Archive for the ‘Social’ Category

Mârșăvie și manipulare în problema Roșia Montana

Posted by Stefan Strajer On October - 4 - 2013

Mârșăvie și manipulare în problema Roșia Montana

Foto.Ioan Ispas

Autor: Ioan Ispas (Wilmington, Delaware)

Motto: „Minciuna stă cu regele la masă” (Al.Vlahuță)

După  momentul simulat de luptă interioară între conștiința sa de deputat și datoria sa de prim ministru („ umanizat” de mențíonarea soției și a copiilor) iată că d-nul Victor Ponta a început o amplă campanie mediatică, ajutat în special de d-nul ministru Dan Șova, de „lămurire” a opiniei publice și de presiune asupra parlamentarilor, despre cât de „benefic” a devenit proiectul Roșia Montana, ca urmare a negocierilor guvernului cu RMGC.

Se bate șaua pe următoarele idei:

Condițiile acceptate de foștii guvernanți erau catastrofale, dar acum în urma unor negocieri dure, de aproape un an de zile, duse de  patrioți adevărați, s-au obținut niște condiții extraordinar de favorabile statului.

Beneficiile obținute de statul român în urma acestor negocieri sunt de peste 3 miliarde de euro, mai mari chiar decât ale lui Gabriel Resources Ltd., ceea ce face deosebit de atractiv proiectul.

Starea de poluare a zonei este mai mare acum decât va fi după realizarea proiectului RMGC. Dacă Parlamentul respinge proiectul de lege „trebuie” să cheltuim sute de milioane de dolari pentru a ecologiza zona.

Dacă Parlamentul respinge proiectul de lege, Gabriel Resurces Ltd. ar putea să ceară despăgubiri de câteva miliarde de dolari din cauza investițiilor făcute până acum în România.

Să le analizăm pe rând.

Prima idee (a) a fost foarte bine „explicată” de d-nul ministru Dan Șova la o emisiune a Antenei 3. Domnia sa ne-a „explicat” că nu ne poate spune ce conține Licența de exploatare 47/1999, fiind secretă (deși premierul a promis că o face publică), dar ne poate spune ce nu conține: nimic despre garanțiile privind protecția mediului, nimic despre patrimoniul cultural, nimic despre obligațiile sociale și edilitare față de comunitatea locală și o redevență de numai 2%, dar în urma negocierilor s-au stabilit mari obligații financiare în acest sens și o redevență de 6%. „Dar o redevență de 6% se poate face doar prin lege. Și atunci v-am răspuns la întrebarea tehnică de ce trebuie proiect de lege” le „explica” ziariștilor d-nul prim ministru Victor Ponta, joi 12.09.2013, înainte de ședința guvernului. Ar fi extraordinar dacă n-ar exista art.60 alin(1) din Legea Minelor nr.85/2003 (preluat integral din Legea Minelor nr.61/1998, în vigoare la emiterea licenței) în care se arată că: „Prevederile licențelor de explorare și/sau exploatare aprobate de guvern rămân valabile pe întreaga lor durată, în condițiile în care au fost încheiate.” Da, dar ni se sugerează că o altă lege rezolvă  problema. Oare? Ce facem însă cu art.21 alin (2) din Legea Minelor care arată că „Prevederile legale existente la intrarea în vigoare a licenței rămân valabile pe toată durata acesteia, cu excepția apariției unor eventuale dispoziții legale favorabile titularului”. Deci nu numai ce este prevăzut în licență nu se poate modifica, dar nici schimbările legislative (de exemplu măriri de impozite, TVA, alte taxe, etc.) nu se aplică titularului de licență, cu excepția celor favorabile. Directorul de la Gabriel Resources Ltd. poate să promită marea cu sarea, să se angajeze că vor fi alocate sume uriașe pentru mediu, cultură, comunitate, etc., în acordul respectiv, anexă la lege, deci parte integrantă din ea, pentru că la momentul potrivit Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) să constate că toate aceste sume prevăzute sunt prevederi legale nefavorabile, că ele nu au existat la intrarea în vigoare a licenței și deci nu se vor cheltui. Cu alte cuvinte tot ce este favorabil pentru RMGC în această lege va deveni obligatoriu pentru statul român iar tot ce este nefavorabil pentru RMGC va fi ignorat de aceasta, totul legal, pe mâna propriei noastre legislații.

Pentru a „demonstra beneficiile proiectului” pe site-ul guvernului în 12.09.2013 a fost prezentat un document întitulat Proiectul RM cu o producție de 7,8 mil. uncii (241 t). El a fost pe masa guvernului, transmis presei și parlamentului, deși la bază are o minciună. Da, o minciună pentru că se calculează veniturile luând ca bază prețul aurului de la bursă (1500 $/uncie ) deși la RM se obține un aliaj de aur și argint, produs necotat la bursă.

Așa a fost conceput proiectul RMGC, cu un proces tehnologic care se termină cu aliajul de aur/argint. Baza de calcul (veniturile) fiind falsă, toate rezultatele calculelor sunt false. România are tehnologie de prelucrare a minereurilor auro-argentifere în care se obțin lingouri de aur pur. De ce a ales Gabriel Resources Ltd. ca procesul tehnologic la Roșia Montana să se termine cu un produs nerafinat, intermediar, este ușor de bănuit. În primul rând așa se poate externa profitul în paradisurile fiscale iar în al doilea rând sub denumirea de argint se pot masca celelalte metale prețioase extrase. Statul nu are nicio pârghie prin care să stabilească prețul aliajului aur/argint și nici nu poate impune cui să fie vândut. Acționarul majoritar Gabriel Resources Ltd. poate să impună companiei RMGC și la cine să fie vândut și cu ce preț acest aliaj de aur/argint.

Dacă prețul aliajului aur/argint este stabilit în așa fel încât veniturile să fie egale cu cheltuielile, adică fără profit, statul nu poate interveni fiind acționar minoritar la RMGC. Rezultatul este că la profit zero, dividentele și impozitul pe profit vor fi zero. Rămâne doar contravaloarea redevenței de 2% (nu 6 %, care este legal nefavorabilă), calculată la suma prevăzută la cheltuieli (care este egală cu a veniturilor). Ce a mai rămas din beneficiile de miliarde din manipularea guvernului?

Al doilea document era întitulat Obligațiile statului dacă nu se aprobă RMGC, scris la repezeală cu mâna (de aici și confuzia din titlu, RMGC nu trebuie aprobată, ea există) prezintă situația poluării din zonă ca fiind catastrofală, mai mare acum decât va fi după finalizarea proiectului. El este extras din documentația depusă de RMGC pentru a obține acordul de mediu. Deși există Agenție Națională pentru Protecția  Mediului, Garda Națională de Mediu, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Mediului – ICIM București, Administrația Fondului pentru Mediu – AFM București și Ministerul Mediului, obligațiile statului privind mediul în această zonă nu sunt stabilite de aceste instituții, guvernul preferând să se bazeze la luarea deciziei pe varianta acestei firme private, interesată să-și promoveze proiectul. Așa a apărut această sumă uriașă de 422 milioane de euro. Guvernul înghite  gogoașa, deși știa că pentru toate cele 556 de mine închise în perioada 1998-2011 s-au cheltuit 350 milioane de euro pentru operațiuni de închidere și ecologizare.2 Pentru Mina Roșia Montana (închisă în 2006)  s-a stabilit, conform HG 644/2007, pentru operațiuni de închidere și ecologizare suma de 98.244.298 lei3 . Culmea este că pe HG 644/2007 se afla semnatura domnului Varujan Vosganian, ministrul Economiei atunci și acum. Domnia sa nu i-a tras de mânecă pe autorii proiectului de lege, probabil a avut în vedere proverbul nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala, reactualizat în noi nu ne băgăm nasul în oala voastră, voi nu vă băgați nasul în oala noastră. D-nul ministru Varujan Vosganian (împreună cu colegul C.Niță) are și dânsul un proiectde lege (modificarea Legii Minelor nr.85/2003) prin care se propune ca titularii  licențele de explorare să obțină automat licențe de exploatare și titularii licențelor de exploatare să obțină dreptul de a extinde suprafața din licență în funcție de necestități, ținut deocamdată în sertar la minister4. Dacă proiectul de lege al d-nului Dan Șova trece de parlament și ulterior cel al d-nului Varujan Vosganian, nu va mai exista nici un obstacol în calea distrugerii celor 12 localități din The Golden Quadrilateral5 și transformarea acestui spațiu într-un peisaj lunar. Desigur nu se spune nimic despre viitorul iaz de decantare în care, în  spatele unui baraj de 185 metri înălțime, vor fi depozitate 214.900.000 m3 de steril sub formă de mocirlă și cianuri. Nu se spune că acest baraj este permeabil (construit din stânci aruncate din bascule) și că infiltrațiile prin el vor trebui repompate permanent, pe cheltuiala statului după închiderea exploatării. Până când? Până când va avea loc o catastrofă în urma unei fluidizări (fenomen imprevizibil) a conținutului iazului, iar infiltrațiile ar duce la ruperea barajului și deversarea în aval a nămolului și cianurilor.

Al treilea document era întitulat Investiții efectuate până acum. Conținutul acestui document este explicat chiar de premier în 12.09.2013 după cum urmează: „înștiințările oficiale privind investițiile făcute…, investiții concrete, nu publicitate sau alte lucruri, ci investiții care țin de mediu, de infrastructură și de organizarea exploatării – făcute între 1997 și 2012 de către  companie. Acestea sunt estimate, și le aveți defalcate pe cheltuieli, la aproximativ 550 milioane de euro. Premierul insinuează că aceste investiții făcute de această firmă privată vor trebui decontate de statul român, dacă nu se aprobă proiectul de lege. Este o manipulare pentru că nu există nici un document din care să rezulte un asemenea angajament din partea statului. Dimpotrivă chiar în HG nr.458/1999 (atașată la „documentație”), prin care se aprobă emiterea Licenței de exploatare nr.47/1999 către Minvest (cedată în aceeași zi companiei RMGC) se arată că „toate cheltuielile prealabile exploatării cad în sarcina titularului licenței”, ceea ce este absolut normal.

Așadar pentru a obține în favoarea unei companii private străine o lege care încalcă o serie de alte reglementări legale, inclusiv Constituția, autorii proiectului apelează la documente manipulatorii, contrafăcute și  mincinoase pentru a obține acordul guvernului și a influența opinia publică, mass-media și parlamentul în  sensul dorit de ei.

Recent premierul a făcut o vizită în Finlanda, o țară în care la Pampalo se extrage aur prin o tehnologie bazată pe metoda gravimetrică și flotație, fără cianuri, începând cu 20106 . Finlandezii au pus la punct și o tehnologie de scanare 3D a zăcământului, ceea ce le permite să dirijeze mașinile de forat pe vâna de minereu, deci fac un minerit inteligent și invizibil așa cum se propune și în ultima strategie guvernamentală7, ignorată chiar de guvern. Profitând de întrebarea unui jurnalist despre mineritul din Finlanda, premierul răspunde că și acolo se folosesc cianuri, o jumătate de adevăr (corect era cu cianuri și cu o tehnologie fără cianuri), deci încă o manipulare a opiniei publice.

Autorii campaniei de manipulare a opiniei publice se bazează pe televiziune (am văzut pe site-ul guvernului cum într-o zi premierul a fost prezent în studiourile a trei posturi TV), unde privitorul poate fi mințit cu nerușinare și manipulat în sensul dorit. Răspândirea internetului s-ar putea să le încurce socotelile. Toate informațiile care stau la baza acestui articol sunt luate de pe site-urile oficiale ale guvernului. Singura cale de răspândire a acestui articol este internetul și singura cale de presiune aupra celor de la putere, fie că sunt în guvern sau în parlament, este protestul stradal.

Într-o dezbatere televizată Dan Șova l-a întrebat pe Nicușor Dan dacă se consideră mai mare patriot ca dânsul. Privitorii ar fi trebuit să cadă pe spate auzind că acest lider tânăr, deștept și frumos este și un mare patriot. Mie, când văd pe ecranul televizorului imaginea lui Dan Șova, îmi zboară gândul la Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepeș, și-mi vine să strig ca Eminescu: „Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei … ”8

 

Wilmington,DE                                                                   Ioan Ispas

Septembrie, 2013

Note:

1. www.mmediu.ro, clic pe Domenii >Evaluarea impactului asupra mediului>Evaluare impact proiecte >Rosia Montana >Prezentare proiect>Memoriu de prezentare, pag.47 .

2. www.minind.ro, clic pe Domenii/Sectoare >rezerve minerale >strategii > 2004-2010

3. www.minind.ro, clic pe Domenii/Sectoare >rezerve minerale> Situație închideri mine și ecologizări.

4. www.minind.ro, clic pe Transparență decizională

5. www.gabrielresources.com, clic pe Projects > Rosia Montana

6. www.endomines.fi sau www.endomines.com

7. www.minind.ro, clic pe Domenii/Sectoare > rezerve minerale > strategii >2012-2035

8. Mihai Eminescu, Scrisoarea III,

 

 

Guvernul României are obligaţii internaţionale privind Roşia Montană?!

Gheorghe Funar

Autor: Dr. Gheorghe Funar

 

La sfârşitul săptămânii trecute (sǎptǎmâna 15-21 sept., n.n.), preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Valeriu Ştefan Zgonea, s-a deplasat în judeţul Alba şi, mai ales, la Roşia Montană, unde s-a documentat în subteran, în galeria-muzeu, pentru o exploatare la suprafaţă, în cea mai mare carieră prevăzută în Europa, proiectată de către RMGC. Dintre multele declaraţii publice făcute de către preşedintele Camerei Deputaţilor, i-a şocat şi, în acelaşi timp, i-a deşteptat pe mulţi români următoarea: „Guvernul României are obligaţii internaţionale privind Roşia Montană“.

Având în vedere declaraţia adevărată a preşedintelui Camerei Deputaţilor şi unul dintre liderii P.S.D., este necesar ca zecile de mii de protestatari, din ţară şi străinătate, împotriva exploatării prin dinamitare şi cu cianuri a uriaşului zăcământ de aur, argint, wolfram şi alte metale rare de la Roşia Montană, să insiste pentru a primi răspunsuri clare la cel puţin următoarele întrebări:

1. Care dintre Guvernele României şi-a asumat şi când obligaţii internaţionale privind Roşia Montană?

2. În ce constau obligaţiile internaţionale ale Guvernului României privind Roşia Montană?

3. De ce şi cu ce scop Guvernul Ponta II a ascuns, până acum, obligaţiile internaţionale privind Roşia Montană?

4. Care sunt obligaţiile internaţionale ale Guvernului României în privinţa patrulaterului aurifer din Munţii Apuseni?

5. Cine sunt beneficiarii de pe urma obligaţiilor internaţionale asumate de Guvernul României în privinţa zăcămintelor de aur, argint şi metale rare din Munţii Apuseni, care sunt proprietatea inalienabilă a Poporului Român, conform Constituţiei?

6. Guvernul Ponta II şi-a însuşit, în unanimitate (prin miniştrii din partea P.S.D., P.N.L. şi P.C.) proiectul de lege al RMGC şi l-a introdus în Parlament, în procedură de maximă urgenţă, datorită obligaţiilor internaţionale privind Roşia Montană sau din alte considerente şi care sunt acelea?

7. De ce şi până când este sfidat şi umilit Parlamentul României, iar senatorii şi deputaţii din Comisia specială pentru Roşia Montană se deplasează în această localitate fără a fi înştiinţaţi că au rolul unor pioni politici în scenariul diabolic vizând îndeplinirea obligaţiilor internaţionale ale Guvernelor României, din intervalul 1996-2013?

8. Este adevărat sau nu că primele obligaţii internaţionale ale Guvernului României privind Roşia Montană au fost asumate în timpul Regimului Constantinescu-Ciorbea, când a început asaltul asasinilor economici şi asasinilor politici împotriva numeroaselor şi uriaşelor bogăţii naturale ale Poporului Român?

9. Până când şi de ce Guvernul Ponta II sfidează marea majoritate a Poporului Român şi, mai ales,  pe tot mai numeroşii protestatari ieşiţi în stradă?

10. Între obligaţiile internaţionale acceptate de Guvernul României pentru Roşia Montană s-a prevăzut sau nu:

a) folosirea a 150 milioane kg dinamită pentru pulverizarea a patru munţi şi a patru sate cu tot cu biserici, cimitire, monumente istorice şi numeroase imobile proprietate privată şi proprietate publică?

b) utilizarea a 200 milioane kg cianură pentru separarea concentratului minier şi scoaterea lui rapidă din România, fără ca autorităţile Statului Român să aibă acces la informaţiile privind cantităţile exploatate şi conţinutul acestora?

c) producerea celui mai mare dezastru ecologic din Europa în urma celor peste 3.000 de cutremure devastatoare şi a infiltrării cianurii şi a metalelor grele în apa freatică şi în numeroase ape curgătoare?

d) în cazul în care va fi blocat legal proiectul RMGC, toate cheltuielile făcute de această firmă internaţională, inclusiv pentru actele de mare corupţie şi publicitatea agresivă din mass media, vor fi suportate de Poporul Român?

11. De ce şi până când Guvernul Ponta II încearcă să-i păcălească pe cetăţenii români cu:

a) majorarea redevenţei de la 4 la sută la 6 la sută în condiţiile în care, prin contract şi actele aditionale, s-a stipulat că Statul Român nu are voie să afle ce cantitate de concentrat minier se obţine la Roşia Montană şi se scoate din ţară?

b) tăinurea informaţiei referitoare la faptul că pentru toate metalele rare de la Roşia Montană, inclusiv cel mai mare zăcământ de wolfram din lume, atât în contract, cât şi în proiectul de lege al RMGC, nu se percepe nici o redevenţă, toate bogăţiile respective fiind oferite gratuit acelei firme?

c) miile de locuri de muncă ce se vor crea la Roşia Montană, când în documentaţia RMGC este înscrisă cifra de 217 locuri de muncă în perioada foarte scurtă de exploatare, de 16-17 ani?

d) sloganul referitor la neafectarea mediului înconjurător şi o dezvoltare durabilă după dinamitarea şi cutremurele devastatoare provocate în Munţii Apuseni, după folosirea a 200 milioane kg de cianuri, precum şi după prăbuşirea barajului din arocamente, urmate de dezastrul ecologic provocat de cel mai mare  iaz de decantare cu cianuri şi metale grele din Europa?

12. De ce a acceptat Guvernul Ponta II şi majoritatea U.S.L. din Parlament şantajul şi umilirea din partea asasinilor economici şi asasinilor politici care acţionează pentru distrugerea primei exploatări miniere de aur şi argint din lume şi jefuirea bogatului zăcământ de la Roşia Montană?

13. În această săptămână, grupurile parlamentare vor fi informate sau nu de către miniştrii-avocaţi ai RMGC despre obligaţiile internaţionale ale Guvernului României şi clauzele secrete din contractul şi actele adiţionale vizând Roşia Montană?

(Cluj-Napoca, 23 septembrie 2013)

„Canadienii” şi cianurizarea României

Posted by Stefan Strajer On October - 1 - 2013

„Canadienii” şi cianurizarea României sau proiectul Roşia Montană, un nou holocaust, economic şi chimic, aplicat românilor, după cel kominternist

Foto. Vasile Soimaru

Autor: prof.univ. Vasile Şoimaru (Chişinǎu, Basarabia)

 

 

De Roşia Montană m-am îndrăgostit de la prima vedere. Se întâmpla în septembrie 2008, în drum spre Chişinău, când reveneam din Gyula, capitala românilor din Ungaria, unde lansasem albumul „Românii din jurul României în imagini“.

Intrând în primul oraş din România, Chişineu-Criş, mi-a făcut din ochi indicatorul rutier cu două posibile direcţii: la stânga – Oradea, Satu Mare, Baia Mare; la dreapta – Aradul şi Timişoara. Dar am ales cea de-a treia direcţie, nescrisă pe indicatorul dat, spre Carpaţii Apuseni, cu localităţile Brad, Abrud, Roşia Montană, Câmpeni… M-au îndemnat să pornesc în direcţia dată inspiratele, actuale şi azi pentru România, versuri ale lui Octavian Goga: „Munţii noştri aur poartă, Noi cerşim din poartă-n poartă“.

Foto.1

…În fugă am vizitat Muzeul aurului din Brad şi m-am grăbit să văd Apusenii înainte de apusul soarelui, prin obiectivul fotografic. Viitoarea mea dragoste, pe atunci încă tânără de numai 1.877 de anişori, Roşia Montană, pe care am găsit-o cu mai bine de jumătate din case jerpelite, aproape ruinate, fără un drum asfaltat, cu puţini oameni şi aceia mâhniţi de-a binelea din cauza sărăciei cumplite ce-i apăsa. Nu m-a mirat cum arăta Roşia: aproximativ aşa arăta Basarabia mea şi Ţara întreagă. Mai ales că Roşia avea toate şansele să se redreseze în scurt timp, cel puţin aşa promiteau, în scris, pe toţi pereţii caselor semiruinate ale Roşiei Montane, noii ei investitori, veniţi din „putreda“ (de bogăţie) Canadă. Am fotografiat mai toate casele din localitate care, din punctul meu de vedere, mai prezentau interes pentru istoria locală şi cea naţională, precum şi împrejurimile ei cu munţi frumoşi şi splendide văi şi am plecat prin fantastica Vale a Arieşului spre Estul meu sălbatic şi sărac.

…De cinci ani „ţin la control“ evoluţia Roşiei Montane: presiuni financiare şi politice, scandaluri de presă, proteste ale ecologiştilor şi economiştilor etc. În ultimele luni, acestea se înmulţiseră şi căpătaseră o intensitate maximă, provocată de apropiatele decizii guvernamentale privitor la aprobarea proiectul dat. Conform prognozelor specialiştilor, se apropia ORA „Z“ a Roşiei Montane, ora când ea trebuia ori să înceapă să renască (aşa ziceau „canadienii“ şi oamenii lor din Guvern şi din localitate), ori să dispară de pe faţa Pământului (părerea specialiştilor patrioţi), fiind cianurizată întreaga zonă auriferă, dacă nu cumva, metaforic vorbind, chiar întreaga Românie.

Foto.2.Locuinta veche Rosia Montana

 

 

 

 

Locuinţă veche din Roşia Montană Foto: Vasile Şoimaru

Toate informaţiile şi analizele îmi creaseră impresia că mai probabilă este dispariţia Roşiei Montane decât renaşterea ei şi că, dacă românii pierd şi această redută, ultima dintr-un şir întreg de după 1989, acest popor nu mai are discernământ, devenind o masă inertă, amorfă, de indivizi mancurţi, fără identitate, şi că doar salvând Roşia Montană mai putem salva viitorul acestui neam, asigurându-i supravieţuirea pe teritoriul său naţional, în vatra sa bimilenară.

Aceste meditaţii m-au făcut să mă gândesc serios la o nouă călătorie de studiu fotografic la Roşia Montană, să mai fac vreo 5.000 de imagini ale acelor locuri (o sută din ele pot fi văzute pe: www.romaniidinjurulromaniei.ro), să-mi mai văd o dată dragostea mea cea Roşie, poate ultima dată în viaţa mea, dar poate şi a ei.

Momentul deciziei a survenit în dimineaţa zilei de 5 septembrie, în clipa când, navigând pe net în căutarea interviului meu din ZIARUL de GARDĂ, m-am „poticnit“ de un cântec pe care-l ascultam pentru prima dată: „Munţii noştri aur poartă, Noi trudim prin lumea toată“, la fel de frumos ca şi artista care-l interpreta, Lena Miclăuş, ca şi Munţii Apuseni, în genere. N-am mai rezistat şi, în aceeaşi zi, am pornit la drum!

Mi-am vizitat mai întâi prietenii Viorel Cucu din Bacău, Alexandru Lupescu din Predeluţ-Bran şi Ioan Străjan din Alba Iulia. Împreună cu ultimul am păşit pragul casei de pe malul drept al Mureşului, din Sântimbru, al lui Aurel Sântimbrean, un Român şi Om de aur, cel mai versat specialist în aurul Roşiei Montane, care a lucrat, vreme de 20 de ani, ca inginer geolog, şef al exploatării de aur din Roşia Montană, azi pensionar, de la care am primit cele mai competente consultaţii la tema care mă interesa.

Acestuia i s-a propus de către „canadieni“ o colaborare fructuoasă, asigurându-i-se condiţii de viaţă la nivel canadian! Dar a refuzat Omul, zicându-le că nu-şi vinde neamul şi nu-şi va otrăvi ţara cu cianură pentru nimic în lume, nici pentru tot aurul ce va fi extras cu ajutorul său prin cianurare. Putea fi de acord să colaboreze cu ei chiar cu un salariu românesc doar cu metode tradiţionale, după care mai putea creşte în Apuseni un firicel de iarbă verde. M-am înarmat cu ştiinţa acestui inginer şi am urcat sus, în Apuseni, hoinărind pe versanţii lor câteva zile însorite de toamnă, găsindu-le peisajele cuceritoare, cutremurător de frumoase.

…M-am bucurat să regăsesc Roşia împodobită cu câteva case reparate şi cu un drum nou-nouţ, de vreo 7 kilometri, asfaltat de la DN 74A până în centrul localităţii. Doar atât în cinci ani de când n-am mai dat pe aici. Unele case, adevărate perle arhitectonice, dar jerpelite de timpul trecut şi vremurile sinistre, fiind încă atunci cumpărate de „canadieni“ ca să le readucă în starea iniţială, au dispărut; altele, observate cinci ani în urmă, în chiar centrul istoric, cu pereţii înveliţi cu o pânză pictată aşa cum vor arăta aceste case după renovare, tot aşa învelite le-am găsit şi după cinci ani.

Foto.3.Panorama Rosia Montana

 

 

 

 

Foto. Panoramă din Roşia Montană

Printre casele reparate speram s-o găsesc şi pe cea numită cândva „Casa Faliciu“, în care s-a născut copila Iulia Faliciu şi, din care, în iunie 1865, a cerut-o de nevastă unul dintre cei mai geniali români din toate timpurile, basarabeanul Bogdan Petriceicu Hasdeu, ambii devenind la 1869 părinţi ai genialei Iulia Hasdeu. Prima lor întâlnire, însă, avusese loc în vara lui 1863, în casa protopopului (se păstrează şi azi) de Roşia Montană, Simion Balint, când B.P. Hasdeu venise în Apuseni într-o călătorie de studii, împreună cu un grup de cercetători, şi fuseseră primiţi călduros de către stăpân. Anume la acea întâlnire, Bogdan, tânărul de numai 25 de ani, a pus ochii pe şi mai tânăra, preafrumoasa Iulia Faliciu, nepoata soţiei lui Balint, cu care s-a şi căsătorit peste doi ani. Din păcate, n-am mai recunoscut „Casa Faliciu“, găsind acolo, după un secol şi jumătate de la acea întâlnire, o grămadă de moloz. A dispărut şi placa montată cândva pe ea cu inscripţia: „În această casă s-a născut şi a copilărit Iulia Faliciu (1840-1902), devotată soţie a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu şi mama genialei poete Iulia Hasdeu (1869-1885)“.

Oare din acele 300 de tone de aur pe care visează „canadienii“ să le extragă nu se putea de găsit 300 de grame de aur şi de salvat „Casa Faliciu“, care pentru noi, românii, prezenta o adevărată valoare istorică şi arhitectonică? Dar poate aceşti „canadieni“ nu s-au încumetat să salveze această casă de aceea că B.P. Hasdeu a tipărit la 1866 lucrarea sa „TALMUDUL ca profesiune de credinţă a poporului israelit“ (retipărită abia în acest an la Editura VICOVIA din Bacău, într-un volum ce conţine şi studiul lui August Rohling (1889), „Evreul după TALMUD“), lucrare care şi astăzi mai supără pe unii adepţi ai acestui curent religios.

…De ce am luat cuvântul „canadian“ în ghilimele? Pentru că am avut şi noi, basarabenii, un „canadian“ pe care-l chema Boris Birştein, un fost director de fabrică (un autohton nu s-a găsit să ocupe această funcţie!?) în Lituania ocupată de sovietici, apoi a emigrat în Israel, apoi în Elveţia, ajungând, în sfârşit, miliardar în Canada. A fost unul din cei mai iniţiaţi „specialişti“ în demolarea imperiului sovietic, în preluarea şi gestionarea operaţiei „Banii PCUS“, alături de Berezovski, Hodorkovski, Aven, Fridman, Potanin, Abramovici şi câţi alţii. Venind de peste Atlantic cu geanta-diplomat plină după proclamarea independenţei Republicii Moldova, acesta a „cianurizat“, a corupt, practic, toate guvernările basarabene, jefuind moldovenii cu atâta pricepere ca nimeni altul dintre ruşi.

Foto.4.Biserica in stil maramureseana inundata

 

 

 

 

Biserică în stil maramureşean la Roşia Montană, inundată. Foto: Vasile Şoimaru

…Dar am luat-o razna, abătându-mă  poetic de la subiectul zilei. Mineritul de la Roşia Montană încă din 1995 a fost concesionat de către firma canadiană Gabriel Resources Ltd, principalul fondator, cu 80% din acţiuni (statul român având doar 18%), al Societăţii mixte Rosia Montana Gold Corporation SA (RMGC), care intenţiona să deschidă cea mai mare şi „modernă“ exploatare auriferă la suprafaţă prin cianurare din Europa pentru simbolica sumă de trei milioane de euro.

Proiectul era prevăzut să se desfăşoare pe parcursul a 17 ani, pe o suprafaţă de 12 km², cuprinzând patru cariere deschise şi o uzină de prelucrare cu cianuri a aurului şi argintului, iar în Valea Corna, un iaz de decantare a substanţelor chimice cu o suprafaţă de 367 de hectare. Rezultatul estimat, cel afişat, desigur: 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint. Dacă aceste tone de aur şi argint ar fi extrase de români, asta ar însemna cam 15 grame de aur şi 80 de grame de argint pentru fiecare cetăţean al României! Dar pentru că încă planează pericolul marelui jaf „canadian“ al secolului, românilor le-ar putea reveni doar 2 grame de aur şi 11 grame de argint per capita! Care-i „românul-nebunu“ să renunţe la această „modestă“ avere? Poate doar politicienii care, posibil, deja şi-au ridicat „gramele“ de aur ce le-au revenit după semnarea promisiunilor din documentele proiectului dat.

Numai că aurul şi argintul de la Roşia Montană sunt doar un paravan pentru cea mai „curat murdară“ afacere auriferă a secolului XXI, pentru că valoarea metalelor rare, deloc rare aici, la Roşia, este de patru ori mai mare faţă de cea a aurului şi argintului, şi dacă statul român din extragerea aurului şi a argintului ar putea avea o redevenţă umilitoare de numai 6%, din metalele rare şi mult mai profitabile ce se găsesc din belşug în această zonă statul român nu va avea nicio iotă! Acestea parcă nici n-ar exista în solul Roşiei Montane. Despre ele niciun cuvânt, tăcerea fiind de aur şi argint, nu şi de arseniu, vanadiu, titan, galiu, crom, cobalt, nichel, molibden etc. Un întreg Afganistan concentrat într-o micuţă Roşie Montană! Şi nu trebuie să verşi un gram de sânge românesc („şi aşa o să-i terminăm pe români, cu cianură!“) pentru a pune mâna pe această grandioasă bogăţie. Şi n-aş vrea să cred că acel secretizat contract de concesiune prevede că orice metal în plus recuperat intră în beneficiul RMGC. Asta, DA!, patrioţi şi slugi ale poporului român… Unde eşti, tu, Ţepeş, Doamne?!

Foto.5.Reziduri intro mina istorica

 

 

 

 

Foto. Reziduuri într-o mină istorică, la Roşia Montană

Oamenii de ştiinţă de la Academia Română şi, spre marea mea bucurie, şi cei de la ASE Bucureşti, unii dintre ei fiind bunii mei prieteni, au desfiinţat acest „Proiect de cianurizare“, considerându-l neavenit pentru că nu există niciun argument de orice tip în favoarea lui: economic, social, istoric, ecologic, juridic, de patrimoniu, cel cu privire la drepturile omului etc. Bunăoară, este îngrozitoare imaginea acestor locuri după terminarea exploatărilor de minerit, aşa cum o descriu specialiştii, şi nu cea desenată la calculator de către „canadieni“: vor dispărea cei patru munţi de poveste: Orlea, Cetatea, Cârnic şi Jig-Văidoaia, în locul lor va apărea o uriaşă groapă, cu o adâncime de 300-400 de metri, iar alături, în Valea Cornii, un lac de decantare cu nămol şi ape cu cianură, rezultate din procesele tehnologice, de 367 de hectare, cu un dig de 185 de metri înalţime, în amonte de oraşul Abrud. În acest lac de cianură vor nimeri sate istorice, biserici din secolele XVIII şi XIX.

Foto.6.Lacul de decantare de la Geamana

 

 

 

 

Lacul de decantare de la Geamăna, în Valea Şesii. Foto: Vasile Şoimaru

Ca să înţeleg mai bine cum vor arăta aceste locuri după cianurarea lor, am mers şi la mina Roşia Poieni, unde deja există un lac de decantare la Geamăna, în Valea Şesii, un lac asemănător celui din proiectul „canadienilor“; o imagine din filmele de groază, pe care le văd şi azi în vis: un sat întreg cu tot cu cimitir, şi o biserică istorică, la care doar acoperişul se mai vede, scufundate în „apele“ tulburi, surii, verzi, roşietice ale lacului de decantare. Îţi plânge sufletul cu lacrimi roşii numai închipuindu-ţi peisajul imaginat al Roşiei Montane după ce „canadienii“ vor şterge putina cu zeci şi sute de eşaloane de aur, argint, arseniu, vanadiu, titan, galiu, crom, cobalt, nichel, molibden, din aceste locuri pustiite de ei în 17 ani de batjocură.

Şi promisiunea de creare a 25.000 de locuri de muncă s-a dovedit a fi o minciună sfruntată! Cifra aceasta, anunţată iniţial, pe parcursul a 15 ani s-a micşorat permanent, fiind azi de numai 500 de locuri de muncă. Sunt atât de puţine pentru rezolvarea acestei grave probleme a zonei date încât nici nu merită să vorbim despre ele, mai ales că pentru crearea unui locuşor de muncă la Roşia Montană, „canadienii noştri“ trebuie să bage în solul Apusenilor 480 de tone de cianură. Asta-i prea de tot!!! O crimă inimaginabilă în orice altă parte a lumii. Iar pentru extragerea unui kilogram de aur şi a unui kilogram de argint va trebui să bagi în solul Apusenilor câte 800 şi,  respectiv, 150 de kilograme de cianură, care, în cel mai bun caz, ar putea degrada în mai bine de un secol şi jumătate.

Decât să le permiţi „canadienilor“ să cianurizeze azi România, mai bine să fie păstrat aurul şi alte metale rare pentru generaţiile viitoare, în depozitele acestei adevărate bănci naturale de aur a României. Ei, cu siguranţă, vor şti şi vor dori să extragă aurul fără să-şi omoare cu cianură conaţionalii. Iar pentru cei care azi mor de foame neavând un loc de muncă la Roşia Montană, noi, cei 30 de milioane de români din întreaga lume – şi fiţi siguri că vor veni şi alte etnii în ajutorul moţilor care au salvat cândva Europa – îi vom susţine, ca să reziste până se vor trezi bieţii politicieni români şi neromâni şi vor declanşa exploatarea mineritului de la Roşia Montană în favoarea cetăţenilor români – români, maghiari, tătari, germani, ţigani, evrei şi slavi…

Aşa să ne ajute Dumnezeu! Pentru că noi, românii, ÎL iubim.

Vasile ŞOIMARU, dr. în economie, cetăţean şi alegător român necianurizat

Chişinău, septembrie 2013

 

P.S. Am scris aceste rânduri ca şi basarabenii să cunoască mai bine acest subiect arzător, pentru că, indiferent de rezultatele – pozitive sau negative – ale protestelor faţă de cianurizarea României, „canadienii“ vor căuta variante de rezervă ca să nu piardă miliardele de la Roşia Montană şi nu exclud că pe viitor Ţara va avea nevoie şi de cei din „Şcoala basarabeană“ pentru a o salva de cianurizare…

 

Roşia Montană, teren de luptă între doi tîlhari

Posted by Gabriela Petcu On September - 17 - 2013
Diana Maria Popescu_optMaria Diana Popescu 

 

Înainte de toate, îmi exprim respectul şi le mulţumesc din suflet sutelor de intelectuali români, prieteni ai revistei şi ai mei, care mi-au acordat votul de încredere într-un sondaj al editorialiştilor patrioţi. Cu toate că am primit pe adresa personală peste o mie de felicitări şi confirmări ale votului, topul reflectă, butonat, desigur, doar o parte din acestea. Adică mai puţin de jumătate. E inutil să mă mai întreb ce se întîmplă cu onestitatea de breaslă, cum şi de ce se înfruptă unii din popularitatea altora, chiar şi atunci cînd e vorba doar de un simplu sondaj. Dacă era un concurs cu premii, precis s-ar fi scos multe săbii din teacă. Războiul gratuit se poartă, nu mai e o noutate. Noutate nu mai e nici faptul că preşedintele ţării a fost din nou huiduit, de data aceasta la Ţebea. Nici nu cred că-i vreo problemă, s-a învăţat cu fluierăturile. O noutate mi se pare curajul omului care a aruncat cu o bucată de pîine în el. Să strici orzul pe gîşte, e chiar o problemă. Întrebarea e: de unde a avut românul acela pîine, cînd populaţia a sărăcit, iar economia a înflorit, potrivit unor aiureli ale guvernanţilor! Poate privită prin lupă măritoare. Cu sau fără preşedinte, aniversarea de la Ţebea îşi are rostul ei istoric, mai ales în aceste vremuri tulburi, pe pămîntul românesc, mereu tînjit de către alţii – însă, sinistraţii din Galaţi aveau mai multă nevoie de atenţia preşedintelui. Cît priveşte baia de mulţime, să zicem: manipulare, ideologie şi emoţii ieftine. Dar să lăsăm subiectul, avem, vorba francezului, „alte mîţe de biciuit”. De pildă, afacerea Roşia Montană, un periculos tun de exportat bani, fără discuţie, un cancer al corupţiei. De fapt, dacă mă gîndesc mai bine, cancerul corupţiei autohtone a cuprins Parlamentul şi Guvernul, R.M.G.C. doar a fost sădită în brazda unui teren fertil. Oricît s-ar bate analiştii noştri în datul cu părerea, ca pe şanţ, oricît ar crede protestatarii că manifestaţiile lor au contat, Sörös ne-a adus exact acolo unde a vrut portofelul lui. Roşia Montană a ajuns cîmp de luptă între doi celebri tîlhari, hămesiţi după bani, culmea, coreligionari: miliardarul american de origine maghiară, George Sörös şi Beny Steinmetz, cel mai bogat israelian şi principal acţionar al Gabriel Resources. Între cei doi se poartă de ani buni o luptă crîncenă în care sînt incluşi Tony Blair şi preşedintele Guineei, iar din complot nu lipsesc tentativele de asasinat şi procesele în instanţă. Deci, ce dovedeşte afacerea Roşia Montană? Că Ţara a fost lăsată să ajungă terenul de luptă al hoţilor, că ne guvernează iresponsabilii interesaţi doar de dîra lăsată de bani spre buzunarele lor nesătule. Şi tot ei strigă în gura mare că nu vînd Ţara, N-o vînd, dar o fac cadou. Afacerea Roşia Montană mai dovedeşte că niciun guvernant nu are apetit pentru fişa postului şi se leagănă în fotoliu cu gîndul la banii fierbinţi obţinuţi din mişmaşuri, pe care îi parchează liniştiţi în off-shore-uri, în insulele Cayman sau în alte paradisuri fiscale.

 

Pe plan internaţional, Rusia mută şi cîştigă. Şah-mat în dosarul sirian! Putin sfidează Washingtonul şi-i pune frînă lui Obama, chiar dacă acesta, de formaţie avocat, avea reflexul de a sufla şi-n iaurt. Din nefericire, tot suflînd, s-a aşezat singur la zid cu toate operaţiunile de agresiune. Deşi, lovitura la adresa regimului Assad va veni mai devreme sau mai tîrziu, jocul marilor puteri e pe sfîrşite. Obama şi-a aşternut paturi luxoase în toată lumea şi trăieşte înarmat pînă în dinţi, într-un vis nerealist! Îi va lua ceva timp să se dezmeticească şi să descoperă că a prizat halucinogene!

 

Să mai spună cineva că ruşii nu au diplomaţi de carieră! După ce a transferat în Siria mai multe sisteme de apărare antirachetă S-300, Putin oferă Iranului sisteme de rachete ultra-performante şi un al doilea reactor nuclear pentru centrala de la Boushehr. În plin conflict sirian, tranzacţia capătă un caracter simbolic. Acest acord militar cu Teheranul, alt aliat al regimului de la Damasc, este o reluare a contractelor de armament ruso-iraniene, întrerupte acum doi ani la decizia lui Dmitri Medvedev, pe atunci preşedinte. Iată că, Occidentul, care a cîştigat cursa înarmărilor şi pe cea economică în faţa blocului socialist, a pierdut lupta ideologică şi, în curînd supremaţia. Care e ironia? Păi, Occidentul s-a dovedit a fi mai socialist decît blocul comunist, aceasta însemnînd că au pierdut confruntarea. E ca şi cum ai lupta cu maidanezii care te încolţesc, la un moment dat îi răpui, dar lupta te costă atît de mult, încît la sfîrşit ajungi să umbli în patru labe şi să urli la lună. China are la putere un regim comunist, fără acea demotivare indusă de un astfel de regim, dar are o economie de piaţă extrem de vie, prin care va ajunge să domine următoarele decenii. La fel ca şi femeile ieftine din şourile păcătoase, care cred că doar nurii contează, dictatorii moderni şi-au făcut transplant de putere şi bogăţie înlocuind sufletul şi raţiunea. Lumea trebuie reparată, iar obsesivii înscăunaţi care cred că au fost aduşi de Moş Crăciun să facă ordine în lume precum le taie capul şi să ia caimacul, trebuie trimişi la pensie în sanatorii. Noroc că, încetul cu încetul, vor pierde supremaţia militară şi economică, fiindcă altfel, cine ştie cum am mai fi sacrificate popoarele care nu le-ar accepta pretenţiile aberante. Dumnezeu a creat lumea liberă în armonie. De ce trebuie monopolizată, gestionată, supusă?

heading-articol

S. C. RMGC nu mai exista de drept din decembrie 2009

Posted by Stefan Strajer On September - 14 - 2013

S. C. RMGC nu mai exista de drept din decembrie 2009

Afacerea Roşia Montană este construită pe o ilegalitate

Vasile ZARNESCU_CV

Autor: col. (r) Vasile Zǎrnescu

 

Într-un interviu acordat în 25 iulie 2011 site-ului cotidianul.ro, avocatul Gheorghe Piperea, specializat în probleme de insolvenţă judiciară, a explicat cum afacerea „Roşia Montană“ este construită pe o ilegalitate.

***

De aproximativ o lună de zile, în contextul exploziei preţului aurului, a devenit tot mai evident faptul că iniţiatorii proiectului minier de la Roşia Montană, precum şi autorităţile române se grăbesc să demareze exploatarea preţiosului zăcământ din Apuseni.

Cei de la Roşia Montană Gold Corporation au dat năvală din nou pe televiziuni şi în presa scrisă cu o sumedenie de materiale publicitare extrem de bine plătite, iar puterea actuală – susţinătoare ferventă a exploatării aurului din Apuseni, rezolvă şi ultimele probleme care mai stăteau în calea canadienilor de la Gabriel Resources. În acest sens poate fi explicată şi brusca răsucire a udemeriştilor, care până mai ieri erau adversari înverşunaţi ai acestui proiect.

Însă, o chestiune esenţială privind proiectul exploatării aurului de la Roşia Montană nu s-a luat în calcul şi nimeni nu discută despre ea. Această imensă inginerie financiară în care România este spoliată nemilos se construieşte pe o ilegalitate mai mult decât evidentă. Anume că, Roşia Montană Gold Corporation este o structură a cărei dizolvare/lichidare judiciară ar fi trebuit făcută  încă din anul 2009!  Conform unei decizii a Justiţiei române. Pentru a afla mai multe amănunte despre această veroasă afacere, cotidianul.ro a stat de vorbă cu avocatul Gheorghe Piperea, specializat în probleme de insolvenţă judiciară.

Cotidianul.ro: Domnule avocat Piperea, în 2009, Tribunalul Alba Iulia a dat o hotărâre în urma căreia societatea RMGC trebuia lichidată sau dizolvată. Care sunt temeiurile juridice ale acestei decizii date de instanţa de la Alba?

Av. Gheorghe Piperea: Trebuie să precizez că, într-adevăr, această societate comercială, RMCG, trebuia desființată încă din data de 31 decembrie 2009. Legea societăţilor comerciale spune că orice persoană interesată poate să ceară constatarea de drept a lichidării unei societăţi în cazul în care se constată că pierderile pe care le are societatea respectivă depăşesc jumătate din activul net contabil.

Ei bine, istoria societăţii RMCG este aşa: În 2008, cei de la RMCG au convocat o adunare generală a acţionarilor, la care statul român (acţionar la vremea aceea cu 19 la sută, prin Minivest Deva) nu a participat. De altfel, domnii de la Mininvest Deva nu au participat niciodată la nici o şedinţă a acţionarilor de la RMCG. La acea adunare generală a asociaţilor, cei care manageriază RMCG au spus că pierderile companiei sunt atât de mari, aproape 650 milioane ron, încât se impune de urgenţă investirea unor sume mari de bani în firmă. Statul român, în baza celor 19 procente din companie pe care deţinea atunci, era obligat să facă o infuzie de capital de aproximativ 115 milioane ron, bani pe care evident că Minivest Deva nu i-a avut. Şi aşa dăduseră pe nimic celor de la Gabriel Resources concesiunea de la Roşia Montană, chestiune care s-a întâmplat în anul 1999 (în vremea în care ministrul Industriilor era P.D.L.-istul Radu Berceanu – n. red.).

Revenind la chestiunea dizolvării juridice a RMGC, trebuie spus că societatea cu pricina, constatând că a ajuns la asemenea pierdere financiară care depăşeşte activul net contabil, a convocat acea adunare generală a acţionarilor, în care ar fi trebuit ori să constate că societatea trebuie închisă, lichidată, ori că trebuie continuată, dar numai în două condiţii mari şi late: reducând capitalul social până la nivelul activului net contabil sau reconstituind capitalul social. Atenţie, este vorba despre reconstituirea capitalului social şi nu despre majorarea capitalului social! Este o diferenţă esenţială între cele două operaţiuni. Reconstituirea capitalului social presupune, conform legii în vigoare, aducerea capitalului social la un nivel echivalent cu jumătate din valoarea activului net contabil.

– Bun, şi acţionariatul RMGC ce a făcut, ce cale a ales în privinţa acestor pierderi financiare uriaşe?

– Evident că cei de la Roşia Montană Gold Corporation nu au făcut nici reducere de capital social şi nici reconstituire de capital social. De reducere nici nu s-a pus problema, iar reconstituirea de capital social presupunea că trebuiesc aduşi nişte bani de acasă, ca să explic cât mai simplu. Domnii de la RMGC au apelat, însă, la o şmecherie şi au majorat capitalul social, atenţie, fără a aduce vreun ban. Au luat nişte creanţe pe care ei, ca acţionari majoritari le au şi le-au convertit în acţiuni.  Adică ce au făcut ei?! Au hotărât să apară în documentele contabile cum că acţionarul majoritar al RMGC, respectiv Gabriel Resources să apară cu diverse sume de bani pe care le-ar fi împrumutat de-a lungul timpului companiei. Evident că lucrurile au decurs relativ simplu, s-au fabricat nişte documente care au fost introduse ulterior în contabilitatea firmei de la Roşia Montană, şi ia uite cum le-a apărut canadienilor o mare şi frumoasă creanţă pe care au convertit-o în acţiuni. Nici măcar un leu cash nu a fost adus ca participaţie la această majorare de capital social.

De altfel, puteţi vedea în încheierea de şedinţă de la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Alba, din 29 decembrie 2009, în care a fost respinsă decizia de majorare a capitalului social, sunt trecute toate aceste întâmplări. Respingerea dată de instanţa de la Alba a devenit irevocabilă. Iar instanţa a spus cât se poate de clar şi de simplu: „Această majorare de capital este nelegală, întrucât se încalcă articolul 201, alineatul II, din lege. Nu e o creanţă certă, nu aţi dovedit nici un moment că aţi dat realmente acele sume de bani societăţii RMGC, aşadar nu se poate lua în discuţie majorarea capitalului social şi transformarea unei creanţe care, în fapt, nu apare nicăieri în acţiuni“.  Tot în acea decizie irevocabilă – sublinie, irevocabilă – instanţa de la Alba a mai spus un lucru: „Acţionarul principal de la RMGC nu a respectat dreptul acţionarului minoritar (statul român, prin societatea Mininvest Deva) de a spune da sau nu la această majorare de capital social. Şi nu numai că nu au fost respectate drepturile societăţii Mininvest Deva, dar nici măcar nu a fost convocată, conform legii, adunarea generală a acţionarilor“.

– Care au fost urmările concrete ale deciziei date de Tribunalul Alba?

– Fireşte că cei de la RMGC au făcut o nouă cerere de menţiuni pentru majorarea capitalului social, iar, între timp, onor Guvernul României, în 2010, a schimbat legislaţia privind Registrul Comerţului, eliminând din lege prevederea conform căreia un judecător delegat trebuie să se pronunţe pe legalitatea unei cereri de majorare de capital social, această competenţă revenind doar directorului Registrului Comerţului din județul respectiv. Mai pe româneşte spus, Guvernul a scos Justiţia din joc în privinţa pronunţării pe legalitatea unor cereri făcute de societăţile comerciale. Dar, staţi aşa, că asta nu e tot! Culmea este că această nouă cerere făcută de RMGC de majorare a capitalului social a fost din nou respinsă, chiar şi aşa, în condiţiile în care guvernul netezise drumul către aprobarea majorării de capital social. Numai că de data asta, băieţii de la RMGC au apăsat butoanele potrivite şi, la recursul cerut de ei, conform noii legislaţii, au primit, în sfârşit, aprobarea pentru această majorare ilegală de capital social. Repet, majorare ilegală, ca să fie foarte clar pentru toată lumea!

– Statul român, respectiv Mininvest Deva, ce a făcut, cum şi-a apărat procentele?

– Minivest Deva nu a făcut nimic, probabil că asta era înţelegerea. De altfel, cu ocazia acestei majorării ilegale  de capital social, Mininvest Deva a mai rămas cu doar 0,6 la sută din acţiunile la RMGC.

– Înțeleg că există, în continuare, posibilitatea legală ca cineva, oricine, orice persoană interesată sau ONG interesat să poată cere în instanță constatarea lichidării/dizolvării de drept a societății comerciale Roşia Montană Gold Corporation.

– Da, corect! ONG-urile, persoane fizice sau chiar parlamentarii în nume propriu pot cere oricând instanţei constatarea încetării de drept a existenţei societăţii comerciale RMGC. A lichidării juridice a acesteia. Totul e să şi vrea cineva să facă acest lucru. Nu vedeţi că toată lumea implicată mai mult sau mai puţin în lupta împotriva derulării acestui proiect minier absolut scandalos, se fereşte să ia o poziţie mai dură sau să ia taurul de coarne şi să lupte până la capăt?! Pentru că, în justiţie, vă garantez că lucrurile s-ar desfăşura extrem de simplu – pentru că ilegalitatea comisă de AGA a RMGC este evidentă, şi succesul unei astfel acţiuni civile ar fi garantat. Nici un judecător cu mintea întreagă din România, desigur, pe fondul stârnit de importanţa unui asemenea proces, nu ar îndrăzni să încalce legea şi să dea altă decizie decât aceea de lichidare/dizolvare juridică a societăţii comerciale RMGC. Şi astfel s-ar pune definitiv punct uneia din cele mai scandaloase înşelăciuni din istoria României, comisă de o firmă, cu acordul sau chiar cu ajutorul autorităţilor române, în dauna interesul naţional.

– Din punct de vedere juridic există posibilitatea ca acei reprezentanţi ai statului care şi-au dat acordul sau chiar au ajutat la înfăptuirea acestui şir de ilegalități să suporte consecinţele penale ale faptelor lor?

– Teoretic da, dar nu aş vrea să mă pronunţ eu pe această chestiune. Vă spun doar atât, totul e să existe voinţă pentru aşa ceva. Şi ar mai trebui adăugat în acest sens încă ceva. Că pot răspunde penal şi aceia care au dat, odată cu concesiunea, şi hărțile importantului zăcământ minier de Roșia Montană. Pentru că trebuie spus foarte clar încă un lucru pe care mulţi evită să îl spună cu voce tare: la Roşia Montană, nu doar zăcământul de aur este important, ci, mai ales, cantitatea uriaşă de uraniu care se află acolo. Probabil că bătălia asta se dă nu atât pentru aur, deşi şi acesta nu e deloc de neglijat, mai ales acum, când preţul acestui metal preţios a urcat la cote uriaşe, ci, mai ales, pentru nepreţuitul uraniu din Apuseni.

La chestiunile explicate de avocatul Gheorghe Piperea, în legătură cu afacerea complicată de la Roșia Montană, mai trebuie adăugat un lucru deloc lipsit de importanță. În acţiunea de la Tribunalul Alba Iulia, RMGC a fost reprezentată în instanţă, dar şi ulterior de casa de avocatură Ţucă şi Asociaţii. Avocaţii de acolo, cei care îl reprezintă pe Traian Băsescu în toate acţiunile din justiţie. Ultimul proces în care această casă de avocatură l-a reprezentat pe Băsescu este procesul (pierdut de şeful statului) în care preşedintele României i-a cerut daune morale deputatului PSD Mugurel Surupăceanu, care îl acuzase de implicare în comerţul cu etnobotanice.

Parafrazând formula de salut a lui Mircea Badea, putem afirma – referitor la afacerea scandaloasă de la Roşia Montană , că trăim în România, unde nimic nu e întâmplător.

25 iulie 2011

Cristina Horvat

Sursa: http://www.cotidianul.ro/gheorghe-piperea-societatea-comerciala-rmgc-nu-mai-exista-de-drept-din-decembrie-2009-152817/

Rosia Montana.Stema

 

ADDENDA

 

Republicăm acest material vechi de doi ani pentru a atrage atenţia guvernanţilor şi parlamentarilor că  se află pe un butoi cu pulbere. Pentru că toţi guvernanţii au tergiversat problema lichidării acestei afaceri veroase numai pentru că au fost mituiţi de aceşti „investitori strategici“ escroci. Culmea este că şi unele posturi de televiziune, ca, de exemplu, Antena 3, deşi prezintă protestele din Bucureşti şi din alte oraşe, difuzează, de multă vreme, clipuri publicitare în favoarea escrocheriei de la Roşia Montană – ca dovadă că se înfruptă din banii de propagandă ai lor. O dovadă irefutabilă este clipul cu scîrba numită Sanda Lungu, de mai mult timp prezentă pe ecranul Antena 3. Întrebată de reportera clujeană Oana Moisil cum mai e cu croşetatul, nemernica i-a răspuns că ea „face călcîiul, iar voi faceţi laba“; Oana Moisil insistă: „La companie ce lucraţi?“ La care putoarea răspunde nonşalant: „Fut buha. Aceea fac“!

Acestui gen de „oropsiţi“ le ia, acum apărarea premierul demagocrat“ – cum îl porecleşte generalul (r.) Aurel Rogojan – Victor Ponta. Şi de data asta Victor Ponta se dovedeşte a fi ipocrit, fariseu şi, evident, antiromân. Pe vremea când era contra proiectului Roşia Montană „fiindcă era contra lui Traian Băsescu“, a apărut acest interviu al avocatului Gheorghe Piperea. Ca jurist şi ca unul care contesta proiectul, era imposibil ca Victor Ponta să nu-l fi citit. De aceea, acum minte cu neruşinare. Şi acum se apără, chipurile, cu promisiunea făcută nevesti-si! Şi Traian Băsescu se apăra pentru greşeala că îl pusese pe ziaristul de-mâna-a-doua Elvis Săftoiu şef la S.I.E. pentru că nevestica lui îl rugase să-l facă şef acolo. Acum se dă de gol că nu este nici o diferenţă între guvernanţi din punct de vedere politic. Vedeţi de ce 90 la sută dintre parlamentarii şi dintre guvernanţii din toată această epocă sinistră, postdecembristă, trebuie puşi la zidul de la Târgovişte? Trebuie pregătită o nouă lovitură de stat – adică o revoluţie reuşită – în favoarea românilor, nu a „investitorilor strategici“ ca escrocii de la R.M.G.C., Bechtel, Chevron etc.!

De aceea, şi „oropsiţii“ de mineri – colegii de propagandă ai Sandei Lungu – care s-au ascuns în mină trebuie lăsaţi acolo! Să crape acolo, fiindcă tot se laudă că mor de foame, dacă nu sunt plătiţi de escrocii de la R.M.G.C.; sau să se apuce şi ei de croşetat.

Premierul Victor Ponta, dacă nu vrea să fie linşat de popor – fiindcă nu mai are de unde „să fugă“ cu elicopterul ca Nicolae Ceauşescu, elicopter în care l-au urcat cu forţa conspiratorii conduşi de trădătorul ex-general Athanasie Stănculescu –, ca fost procuror şi ca actual premier, trebuie să dea curs sugestiilor avocatului Gheorghe Piperea: să-i bage, prompt, la gherlă pe toţi escrocii – direcţi sau colaterali – din afacerea pernicioasă Roşia Montană, începând cu „investitorii strategici“, cu slugile lor de la Mininvest Deva şi cu miniştrii care au facilitat tergiversarea lichidării acestei celei mai periculoase acţiuni contra României! După care să declare comuna Roşia Montană zonă calamitată şi să acorde o indemnizaţie de subzistenţă familiilor năpăstuite din localitate, cu excepţia celor care sunt angajaţii firmei falite şi ilegale R.M.G.C.!

Sau, cumva, dacă l-a avut de consilier pe pro-poponarul Remus Cernea, a fost „convins“ de ideea idioată execrată de ăsta că „Va fi democraţie în România atunci când la preşedinţia ţării va ajunge o lesbiană rromă”? (Vedeţi aici: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Politica/139881/Remus-Cernea-Romania-va-fi-libera-cand-va-avea-presedinte-o-lesbiana-rroma-si-atee.html). Cred că nu mai are nimeni dubii că premierul Victor Ponta, cu asemenea „consilieri“,  a apucat pe o cale greşită. Protestatarii contra escrocilor de la R.M.G.C. trebuie să-şi sporească energia şi numărul.

E posibil să-i alungăm pe aceşti guvernanţi şi parlamentari incompetenţi, venali şi corupţi.

13 septembrie 2013

Colonel (r.) Vasile Zărnescu

 

 

 

Dinamitarea Roşiei Montane grăbită de şantajul asasinilor economici şi asasinilor politici

funar_gheorghe1

Autor: Dr. Gheorghe Funar (Cluj-Napoca)

 

Pe lângă jefuirea uriaşului zăcământ de aur, argint, wolfram, uraniu, arseniu, vanadiu, titan, galiu, crom, nichel, cobalt, germaniu şi molibdem de la Roşia Montană, asasinii economici şi asasinii politici au pus la cale distrugerea pentru totdeauna a geografiei, vieţii umane, faunei şi florei pe zeci de kilometri pătraţi în jurul acestei localităţi multimilenare. Pentru atingerea acestor obiective este sfidată Constituţia României şi Legea minelor, Legea nr. 85/2003, care, la art. 11, alin.1, prevede că „efectuarea de activităţi miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervaţii naturale… sunt strict interzise“.

Comuna Roşia Montană este protejată, prin Legea nr. 5/2000, anexa nr. 3, ca patrimoniu naţional de valoare excepţională, iar satul Roşia Montană este înscris în lista monumentelor istorice, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 646 bis din 16 iulie 2004.

Pentru exploatarea şi jefuirea bogăţiilor Poporului Român aflate la Roşia Montană, pe lângă folosirea a 200.000.000 kg cianură, proiectul R.M.G.C. prevede utilizarea a 150.000.000 kg dinamită pentru dislocarea a circa 200.000.000 tone de rocă eruptivă dură. Pe durata exploatării de 16 ani se vor efectua 3.000-3.200 explozii, folosindu-se 50-60 tone de dinamită la fiecare explozie. Aceste explozii sunt prevăzute a se repeta din două în două zile şi vor produce cutremure locale cu magnitudinea de 1,5-4 pe scara Richter, care nu vor avea epicentrul în adâncime, ci la suprafaţă. Ca urmare a celor peste 3.000 de explozii necontrolate şi a cutremurelor provocate nu va mai sta piatră pe piatră pe raza actualei comune Roşia Montană, vor fi distruse toate clădirile existente, vor fi pulverizate toate galeriile din vremea dacilor şi romanilor, se va prăbuşi barajul proiectat a avea o înălţime de 185 m, vor pleca la vale uriaşele halde de steril şi conţinutul iazului de decantare care vor „mătura“ toate localităţile din aval şi vor contamina cu cianură râurile din apropiere, Dunărea, Delta Dunării şi Marea Neagră. Zona actualei comune Roşia Montană va fi transformată într-un pustiu nelocuibil în următorii 200-300 de ani. La Roşia Montană va fi iadul pe pământ! Iniţiatorii şi susţinătorii proiectului R.M.G.C. repetă că aceasta este o dezvoltare durabilă a zonei. Este incredibil, dar adevărat, că unii membri ai Sindicatului „Viitorul Mineritului“ de la R.M.G.C. protestează şi susţin că intră în greva foamei împreună cu membrii lor de familie, dacă Parlamentul României nu aprobă rapid legea care să permită R.M.G.C. să le dinamiteze locuinţele şi anexele gospodăreşti, bisericile şi mormintele strămoşilor lor. „Ochiul dracului“ le-a luat minţile la mulţi oameni bogaţi, dar şi la cei  săraci.

Până acum, nimeni nu a îndrăznit să-i tragă la răspundere pe toţi cei care, între anii 1997-2013, au pus la cale, au susţinut şi fac lobby pentru firma internaţională R.M.G.C., cu acţionariat în continuă mişcare. Este evident că toţi cei implicaţi în afacerea Roşia Montană nu au acţionat în zadar, ci pe sume variabile, reprezentând preţul trădării de Neam şi Ţară.

Susţinătorii proiectului R.M.G.C. au ocolit până acum, cu multă abilitate, adevărul referitor la distrugerea cu 150 milioane kg dinamită a trei munţi, a numeroaselor monumente istorice şi a comunei Roşia Montană, precum şi cel care vizează producerea a peste 3.000 de cutremure artificiale în Munţii Apuseni. Nu este exclus ca semnatarii din partea ministerelor care şi-au dat acordul şi miniştrii care au votat în şedinţa de Guvern pentru recentul proiect de lege privind Roşia Montană să declare că nu au ştiut nimic despre proiectul de dinamitare a localităţii şi a celor trei munţi, nici de cele peste 3.000 de cutremure programate de către R.M.G.C.

Partidul România Mare solicită europarlamentarilor din România să aducă la cunoştinţa Parlamentului European planul criminal, unic în Europa, vizând dinamitarea Roşiei Montane, folosirea a 200.000.000 kg cianură şi producerea a peste 3.000 de cutremure devastatoare. De asemenea, P.R.M. insistă pentru retragerea de către Guvernul Ponta, de la Parlament, a proiectului de lege referitor la afacerea criminală de la Roşia Montană.

Văzând că proiectul de lege „fabricat“ de R.M.G.C., însuşit în unanimitate de membrii Guvernului Ponta II (unde a fost adus de către ministrul Dan Şova, care l-a primit, probabil, de la mama sa [vitregă – n. red.], Ana Diculescu Şova, care printr-o firmă de avocatură, acordă asistenţă juridică Companiei Roşia Montană Gold Corporation în toate litigiile cu privire la proiectele de exploatare auriferă pe teritoriul României) şi înaintat Parlamentului României pentru aprobare, a generat mari şi numeroase  manifestaţii publice de protest în Bucureşti şi multe dintre marile municipii ale ţării, asasinii economici şi asasinii politici străini şi autohtoni, precum şi cozile lor de topor, au trecut la şantaj. Ei au obrăznicia să ameninţe Poporul Român că se vor adresa instanţelor internaţionale şi vor solicita daune de două sau patru miliarde de dolari U.S.A. pentru cele 600 milioane dolari U.S.A. cheltuite până acum. Această ameninţare va fi materializată dacă nu li se permite celor de la R.M.G.C. să dinamiteze cea mai veche exploatare de aur din lume, să declanşeze peste 3.000 de cutremure devastatoare, să folosească 200.000.000 kg cianură, să producă cel mai mare dezastru ecologic din Europa şi să scoată din România tot concentratul minier de la Roşia Montană, evaluat cu mult peste 100 miliarde euro. În realitate, R.M.G.C. şi-a asumat riscul şi a cheltuit în avans o sumă de cel mult 600 milioane dolari U.S.A. pentru achiziţii de case şi terenuri, descărcarea de sarcină arheologică, acte de corupţie şi numeroase sponsorizări, fără a fi obţinut acordul de mediu şi fără a avea aprobările legale necesare pentru începerea exploatării şi jefuirii uriaşului zăcământ de la Roşia Montană.

În fapt, R.M.G.C. are şansa să pretindă daune de la semnatarul contractului cu Minvest Deva. Abia în aceaste zile, românii manipulaţi de 15 ani printr-o publicitate agresivă a R.M.G.C. au ocazia să afle că există doar o singură semnătură românească şi aceia fără valoare juridică pe contractul „beton“ cu care şantajează acum Parlamentul României pentru a vota o lege care să acopere toate fărădelegile şi actele de corupţie din perioada 1997-2013. Conform contractului de societate încheiat între membri fondatori, din anul 1997, în cazul în care nu începe exploatarea la Roşia Montană succesorii Euro Gold Resources S.A. pot pretinde de la Minvest Deva numai cota parte din contribuţia la capitalul social, care a fost de 357.500 dolari U.S.A. Între timp, nici cei de la R.M.G.C., nici avocaţii lor din mass media, nici Guvernul Ponta şi probabil că şi mulţi dintre senatorii şi deputaţii din Parlamentul României nu au aflat că a intrat în procedura de insolvenţă Minvest Deva.

Cetăţenii români aşteaptă ca R.M.G.C. şi Guvernul Ponta să dea publicităţii lista foarte lungă cu persoanele fizice şi persoanele juridice care au fost „sensibilizate“ financiar şi cu ce sume spre a susţine proiectul lor pentru Roşia Montană.

Ca urmare a reacţiei ferme a românilor ieşiţi în stradă, în număr din ce în ce mai mare, sunt şanse mari să se aducă la cunoştinţa opiniei publice adevărul privind escrocheria şi genocidul pregătit la Roşia Montană împotriva Poporului Român, iar marii ţepari vor conştientiza că au luat o ţeapă în România în încercarea de a distruge localitatea Roşia Montană şi de a jefui un zăcământ uriaş lăsat Poporului Român de Bunul Dumnezeu în Grădina Maicii Domnului.

Cluj-Napoca,

12 septembrie 2013

Dr. Gheorghe Funar

N. red. Articolul a fost trimis, prin e-mail, de d-l Gheorghe Funar premierului, tuturor parlamentarilor şi mai multor organe de presă.

 

 

 

 

 

 

Roşia Montană şi subminarea economiei naţionale româneşti

Posted by Stefan Strajer On September - 13 - 2013

Adrian BotezRoşia Montană şi subminarea economiei naţionale  româneşti

 

Autor: prof.dr. Adrian Botez

 

…Când vine vorba de Roşia Montană (şi, zilele astea, oare, când nu vine vorba de…?) – toţi jurnaliştii TV şi toţi politicienii români o fac pe proştii. Ocolesc, cu grijă şi cu premeditare infracţională – esenţa problemei „Roşia Montană”. Până şi paiaţa sfertodoctă, de la Antena 3 („de la miezul nopţii”), Mircea Badea, este pusă în mişcare de acest resort al trădării naţionale, prin subminare premeditată a economiei naţionale româneşti: „Mă interesează spre deloc problema Roşiei Montane. Este treaba celor de acolo, de la Roşia Montană. Să facă ăia referendum!”.

 

Şi care este, în definitiv, „esenţa problemei Roşia Montană”?! Pentru că, orişiunde dai cu telecomanda, vezi numai şmecheri care-ţi împuiază capul cu „necesitatea locurilor de muncă, pentru minerii muritori de foame de la Roşia Montană, cărora le decedează de sete copiii…!” (de parcă, până să vină bandiţii mondiali/afaceriştii de la GCRM, toate familiile de mineri aveau, pe masă, numai cozonaci şi fazani fripţi!) – şi auzi numai bocetele, dublate de priviri scânteind de şmecherie, pe sub mânecă, ale liderului sindical „roşio-montaniard”, Cristian Albu – bocete pe jumătate apocaliptice şi pe jumătate sfruntate („Mulţi sunt supăraţi că le-au plecat copiii prin alte locuri, chiar prin alte ţări, în căutarea unui loc de muncă. Noi sperăm că va reporni mineritul în Apuseni şi vor fi create mii de locuri de muncă, aşa cresc şansele ca familiile să rămână unite (…). Guvernul trebuie să ţină cont de voinţa oamenilor şi trebuie să ia măsuri cât mai repede ca să repornească mineritul în Apuseni” – cf. economica.net). “Copiii” pleacă de peste tot, din toate localităţile României (n-are monopol, în acest sens, Roşia Montană!), pentru că nu există politici sociale, de la nicio formaţiune/gaşcă politică românească (?), ajunsă la putere. Dar… ce e cu ultimatumul ăsta, legat de „şanse familiale” şi de „voinţa oamenilor”? Ce şanse, anume? – şi, oare, „voinţa oamenilor” dintr-un sat/comună de munte al/a României, din debutul veacului al XXI-lea, trebuie să producă defecaţie, peste interesul naţional şi peste zestrea nepoţilor/stră-nepoţilor români, din viitor (dacă România şi românii vor mai avea viitor!)?! Nu credem că are dreptul cineva, fie şi câteva sute ori câteva mii de oameni din România, să „toace”, după bunul plac (…”voinţă”), avuţia naţională a României – de parcă acea avuţie ar fi… şlapii de sub paturile minereşti… de parcă n-ar exista reverberaţii, în viitorul îndepărat, ale atitudinii unui popor istoric, în legătură cu modul cum acesta a administrat, la un moment dat, avuţia decisă de Dumnezeu, unui Neam Întreg, pentru toată istoria sa de expresie tetrestră.

 

Dacă, la Roşia Montană, minerii vor scoate aur, argint, uraniu, wolfram etc., prin investiţii pur româneşti – nu cumva, oare, îşi vor rezolva, şi ei, problema lor socială? –  …dar, în primul rând, oare, aceşti minţiţi/amăgiţi mineri nu vor mai fi apărând/compărând, ca asasini/complici la asasinatul de Viitor Românesc, în faţa Istoriei Românilor!

 

Să vedem, deci. Chiar există, în România, un stat în stat, numit „ROŞIA MONTANĂ”? Nu. Se pare că nu. Există, însă, o localitate românească, în România, cu acest nume – şi având, în subsolul ei, bune de exploatat, metale şi nemetale extrem de căutate, pe plan mondial. Plan în care criza „globalistă” (criză artificială, dar dovedind că resursele naturale s-au împuţinat alarmant, pe Terra, iar bogăţia şi puterea ar trebui s-o deţină, în plan terestru, tocmai statele care mai au resurse naturale… dacă nu ar interveni, în „borşul mondialist”, vechea meteahnă a omenirii: atitudinea colonialistă, de jaf sistematic şi crimă/genocid!) – da, criza “globalistă” lucrează cumplit. Pe restul Terrei, criza asta, bătu-o-ar vina, lucrează mai ceva chiar decât în România.

 

…Ce metale, ziceam mai sus, că am avea noi, românii, de exploatat? Deh, „nişte metale, acolo…” (ne zic străinii, cu balele curgându-le pe la colţurile gurii, ca maidanezilor turbaţi… numai buni de eutanasiat!). Adică, de fapt, metale, colo, unul şi unul: aur, argint, wolfram, uraniu, titaniu, vanadiu, cesiu, indiu etc. – atât de intens căutate, că şi-a băgat coada până şi dl Mark Rich (“Mark Rich – magnat evreu cu cetăţenie americană, apropiat de Mosad. El s-a aflat în spatele firmei canadiene Gold Corporation, companie cu 80% acţionariat pestriţ, pe care îl controlează însă Rich (…) Ca urmare, zăcământul de la Roşia Montană urmează a fi epuizat de către Gold Corporation Roşia Montană LTD în numai 15 ani, Statului Român revenindu-i numai 2% din acestă exploatare”cf. Rapoarte ale “ale foştilor ofiţeri SRI”, strânse sub titlul O ţară subjugată economic şi politic de concernele evreieşti).

 

Precum afirmă şi rapoartele „foştilor ofiţeri SRI”, Mark Rich & Comp. nu vor rezolva nici…”mama şomajului”: exploatarea cu cianuri este una extrem de rapidă (şi, deci, apocaliptic-distructivă de mediu natural…!), exploatarea cu cianuri este una sub formă de jaf fulgerător: minereurile subpământene vor fi epuizate în cel mult 15 ani (statul român, condus, de 23 de ani, de trădători de ţară, alegându-se cu “praful de pe tobă”!)… Şi, după aia? Păi, ca şi înainte: „şomaj pe pâine”(?)… –  doar că… România nu va mai avea ocazia şi motivul să-şi mai crească şi dezvolte demagògii: România va fi fost, între timp (prin imbecila, dar vinovata  trădare, de autentice iude, a politicienilor şi jurnaliştilor TV – dar şi prin „tembelismul de stat” […în fund!!!], al …telespectatorilor!),  jefuită rapid, ca la un “hold-up”, de toate resursele ei naturale, de către nişte străini obraznici, prin intermediul unor politicieni şi jurnalişti trădători de ţară şi de Neam (politicieni şi jurnalişti care-şi vor zornăi, prin buzunare, o vreme, ceva mărunţiş, din “comisioanele” – …de fapt, „arginţii lui Iuda”, ai dlui Mark Rich…!).

 

Rezumăm: „esenţa problemei Roşia Montană” constă, de fapt, în ceea ce actorul Florin Zamfirescu a fost împiedicat să mărturisească, la Antena 3, în după-amiaza zilei de 8 septembrie 2013: Roşia Montană este a românilor şi a istoriei viitoare a românilor!!! –  …iar nu, strict,  a sătenilor/mineri, de la Roşia Montană!

Rosia-MontanaRoşia Montană este o problemă naţională şi de istorie viitoare – iar nu una strict momentană şi strict locală!!!, aşa cum au făcut mii de ani, să facă românii şi acum, la Roşia Montană! Adică, dacii îşi exploatau singuri aurul, până să „intervină”, cu anasâna, romanii! Valahii de dinainte de 1989 ştiau să-şi exploateze, singuri, cu utilaje „high tech”,  toate minereurile – „elemente critice” – titaniu, zirconiu, uraniu etc. – …prin 14 „elemente critice”, la Vadu-Dobrogea şi Munţii Apuseni, eram noi, „Românii-dinainte-de-1989 (noi, „amărâţii” ăştia de români, la care „Munţii noştri – uraniu poartă,/ Noi cerşim din poartă-n poartă” …”u.e.”-isto-globalistă „poartă”!), „cap de piaţă” mondială, iar prin 9 dintre ele – „lideri absoluţi de piaţă mondială!!!

Ce s-a întâmplat, cu românii, în ultimii 23 de ani? S-au tâmpit, oare, subit – şi nu mai ştiu meseria mineritului de metale rare/nemetale rare -„critice”?!

Nu credem asta.

 

…Atunci, probabil, trebuie să căutăm vina în zona concătorilor/administratorilor de ţară şi a liderilor de opinie (…şi de manipulare a conştiinţelor şi a minţilor româneşti!). Daţi din umeri, cu stinghereală, bezmeticilor şi subminatorilor de economie naţională, politicieni şi jurnalişti tv (…când îi întrebi pe jurnaliştii TV de la Antena 3: „De ce daţi spoturi publicitare, prin care promovaţi exploatarea GCRM… dacă tot ziceţi că nu sunteţi pentru proiectul de exploatare cu cianuri, de la Roşia Montană?” – ei îţi răspund: „Pentru că postul nostru este obligat să promoveze GCRM, prin contract publicitar!” – …adică, ei sunt obligaţi să-şi vândă ţara şi conştiinţa, pe bani…! – …dar dacă, să zicem ar veni Hitler, în persoană, şi le-ar da bani ca să promoveze …”peisajul de la Auschwitz: „Arbeit macht frei””: ?! – Bănuim, nu ştim de ce, că ar refuza, cu mare spaimă!!! – …dar de ce, oare, nu le este lor frică de Ţara şi de Neamul lor românesc, de ce nu urlă de groază, gândindu-se la ce blesteme vor primi de la urmaşii urmaşilor lor, în veacul vecilor, amin?!).

 

Dacă nu sunteţi/n-aţi fi voi de vină (dar…multe şi deloc mărunte fapte şi declaraţii vă incriminează, pe toţi deopotrivă!!!), atunci…de ce nu spuneţi/n-aţi declara, cu fruntea sus, pe toate posturile tv, clar şi răspicat, măi, nenorociţilor: „jos labele, hoţilor şi străinilor de Românie,  de pe zestrea dumnezeiască a poporului român! – …oare de ce vă complaceţi, voi, politicieni români şi jurnalişti tv români,  în poziţia actuală, care este una infracţională – de subminatori ai economiei naţionale româneşti???!!!

 

…Pentru că voi, jigodii lacome şi laşe, de fapt, nu mai existaţi, demult – din punct de vedere al Duhului. Pentru că sunteţi nişte zombies spurcaţi. Ca urmare, dacă românii s-or trezi, cândva, din „somnul cel de moarte”, s-ar cuveni să vă măture şi să vă lepede la gunoiul istoriei (sau…la pârnaie!). Pentru eternitate, nemernicilor!!!

 

prof. dr. Adrian Botez

 

 

 

 

Roşia Montana – Scrisoare deschisǎ Primului Ministru Victor Ponta

Posted by Stefan Strajer On September - 13 - 2013

Foto.Ioan IspasRoşia Montana – Scrisoare deschisǎ Primului Ministru Victor Ponta

 

Autor: Ioan Ispas (Delaware, SUA)

 

După cum bine știți, în 27 august 2013 Guvernul României a aprobat Proiectul de lege privind unele măsuri prealabile exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roșia Montana, care conține în anexă Acordul privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roșia Montana.

Din motive obscure nu a-ți observat nici d-vs și nici membrii guvernului că art.8 din Acord încalcă dreptul de proprietate consfințit de Constituția României. Iată cum a fost formulat acest art.8: Părțile convin ca societății RMGC să i se pună la dispoziție dreptul de folosință asupra tuturor imobilelor situate în perimetrul licenței de exploatare, necesare pentru atingerea scopului prevăzut în Licența de exploatare, conform dispozițiilor Legii privind unele măsuri prealabile exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roșia Montana și stimularea și facilitarea dezvoltării activităților minere. Aceasta înseamnă că atunci când buldozerele RMGC intră în curtea cetățeanului, care s-a baricadat în casă, intervin forțele speciale ale jandarmeriei care-i ridică pe sus pe membrii familiei respective, îi bagă în dube, îi duc la sediu unde sunt amendați. În acest timp buldozerele dărâmă casele, iar cetățenii respectivi pot merge unde văd cu ochii. Adică statul se subordonează unei societăți comerciale.

Chiar dacă RMGC ar fi fost 100% a statului român (ceea ce nu este cazul) nu ar fi fost admisibil să se calce în picioare dreptul de proprietate al unui cetățean român.

A prezenta creșterea formală a ponderii statului de la 19%  la 25% ca o mare victorie a guvernului este jenantă în condițiile în care la înființarea RMGC în 25.08.1997 statul român deținea 33% din acțiuni. Rapacitatea acționarului majoritar a făcut ca imediat după cedarea de către compania națională a Licenței de exploatare nr.47 către RMGC, aceasta să pretindă ca banii cheltuiți cu diverse studii să fie convertiți în acțiuni. Așa s-a ajuns la ponderea de 19% a statului român în RMGC. În urma majorărilor de capital din 2004 și mai ales din 2009, la care statul român nu a contribuit, fiind împrumutat fără dobândă, dar prin virarea directă a împrumutului de către acționarul majoritar în contul RMGC, s-a ajuns ca de fapt în prezent statul român să dețină sub 1% din capitalul social al RMGC. Minvest nu are nicio dovadă (ordin de plată, chitanță) că a depus bani în contul RMGC ca să-și păstreze ponderea de 19%. Nu mă credeți? Cereți Minvest-ului să prezinte public documentele de plată.

Este jenant ca un guvern să încheie un acord cu un SRL (Ltd.) chiar dacă este înregistrat în Canada și cotat la bursă. Pe acest document, având în vedere că în calitate de anexă va face parte integral dintr-o lege, își va pune semnătura Prim Ministru, Președinții Parlamentului și Președintele României, pe de-o parte, iar pe cealaltă un Președinte Director General al unui SRL, cetățean străin, care poate promite orice, răspunderea sa fiind în limita capitalului social al companiei respective. Culmea este că deși acordul este semnat în numele companiei Gabriel Resources Ltd, cotată la Bursa din Toronto sub simbolul GBU, acționarul majoritar la RMGC este de fapt, din 2011, Gabriel Resources (Jersey) Ltd., înregistrată în Channel Islands, cu sediul pe 15 Esplanade, St.Helier, Jersey, JE1 1RBB. Care este bonitatea acestei firme fără active, fără activitate, fără bilanț financiar?! Care este scopul acestei manevre? Răspunsul este simplu: toate promisiunile și angajamentele GBU sunt plasate unei firme de buzunar. Ea este deținută 100% de Gabriel Resources Ltd., dar în cazul unui conflict între acționarii RMGC, legal statul român se va război cu acest Gabriel Resources (Jersey) Ltd., de la care, în caz de victorie, poate să obțină cel mult 100 $ (banii depuși la înființare). În aceste condiții GBU poate să promită orice. Nu este pusă România într-o situație ridicolă prin semnarea acestui acord?

Creșterea redevenței minere de la 4% la 6% este prezentată de asemenea ca un semn de bunăvoință al investitorului. Grație formulării definiției producției miniere din Legea minelor nr.85/2003, investitorul a avut grijă ca produsul finit al proiectului să nu fie sub formǎ de aur și  argint, produse cotate la bursă, ci un aliaj de aur și argint. Aceasta permite pe de-o parte ca RMGC să vândă aliajul la un preț subevaluat unei firme controlate de GBU astfel încât profitul să fie zero (la fel impozitul pe profit) iar valoarea redevenței miniere insignifiantă, iar pe de altă parte sub denumirea de argint să fie ascunse celelalte metale prețioase (wolfram, etc) pentru care nu se va plăti nicio redevență și nici nu vor apărea ca venituri. Un adevărat jaf național!

Dacă beneficiile economice ale proiectului sunt iluzorii, mutilarea munților și iazul uriaș de steril și cianuri sunt consecințe certe. Minerit se poate face și fără cianuri și fără măcinarea munților și fără alungarea localnicilor, în paralel cu celelalte îndeletniciri, așa cum au dovedit de câțiva ani finlandezii la Pompalo.

V-am auzit recent declarând la un post de televiziune că personal nu sunteți de acord cu proiectul și că în parlament, ca deputat, veți vota împotriva lui. Deci noi, plătitorii de impozite și alegători, înțelegem că în calitate de deputat ați rămas fidel promisiunilor din campania electorală, dar ca prim ministru sunteți o marionetă care execută comenzile altora. În urma acestei declarații, dacă sunteți om de onoare, aveți două opțiuni: a) demisionați din funcția de premier și vă întoarceți ca deputat în parlament, sau b) vă recunoașteți greșala și retrageți proiectul de lege respectiv din parlament, pentru că erare human est, persaeverare diabolicum.

(5 septembrie 2013)

 

P.S.În privința gazelor de șist, după ce a-ți acordat peste duzină de licențe de explorare , în timp ce d-vs ne liniștiți că este vorba doar să aflăm ce zăcăminte avem și că nici nu se pune problema exploatării , d-nul ministru Vosganian împreună cu d-nul ministru Niță au elaborat un proiect de modificare a Legii minelor nr.85 / 2003 astfel încât deținătorii licențelor de explorare să aibă dreptul de a obține automat licențe de exploatare .Proiectul mai prevede ca deținătorii licențelor de exploatare să aibă dreptul de a-și extinde suprafața din licență în funcție de necesități.

Veți pune și un asemenea proiect pe ordinea de zi a guvernului ?

 

NU CÎINII, CI ESCROCII AR TREBUI „EUTANASIAŢI”!

Posted by Gabriela Petcu On September - 10 - 2013

Diana Maria Popescu_optMaria Diana Popescu, Agero

 

O atmosferă demnă de Războiul Rece a personificat summitul G20 de la Sankt Petersburg. În drum spre locul său, Putin a trecut prin faţa lui Obama fără să scoată un cuvînt. Dacă tot s-au întîlnit de florile mărului greii planetei (adică degeaba, în traducere populară), fără să găsească soluţii de stopare a războiului civil din Siria (se ştie, Rusia şi China au păreri comune în apărarea lui Bashar al-Assad şi se opun, cum e şi firesc, intervenţiei militare în Siria), măcar au făcut la final o fotografie de familie cu zîmbet publicitar, care a invadat rapid lumea virtuală. Revenind la cîinii străini aciuaţi în ograda Ţării, bancherii din băncile-mamă, simţind că li se strînge cordonul în jurul gîtului, au retras într-un an şi jumătate cam 5 miliarde de euro din filialele româneşti. Drum bun! Adio şi n-am cuvinte! Băncile sînt veriga toxică din lanţul slăbiciunilor financiare! Unele se duc pe copcă, altele sînt înghiţite de rechini. Doar cîteva mai plutesc cu vesta de salvare. Oare să se descotorosească de ele atît uşor strategul benere, cel care în 1985 scria în presa comunistă articole antiimperialiste, împotriva mecanismului spoliator al dobînzilor variabile?

 

Cotrobăind prin presa vremurilor apuse, Lucian Isar a dat jos praful de pe un articol trăsnet: „Ţările în curs de dezvoltare – jefuite de zeci de miliarde de dolari datorită inechităţilor din relaţiile economic internaţionale”, semnat, „Mugur Isărescu, Institutul de Economie Mondială, 1985”. Ia uite domnule, unde era patriotul de alaltăieri! „Săracii sînt constrînşi să facă daruri bogaţilor”, continuă în articol economistul, pe atunci Mugur pe creanga finanţelor. Devenit acum strateg neînfricat, într-o analiză cu privire la „greşelile făcute în economia românească”, a lăsat să-i scape de sub haina academică o formulă magică: „iar o frecăm!”. Aceasta şi multe alte perle fiind, probabil, pîrghii de lucru în politica monetară. Ce să înţelegem din sintagma de podgorie? Că benere practică aceeaşi metodă a „frecatului” la fel ca şeful ei, şi că e atît de suverană, încît a ajuns să controleze la buzunar statul român. Oare intrarea pe poarta Academiei s-a făcut cu astfel de formule magice? Cred că trebuie să îl scuzăm din moment ce îi are pe cei şapte ani de acasă şi se exprimă deseori la fel cum i se vorbea în copilărie.

 

Bun, mergem mai departe. O directivă U.E. scoate din piaţă 90% din ţigările produse în România, iar Guvernul şi-a dat cu stîngul în dreptul prin aprobarea proiectului de lege care reglementează exploatarea minereurilor din perimetrul Roşia Montană. În 1848 au murit 40.000 de familii de români transilvăneni, ca să ne lase moştenire – printre alte comori naţionale – munţii auriferi pe care străinii de neam şi de Ţară i-au acostat pe spagă şi vor să-i dinamiteze, ca să ne ia aurul şi să lase în schimb otrava. Firma implicată se aşteaptă la profit de cel puţin două miliarde de dolari. Deci, care e meseria de bază a politicienilor români? Exportatori de profituri şi naţionalizatori de pierderi. Protestele pentru Roşia Montană s-au înteţit în toată ţara, numai specialistului în revoluţii şi în calcan cu năsturei la grătar nu prea-i mai pasă de nimic, din moment ce scoate cu furculiţa din cap rime cu tigăi şi proţapuri. Pe şleau, îl doare la bască! Ce? Mai e el de rangul românilor care protestează în stradă pentru Patrie? Lovitura de stat l-a căptuşit cu fermă, conac şi cu alte zeci de acareturi scumpe. Care scriitor mai e căpătuit ca el? Într-un sistem economic falit din start, într-un sistem politic care a plantat toţi ticăloşii, escrocii şi analfabeţii pe funcţii de răspundere, e firesc să avem parte doar de catastrofe. O corupţie înfricoşătoare  care durează de 24 de ani! Cu toate că avem suficiente rezerve pentru a fi independenţi energetic, sîntem o ţară vîndută, împrumutată, în categoria cerşetorilor U.E. Mulţi nu vor să audă adevărul, aşa că te atacă, te fac conspiraţionist, dar asta nu schimbă deloc adevărul. Privatizarea în ghilimele a întregii industrii şi economii româneşti trebuia dusă la capăt. Era, nu-i aşa, un morman de fiare vechi, potrivit lui Nea Petrică, revoluţionarul lui peşte, şi vai, nevoie mare, să scăpăm de ea prin învîrtelile şi mişmaşurile guvernanţilor din 1990 şi pînă acum. Ne-au scăpat de industrie, adică de fierul vechi, de agricultură. Nu mai avem aproape nimic, sîntem „curaţi. Ne-au scăpat şi de resursele energetice, iar acum stăm cu mîna întinsă la alţii, ca să nu îngheţăm de frig iarna în case. De aici înainte ne vor scăpa de aur, argint, uraniu, wolfram şi alte elemente din tabelul lui Dmitri Ivanovici Mendeleev. Depozitul de aur de la Roşia Montană este estimat la cca. 300 de tone de aur şi 1600 tone de argint. Ca să nu mai vorbim de tehnologia poluantă cu cianuri, ce va transforma zona în pustiu, de jaful pe care îl prevede contractul demarat de un venetic mafiot, de locul încărcat de istorie şi de vestigii ale civilizaţiei noastre.

 

agero

Cînd vorbim de Roşia Montană, unde după publicarea datelor tranzacţiei, pierderea statului român este la nivel de miliarde, ne amintim de Rompetrol şi C.F.R. Marfă, ambele avînd în comun scuza de „presiune exogenă„  în care statul este prejudiciat de beneficiile economice. C.F.R. Marfă a fost privatizată, vezi, Doamne, la presiunea Fondului Monetar, iar în tranzacţia Rompetrol statul pierde sute de milioane de euro sub pretextul unui proces, care ar fi fost pierdut (în realitate, suspendat chiar de partea română). La Roşia Montană, scuza este ameninţarea cu procesul din partea investitorilor, decidenţii anticipînd în scop manipulativ pierderea, cunoscut fiind faptul că una din modalităţile de escrocare a statului este pierderea proceselor intentate de companiile private. Foarte simplu, avocatul statului nu se prezintă ori susţine cauza prin vicii care garantează pierderea. Lovitură după lovitură, vorba proverbului, cînd ai barosul în mîini peste tot vezi piroane de răstignit naţiunea. Să nu creadă măriţii capitalişti români că dacă au lansat pe piaţă diversiunea cu eutanasierea cîinilor, ca să distragă atenţia (şi moartea copilului de 4 ani pare o regie, taman cînd se puneau semnături pe captura de aur românesc), noi ne vom lua ochii, inima şi atitudinea de pe Roşia Montană. Unde sînt domnule strateg şef aproape 200 de tone de aur românesc? În 1989 aveam 296, 5 tone de aur din care mai avem 103. În niciun caz nu s-au vîndut ca să se dea pensiile şi salariile  românilor, precum a afirmat preşedintele Ţării! În 1992 B.N.R. a refuzat să mai cumpere aur de la minele româneşti, care, din această cauză, au falimentat. Aţi închis minele şi le-aţi pus cîte un bloc de beton la intrare, argumentând că nu mai există resurse! Minciuni gogonate. Aţi interzis accesul specialiştilor români la bogăţiile subsolului românesc, în schimb veneticilor le-aţi dat mînă liberă pentru prospecţiuni şi exploatare. Nu cîinii, ci escrocii ar trebui „eutanasiaţi”!

 

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI

Posted by Gabriela Petcu On September - 6 - 2013

DOGS-wbMagdalena ALBU

 

„Să se arunce totul câinilor! Totuşi… suntem prea săraci. Astolf, ca ultima noastră bucată s-o aruncăm câinilor;noi înşine suntem nişte câini flămânzi.” (LEONID ANDREEV)

 

Specia umană nu a învăţat să trăiască în armonie nici cu ea însăşi, darămite cu natura din jurul său pentru a cărei diversitate se pare că divinitatea ar trebui să îşi ceară scuze în mod repetat. Indiferent însă de echilibrul precar în care se află umanitatea, iată că se apropie cu repeziciune anul 2014 şi pretutindeni începe să miroasă deja a campanie electorală şi minciuni. Aleşii neamului îşi agită din ce în ce mai furioşi cozile aranjate la dungă în saloanele de lux, de regulă, ale străinătăţii, încercând să stoarcă fonduri băneşti din aproape orice. Şi nu ai cum să nu constaţi în penibilul spectacol mundan petrecut zilnic în faţa ochilor tăi faptul că tragedia umană în sine, dar şi aparatul reproducător canin au ajuns să reprezinte acum, la fatidic început de secol XXI, cele mai eficiente metode de a prosti a nu ştiu câta oară masele prin distragerea acestora de la subiectele importante ale momentului şi aruncarea lor într-un derizoriu total. Legea urii (de rasă, de animale etc.) îşi exercită, din păcate, la rândul său, nestingherită efectele asupra Fiinţei umane – pe care îmi e din ce în ce mai greu să o scriu cu majusculă, aşa cum ar trebui să merite, de fapt -, la îndemnul unor politicieni anoşti, în genere lipsiţi de creier şi discurs. O ură ce poate fi aşezată fără urmă dubitativă în categoria mijloacelor de manipulare abjectă a colectivităţii. Întocmai ca la comanda precisă a unui dresor de circ, Homo sapiens sapiens dezvoltă o serie de mişcări bruşte şi iraţionale taman în direcţia pe care i-o indică mioriticul Zoon politikon de tinichea (care merită eutanasiat din plin, desigur, la vot şi, mai apoi, prin orice formă de protest paşnic). Urmările, desigur, sunt grave şi cu un rezultat, după cum se observă, imediat. Exemplul cel mai bun de studiat în acest sens este reacţia psihologică a individului biped de diferite sorginţi (politicianiste etc.) în raport cu sfârşitul cumplit al copilului muşcat de câini. Păreri peste păreri – unele juste, altele complet neîntemeiate -, „judecăţi” de valoare peste „judecăţi” de valoare emise în vâltoarea pârjolului emoţional, atitudini contrariante ale politicarzilor de serviciu ai naţiei, în câteva cuvinte un tablou umplut până la refuz cu enorm de multă sporovăială, dar foarte puţin spirit practic şi obiectiv.

Problema câinilor fără aşa-zis stăpân este dezbătută actualmente şi pe faţă, şi pe dos, în absolut toate felurile posibile, gonadele patrupedelor de maidan fiind, se pare, la mare preţ în postmodernitate. Milioane de euro obţinute de unii pe două bucăţi de ovare şi pe două testicule de tip canin reprezintă, într-adevăr, ceva ce merită discutat extrem de detaliat atât în sferele publică şi mediatică, cât, mai ales, în cea a afacerilor murdare ale contemporaneităţii. Căci, ne întrebăm, de unde să mai scoată azi parale politicianul (abonat la nu ştiu câte mandate de stat degeaba în jilţul parlamentar) pentru campanii electorale pline de minciuni şi ieftină teatralitate, dacă nu din cele mai simple zone de interes „economic” ale momentului: fundul câinilor şi cel al oamenilor, evident. În cazul morţii copilului de patru ani sfâşiat de câini într-unul dintre parcurile Bucureştiului, se caută cu o forţă de laser complet inactiv vina în toate părţile, numai acolo unde trebuie nu, şi anume, în curtea proprietarului de câini. Problema abandonului canin, indiferent de vârsta şi de rasa patrupedului respectiv, a devenit în timp una reală şi repetitivă, din nefericire, în perimetrul oricărei localităţi a României. Sancţiunile legislative nu ar trebui concepute cu superficialitate de către jurişti în acest sens, fapt ce ar genera cu asupra de măsură nu numai respectarea drepturilor fireşti ale animalelor la hrană, adăpost şi tratament uman corespunzător, fiind prevenită, astfel, înmulţirea lor nerostuită pe străzi, dar şi starea de siguranţă a fiecărei persoane, care se deplasează actualmente pe domeniul public cu teama că poate fi agresată oricând în fel şi chip de câini. Ca să nu mai spunem că sancţiunile respective înseamnă o foarte bună metodă de disciplinare şi o variantă sigură, totdeodată, de amendare a obtuzităţii individuale şi lipsei de responsabilitate a aşa-zişilor „stăpâni” de câini faţă de propriul lor animal, precum şi a dispreţului acestora faţă de întreaga comunitate umană privită în genere. Şi câţi dintre noi nu s-a izbit de aşa ceva de-a lungul timpului?!… Pentru că a alunga complet voliţional, din varii motive, un anumit patruped de pe bătătura personală reprezintă un act profund imoral şi, desigur, perfect încadrabil în Codul penal autohton.

 

După părerea mea, eutanasierea în masă a câinilor semnifică cea mai nedemnă de o raţiune umană soluţie ce poate fi adoptată în acest moment în patria arghezianului Zdreanţă. Pot fi adoptate soluţii mult mai simple şi mai eficiente la nivel naţional, care să se constituie în adevărate modele de protecţie a animalelor pentru orice ţară din lume, incluzându-le aici şi pe cele dezvoltate din Occident. Crearea urgentă în parteneriat public-privat (fiindcă responsabilitatea nu îi poate reveni numai factorului administraiv local, atâta vreme cât punctul iniţial al problemei pleacă de la însuşi cetăţeanul acestei ţări) nu de adevărate lagăre împrejmuite cu sârmă, unde măcelul canin se află la el acasă din plin, ci de perimetre care să cuprindă adăposturi individuale pentru fiecare căţel în parte (având în vedere faptul că un căţel nu are nevoie decât de un teritoriu destul de redus de mişcare) supus, ulterior, sterilizării. Padocurile astfel construite ar servi nu numai drept adăpost pe viaţă al câinilor stradali sau abandonaţi, ci şi stăpânilor de patrupede care, din anumite considerente individuale, se văd nevoiţi să îşi aducă animalele definitv în aceste incinte.

 

Resursele băneşti necesare pentru hrana zilnică a câinilor din adăposturi nu sunt nici ele atât de greu de găsit. La fel şi perimetrele destinate construirii padocurilor. Cu bani puţini, se pot face minuni cu animalele părăsite, mai ales că unele dintre ele au capacităţi deosebite şi pot fi folosite în diverse domenii de activitate umană printr-un dresaj adecvat (iar medicii veterinari pot depista cu uşurinţă exemplarele canine inteligente prin testele specifice meseriei lor). Dacă fiecare primărie de sector a capitalei şi cea a fiecărei localităţi din România, care prezintă probleme cu numărul exagerat de mare al câinilor stradali, ar aloca o parte infimă din suma obţinută din taxele şi impozitele încasate pe parcursul unui an fiscal, atunci cu siguranţă că necesarul nutritiv zilnic al patrupedelor din adăposturi ar fi mai mult decât suficient. Bineînţeles, că luăm în calcul aici şi eventualele donaţiile în bani sau alimente ce se pot face de către terţe persoane sau firme administraţiilor locale cu pricina. În privinţa personalului angajat la adăposturi, evident că el ar trebui selectat musai din categoria celor care într-adevăr respectă şi preţuiesc animalele şi nu din categoria neagră a indivizilor care de-abia aşteaptă să treacă imediat la operaţiunea de bişniţăreală ordinară cu hrana respectivă, aşa cum se poartă aproape peste tot în spaţiul nostru românesc.

 

În ultimele zile, s-a tot pus problema numărului foarte mic de angajaţi şi de maşini pe care Serviciul de ecarisaj al Bucureştiului îl posedă. Dacă ar fi să extindem situaţia, oriunde în ţară starea de lucruri putem spune că se prezintă la fel. Mă tot gândesc însă la faptul că dacă s-ar avea în atenţie multitudinea posibilităţilor de rezolvare a strângerii tuturor câinilor maidanezi sau abandonaţi de stăpânii lor (chipurile, cu raţiune şi afect), indivizii îndrituiţi cu funcţii bănoase din cadrul administraţiilor locale nu s-ar mai tângui mediatic atât de mult. O soluţie simplă ar fi aceea ca personalului puţin numeros din cadrul acestei direcţii de utilitate publică să i se alăture pentru prestarea orelor de muncă în folosul comunităţii o bună parte dintre cei care primesc ajutor social lunar din partea statului, precum şi o serie de persoane plătite cu ziua, care au dorinţa de a participa la un asemenea tip de activitate remunerată corespunzător. S-ar elimina, astfel, cumplita bătaie de joc dezvoltată la nivel naţional de nenumăratele fundaţii, asociaţii, comitete şi comiţii, vorba lui Caragiale, existente doar cu titlu fantomatic în domeniul protecţiei canine, nişte organizaţii-paravan, de fapt, ce înghit fonduri pecuniare consistente exclusiv în beneficiul propriu (neavând ca obiect de activitate unul nedeclarat la nivel oficial), rezolvarea problemei anterior expuse aici neînsemnând pentru ele decât un simplu pretext de a fi înregistrate scriptic şi nimic altceva.

 

Lucrurile în ansamblul lor nu sunt simple, dar nici atât de complicate pe cât s-ar putea crede în primă instanţă. Totul ţine doar de bunăvoinţa speciei umane – care se crede superioară în mod nejustificat, de foarte multe ori, tuturor fiinţelor lăsate pe pământ de către divinitate – de a uita definitiv că trebuie să calce pe oricine şi orice în picioare, dar şi de a respecta cu adevărat natura din propria sa proximitate. Altfel, conform principiului creştin „După faptă şi răsplată.”, natura însăşi îi va plesni lui Homo sapiens sapiens direct în moalele capului şi aroganţa, şi prostia, şi dispreţul nemărginit faţă de tot ceea ce îl înconjoară ca într-un tăcut dans canin, articulat sonor de Creatorul celest din nemărturisita Lui dorinţă de a ucide ridicolul din om (scris de data aceasta cu literă mică, nu cu majusculă). Vorba lui Leonid Andreev: „Rog publicul să asculte cu atenţie: vă voi cânta „Valsul câinilor”.”, care nu trebuie sigur eutanasiaţi. Şi când te gândeşti că Dumnezeu a limitat libertatea de împuiţare a patrupezilor la numai două momente pe an, iar fiinţei humanoide bipede i-a dăruit toate cele 365 de zile spre desfrâu walpurgic fără discernământ, te-apucă brusc o infinită greaţă în raport cu atitudinea ucigaşă a omului faţă de câine!… Invers, e firesc, pentru că nu toţi câinii sunt făcuţi ca să te pupe în bot şi să îţi lingă tălpile. Mai sunt şi dintr-aceia născuţi pentru atac. Depinde cum sunt lăsaţi de om să evolueze. Însă, până una, alta, vin alegerile!… Cu iz de gonade prăjite pe foarte mulţi bani, evident. Propun ca siglă viitoare a partidelor politice un desen care se încadrează perfect în filozofia actualei arte postmoderne: un testicul şi un ovar atârnate într-o simetrie desăvârşită de cârligul ruginit al oricărui hingher politic al naţiei române.

 

Magdalena ALBU

4 septembrie 2013  

Bucureşti

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors