – Crina Coco Popescu

Posted by Stefan Strajer On January - 29 - 2011

Crina COCO Popescu este prima alpinistă din lume care încheie circuitul Seven Volcanoes

Autor: Radu Teodorescu

Crina COCO Popescu este prima alpinista din lume care termină circuitul Seven Volcanoes – cei mai înalți vulcani de pe cele șapte continente!

 

Foto. Crina Coco Popescu pe Muntele Sidley – Antarctica

Alpinista româncă în vârstă de 16 ani, reprezentantă a Federației Române de Alpinism și Escaladă a încheiat luni, 24 ianuarie, circuitul Seven Volcanoes prin ascensiunea pe Mount Sidley – 4285 m – cel mai înalt vulcan al Antarcticii. Coco este totodată și prima alpinista din lume care a urcat pe Mount Sidley.

Coco Popescu a făcut parte din prima echipă de alpiniști care a urcat vreodată pe acest vulcan antarctic, alături de Alex Abramov, Mario Trimeri și Scott Woolams.

“Eram conștienți că suntem prima echipă ce urca pe acest munte și acest lucru l-am simțit când am căutat prin încercări repetate ruta către vârf. Am parcurs toată creasta, urmărind altimetrul, să vedem care e cel mai înalt punct al ei. Am găsit două vârfuri apropiate ca înălțime – cele mai înalte. Pe creastă eram legați în coardă și, în mod firesc, am fi ajuns într-o anumita ordine pe varf. Așa că ne-am așteptat unii pe alții și am pus piciorul pe vârf toți în același timp, împărțind bucuria premierei”, a declarat Coco la întoarcerea de pe vârf.

Coco Popescu a participat în perioada 24 Decembrie 2010 – 26 Ianuarie 2011 la expediția internațională organizată de Seven Summits Club și condusă de alpinistul rus Alex Abramov, expediție care a avut punctul de pornire în Punta Arenas – Patagonia chiliană.

Obiectivele alpinistei românce în cadru expediției au fost escaladarea celui mai înalt munte al continentului – Mount Vinson și a celui mai înalt vulcan – Mount Sidley.

Pe 4 ianuarie Crina COCO Popescu, alături de rușii Alex Abramov și Max Bogatyrev de la “7 Summits Club” și de italianul Mario Trimeri, atingea vârful lui Mt. Vinson, în Antarctica. Pentru COCO aceasta a reprezentat atingerea celui de-al șaselea vârf din circuitul 7 Summits (cele mai înalte vârfuri de

pe cele șapte continente).

“La ascensiunea pe Vinson eram fascinată de frumusețea Antarticii și totul a decurs foarte repede. Vedeam ruta și locurile pe care mi le-a descrises David Neacșu și încercam să îmi imaginez etapele și ritmul în care puteam ajunge pe vârf. Alex și Max de la “7 Summits Club”, după primele ture de aclimatizare și prima etapă de mers, au zis că putem face vârful în stil rusesc, profitând de vremea bună, astfel încât în cinci zile am fost înapoi în tabăra de bază de la Union Glecier, cu vârful atins și cunoscându-ne mai bine, pentru premiera din Sidley.”

Prin ascensiunea pe Mt. Vinson, COCO și-a înscris în palmares titlurile de cea mai tânără alpinistă care a urcat pe Mt. Vinson și prima româncă ce a urcat pe Mt. Vinson.

Foto. Crina Popescu pe Muntele Vinson

Alpinista din România care în urmă cu 2 ani devenea cea mai tânără sportivă care urca pe Aconcagua pe ruta Ghetarului Polonez, aduce țării sale la finalul expediției din Antarctica noi recorduri mondiale:

◗ Prima alpinistă din lume care a încheiat circuitul Seven Volcanoes;

◗ Cea mai tânăra alpinista din lume care a urcat Mt. Vinson;

◗ Prima alpinista din lume care a urcat Mt. Sidley.

Performanțele alpinistei românce au fost susținute de Federația Română de Alpinism și Escaladă, Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, Apa Nova, BCR, Petrom, Romtelecom, RMGC, Fundația Alexandrion, ICCO, Rotary Club Craiova, Schaeffler Group, GMP Advertising, dar și de reprezentații unor mărci célèbre de echipamente sportive: Salomon – îmbrăcăminte și încălțăminte, Beal – corzi,

Explorer Sport – skiuri și Zeal – ochelari de ski.

 

Despre sportiva Crina COCO Popescu:
 

 

– Crina Coco Popescu s-a născut în Râșnov, România și escaladeaza munți de la 6 ani;

– Coco este membră a ”Clubului Sportiv Montan Altitudine” afiliat “Federației Române de Alpinism și Escaladă”

-La 11 ani a urcat în Alpi, pe Dente del Giante, până la 4000 metri. Au urmat Olimp, Ararat și Mont Blanc;

– La 12 ani a urcat pe Kalapatar, în Nepal;

– La 13 ani urca varful Kazbek în Caucaz, Damavand și Alam Kuh in Iran;

– La sfârșitul anului 2008 a urcat pe Ojos de Salado în Atacama, cel mai înalt vulcan din lume;

-În ianuarie 2009 a urcat pe Aconcagua – gigantul Americii de Sud. Au urmat Kilimanjaro în Tanzania și Elbrus în Caucaz;

– În ianuarie 2010 a fost în expediție în Oceania, unde a urcat pe Kosciuszko, Giluwe și Carstensz Pyramid, iar în vara lui 2010 a escaladat Pico de Orizaba și McKinley în America de Nord;

– La 16 ani Coco Popescu are șase recorduri de vârstă în alpinism, cărora li se alătură cele doborâte în Antarctica, și un titlu de Maestru al Sportului;

-În 2010 Crina Coco Popescu a fost desemnată “Alpinista anului” la categoria alpinism de altitudine de către Federația Română de Alpinism și Escaladă.

Despre Seven Volcanoes
 

 

Seven Volcanoes reprezintă circuitul celor mai înalți vulcani de pe fiecare continent:

◗ Elbrus – Europa

◗ Kilimanjaro – Africa

◗ Damavand – Asia

◗ Giluwe – Oceania

◗ Ojos del Salado – America de Sud

◗ Pico de Orizaba – America de Nord

◗ Sidley – Antarctica

Primii alpinisti care incheie circuitul Seven Volcanoes sunt romanca Crina COCO Popescu si italianul Mario Trimeri.

Radu Teodorescu, Bucuresti – 27 ianuarie 2011

To South Africa with love!

Posted by Stefan Strajer On July - 11 - 2010

To South Africa with love!

 

Autor: Valeriu Cercel (Hamilton, Canada)

N-aş fi crezut s-ajung în viaţă

De gura soacră-mii să scap…

De-o săptămână e-o dulceaţă,

Pe cât era de vorbăreaţă

În fiecare dimineaţă

Se scoală cu dureri de cap,

Fi’n’că microbu’ o lucrează,

Trei meciuri zilnic nu-i uşor,

O văd la fiecare fază

Cum se agită, comentează,

De mine…n-o interesează (!)

Cu ochii în televizor,

Că, socotind, de-ar fi să vreau

Pe viitor linişte-n casă,

Cum pân’ acum nu existau,

Trei meciuri zilnic n-am, să-i dau,

Dar ca să-i fac viaţa frumoasă

O vuvuzelă tot îmi iau !

Post-campionat de fotbal

(South Africa 2010)

După atâtea meciuri grele,

Cu faze, goluri berechet,

Acel ecou de vuvuzele

Mi-a pus în suflet un regret ;

Pe vremea când eram copil,

Lovind băşica pe maidane,

Ai mei părinţi, driblând subtil,

Câd mă vedeau făceau baloane,

Plin de talente, fiţe, fente,

De-atunci i-aveam la deştu’ mic

Pe Torres, Klose, pe Llorente,

Ronaldo…era mizilic,

Dar tata, sictirit de moarte,

Cînd eu aveam un viitor (!)

Dorea să pun mâna pe carte

Decât o minge la picior,

Că prin liceu, aveam o şcoalăăă,

Înaintaş, la un nivel

Că de-ajungeam în naţională,

Precis Kakà făcea pe el,

Pân’ a sărit mama la cap,

Însă la faultul lui tata,

C-am mers în ghips, fără ciorap,

De fotbal m-am lăsat şi gata,

Visând o diplomă, şi-apoi

Un titlu, printre-atâţi nerozi,

Ca ei, aşa cum e la noi,

Să se dea grande pe la cozi,

De am ajuns la o etate

Un terchea-berchea-n cartier,

Cu ani pierduţi prin facultate,

Un prăpădit de inginer,

Putând să joc la Barcelona

Că Messi-ăla-i un afon,

Sau antrenor, ca Maradona,

Ori ca portar, cum e Buffon,

Şi-n loc să trag şuturi la poartă,

Lovele,-aplauze, onor,

De coadă trag mâţa, şi moartă,

Şi-un sfert din pensile lor,

Că de-aia zic, mă ierte sfinţii

De fac păcate-n astă zi,         

Aşa se-ntâmplă când părinţii     

Nu vor s-asculte de copii.

Campionatul mondial de fotbal – Africa de Sud – 2010

Posted by Stefan Strajer On June - 12 - 2010

Campionatul mondial de fotbal – Africa de Sud- 2010

 Autor: Viorel Baetu (Germania)

Prima zi (11 iunie 2010)

După o lună, una din cele 32 de echipe care au ajuns aici  va ridica spre cerul Africii Cupa Jules Rimet

 

Deschiderea, a fost o erupție de culoare, dans, veselie și muzică în versiune africană. Foarte frumos și impresionant.

Apoi vorbește Josef Blatter președintele FIFA, vorbește președintele Republicii Africa de Sud și Campionatul Mondial 2010 este declarat oficial deschis.

Africa 1 – 11 Iunie – (Grupa A)

Stadionul Soccer City, Johannesburg  / ora 1600

Africa de sud (galben –verde) – Mexico (negru)

Carlos Alberto Parreira contra Javier Aguirre

Arbitru anului 2008 din Asia, uzbecul Rawschan Irmatow fluieră, mingea începe să se învârtă şi de acum totul e oficial.

Mexicanii pun stăpânire pe minge și în primele 15 minute nu o mai dau galben-verzilor.

Minutul 2: Un șut de la distanță, portarul Khune (AS) o bâlbâie și Dos Santos (M) nu nimerește poarta.

Partea stângă a galben –verzilor este ca și inexistentă, mexicanii fac ce vor, cum vor și când vor.

Au ocazii peste ocazii,  pe care le ratează cu non șalanță.

După primele 15 minute posesia mingii e de 80% pentru negri ceea ce ne spune totul.

În minutul 17 prima acțiune reușită a Bafana-Bafana (Africa de Sud), o combinație care amintește de fotbal și care se încheie printr-o lovitură liberă, pe care Steven Pienaar (SA) o trimite peste poartă.

În continuare mexicanii domină și nu nimeresc poarta, iar jucătorii Bafana-Bafana parcă încep să-și aducă aminte de ce sunt pe teren.

Minutul 23: Mphele (SA.) cu o pasă în fața porții, aduce prima ocazie de gol pentru Bafana-Bafana.

Dar totul revine apoi la normal:

Minutul 28: Marques (M), peste poartă

Minutul 32: Franco (M), o execuție tehnică de nota 10, dar portarul Khune (AS) se opune.

Minutul 34: Dos Santos (M) șutează puțin pe lângă poartă.

Apoi cade golul prin Vela (M), dar arbitrul de tușe arată, pe drept, ofsaid. Portarul, îmbrăcat în roșu al Africii de Sud, plutea undeva în careul de 16 metri.

Din minutul 40, începe Bafana-Bafana să arate că Parreira nu a lucrat degeaba cu ei, iar apărarea mexicană nu este cea mai sigură. Mphela (AS) în min 43 și 44 ratează din poziții foarte bune iar în min 45  Kagisho Dikgacoi (AS) trimite cu capul pe lângă bară.

Repriza se termină cu un 0:0 în favoarea Sud Africanilor.

Repriza a doua, este cu totul altă mâncare de pește.

Perreira a schimbat Fundașul de pe stânga și a trimis o altă echipă pe teren. Sunt aceeași jucători, numai că acum joacă fotbal și pe deasupra arată că știu cum se umblă cu obiectul muncii, balonul rotund.

Meciul e echilibrat, iar mexicanii care și-au luat-o în cap după primele 45 de minute, fac greșeli.

Minutul 55: O combinație la mijlocul terenului, un pas în adâncime, un șut cu stângul de nota 10 al lui Tshabalala (AS) și portarul Perez scoate mingea din plasă.

E 1:0 pentru Africa de Sud.

Mexicanii își revin greu din șoc.

Minutul 65: Din nou o bară, pentru Africa de Sud.

Timpul zboară, mingea de asemenea, de ici, colo.

E mai tot timpul în picioarele „negrilor”, dar nu iese nimic efectiv sau demn de semnalat.

Bafana Bafana se apără concentrat și bine.

Dar aşa e fotbalul, când crezi mai puţin..

Minutul 78: Lovitură liberă Dos Santos (M), mingea ajunge la Marquez (M) care de la 9 de metri o plasează în colţul din dreapta sus al porţii lui Kuhne (AS) şi deci…

E 1:1.

În minutul 89, Mphela (SA) are victoria în picior, dar mingea lovește bara.

Şi asta a fost.

Africa de Sud face 1:1 în meciul de deschidere cu  Mexico.

 

PS: Instrumentul de tortură se numește Vuvuzella și transformă stadionul  într-o încăpere închisă în care s-a dat drumul la un roi de albine ucigașe.

Este greu de suportat și zgomotul ăsta cu diverse intensități durează toate cele 90 de minute cât se joacă!!!

Asigurările plătesc timpanele care sunt afectate, asta spune tot.

Bun venit în Africa de Sud!

Stadionul Green Point  Cape Town / ora 2030

Uruguay (albastru–negru) – Franța (alb)

Două foste campioane mondiale între ele.

Japonezul Nishimura Yuichi fluieră începutul celui de al doilea meci din această seară. Lumea rămâne la televizor, doar joacă echipa  lui Asterix și Obelix, unde lupta între fracțiunea Ribery și antrenorul Domenech e în plină desfășurare, contra echipei care în 1950 prin golul lui Ghiga din minutul 79 a adus fotbalul brazilian la marginea disperării.

Mingea zboară de colo colo, ba e la albi, ba e la albastru–negru.

Meciul e echilibrat.

Minutul 6: Ribery (F) centrează de pe linia de fund, dar Gouvu (F) ratează preluarea, la 2 m în fața porții.

Francezii încearcă să facă jocul iar Uruguayul joacă pe contra atac și îl caută permanent pe Forlan (U)

Minutul 16: Diego Forlan (U) șutează puternic de la 16m. Portarul Lloris (F) parează.

Minutul 18: Lovitură liberă Gourcuff (F) în colțul stâng al porții lui Muslera (U). Acesta scoate cu greu.

Meciul se joacă fără faulturi dar și fără ocazii mari în fața porții.

Cele două echipe se neutralizează perfect.

Spre sfârșitul reprizei,mai e o jumătate de ocazie pentru albi și asta a fost repriza întăi

Repriza a doua.

Nimic nou sub soare.

Uruguayul se apără bine, au preluat „betonul” de la italieni.

Francezii se străduiesc, încearcă, dar nu iese nimic grozav.

Minutul 63: Lovitură liberă Forlan (U) de la 21m în brațele lui Lloris (F)

Intră Thierry Henry la francezi.

Minutul 73: Aruncare de la margine, mingea ajunge la Suarez (U), dela el la Forlan (U) care o preia dintr-o bucată, foarte puțin pe lângă bară.

Intră și Malouda de la faimoasa Chelsea la francezi.

Francezii se străduiesc în continuare.

Uruguayul se apără.

Minutul 82: Lodeiro (U) faultează puțin peste limita sportivă și vede roșu.

Deci Franța 11, Uruguay 10.

Acum e acum.

Francezii se aruncă în atac și în curând numai sunt decât 3 minute de prelungiri.

Se „bate mingea” fără folos în continuare, până când japonezul se uită la ceas şi fluieră lung.

Meciul se termină cu un 0:0 care este plictisitor ca și cele 90 de minute.

Noroc cu Vuvuzella!

Clasament:

Group A                
South Africa 1 0 1 0 1 1 0 1
Mexico 1 0 1 0 1 1 0 1
Uruguay 1 0 1 0 0 0 0 1
France 1 0 1 0 0 0 0 1

 

Concluzii:

Africa de Sud ca și Mexicul și-au păstrat șansele pentru a trece de grupe, dar de convins nu a convins nici una.

Franța și Uruguayul după jocul de azi nu sunt candidate la titlu, de nici o culoare.

Minte sanatoasa in corp sanatos

Posted by Stefan Strajer On March - 20 - 2010

MINTE SANATOASA IN CORP SANATOS (mens sana in corpore sano)

Autor: Emil Gheorghiu 

.Moto: ”Studiază ştiinţa cu credinţă şi religia cu ştiinţă, fiindcă Dumnezeu ajuta numai pe cei care învaţă să se ajute singuri”.

Convorbire cu Preot, Prof. Dr. Nicolae Creţu, Rm. Vâlcea, 1948

     Dumineca, 26 Februarie, 2010, s-a incheiat cea de a 21-a Olimpiada de iarna de la Vancoover, Canada. Dupa ce am vazut intrecerile dintre niste tineri si tinere care s-au innaltat cu mult deasupra noastra, a muritorilor de rand, am considerat necesar – ca fost campion scolar la innot, free style, sa dezvolt importanta efortului fizic pentru toti cei care vor avea sansa sa citeasca acest articol, si in special pentru tinerii care vor sa exceleze in educatie si sanatate.

     Cultura adevărată presupune un efort fizic, moral şi mintal, unit intr-o activitate armonioasă. Exerciţiul fizic este un lucru esenţial pentru un mod de viaţă sănătos, şi care in adevăratul sens al cuvântului, reprezintă unul din cele mai importante mijloace de conservare şi refacere a sănătăţii. Toate celelalte elemente ale vieţii sunt deopotrivă importante. Fără aer, apă, mâncare, temperatură corespunzătoare, soare, activitate, odihnă şi somn, curăţenie, stabilitate emotivă, eliminarea toxinelor din corp şi reproducerea speciei, viaţa nu este posibilă. Fără ele noi nu putem să existăm; fără ele noi nu putem să creştem şi să ne dezvoltăm; fără ele  nu ne putem reproduce noi înşine. Ele sunt necesităţi ale vieţii. Toate sunt cerinţe de care organismul viu se poate folosi in orice împrejurare sau condiţie a vieţii pentru păstrarea şi refacerea sănătăţii.

     Fiecare componentă a complexului organism omenesc trebuie să funcţioneze corect, altfel întregul organism suferă. Exerciţiul fizic nu este numai un program de dezvoltare a muşchilor. El este un program de dezvoltare a vieţii, dezvoltarea minţii, dezvoltarea inimii, construirea sângelui, şi fiecare parte a corpului joacă un rol direct şi imediat în sănătatea şi vigoarea noastră.

     Se observă o mare schimbare în atitudinea noastră către activitatea fizică în relaţiile cu bolile de inimă si de circulaţie. Acest lucru reprezintă un progres important în atitudinea noastră despre importanţa exerciţiului în viaţa noastră. Exerciţiul poate fi folosit preventiv şi remedial nu numai de câţiva oameni interesaţi in sport, ci şi pentru dezvoltarea şi păstrarea frumuseţii şi vigorii oricui.

     Educaţia fizică este importantă în mod special în timpul copilăriei şi adolescenţei, când corpul este mai sensibil la dezvoltarea fizică decât mintală. Aceasta este o perioadă de creştere şi dezvoltare a corpului în mod special.  Mai târziu, mintea are prioritate şi corpul se dezvoltă mai încet prin antrenament. Dar, aşa cum nu ar fi înţelept să se neglijeze dezvoltarea minţii în primii ani de viaţă, tot aşa nu ar fi înţelept să se neglijeze dezvoltarea corpului mai târziu în viaţă.

     Primii 20 de ani de viaţă reprezintă o perioadă de creştere , în special dezvoltare fizică. După această vârstă, creşterea în înălţime încetează în mare măsură. Dacă plămânii, inima, coapsele şi braţele nu sunt dezvoltate la această vârstă, ele nu se vor reface complet, şi persoana aceea va suferi toată viaţa ei. Nici corpul nici mintea nu sunt capabile să atingă perfecţiunea până când amândouă nu sunt folosite la întreaga lor capacitate, şi în măsura în care nici una nu este folosită în detrimentul celeilalte. Din acest punct de vedere, educaţia fizică este o parte necesară a educaţiei minţii. Nici un creier nu poate fi clar şi capabil să funcţioneze în cele mai bune condiţiuni, până când nu este aprovizionat cu sânge curat. Omul poate fi foarte bine definit în primul rând drept un mecanism intelectual, înzestrat cu un al doilea mecanism pentru nutriţie, peste care el guvernează. Nici un intelect nu poate oferi societăţii tot ceea ce ştie dacă corpul nu funcţionează bine. Corpul omenesc îndeplineşte funcţiile de nutriţie, asimilare, dezasimilare, şi folosire a alimentelor. Dacă numai una din funcţiile nutritive nu funcţionează corect, creierul, care este organul minţii, de asemenea nu funcţionează corect, iar omul al cărui fizic nu este potrivit creierului lui, nu va dura mult în lupta pentru viaţă.

     Educaţia fizică nu va primi recunoaşterea meritată, până când fiecare instituţie educativă nu va funcţiona pe principiul  că, corpul este un element la fel de important ca şi mintea, şi solicită pentru dezvoltarea lui aceiaşi îngrijire şi pregătire ştiinţifică, ca şi dezvoltarea mintală.  Drept consecinţă a acestei neglijenţe, noi avem o lume plină de neurotici care încearcă să-şi controleze nevii cu tutun, droguri şi medicamente, în loc să-şi construiască un sistem nervos sănătos cu alimente bogate in elemente nutritive specifice adaptării noastre biologice, şi să-şi folosească surplusul de energie în jocuri, exerciţii şi muncă.

     Pentru o bună reuşită, educaţia fizică trebuie aşezată pe aceiaşi bază cu educaţia intelectuala, şi trebuie să primească aceiaşi îngrijită atenţie; ea trebuie considerată parte integrantă a sistemului educativ, şi trebuie efectuată de  maeştrii bine educaţi şi competenţi.

     Un sistem bogat de educaţie fizică este deosebit de important pentru fundaţia unei sănătăţi bune  şi de lungă durată. Sănătatea este sufletul care animă toate bucuriile vieţii.  Preocupările noastre cu sportul limitează eforturile noastre la cei câţiva dotaţi în mod special. Dar sporturile noaste au un caracter aşa de specializat, încât ele produc adevărate deformităţi. Dacă noi ignorăm educaţia minţii, atunci noi vom fi o naţiune cu corpuri frumoase dar minţi nedezvoltate. Dacă vom ignora educaţia fizică, atunci vom fi o naţiune cu corpuri urâte şi bolnave.

     Există o relaţie şi coordonare normală între minte şi corp, şi atunci când raportul normal între ele este rupt, amândouă suferă. Şi până când şcolile noastre, instituţiile noastre, şi fiecare individual nu se va folosi de avantajele pe care civilizaţia şi libertăţile de care încă ne mai bucurăm,  consider că dezvoltarea şi creşterea fizică şi mintală merg împreună spre un intelect puternic, suportat de un organism puternic.

     Din copilărie am practicat înotul în mod regulat până când activitatea mea profesională, căsătoria prematura şi un mod de viaţă nesănătos, au făcut din mine un „om leneş”. Înotul a devenit pentru mine un sport numai în vacanţele de vară şi în unele weekenduri.

     Deşi sunt alte sporturi ca mersul pe jos, marşul forţat, fuga, alergările, biciclismul, dansul etc., care puteau fi practicate în mod regulat cu rezultate minunate în păstrarea unei armonii perfecte între corp şi minte, Psoriazisul şi Artrita m-au învins după lungi ore de lucru înhămat la carul agriculturii socialiste care scârţâia din toate încheieturile, şi un incident nefericit cu Ministrul Agriculturii, Angelo Miculescu.

     După ce am descoperit regimul vegetarian şi sănătatea mea a început să se amelioreze, am început să merg distanţe lungi, să alerg sau să merg în mers forţat cu rezultate bune pentru întreg corpul. După 20 de ani de tratamente medicale fără rezultate bune pentru sănătatea mea, am descoperit că exerciţiile fizice sunt o soluţie mai bună pentru sănătatea mea decât asistenţa medicală.

     Din cauza acestei crize de sănătate din viaţa mea, mi-am pierdut ţara, familia, prietenii şi locurile pe care le-am vizitat şi le-am îndrăgit atât de mult. După ce am studiat Ştiinţele Nutriţiei şi Sănătăţii pentru interesul meu personal, mi-am data seama că întreaga lume trece printr-o mare criză de educaţie şi sănătate, din cauza unor interese speciale care realizează profituri uriaşe de pe urma ignoranţei şi suferintei omului.

     Am amintit în acest studiu de mai multe ori despre intelect. Dar, pentru că multă lume confundă intelectul cu cunoştinţele omului, îmi cer permisiunea să vă propun  un studiu şi despre caracter şi intelect, şi să lămurim şi această confuzie  care a permis multor oameni cu cunoştinţe şi cu diplome şi titluri înalte să se pună la dispoziţia unor interese străine care ne-au sărăcit tara şi ne-au adus poporul in sapă de lemn; şi încă mai continuă şi in zilele de astăzi – folosind mijloacele de corupţie – pentru a se îmbogăţi pe seama unui popor ospitalier şi răbdător, după ce a trecut prin una din cele mai grele încercări din existenţa lui – dictatura comunista 

Ing.Emil Gheorghiu, M.S., Ph.D.

Insemnari despre Olimpiada alba

Posted by Stefan Strajer On February - 17 - 2010

Insemnari despre Olimpiada alba

– Februarie 2010 –

 Autor: Silvia Jinga

Substantivul olimpiada ma duce inainte de toate cu gandul la Olimp, muntele din mitologia greaca unde salasluiau zeii.  La olimpiada isi dau intalnire tineri care intr-o directie sau alta vor sa se inalte, depasind masurile obisnuite ale efortului uman.  Ei vor sa fie zeii care umbla printre noi, simboluri ale staruintei, ascezei, sacrificiului, daruirii de sine si intrecerii oneste unde cu adevarat cel mai bun invinge. Olimpiadele vor sa ne consoleze, macar in parte, pentru tot ce este abominabil in confruntarile care au insangerat planeta de mii de ani.  Ele, olimpiadele ar trebui sa ne aduca mereu aminte de intelepciunea vechilor greci, care au vazut frumusetea armonioasa a unitatii dintre trupul si spiritul uman.   Este important sa retinem din mesajul anticilor ideea cultivarii nu doar a trupului, ci si a sufletului, a capacitatii de reflectie si interpretare a lumii.  De la vechii greci am mostenit nu doar impresionanta statuie a Discobolului, ci si gradinile Akademosului pe aleile carora Socrate se plimba cu discipolii lui, practicand celebra maieutica, arta a dezvoltarii dialogului si  a demersului cunoasterii lucrurilor.  Astazi televizorul abunda in reclame pentru cultivarea fizicului, in timp ce aspectul celalat, cultivarea gandirii si a reflectiei este total neglijat, pierzandu-se in labirintul preocuparilor anodine ale contemporanilor nostri grabiti sa acumuleze bunuri si sa se amuze.  Cu adevarat civilizatia noastra este a vizualului, orientandu-ne spre o apropriere superficiala a lumii si, in ultima instanta, la o saracire a continutului uman al fiintei noastre.  Astfel ca evolutia tehnica uluitoare a ultimelor decenii nu este neaparat secondata si de o dezvoltare si imbogatire a sinelui omenesc, ba dimpotriva, asistam la o simplificare brutala a ceea ce ne place sa numim continutul intrinsec al umanismului.

Spectacolul care ne-a fost oferit in deschiderea Olimpiadei de iarna la Vancouver in seara zilei de 13 februarie vine sa ne aminteasca de intreaga complexitate de sensuri a competitiei dintre oameni, care trebuie sa fie, inainte de toate, o intrecere intre tineri stapaniti de idealuri nu intre indivizi avizi de putere si dominatie. Competitia trebuie sa ne inalte, sa ne inlacrimeze, sa ne umple de admiratie pentru aspiratia de totdeauna a omului de a infrunta vesnicia prin transcenderea limitelor sale. Moartea tragica a tanarului atlet georgian             ne arata cat de riscanta este viata pentru cel ce se inscrie in aventura olimpica.  Intr-un cuvant, flacara olimpica ne-a fost lasata mostenire de vechii greci pentru catharsis, pentru ca prin catharsis sa devenim mai bogati sufleteste, mai nobili si mai buni.  Despre cei care se duceau la teatru fara sa traiasca purificarea prin catharsis se spunea in Elada ca au fost doar „lapis super lapidem”, o piatra peste piatra. Cum amfiteatrele erau construite din blocuri de piatra, cel care ar fi ramas imun la frumusetea unui spectacol ar fi ramas doar piatra peste o alta piatra.

 Spectacolul canadian din deschiderea Olimpiadei  ne-a miscat cu adevarat prin profunzimea mesajului slujit de fluiditatea formelor si coloristica de o bogatie remarcabila. Omagiul adus in deschiderea spectacolului diferitelor triburi de indieni ca bastinasi ai pamantului canadian a fost un act de justitie si de recunoastere a contributiei lor la tapiseria culturii canadiene.  Vesmintele indienilor viu colorate, prezentand motivele decorative geometrice specifice lor  si miscarea fireasca a grupurilor a fost un preludiu minunat al defilarii delegatiilor sportive de pe cele cinci continente.  Am urmarit, cum e normal, cu emotie trecerea delegatiei romane.

Dupa ce tinerii de pe mapamond ne-au suras randuri, randuri fluturand steagul natiunilor ale caror reprezentanti erau,  spectacolul de culoare si sunet a continuat, fermecandu-ne.  Deasupra spatiului de spectacol a dominat o uriasa spirala alba care in incolacirea ei semana cu un trandafir, cu aurora boreala,  dar si cu o galaxie. Dedesupt imaginile produse de fascicole laser au infatisat ochilor splendoarea muntilor, a oceanului, a preeriei canadiene, a iezerelor si a padurilor intinse  in care dansatorii, care aratau ca oricare dintre noi, se miscau firesc ca niste copii ocrotiti de mother nature.  O profuziune de frunze de artar se plimbau si zburau in voie inrosite ca sangele, simbolizand pulsatia vietii mai ales in imaginile toamnei.  Spirala alba de deasupra se colora verzui, sugerand corola imenselor paduri canadiene, leagan al  feluritelor etnii ce compun natiunea canadiana.  Fluiditatea formelor vietii si a culorilor ei au fost exploatate magistral in acest spectacol. Frunzele treceau pe nesimtite in pesti si pestii se prefaceau in porumbei umpland vazduhul cand a fost interpretat cantecul Aleluia.  Cine poate uita luna rosiatica atarnind pe un cer siniliu, dramatic ca in picturile expresioniste. Cantecele interpretate, versurile rostite, dansurile,  paleta cromatica si de imagini totul a concurat la producerea unui spectacol de exceptie incarcat de multa caldura omeneasca, de multa iubire si firesc. Desi nu a lipsit grandoarea, ceea ce a impresionat in primul rand a fost spiritul de finete,  impresia de armonie primordiala intre om si natura, amintindu-ne de sensul originar al lucrurilor.  Intregul spectacol a fost un minunat poem dedicat participantilor la olimpiada si lumii intregi.  Flacara olimpica a fost aprinsa nu doar in perimetrul salii de spectacol, dar si afara in agora. Wayne Gretzki, purtatorul tortei pe strazile Vancouverului a vrut sa ne spuna ca Olimpiada este cu adevarat a fiecaruia dintre noi.

Jocurile Olimpice de iarnă – Vancouver 2010

Posted by Gabriela Petcu On February - 13 - 2010

Autor: Gabriela Petcu

Ediţia a 21-a a Jocurilor Olimpice de Iarnă  se va desfăşura în perioada 12–28 februarie 2010 în Vancouver din provincia Columbia Britanică. Olimpiada de Iarnă din 2010 va fi a treia olimpiadă găzduită de Canada. Canada a fost gazda Olimpiadei de Vară din 1976 din Montreal şi Olimpiadei de Iarnă din 1988 din Calgary. În paralel cu desfăşurarea Jocurilor Olimpice de Iarnă, vor avea loc şi Jocurile Paralimpice de Iarnă, ce reprezintă o competiţie în care concurează persoanele cu dizabilităţi. Cele două jocuri (Olimpice şi Paralimpice) vor fi organizate de Comitetul de Organizare Vancouver (VANOC).

Vancouver este cel mai mare oraş care a găzduit vreodată Jocurile Olimpice de Iarnă, el numără peste 2,1 milioane de locuitori. La această ediţie vor exista 2 sate olimpice, iar competiţia se va desfăşura în două locuri, care sunt situate la o distanţă de 100 km una de alta. 

Ediţia actuală a Olimpiadei de Iarnă va număra 86 de probe. Astfel vom avea parte de:
Opt sporturi din categoria sporturilor pe gheaţă: bob, sanie, hochei pe gheaţă, patinaj artistic, patinaj viteză, patinaj short-track şi curling.
Trei sporturi din categoria sporturilor alpine: schi alpin, schi acrobatic şi snowboarding.
Patru sporturi din categoria sporturilor nordice: biatlon, schi fond, sărituri cu schiurile şi combinata nordică.

Unele din arene care găzduiesc aceste sporturi, sunt amplasate la nivelul mării, ceea ce este o raritate pentru Jocurile Olimpice de Iarnă. De asemenea, pentru prima dată în istorie, Jocurile Olimpice vor avea o ceremonie de deschidere şi una închidere care se va desfăşura într-o sală, la BC Place Center, cu o capacitate de 55.000 de locuri.

La această ediţie vor participa 34 de ţări.

Delegaţia României are în componenţă 28 de sportivi. Sportivii care vor reprezenta România la Jocurile Olimpice de Iarnă sunt:

Biatlon: Reka Ferencz, Sabina Mihaela Purdea, Elena Dana Plotogea, Eva Tofalvi, Raluca Alexandra Stoian;

Schi alpin: Edit Miklos, Gabriel Ioan Nan, Dragoş Staicu;

Schi fond: Monika Gyorgy, Petrică Hogiu, Constantin Paul Pepene,

Bob: Dănuţ Ioan Dovalciuc, Florin Crăciun, Nicolae Istrate, Ionuţ Andrei, Alina Savin, Carmen Radenovic

Sanie: Andrei Anghel, Cosmin Chetroiu, Paul Ifrim, Raluca Strămăturaru, Violeta Strămăturaru care a suferit la antrenamentul de astăzi (vineri) un accident însă după investigarea în complexul medical din satul olimpic, se pare că nu este nimic grav şi sportiva poate concura în proba de luni, Mihaela Chiraş, Valentin Creţu, Ţăran Ionuţ.

Skeleton: Maria Marinela Mazilu

Patinaj artistic: Zoltan Kelemen

Patinaj viteză, short-track: Kristo Katalin

Antrenori

Florin Cristea – schi alpin

Puiu Gaspar – schi alpin

Constantin Borca – schi fond

Ioan Lungociu – schi fond                                  

Simon Marton – biatlon feminin

Gheorghe Stoian – biatlon feminin

Karl Heinz Erich Wolf – biatlon

Iulian Pacioianu – bob masculin

Adrian Duminicel – bob feminin

Marius Ene – skeleton

Lucian Cotfas – sanie feminin

Victor Ifrim – sanie masculin

Ion Duminicel – bob-sanie

Cornel Gheorghe – Patinaj artistic

 Zoltan Kristo – short-track

Oficiali

Alexandru Epuran – sef misiune

Florin Misca – adjunct sef misiune

Geta Voicu – oficial

Octavian Morariu – presedinte COSR

Ioan Dobrescu – secretar general COSR

În cele 19 ediţii ale Jocurilor Olimpice de Iarnă, sportivii români au obţinut o singură medalie, de bronz, prin echipajul de bob două persoane, format din Ion Panţuru şi Nicolae Neagoe, la ediţia din anul 1968, de la Grenoble.

Până în prezent, 45 de naţiuni au câştigat cel puţin o medalie în cele 20 de ediţii ale Jocurilor Olimpice de Iarnă, România clasându-se pe poziţia 44-45, la egalitate cu Letonia.

De la performanţa lui Panţuru şi Neagoe, cea mai bună clasare a unor sportivi români este în proba de sanie două, formată din Ion Apostol şi Liviu Cepoi, care a ocupat locul patru.

La ultima ediţie a jocurilor de iarnă, desfăşurate la Torino, cel mai bun rezultat a fost înregistrat de patinatorul Gheorghe Chiper, care a ocupat locul 14, la fel ca echipa feminină de biatlon. Speranţele delegaţiei nostre pentru locuri mai bune se pun în probele individuale în care concurează Eva Tofalvi, Paul Constantin Pepene şi Petrică Hogiu. Aşteptările de la ultimii doi sunt întemeiate pe ultimele rezultate obţinute la Campionatele Mondiale de Juniori de la Hinterzarten, unde Paul Constantin Pepene a câştigat titlul mondial, în proba de urmărire pe distanţa de 30 de kilometri, iar Petrică Hogiu s-a clasat al doilea în proba de urmărire 20 de kilometri din cadrul aceleiaşi competiţii.

Jocurile Olimpice de Iarna de la Vancouver vor fi difuzate, în direct şi în reluare, pe toată perioada 12 – 28 februarie, de programele TVR 1, TVR 2, TVR HD şi, în premieră, integral şi în direct, pe internet site-ul www.tvr.ro/jo2010  informează Televiziunea Publica.

Aşadar, emoţiile încep dar şi plăcerea de a urmări acest eveniment sportiv de mare amploare.
Să le urăm succes, sportivilor noştri!

12 februarie 2010

Romani cu care ne mandrim – Ioana Harmony Risca

Posted by admin On June - 11 - 2009

autor Gabriela Petcu

Ioana Harmony Risca – descendenta a unei familii românesti cu o prezenta de peste 100 de ani în America, va reprezenta România la Jocurile Olimpice din anul 2010.

harmony

Strabunicul Ioanei, preotul Alexandru Râsca, a fost un reprezentat de frunte al acestei familii de bucovineni si a comunitatii de români din America. Socrul preotului Alexandru Râsca, Lucaci, a emigrat în America la 1906. Ca mai toti emigrantii români din acea perioada si-a câstigat existenta muncind din greu în industria locala a Michigan-ului. În timp, si-a facut Saloon-ul lui (un fel de restaurant).

Când a venit Marea Criza a anilor 1929-1933, a plecat în Romania (1931), unde a devenit un bun gospodar si întreprinzator pe meleagurile bucovinene. Din pacate, si aici lucrurile s-au schimbat în rau în momentul când au venit comunistii la putere. Acestia, i-au luat tot ce agonisise pâna la acea vreme, asa cum multe familii au patit, ramânând fara nimic din munca lor de-o viata.
Alexandru Râsca, preot cu studii la Facultatea de Teologie din Cernauti (hirotonisit în Iasi, la 21 septembrie 1935, de catre mitropolitul Grigorie Botosaneanu) dupa ce a pastorit 33 de ani în Romania, a ajuns pe urmele socrului sau în America, în anul 1969. Dupa un scurt popas pe la cateva parohii din Ohio, a preluat parohia „Pogorarea Sfantului Duh” din Michigan, incepand cu 1 aprilie, 1970. La acea data biserica îsi avea sediul la adresa: 7835 East Lafayette, Detroit. Între timp s-a mutat în Warren, Michigan, la adresa 31500 Ryan Steet, dupa ce a fost achizitionata o biserica Lutherana. Aceasta a trebuit renovata în stil ortodox. Pana s-a construit biserica noua, slujbele s-au tinut în aceasta cladire. Fosta cladire a bisericii Lutherane este în prezent sala sociala.

Parintele Rasca a pastorit pana la începutul anilor ’90 cand s-a stins din aceasta viata. Este înmormantat la cimitirul de la Vatra Romaneasca, din Grass Lake, Michigan.
Copiii si nepotii lui pastreaza traditia romaneasca fiind buni romani. O familie de cinci generatii în America care înca tine sus steagul romanismului pe pamant american. Astfel, stranepoata preotului Râsca, Ioana Harmony Rasca a optat sa reprezinte Romania la Jocurile Olimpice de anul viitor din Canada – Vancouver.
Un model demn de urmat si de alte familii romanesti.

Ioana este nascuta la 16 februarie 1992 în Oakland MI, SUA si este o talentata si ambitioasa patinatoare care ne-a reprezentat anul acesta împreuna cu partenerul ei Chase Andrews Brogan la Campionatul Mondial de Juniori de la Sofia în proba de dans. Foarte multi români de acasa, din România, apreciaza acest patriotism al familiei. Pe multe forumuri online, s-au legat discutii frumoase la adresa acestei minunate tinere.

harmony-chase

Ioana Harmony Râsca împreuna cu Chase Andrews Brogan au deja în palmares un loc patru la Campionatele Internationale de patinaj artistic ale Canadei din august 2008. Harmony, l-a convins pe Chase sa reprezinte împreuna România la Jocurile Olimpice din 2010 acesta, declarând ca este o buna oportunitate de a promova imaginea României în lume, tara pe care a cunoscut-o si pe care a început s-o îndrageasca.

Cu siguranta, toti cei care o cunosc pe Harmony, dar si cei care abia acum, încep sa o descopere în lumea patinajului, vor fi încântati sa-i urmareasca evolutia. Sa îi uram mult succes acestei tinere cu nume armonios ca însusi dansul ei pe gheata!

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors