Archive for the ‘Social’ Category

Cum pot emigra in Statele Unite?

Posted by Stefan Strajer On November - 15 - 2010

Cum pot emigra in Statele Unite?

 

 Autor: Av. Marcel Miclea

Cei mai multi dintre noi stiu, in oarecare masura, care sunt variantele de stabilire a rezidentei in Statele Unite. Ca atare, prezentarea de fata nu se doreste a fi o discutie exhaustiva, ci mai degraba un scurt indrumar pentru cei care sunt mai putin familiarizati cu acest subiect.

Ca regula generala, e de retinut ca guvernul american acorda un numar limitat de vize in fiecare an. Altfel spus, pentru unele categorii de vize exista liste de asteptare, iar persoana care se califica va trebui sa astepte pana cand viza devine disponibila.

Categoriile expuse mai jos reprezinta cele mai importante modalitati de a obtinere a rezidentei in Statele Unite. Situatia specifica a fiecarui caz este luata in considerare inainte de a se lua o decizie existand asadar posibilitatea ca doua cazuri similare sa fie solutionate in mod diferit.

  1. ADOPTIE

 

In general, pentru a putea adopta un copil din afara Statelor Unite este necesar ca petitia sa fie facuta fie de catre (1) o familie in care cel putin unul din soti are cetatenie americana sau (2) un cetatean american necasatorit in varsta de peste 25 de ani.

 

  1. AZIL/REFUGIU

 

Persoana care se afla in Statele Unite si reuseste sa dovedeasca teama intemeiata de a fi persecutat pe motiv de (1) opinie politica, (2) religie, (3) rasa, (4) nationalitate, sau (5) apartenenta la o anumita grupare sociala, poate dobandi azil. In aplicatia pentru azil pot fi inclusi atat sotul/sotia cat si copiii necasatoriti si in varsta de pana la 21 de ani. Dupa un an de la acordarea azilului, persoana in cauza poate aplica pentru rezidenta permanenta (green card).

Persoana care se afla in afara Statelor Unite poate aplica pentru statutul de refugiat daca indeplineste una din conditiile enumerate mai sus.

Asadar, diferenta dintre o persoana care solicita azil si una care solicita statut de refugiat o reprezinta teritoriul pe care se afla in momentul intocmirii cererii.

 

  1. CASATORIE

 

Casatoria cu un cetatean american sau rezident permanent ofera, in general, posibilitatea obtinerii unui green card. Daca casatoria a avut loc cu mai putin de 2 ani inainte de momentul dobandirii rezidentei, green card-ul va fi valabil doar pentru 2 ani zile (conditional residence). Continuitatea casatoriei si buna credinta a acesteia trebuie dovedita dupa cei 2 ani pentru ca beneficiarul sa obtina un green card neconditionat.

In situatii limitate, persoanele care au intrat ilegal si se afla pe teritoriul Statelor Unite (sau cele care se afla in afara Statelor si au interdictie de intrare in SUA), pot obtine dreptul de rezidenta permanenta ca urmare a casatoriei cu un cetatean/rezident american. Aceste situatii sunt insa foarte limitate si trebuie analizate de la caz la caz.

 

  1. FAMILIE

 

Sotul/sotia, copiii, parintii, fratii si surorile cetatenilor americani se pot califica pentru obtinerea unui green card. De cele mai multe ori insa, dureaza ani de zile pana cand o asemenea viza devine disponibila.

Una din exceptiile de la aceasta regula este categoria “Immediate relatives” unde nu exista o perioada de asteptare . Din aceasta categorie fac parte:

(a) Copiii necasatoriti, sub 21 ani ai unui cetatean american.

(b) Sotul/Sotia unui cetatean american.

(c) Parintele unui cetatean american (cu conditia ca cetateanul american sa fie in varsta de cel putin 21 ani).

O a doua categorie numita “Family-sponsored preferences” implica o perioada de asteptare pentru ca o viza sa devina disponibila si include:

(a)   Copiii necasatoriti, in varsta de peste 21 de ani, ai unui cetatean american.

(b)   Sotul/sotia si copiii sub 21 de ani ai unui rezident permanent (posesor de green card).

(c) Copiii necasatoriti, peste 21 ani ai unui rezident permanent

(d) Copiii casatoriti, peste 21 ani ai unui cetatean american.

(e)  Fratele/sora unui cetatean american.

Precum a fost mentionat anterior, aceasta a doua categorie implica o perioada de asteptare. Pagina oficiala a Departamentului de Stat al Statelor Unite indica, cu aproximatie, durata de asteptare pentru a obtine una dintre aceste vize.

Nota: Spre deosebire de anii precedenti, in momentul de fata, posesorii de green card care  inainteaza o petitie pentru sot/sotie si copii trebuie sa astepte doar cateva luni inainte ca viza sa devina disponibila.

  1. INVESTITIE

 

Investitorii straini care doresc fie sa porneasca o afacere in Statele Unite sau sa dezvolte o afacere existenta dar aflata in dificultate financiara, au posibilitatea de a dobandi rezidenta permanenta daca indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

(1) investesc $1 milion sau $500,000 (in anumite zone considerate defavorizate); (2) economia Statelor Unite beneficiaza de produsele create si/sau de serviciile prestate; (3) creeaza cel putin 10 locuri de munca si (4) investitorul este implicat in conducerea afacerii fie in mod personal, fie prin intermediul organelor de conducere ale companiei.

Green card-ul astfel obtinut este conditionat pentru o perioada initiala de doi ani. Daca la sfarsitul acestei perioade toate conditiile enumerate mai sus sunt satisfacute, investitorul si familia sa vor primi green card-uri neafectate de vreo conditie.

  1. LOC DE MUNCA

 

Majoritatea celor care dobandesc green card ca urmare a unei oferte de lucru, trebuie sa treaca printr-un proces numit PERM care este o certificare obtinuta de la Departamentul American al Muncii. Certificarea indica faptul ca:

(1) nu exista suficienti muncitori americani capabili, doritori, calificati pentru pozitia respectiva si disponibili in zona geografica unde isi desfasoara activitatea compania care a facut oferta de munca si (2) muncitorii americani nu isi vor pierde locul de munca ca urmare a angajarii cetateanului strain.

 

Oferta unui loc de munca nu este obligatorie (ceea ce insemna ca certificarea mentionata anterior nu se impune) pentru anumite categorii speciale cum ar fi:

(1)  “Persoane cu abilitati extraordinare in stiinte, arte, educatie, afaceri sau sport” (ex: sportiv de faima internationala, cercetator stiintific cu numeroase premii internationale etc.);

(2)  “Persoane cu studii de masterat sau posesori de diploma universitara cu 5 ani de experienta profesionala;

(3)   Persoane fara studii superioare care insa poseda abilitati exceptionale in stiinte, arte, sport sau afaceri.

Pentru categoriile (2) si (3) e obligatorie dovedirea faptului ca este in interesul Statelor Unite ca persoana in cauza sa fie aprobata datorita contributiei substantiale si deosebite la nivel national care ar rezulta din aprobarea petitiei (national interest waiver), in caz contrar oferta de munca fiind necesara.

  1. LOTERIA VIZELOR

Spre deosebire de alte tipuri de vize de imigrare, aceasta categorie nu necesita o petitie din partea unui sponsor cetatean/rezident american. Procedura este simpla, in sensul ca este nevoie doar de completarea unei aplicatii electronice in cadrul unei perioade de aproximativ o luna de zile (intre lunile octombrie si noiembrie). Guvernul american nu percepe nici un fel de taxa pentru cele 50,000 vize acordate anual in cadrul acestei categorii. Cei care au aplicat anul acesta pentru DV-2012 vor putea sa verifice online (incepand cu 1 Mai 2011) daca au fost desemnati castigatori, la adresa: www.dvlottery.state.gov .

Marcel Miclea

Avocat specializat pe probleme de imigrare

George P. Mann & Associates P.C., Michigan

www.greencard-us.com

Contact: mmiclea@greencard-us.com

O zi între bunăvoință și mitocănie

Posted by Stefan Strajer On October - 17 - 2010

O zi între bunăvoință și mitocănie

 

Autor: Cornel COTUȚIU

Ceea ce fac pensionarii din Asociația de la Beclean (județul Bistrița-Năsăud), mai cu seamă acum, când guvernul vrea să le fure din buzunar un anumit procentaj din pensia lor, e foarte aproape de zicerea Monahului Delarohia: ”Să dai din ce nu ai.”

Acest gând creștin îi leagă de Congregația Inimii Neprihănite  „Casa Sfântul Iosif” de la Odorheiul Secuiesc  unde, acum câteva zile, un grup de pensionari s-au dus acolo (dar nu pentru întâia oară) nu cu mâna goală și nu din interese meschine, ci cu dragoste și bunăvoință pentru cei peste 130 de copii/adolescenți, proveniți din familii nevoiașe (dar nu numai) din cuprinsul României (ajunși aici după criterii străine de discriminare etnică, de sex și confesiune).

Nu sunt puțini kilometri până acolo, de aceea se obișnuiește un popas la ieșirea din Corund (o localitate vestită pentru ceramică populară), unde, pe terasa cu zeci de mese a hotelului restaurant ”Forgas”, pensionarii își scot din traistă de-ale gurii. Potrivit uzanței, cineva s-a dus să întrebe dacă ni se permite să ne așezăm pentru mâncare, asta presupunând, pentru doritori, și consumație din local: bere, suc, cafea, apă minerală ș.a. Persoana de la bar a acceptat, cu mențiunea (firească, de altfel) să lăsăm curat la plecare. Și ne-am așezat, scoțând din sacoșe ce a fost preparat acasă.

Din partea cealaltă, școlarii unui autocar – se vorbea ungurește –  tocmai se ridicau să intre în vehicolul parcat lângă trepte.

Abia am apucat să ne dorim unul altuia ”Poftă bună!”, când a apărut o fufă indignată, certându-ne pe o românească chinuită, să plecăm în 5 minute de acolo. Eram stupefiați. De ce să plecăm, câtă vreme ni s-a îngăduit șederea? Ea o ținea ca un papagal: Să plecăm, altfel, șeful o dă afară din slujbă. Insista isteric (deși, între timp a apărut și șeful și nici nu a luat-o în seamă). Noi, cu gura plină, cu îmbucătura nemestecată, ne strângeam farfuriile, pungile, lichidele, furculițele.

Am întrebat-o de ce micii excursioniști maghiari de alături au avut parte de alt tratament. Mi s-a strigat: „Pentru că au făcut comandă anticipată”. Anticipată? Cu urechea mea de dascăl de română am fost măgulit să aud din gura unei unguroaice țanțoșe neologismul românesc ”anticipată”. De fapt, ce vor fi comandat copiii? Nu era greu de observat că aveau fiecare preparate de la mămica. Eu, de acolo: ”Ce au comandat anticipat? Votcă, bere, ceai?”

Nu e prima dată când am constatat că în situații de isterie nu poate avea loc dialog.

La întoarcere spre casele noastre, în plină noapte, ne-am oprit la primul han, după intrarea în județul nostru. Tot pe motiv de foame și… sete. Am întrebat-o pe barmaniță dacă ne permite să poposim pe terasă, pentru a ciuguli ce ne-a mai rămas în bagaje. N-a avut nici o reținere. Și am stat acolo cât a fost nevoie, dar nu a apărut nimeni să ne alunge.

La un moment dat, am rostit o întrebare către grupul nostru: „De ce aici am fost tratați altfel decât acolo ?” Un moș hâtru a dat un repede răspuns: „Fiindcă aici ne aflăm în România”. Îl voi căuta să-l întreb ce trebuia înțeles prin aici.

Dacă guvernanții, Parlamentul român și Cotroceniul sunt atât de lași și meschini, acceptând de 20 de ani încoace șantajul UDMR-ului (aceasta însemnând nu colaborare, nu coaliție), așteptați-vă, cetățeni români, să nu puteți trece, în curând,  prin județele Harghita-Covasna decât cu pașaport. Fie că e vorba de tren sau de autoturism. Poate nu va fi nevoie, dacă veți fi cocoțați pe cal și cu o carne crudă sub șa… Veți avea norocul să fiți considerați urmașii înaintașilor lor. Dar carnea de sub șa va trebui să fie din trupurile românilor uciși la Ip și Trăsnea în 1940.

Ardelean fiind, pot constata pozitiv, totuși: majoritatea ungurilor din arealul românesc sunt oameni de bunăvoință. Ceilați se situează la categoria ”piszkos”, ”mocskos” – în psihic, în comportament, în cotidianul cel de toate zilele, garnisit cu „gulas” și ”palinka”.

Cine poate apăra azi România?

Posted by Stefan Strajer On June - 9 - 2010

Cine poate apăra azi România?

 

Autor: Claude G.Matasa (Florida)

Claude G Matasa, Profesor U. Ilinois/Chicago, Preşedinte Ortho-Cycle Co., Membru de Onoare al Academiei de Medicină D. Danielopolu, Consul General Onorific al României în Florida

Ce s’ar întâmpla dacă o catastrofă ecologică precum cea care cuprinde azi Florida în care locuiesc, ar avea loc in România? Cine în parlament ar avea puterea să impună măsuri drastice nu după, ci înainte? După părerea mea, nimeni: astazi au acolo cuvântul doar partide pe care nu le văd nici capabile şi nici măcar doritoare să o facă…

Respect natura şi o protejez cât pot: nu doar prin acţiuni la îndemâna oricui, ci prin conducerea timp de peste trei decade a activităţii a circa 20 de salariaţi (www.OrthoCycle.com). Compania reciclează aparate ortodontice de oţel inoxidabil care altfel, ajunse în pământ, ar fi corodate de clorurile din apa freatică. Aceasta ar duce la generarea şi răspândirea de ioni toxici de metale grele (Ni, Cr) pe care apoi i-am bea. Apreciindu-mi activitatea, Congresul American m-a recompensat în 2004 acordându-mi Medalia de Aur “Ronald Reagan”…
            Înainte de a veni în Florida, am locuit în New Orleans, Louisiana. Atrăgător, oraşul care are parţi sub nivelul Golfului Mexic este protejat prin valuri de pământ, zăgazuri şi… pompe. Dându-mi seama de slăbiciunea sistemului, am decis să-mi mut reşedinţa şi compania în Florida: astăzi, locul unde am stat în New Orleans şi unde erau case frumoase, este pustiu: uraganul Katrina mi-a dat dreptate. Mutându-mă, m-am liniştit, deoarece împotriva uraganelor omul se mai poate lupta. Cu ceea ce nu ştim încă să luptăm sunt calamităţile pricinuite de om: mareea de petrol care distruge coasta Louisianei a atins coasta Floridei. Bayou-rile înainte pline de viaţă din Louisiana care sunt năclăite pot uşor fi replicate aici, în dantela de apă şi pământ pe care o constituie Everglades, interiorului Floridei. Loc în care se află pantere şi aligatori, papagali şi ibişi, acesta poate şi el uşor cade victimă urgiei deorece este doar cu puţin mai ridicat decât oceanul…

Florida a mai fost expusă avidităţii nemăsurate a “întreprinzătorilor”: dacă nu s-ar fi luptat de peste o jumătate de secol cu o nespusă îndârjire împotriva acestora Marjorie Stoneman Douglas, “Mama Everglades”–ului, lacul Okechobee şi Everglades ar fi căzut victime fabricanţilor de zahăr din trestie care cumpăraseră mii de hectare poluând după plac. Autorităţile fie nu au intervenit deoarece nu apăruseră legile necesare, fie pentru că aceia care aveau datoria să ia măsuri au fost sistematic mituiţi. Cartea ei, “The Everglades: River of Grass,” publicată în 1947, a ajutat lumea să înlocuiască mental noţiunea de “mlaştină bună de nimic” cu cea de “râu fără albie” care găzduieşte un paradis ecologic. Şi astăzi se mai luptă din greu pentru “reabilitarea” Everglades de impactul suferit mai demult, efortul cifrându-se în milioane de dolari pe an.

Un alt exemplu este cel întâmplat între 1929 şi 1936 în centrul SUA. În timpul verii, acesta era bântuit de puternice furtuni de praf care generau mari pagube şi o adevarată migraţie către locuri mai bune. Fenomenul “Dust Bowl” sau “Dirty Thirties” a fost pricinuit de decade de intensă agricultură efectuată fără a se face rotaţia recoltelor sau a preveni eroziunea solului. Răscolirea adâncă a pământului de la suprafaţă distrusese vegetaţia aparent nefolositoare, care însă pe timp de secetă ţinea pe loc pământul atunci cand era bătut de vânt. În timpul furtunilor, praful rezultat înnegrea câteodată până si cerul oraşelor îndepărtate precum New York şi Washington D.C.

Cele relatate mai sus arată că SUA, în loc să fie pro-activă, este re-activă, adică prima dată trebuie să se întâmple ceva, pentru ca autorităţile să ia o poziţie. După aceea, când uneori e prea târziu, se iau măsuri extreme: astfel Florida admite doar “zero” la poluare, atât în apă, aer cât şi sol… (Apele reziduale produse de compania mea sunt “exportate” în statul vecin, Georgia, pentru a fi aruncate acolo. Ce se va întâmpla când şi acesta va adopta legea menţionată?). Atât G. W. Bush cât şi B. Obama au fost şi sunt criticaţi pentru că au lăsat câte o săptămâna până să ia act de catastrofele din Louisiana. De altfel, în numele partidelor care vor să conducă SUA nu găseşti unul care măcar să se sub-intituleze “verde” sau “ecologist”, în timp ce în Europa mai în toate ţările găseşti partide cu astfel de nume. Mai mult, din punct de vedere politic, ecologiştii sunt o forţă în creştere şi o voce distinctă în Parlamentul European, acolo unde constituie al cincilea grup ca mărime. În Australia, paradis ecologic, “Verzii” participă la guvernare, sondajele arătând ca simpatizanţi peste 15% din populaţie.

În România, care aparent nu foloseşte exemplul american ci pe cel european, găseşti nu mai puţin de trei partide al căror scop este asemănător: Partidul Verde, Partidul Ecologist Român şi Mişcarea Ecologistă din România. Dacă mă iau dupa un articol din Gândul, “în România, ecologia a fost o oportunitate politică, nicidecum o mişcare pornită din raţiuni civice”. Într-una din cele mai murdare ţări ale Europei, mişcarea ecologistă a rămas strict o afacere politico-financiară, fără o componentă militantă şi cetăţenească, de unde şi eşecul tuturor formaţiunilor „verzi” înfiinţate după 1989”. Conform articolului, “Partidul Ecologist din România este o formaţiune de sub 1%, fără personalitate şi fără personalităţi”. Într-adevar, fondat mult mai devreme, Partidul Ecologist Român ar fi avut tot timpul să fie reţinut în conştiinţa românului, ceea ce nu s-a întâmplat.

În aceste condiţii îmi pun întrebarea: au partidele sau mişcările ecologiste din tară puterea să se opună politicienilor care, de cele mai multe ori hrăpăreţi, vor să predea avuţiile ţării unor companii străine care nu au decât un scop, banul? România şi-a asigurat o vastă porţiune din vestul Mării Negre, a cărui exploatare a încredinţat-o unor firme străine, interesate de cele 100 miliarde de metri cubi de petrol şi gaze pe care le găzduieşte. În plus, în caz în care una dintre căile de aduce petrol din Est către Vest va trece prin ţara noastră, acesta va fi supusă la un şi mai mare pericol. Îmi este frică pentru delta noastră, pentru plajele de care m-am bucurat… Recent, o pată de ulei a fost observată la Balcic, la câţiva kilometrii de ţara noastră. Au fost făcute interpelări, luari de cuvant, cooperari cu autorităţile bulgare? Va trece, s-a zis, şi intr-adevăr… a trecut. De data aceasta! La fel a zis probabil şi managerul de la platforma societăţii British Petroleum înainte ca aceasta să explodeze, când s-a descoperit scurgerea. “Vom stopa scurgerea”, ne-a asigurat British Petroleum. Astăzi, după o luna, aceasta nu a putut fi oprită în ciuda promisiunilor făcute.  

În afară de declaraţii, partidele ecologiste ar putea oare să facă ceva într-o astfel de situaţie, când nici unul nu are măcar un reprezentant în Parlament? Cine ar putea călăuzi cu întelegere ţara către o politică justă, avand interesele politice şi economice pe deoparte, şi protecţia cetăţeanului şi naturii pe de alta? Politicenii de astăzi, despre care apar mereu veşti privind mituiri, corupţii şi “aranjamente”? Pe 5 mai, Parlamentul European a adoptat “Rezoluţia privind interzicerea cianurilor în minerit” care are implicaţii inclusiv asupra speratei stopări a proiectului exploatării miniere pe bază de cianuri de la Roşia Montana. Printre puţinii care s-au opus Rezoluţiei, susţinând cianurile, se numără europarlamentarii români, ceea ce este îngrijorator. Cine reprezintă în faţa străinătăţii România, aceştia sau cei pe care îi preocupă protecţia mediului si se adună şi protestează în faţa vreunuia dintre palatele Bucureştilor?…

Nu sunt împotriva realizărilor tehnicii care ajută economic şi ne fac viaţa mai bună: bine concepute şi intens supravegheate, acestea trebuie încurajate. Se poate avea însă încredere într-un Ministru de Interne de genul lui Cătălin Voicu, până recent candidat pentru acest post? Sau a altora discutabili care au posturi cheie în guvern sau alte nivele ale administraţiei de stat? Vor fi pe prim plan interesele “verzi” când nu este nimeni să le apere în faţa politicienilor veroşi? Pe de altă parte, cei interesaţi în ecologie nu trebuie să-şi zdruncine credibilitatea: am văzut la TVR Internaţional scene în care oameni ale caror feţe şi trupuri erau protejate cu echipament greu, îngropau îngroziţi substanţe de o “deosebită toxicitate”: grâu modificat genetic, din care mănânc zilnic pâine de circa doua decade (standard în SUA).
             Revenind după 1990 în ţară, am fost invitat să devin profesor la Universitatea Ecologică, unde i-am avut rector pe Dolphi Drimer şi coleg pe Marcian Bleahu, oameni de o deosebită valoare. Apreciind efortul de a veni peste mări şi ţări pentru a ghida tânara generaţie, am fost ales Doctor Honoris Causa a acestei universităţi. Nimic din ceea am constatat acolo nu a fost de natură să cred că această conducere nu a fost la nivelul pe care-l speram: mai mult, deoarece ca fost deţinut politic nu am putut înainte preda în ţară, exerciţiul făcut acolo precum şi articolele de specialitate au determinat Universitatea statului Illinois/Chicago, să mă invite să predau la ei. Intervenind în timpul pe care dispuneam, am renunţat să mai predau în ţară, nu însa fără a continua să mă interesez de ceea ce se petrece acolo. După un interval de doua decade, văzând norii de furtună care se îndreaptă spre ţara unde m-am născut, am decis să-mi spun părerea, chiar dacă voi fi asemuit şi tratat cu neîncredere precum Casandra, fiica a lui Priam, regele Troiei, care a prevestit căderea acesteia, folosirea Calului Troian şi altele. Când i s-a dat crezare, a fost prea târziu.

Folosind Internetul, am căutat să vad cine ar putea să ajute ţara să balanseze între ridicol şi folositor, între propaganda deşartă şi acţiuni benefice. De la început, trei partide cu aproximativ aceiaşi ideologie sunt mult prea mult pentru cetăţeanul român care abia păşeşte într-un domeniu care nu îi este familiar. Ţin minte cum, pe vremuri, la Copşa Mică, nod de cale ferată, numai cât ieşeam din tren şi mi se murdărea cămaşa. La Reşita, ca să pot juca ping-pong, trebuia ca la fiecare cinci minute să îndepărtez de pe masă zgura cazută din cer: răspunsul la acestea era că lucrurile sunt aşa cum e normal, eu trebuind să mă adaptez.

Din examinarea datelor, am ajuns la concluzia că Partidul Verde ar fi singurul care ar putea-o face cu succes: a fost singurul ales drept membru al “Verzilor Europeni”, fără a căror cooperare nu se mai poate avea un cuvânt in Uniunea Europeana. Popularitatea crescândă a Partidului Verde pe internet, în tot mai multe cercuri, vine din discurs şi acţiuni. Relativ nou, nu a fost “împestriţat” de foştii comunişti şi s-a situat destul de bine la alegeri. Din declaraţiile pe care le-am citit rezultă că nu doar în caz de nevoie, ci cu mult timp înainte, membrii acestui partid sunt dispuşi să se sacrifice ca să-si apere ţara. Despre integritatea “Verzilor” imi este destul să ştiu că fostul meu coleg, Marcian Bleahu, îi este Preşedinte de Onoare. Departe de a fi doar un savant, acesta s-a luptat atât ca Ministru pentru Protecţia Mediului, cât şi după aceea, pentru măsuri ecologice care nu conveneau celor care aveau puterea. Efortul acestor oameni merită susţinut de toţi cei care doresc o schimbare a felului în care se face politica în România.
            Fără un partid “Verde” puternic care să poată sa-şi facă cunoscută poziţia la toate nivelele, România va rămâne la cheremul politicienilor hrăpăreţi şi a clientelei lor, care punându-şi voit ochelari de cal vor continua sa refuze să ia măsuri care să o protejeze împotriva calamităţilor ce se pot întampla. Îmi doresc să nu prezic răul, dar România este astăzi ameninţată, încrezându-se prea mult în noroc. Fără o politică ecologică consecventă care sa ne apere ţara, vom regreta că degeaba soarta ne-a dăruit zăcăminte valoroase, o natură variată şi o poziţie strategică deosebită.

Dilemă

Posted by Stefan Strajer On March - 19 - 2010

Dilemă

Autor: Valeriu Cercel 

Am fost nedumerit de ce în ţară
E lumea cam de toate sictirită,
De preţuri, de corupţie, de mită…
Guvernul, c-ar vopsi o altă cioară,

Pân’ ce-am ajuns acasă, personal,
După treizeci de ani peste Pacific,
Să aflu-n prima zi şi să edific
Dilema,-n modul cel mai raţional ;

De cum am coborât din avion,
M-a luat un bagajist de geamantan
Şi pân’ s-ajung la viză, un roman
Mi-a înşirat să fiu cu toate-n ton :

De şpagă , de corupţie, de pile,
De gropi ce nu au loc nici pe trotuar…
Iar să fi fost măcar parlamentar,
Cu el toate mergeau ca pe şenile,

Nici pomeneală, criză, faliment (!)
Industria gemea, agricultura,
Şi n-ar fi existat harababura,
Pe cât era ‘mnealui de competent ;

Am luat apoi, de-afar’, un taximetru,
Iară şoferu,-n drum, pe scurtături,
Cât a condus printre înjurături
Mi-a explicat, frumos, metru cu metru :

De legile parşive, idioate,
Şi-tât ce se promite şi se minte…
Cinci ani dacă era el, preşedinte,
Le regula cu mâna lui pe toate ;

Dar la frizer ce chesti’ am aflat (!?)
Modest, doar cu bacşişu-obişnuit,
Făr’ să insist, cât m-a ferchezuit,
O oră mi-a făcut capul pătrat :

Că nu avem guvern pentru popor(!)
Şi el, în două luni, operativ,
Corupţii i-ar fi ras definitiv,
De ar fi fost măcar un senator…

Aşa că după cum fui informat
De indivizi oneşti şi competenţi,
Cuminţi, nici pomeneală violenţi,
Chiar foarte simplu am concluzionat

Că de-aia-i rău, să vezi profesionişti
Ce-n loc a guverna o ţărişoară,
Îşi fac o viaţă dulce şi uşoară…
Ca bărbieri, şoferi sau bagajişti!

ACTIUNE NECESARA – CONSILIUL EUROPEI!

Posted by Stefan Strajer On January - 24 - 2010

ACTIUNE NECESARA – CONSILIUL EUROPEI!

 

Dragi prieteni,

 

In 27 si 29 ianuarie sunt programate la vot in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (PACE) doua rapoarte foarte importante si periculoase pentru valorile noastre comune. Scopul acestui mesaj este sa ne indemne la actiune pentru respingerea lor.

 

Va rugam cititi cu atentie cele de mai jos. Daca mai cunoasteti persoane interesate, dati-le de stire.

  • CE ESTE PACE SI CE ROL ARE?

Consiliul Europei cuprinde reprezentanti din 47 de tari europene (inclusiv tarile UE) si are printre atributii armonizarea legislatiilor nationale cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului (CEDO). Autoritatea suprema privind interpretarea Conventiei este Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

 

In ultimii ani, PACE a fost parazitat de forte radicale de stanga, care fac presiuni crescande pentru adoptarea unor rezolutii in acord cu agenda lobby-ului international pro-avort si pro-homosexualitate, impotriva vietii, impotriva familiei si impotriva libertatilor religioase.

 

Rezolutiile PACE sunt folosite ca instrument de presiune asupra guvernelor si parlamentelor nationale pentru ca acestea sa modifice legislatia interna. Reamintim ca legislatia internationala are prioritate in fata celei nationale.

 

Totodata, rezolutiile sunt adesea luate in considerare de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in emiterea deciziilor sale, care sunt obligatorii.

  • CE CUPRIND RAPOARTELE CONTESTATE?

Ambele rapoarte ameninta grav familia, dreptul la viata, moralitatea publica, interesul superior al copilului precum si dreptul si interesul suveran al statelor de a proteja aceste valori.

 

1. Raportul privind discriminarea in baza orientarii sexuale si a identitatii sexuale – 27 ianuarie

[Documentul 12087 – “Discrimination on the basis of sexual orientation and gender identity”, raportor Andreas Gross, Elvetia, Grupul Socialist]

Textul integral in limba engleza: http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/WorkingDocs/Doc09/EDOC12087.htm

 

Raportul cere statelor membre:

  • Sa legalizeze casatoriile homosexuale precum si sa recunoasca reciproc casatoriile si uniunile civile intre persoane de acelasi sex;
  • Sa adopte legislatii interne prin care sa elimine orice fel de discriminare pe motiv de orientare sexuala, sa interzica orice referiri si manifestari publice negative la adresa asa-ziselor „minoritati sexuale”. Acest obiectiv submineaza libertatea de asociere, religioasa, de cuvint si drepturile parentale;
  • Sa-si ajusteze sistemul educativ in sensul promovarii in randul minorilor a homosexualitatii ca stare de normalitate si sa combata “homofobia” prin actiuni legislative si educative adresate tinerilor;
  • Sa faciliteze, chiar din fonduri publice, schimbarea sexului biologic al indivizilor cind acestia o cer.

2. Raportul „Cincisprezece ani de la Conferinta Internationala asupra Populatiei si Dezvoltarii” – 29 ianuarie

[Documentul 1192 – ’15 years since the International Conference on Population and Development Programme of Action’, raportor – Christine McCafferty, Grupul Socialist]

Textul integral in lb. engleza:

http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/WorkingDocs/Doc09/EDOC11992.htm

 

Raportul promoveaza avortul ca mijloc de planificare familiala si control al nasterilor, fortand recunoasterea acestuia ca „drept al omului” si finantarea din fondurile publice.

  • CE PUTEM FACE?

Opozitia fata de aceste documente este o datorie crestina, pe care va invitam sa o indeplinim impreuna.

 

1. Contactati delegatii Romaniei in Consiliul Europei si exprimati-va pozitia.

Solicitati-le ferm sa voteze respingerea ambelor documente.

 

Datele de contact ale reprezentantilor delegatiei Romaniei la Consiliul Europei:

– Parlamentari: http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.dp?idg=19&leg=2008.

– Secretariatul delegatiei romane la PACE:

Doamna Nadia Valentina Ionescu, Camera Deputatilor, la Tel: +40 21 414 18 75, Fax: +40 21 414 18 77, pace @ cdep.ro, dropi @ cdep.ro;

Doamna Mihaela Draghici, Senat, la Tel: +40 21 414 25 84, Fax: +40 21 313 35 07, sau electronic la adresa mihaela.draghici @ senat.ro.

 

Daca sunteti un ONG, trimiteti o adresa oficiala, scrisa, in acest sens.

Trimiteti un e-mail sau un fax; daca puteti, dati si un telefon – ar fi ideal.

 

Va rugam sa ne inaintati orice raspuns pe care l-ati primit.

 

Ne puteti contacta la urmatoarele adrese:

office @ protejarea-familiei.com

provitabucuresti @ yahoo.com

 

2. Rugaciunea este, se intelege, foarte utila si necesara. Fie ca Dumnezeu sa le deschida mintile si inimile reprezentantilor statelor europene la Consiliul Europei pentru a respinge aceste documente otravitoare.

 

 

Asociatia Alianta Familiilor din Romania

Asociatia Pro-vita – fil. Bucuresti

(Comunicat transmis prin domnul Vasile Zarnescu)

Solidaritatea barbatilor

Posted by Stefan Strajer On November - 6 - 2009

SOLIDARITATEA BARBATILOR

carmen-catunescu1

Autor: Carmen Catunescu

Un bun prieten s-a suparat pe mine de moarte, pentru ca am asociat un gest al lui cu al oricarui individ “unit în cuget si-n simtiri” cu toti cei de acelasi sex. Este un barbat sensibil si delicat, care stie sa se poarte cu femeile si, de aceea, îl cred sincer în supararea sa, ca adica l-am acuzat de ceva absolut nemeritat în numele ideii ca asa ar actiona gloata, cu atât mai mult cu cât personalitatea sa pregnanta, coplesitoare nu permite confuzie, ambiguitate, amestec în ordinar, comun, banal.
Totusi, solidaritatea barbatilor, ca si cea a femeilor, exista, în ciuda educatiei, bunelor maniere, purtarilor alese ori scolilor înalte. Nici un barbat nu trebuie sa se simta jignit, vexat, persecutat, frustrat, marginalizat, prigonit, asuprit, oropsit din aceasta cauza.
Orice fiinta umana este înzestrata la nastere cu instinct, inteligenta, chiar intuitie, care se vor dezvolta în functie de cultura, mediu, pregatire. Mai greu e cu instinctul, acest complex de reflexe înnascute, neconditionate, care asigura dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apararea. Civilizatia îl mai slefuieste, nu în sensul de a-i da stralucire, ci de pierdere, estompare a unor calitati. Asigurându-i-se niste conditii, individul nu trebuie sa mai lupte pentru ele, devine mai comod, pierde din acuitate, agilitate, perspicacitate. Cu toate acestea, instinctul nu dispare. El functioneaza si transpare când, vorba zicalei, “ti-e lumea mai draga”.
Femeile si barbatii sunt doua specii diferite. Toata lumea e de acord ca suntem complementari, nu asemanatori. Gândim diferit si ne completam, ne împlinim unul prin celalalt. Ne cautam pentru a forma întregul, însa, de multe ori, nu uitam de unde am plecat. Ei, atunci se exercita, fara doar si poate, acest spirit de solidaritate. Nu e egoism, nu e proasta crestere, nu e meschinarie. E vorba, pur si simplu, de nevoia de protectie. Si atunci actionam instinctiv. Eu, de exemplu, am recunoscut sincer de atâtea ori ca, atunci când vad cersetorii pe strada, mi-e mila, mai degraba, de femei, decât de barbati. Chiar am discutat aprins cu o colega care zicea ca bietii barbati, pentru ei e mai greu sa cerseasca, decât pentru femei. Chiar m-am revoltat. Chiar am intervenit si i-am explicat cum de nu-si da seama ca o femeie e mai expusa, ca primejdiile sunt mai multe pentru o ea, decât pentru un el etc.
Asa cum nu puteam sa sufar sa aud ca un sot este întretinut, fie si temporar, de o sotie iubitoare, pentru ca, ma gândeam eu, un barbat poate sa munceasca oriunde, se poate angaja în cea mai umila slujba, pe când o femeie – nu. Sigur ca, stând si judecând simplu, limpede, îmi dau seama ca aici intervine spiritul meu de solidaritate cu toate femeile din lumea asta împotriva barbatilor.
Ani întregi mi-am moralizat o buna prietena, al carei sot, director de fabrica, a fost disponibilizat peste noapte, aratându-i ca-i inacceptabil sa stea acasa, când ar putea face orice. O femeie, da, dar un barbat?! Ea era de acord cu mine, ma aproba verbal, dar nici acum nu stiu ce era în sufletul ei. Cert e ca, între timp, si-au deschis o afacere, ce a devenit pe parcurs prospera si lucrurile s-au rezolvat. Ce s-ar fi întâmplat daca s-ar fi angajat pe un salariu de mizerie, consumându-si fortele într-o directie inutila?? Iar exemplele pot continua la nesfârsit. Asta se întâmpla în ceea ce priveste femeile.
Dar în cazul barbatilor? Aproape la fel. Solidaritatea lor se manifesta în lucrurile cele mai simple, ca si în cele mai complicate. Când vad o femeie la volan, ofteaza, claxoneaza, înjura, se lamenteaza: mama, ce catastrofa!… Fara ca aceasta sa faca, de exemplu, ceva deosebit… o întârziere de o fractiune de secunda la semafor, o ezitare la o intersectie… lucruri pe care si barbatii le fac în mod curent… Slava Domnului, eu am fost norocoasa, de douazeci de ani de când conduc, n-am fost claxonata sau înjurata, însa, circulând câteodata cu taxiul, auzeam frecvent injuriile soferilor când vedeau o persoana de gen feminin la volan…
Afirmam ca acest spirit de solidaritate se exercita mai ales din nevoia de protectie. Având o casnicie nefericita, cu o nevasta cicalitoare, cu un comportament frustrant, ai impresia ca toate femeile sunt ingrate, nesuferite, agasante. Devii prudent, ca sa nu fii ranit. Actionezi într-o alta relatie cu precautie. Devii circumspect cu toate celelalte, si sunt atâtea si atâtea cazuri. As fi curioasa sa vad cum functioneaza solidaritatea barbatilor într-o tara ca Germania, de exemplu, unde o femeie, având aceleasi atributii, raspundere, precum un barbat, nu este platita la fel, ci are salariul aproape jumatate…
Barbatii cer întelegere, protectie, sprijin. Dar nu întotdeauna si ofera. Ca si amicul despre care pomeneam la început. Îl rugasem de trei ori pentru un gest infim prin care sa ma sustina. Dar nu. El a preferat sa taca, sa uite, sa nu faca nimic. Pe parcurs, constientizând, s-a revoltat. Actionase din instinct. Fara sa-si dea seama. Educatia si prietenia si-au spus cuvântul mai târziu. S-ar putea ca prietenul acesta al meu sa nu fie real. Sa-l inventez eu, pentru a parea mai verosimil ceea ce expun. Totusi, dincolo de toate acestea, solidaritatea barbatilor exista. Ca si cea a femeilor.

A murit Nicu Constantin

Posted by Cornelia Erhan On September - 15 - 2009

nicu-constnatin_curentul Actorul Nicu Constantin a decedat, marti dupa amiaza, la varsta de 70 de ani, dupa ce a fost internat timp de peste patru luni la Spitalul Militar de Urgenta din Capitala, din cauza unor suferinte pulmonare severe.

Nicu Constantin a decedat la ora 16.45, dupa ce la ora 14.00 a avut un stop cardiorespirator, medicii reusind atunci sa il resusciteze. Doua ore mai tarziu, Nicu Constantin a incetat din viata, dupa ce a suferit un al doilea stop cardiorespirator, a declarat, pentru NewsIn Comandantul Spitalului Militar, generalul Ioan Sarbu.

Actorul Nicu Constantin si-a serbat cei 70 de ani in Spitalul Militar din Bucuresti, la sfarsitul lunii iulie. El a fost internat la Spitalul Clinic Militar de Urgenta la 11 mai si de atunci s-a aflat sub stricta supraveghere medicala, fara semne de ameliorare.

Nicu Constantin, actorul al carui nume se identifica cu teatrul de revista si emisiunile umoristice televizate, s-a nascut la 31 iulie 1939, la Eforie Sud, in judetul Constanta.

Nicu Constantin a fost vedeta teatrului satiric Constantin Tanase din Bucuresti, unde a sustinut peste 9000 de reprezentatii.

De-a lungul timpului, a jucat si in numeroase filme de scurt si lung metraj. El a avut roluri in aproape 30 de filme, dintre care “Ministerul comediei” (1999), “Secretul lui Bachus” (1983), “Alo, aterizeaza strabunica!” (1981), “Impuscaturi pe portativ” (1966).

A participat la peste 600 de emisiuni radio si peste 300 emisiuni TV. Mai putin cunoscuta publicului larg este cartea autobiografica “Ochelarii miraculosi”.

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors