Archive for the ‘Social’ Category

DECEMBRIE ÎN ROMÂNIA

Posted by Stefan Strajer On January - 16 - 2011

DECEMBRIE ÎN ROMÂNIA 

 

Autor: Corneliu Florea (Winnipeg, Canada)

Pentru mine‚ „străinul”, care nu am mâncat salam de soia, dar mănânc pâine de înstrăinat, de emigrant de 30 de ani, sosirea acasă, în România mea natală, îmi dă o stare psihică deosebită, personală. Nu am să descriu simţirile si trăirile pe care le am pentru a nu da apă la moara răilor să comenteze că fac paradă. Nu am făcut paradă, parade în viaţa mea, nu am avut de ce şi nici pentru ce sau cine. Dar îmi place să privesc paradele lumii, cu atenţie, şi mai ales pe cei ce le pun la cale, le conduc. Paradele, formate spontan sau dirijate, izbesc direct simţurile prin coloratura şi zgomotul lor, dar in spatele acestui spectacol se ascunde esenţialul: starea sociala şi psihica a indivizilor, a colectivităţii. Pe aceasta din urmă, o privesc cu luare-aminte ca să percep, cu mintea mea, în ce stare psihica se afla conaţionalii mei, ce idei îi frământa şi îi călăuzesc în comportamentul lor.

Parada românilor, în acest Decembrie 2010, are o parte spontană de zgomot si lumini, de claxoane şi faruri de maşini care mai de care, plus altele şi una indirectă, majoră, ce exprimă jalnica lor stare psihică ”Asta-i situaţia şi nu se mai poate face nimic!! Nu mai putem face nimic!! S-a terminat!!” Prăpăstioasă resemnare, nenorocită gândire, ai impresia ca toţi sunt desprinşi din ciobanul moldovean al Mioriţei!! Nimeni nu mai vrea să lupte în societate cu dominanţii care-i intoxică cu halucinogene idei, ideologii în mass media, îi umilesc şi batjocoresc, îi asupresc prin manipulare şi forţă. Majoritatea românilor au îmbrăţişat un neomioritism ortodox: vad, percep starea de fapte, îi avertizează până şi mioriţele, dar ei accepta blazaţi şi se duc la biserică, duminica, acum după 1989!! Doamne ajută-ne, ca noi stăm cu mâinile încrucişate. Şi în vremea aceasta, în acest Decembrie, în România se cântă, cu nonşalanţă şi-n mare veselie o parodie caustică după balada populara Mioriţa. Balada începe tot pe gura de rai, tot cu trei ciobănei cu turmele lor, dar cel ungurean este ”de la Covasna” şi o mioriţa personală, informatoare din Covasna, îl avertizează că ceilalţi doi, de data asta vrânceanu şi moldoveanu, vor să-l omoare să-i ia turma. Ce face ciobanul din Covasna? Ce era normal: se apără!! Nu se roagă la stele reci!! Cum se apară? Îi pândeşte la cotitura şi loveşte; spărgându-i capul la unu şi rupându-i coastele la celălalt. Clar, dar oare cei ce râd şi aplaudă aceasta parodie usturătoare, au înţeles mesajul?    

”Nu mai muriţi de grija maghiarilor” ne sfătuieşte Adrian  Halpert, director editorial al cotidianului Adevarul, în articolul sau referitor la pretenţiile celor din Secuime, care acum, sfătuiţi şi sprijiniţi de Budapesta, fac trecerea etnică de la foşti secui la viitori maghiari şi nu mai vor să audă şi să vadă nimic românesc în jurul lor, pe o rază de la Miercurea Ciuc la Balaton!! Adrian Halpert ţine cu argumente la drepturile secuilor, pentru că secuii au numai drepturi în România, obligaţiile lor constituţionale au fost desfiinţate de globalismul si multiculturalismul  directorului editorial, care scrie ca nu vine sfârşitul lumii, că nu ne iau ungurii Ardealul şi nu dezmembrează Romania daca  le dăm tot ce vor şi cer secuii. Mare democrat Halpert al nostru, oare nu se duce, puţin, în Israel să le spună şi israeliţilor: „Băi, aceştia, nu mai muriţi de grija palestinienilor, a musulmanilor!! Da-ţi jos zidurile de beton ale  discriminărilor, ridicate în secolul XX după model sovietic, şi clădiţi moschei în loc, că bate multiculturalismul la poarta voastra” Hai, Halpert dragă, fi om odată.   

Tot in acest timp, Laszlo Tokes, făcut europarlamentar de Traian Băsescu, a ţinut o predica iredentista celorlalţi europarlamentari cum, că, Întâi Decembrie – Ziua Naţionala a Romaniei – este zi de doliu pentru maghiari, cărora le-a fost răpita Transilvania de către români prin Tratatul de la Trianon din 1920. De unde reiese ca românii sunt răpitori şi ungurii porumbeii pacii si democratiei în lume. Şi cum, europarlamentarii români habar nu au de istorie şi nici personalitate cât a ciobanului din Covasna nu, au tăcut mâlc, lăsând impresia că Laszlo Tokes are dreptate şi ziua naţionala a României ar trebui desfiinţată iar Transilvania restituită cu scuze şi despăgubiri lui Laszlo Tokes!! Tokes, ăsta e ca un scai agaţat la curul oii ciobanului de la Covasna, îi merge bine, îi e cald acolo.   

Şi totuşi s-au găsit români care să-i dea replică, prin argumente istorice irefutabile. Am citit articolul ”Ruşine” al Domnului Şerban Rădulescu – Zoner, istoric, membru al Asociaţiei Internaţionale de Istorie Contemporana de la Geneva, fost deţinut politic, care pe lângă faptul că l-a dezaprobat cu dovezi istorice pe iredentist a vorbit despre ruşinea mass mediei bucureştene, in special a posturilor de televiziune care nu au omagiat marele eveniment naţional la începutul lui Decembrie. Nu s-au făcut nici măcar referiri istorice, nu s-au adus elogii celor ce au luptat şi s-au sacrificat pentru Unirea cea Mare şi Firească, nu s-au pomenit eroii neamului din Primul Război Mondial. Seceta şi deşert în spiritualitatea şi personalitatea guvernanţilor şi-a lefegiilor lor. Pleavă bucureşteană!!

Profesorul Ion Coja, unul printre puţinii dar marii patrioţi ai acestor vremuri anti-româneşti, a scris articolul ”La Întâi Decembrie” în care parcurge istoric evenimentul prin care graniţele politice se pun astfel în acord cu graniţele etnice  scriind alternativ despre România şi Ungaria în mod corect. Un articol foarte bun şi ungurii ştiu ca aşa a fost şi este, dar ascund adevărul, în timp ce majoritatea românilor nu au cunoştinţele istorice necesare, pentru că în ultimii 20 de ani au fost împiedecaţi şi îndepărtaţi, prin toate mijloacele, să-şi înveţe istoria lor naţionala, dar obligaţi să înveţe holocaustul şi să-şi pună cenuşă în cap! Profesorului Ion Coja o personalitate cu demnitate academica şi o dragoste de ţara ferventă nu îi este teama sa susţină adevărul: în Romania de de azi se duce o politica de trădare naţională, care urmăreşte, printre altele, şi depopularea Ţării, crearea unui vid demografic şi câteva rânduri mai jos scrie ca, in fruntea acestei acţiuni anti-româneşti se află preşedintele Ţării. Cred, dar nu ştiu cât o face din inconştienţa şi cât din slugărnicie faţă de cei ce l-au cocoţat ca preşedinte. De altfel, acum în România se doreşte, tot mai mult, suspendarea lui, fiind comparat cu Carol al Doilea. Bună comparaţie. 

Ajungând la istorie, în acest Decembrie, consemnez apariţia în librăriile româneşti a volumului ”Un secol cu Neagu Djuvara”, care este o personalitate raţională, perspicace, vioaie, subtilă şi şireată. Cartea lui mi-a fost companioană interesantă pe avioane (trei) purtându-mă de-a lungul şi latul lumii un secol, dar m-a interesat numai cum vede el prezentul. Îl vede în totalitate, profund şi corect, cu o luciditate impresionanta pentru un nonagenar. E profund decepţionat şi revoltat, arătând vinovaţii dezastrului romanesc început în Decembrie 1989 şi numindu-i direct, criminali, pe Iliescu, Cozmâncă, Hrebenciuc. Sunt mult mai mulţi, dar e un început de listă!! Şi încă ceva, întrebat de unde să înceapă schimbarea în România are o sugestie corectă: cu procesul lui Ion Iliescu. Argumentele care le aduce pentru acest început sunt fără echivoc! Nu-l uită să-l acuze dur nici pe Băsescu Traian care a promis, bineînţeles în timpul alegerilor, că va deschide procese celor vinovaţi de situaţia nefasta din România. După alegeri e mormânt: ştia că deschiderea unui amplu proces lui Ion Iliescu îl va aduce si pe el pe banca marilor acuzaţi.       

Nu ştiu dacă asemenea procese vor avea lor, dar sunt convins că Iliescu criminalul, debilul Constantinescu si ordinarul Băsescu vor ajunge la groapa de gunoi a istoriei românilor. Să nu uităm că acolo este şi locul ex-rex-ului Mihai de Hohenzollern, care şi în acest Decembrie le-a transmis un mesaj, de Craciun, românilor. L-am citit în cotidianul Adevărul, aceleaşi banalităţi stereotipe, cu o fotografie recentă. Pe pagina următoare era şi o fotografie de când era tânăr rege, în uniforma militară şi cu trei decoraţii pe piept. Numai trei, dintre care una era cea primită de la Stalin, pentru că i-a oferit România pe tavă, gratuit! Politically correct! Corect istoric ar fi fost să i se publice şi una cu decoraţiile germane. Cu cea primită după cucerirea Odessei, de către  Armata Română cu enorme sacrificii. Armată pe care, apoi, după 23 August 1944, a dat-o pe mâna ruşilor să facă ce vrea cu Ea.

Dacă actualii guvernanţi de la Bucureşti devalizează sistematic Ţara, fără să fie împiedecaţi, opriţi, judecaţi, unele elite, zise culturale, demolează sistematic, în scrisele lor, personalitatea si tradiţiile romaneşti. Mircea Cărtărescu este fruntaş în această întrecere anti-românească.  În ajunul Crăciunului 2010 a publicat, în Evenimentul Zilei ”O, ce veste kitschizată” ce este o persiflare la adresa creştinismului, religie majoră a cetăţenilor români, cât şi o batjocură trivială la adresa tradiţiilor româneşti la aceste sărbători. Scrie despre români: ”…luând ca pretext un eveniment de mult uitat, petrec câteva zile siropos – idilice înconjurate de clişee şi artefacturi de un kitsch jenant  (DEX : kitsch = termen ce desemnează un lucru de prost gust). Mircea Cărtărescu, nu-i prea înzestrat intelectual, este un scriitor comun cu o reclamă exagerată, şi de data aceasta ne demonstrează şi lipsa de bun simţ civic. Dacă vroia să dea o lecţie despre istoria creştinismului, trebuia să-şi aleagă alt moment şi alte cuvinte, nu acum în ajunul Crăciunului, în România, Ţară pe care el o numeşte, ţiganeste, românica în recentul sau volum ”Frumoasele străine”, ceea ce a făcut pe mulţi să creadă că de fapt este ţigan-ţigan şi la origine l-a chemat, de fapt, căldărescu…  

Nu sunt toţi ca căldarescu, mai sunt şi de altfel, de exemplu  Agustin Buzura, care scrie în revista sa, Cultura, un editorial ”Tristeţi de decembrie” de ţi se rupe sufletul: ”Statul fură cu neruşinare de la pensionari, militari, medici, profesori, copii şi mame, ba chiar şi din subvenţiile foştilor sportivi de performanţă, dar nu răspunde de absolut nimic”. Adevărat, mare tristeţe cu furtul cu neruşinare!! Schimbările ar trebui să înceapă cu furtul cu ruşinare, aşa, vreo 20 de ani, după care să se treacă la furtul cu foarte mare ruşinare…  Şi mai scrie, fostul meu coleg de la clinicele clujene: Chiar preşedintele României a ţinut să ne atragă atenţia că statul nu trebuie să fie responsabil de soarta fiecărui cetăţean. Adevărat, Băsescu Traian a dat drumul şi la acest porumbel discriminatoriu: de unii, statul lui, are grijă să nu-i judece că fură Ţara, pe alţii îi lasă să se descurce ca homeless-i. Baciu Gusti, dragu’ meu maramureşan, nu-l iartă pe Traian Băsescu de când l-o ţâpat de la ICR, unde o fo’ pus de Iliescu. Ăla, da  preşedinte, tare l-o mai lăudat Gusti al nost’, o zâs că-i om cu O mare!!  Oare tot părerea aceea o mai are?!?

Şi parcă toate astea nu mi-ar fi fost destule mie, ”străinul”, să-mi fac o imagine clară de ce se petrece în Ţară şi în data de 23 Decembrie 2010, a venit şocul îngrozitor. Românul Adrian Sobaru a protestat, cu preţul vieţii sale, în public împotriva parlamentarilor, a regimului: aruncându-se în gol de la balconul parlamentului, în momentul în care prim-ministru Boc şi-a început discursul. Poporul român a rămas încremenit o clipă. Prim- ministru, preşedintele, guvernanţii nici atât. Restul, pagini de cerneală sterile.

Eu am făcut cale întoarsă în străinătate.

(Decembrie 2010, Montreal – Canada)

Munca in Statele Unite

Posted by Stefan Strajer On January - 4 - 2011

Munca in Statele Unite

 

Autor: Av.Marcel Miclea (Michigan, USA)

  • Am un prieten in America care are o firma si ma poate angaja. Am sanse sa primesc o viza de lucru?
  • Ma aflu in SUA cu viza de student si mi s-a oferit un loc de munca. As putea sa accept oferta?
  • Sotul a obtinut o viza de munca in SUA. Pot lucra si eu legal daca il insotesc?
  • Sunt sportiv cu numeroase premii internationale si as dori sa vin in SUA sa antrenez o echipa. Am vreo optiune?
  • Sunt proprietarul unei companii romanesti si import produse din Statele Unite. As dori sa imi deschid o companie in SUA, sa continui activitatea de import si eventual sa ma extind si in alte domenii. Din pacate nu am cei $500,000 sau $1,000,000 pentru a incerca sa obtin un green card de investitor. Exista vreo solutie pentru a munci legal in SUA si a-mi dezvolta afacerea?

 

Acestea sunt doar cateva ipostaze des intalnite iar raspunsul depinde de fiecare situatie in parte. Informatii utile pentru a determina tipul de viza de care aveti nevoie si conditiile impuse se pot gasi pe pagina oficiala a Serviciului de Imigrare (www.uscis.gov) , iar un avocat poate sa va recomande cea mai buna solutie. Fiindca acest domeniu este federal, puteti consulta un avocat in imigrari din orice stat american. 

Dupa cum se stie, vizele sunt acordate in functie de scopul declarat. Daca scopul vizitei este unul turistic (viza B-2) dosarul intocmit va trebuie sa reflecte intentia de a vizita tara. Unui turist nu i se va acorda drept de munca. La fel, daca scopul declarat este de a studia intr-un colegiu sau universitate (viza F-1) iar viza s-a eliberat pentru acest motiv, munca nu este permisa (cu unele rare exceptii). Asadar, pentru a putea lucra in mod legal in Statele Unite, aplicantul trebuie solicite in aplicatie dreptul la munca. Vizele de munca nu sunt acordate pe o durata nelimitata. Ca atare, aplicatia impreuna cu documentele insotitoare trebuie sa reflecte fara echivoc intentia si motivatia aplicantului de a se reintoarce in tara. Dreptul de a lucra permanent in SUA il au doar rezidentii permanenti si cetatenii americani.

In continuare sunt expuse vizele care confera drept de munca si cateva din trasaturile lor majore.

  • H-1B (Angajati intr-un domeniu professional) este o viza pentru cei care intrunesc cumulativ umatoarele conditii: (1) detin cel putin o diploma universitara sau echivalentul acesteia (2) poseda cunostinte teoretice si practice foarte specializate in domeniul in care au obtinut diploma (3) au primit o oferta de lucru din partea unui angajator american (4) iar locul de munca oferit impune ca si conditii minime pentru intrarea in profesia respectiva fie (a) existenta diplomei mentionate mai sus fie (b) dobandirea unei licente. Viza se acorda pe o durata initiala de maxim 3 ani si poate fi prelungita pentru o perioada aditionala de inca 3 ani.

 

  • H-2A (Muncitori in domeniul agricol) este viza care permite angajatorilor americani sa aduca muncitori straini pentru munca temporara in domeniul agricol, atunci cand nu exista muncitori americani disponibili, capabili, interesati si calificati pentru asemenea munca. Viza se acorda pentru cel mult 1 an si poate fi prelungita pentru inca maxim 2 ani.

 

  • H-2B (Muncitori in domeniu neagricol) este similara cu categoria de mai sus insa domeniul in care se ofere locul de munca nu este agricol.

 

  • J-1 destinat celor care doresc sa participle intr-un program de schimb cu scopul de a preda, studia, face cercetare stiintifica ori universitara, sau de a obtine practica intr-un domeniu specializat (de exemplu rezidentiat la un spital american). In general, cei care se inscriu intr-un asemenea program sunt studenti care lucreaza in timpul vacantei de vara, au-pairs, profesori, doctori, cercetatori etc.

 

  • L-1 (Transfer in interes de serviciu) este o viza care permite angajatorului american sa transfere un angajat al filialei sale dintr-o tara straina cu conditia ca angajatul sa posede cunostinte foarte specializate in domeniul de activitate al angajatorului. Viza se acorda pentru o perioada de maxim 3 ani si poate fi extinsa pana la 5 ani. Companiile straine care doresc sa stabileasca o filiala in SUA, pot trimite un angajat in State care sa se ocupe de demararea operatiunilor,  situatie in care durata maxima initiala de sedere este de cel mult 1 an.

 

  • TN (cetateni canadieni sau mexicani intr-un domeniu profesional) – este o viza creata in baza tratatului NAFTA si este deschisa celor dintr-un domeniu professional cum ar fi ingineri, doctori, avocati, profesori, cercetatori, farmacisti, oameni de stiinta etc, care sunt cetateni canadieni sau mexicani si care au o oferta de lucru de la un angajator american. Durata vizei este de cel mult 3 ani insa poate fi extinsa.

 

  • E-2 (Investitor in baza unui tratat comercial) – Incepand cu 1994, Romania este parte a unui tratat commercial incheiat cu SUA. In baza acestuia cetatenii romani care investesc capital intr-o companie americana  in care detin cel putin 50% si exercita control operational in mod direct, printr-o pozitie manageriala, au posibilitatea sa sa solicite aceasta viza. Viza se acorda pentru o perioada intiala de 2 ani si poate fi extinsa nelimitat pe perioade de cate 2 ani.

 

  • P-1, P-2 (Sportivi internationali si artisti) – viza ce permite munca in baza unui contract cu un angajator american pe o durata de 1 an pana la cel mult10 ani, in functie de specificul situatiei.

 

  • O-1, O-2 (Persoane cu calitati extraordinare in stiinta, arta, educatie si sport) viza ce se acorda pentru cel mult 3 ani, si  dupa caz,  poate fi extinsa. 

 

  • I (Reprezentanti ai presei straine: TV, radio, presa, film sau alte mijloace media) este o viza temporara deschisa celor care vor sa lucreze in SUA ca  angajati ai companiei de presa sau film din tara straina (reporteri, editori, echipa de filmare pentru documentar sau film etc).

 

  • R-1 (Angajati ai unei organizatii religioase non-profit din SUA) se adreseaza preotilor si altor persoane a caror ocupatie este recunoscuta de catre religia respectiva (se exclude  personalul administrativ). Viza se acorda pentru cel mult 30 luni cu posibilitatea de extindere pentru inca maxim 30 luni.

 

  • Q-1 (Schimb in domeniul cultural) destinat acelor angajatori americani care administreaza programe internationale de schimb in domeniul cultural, si care doresc sa aduca in SUA persoane care sa prezinte cultura, istoria si traditia tarii din care fac parte.

 

Unele din vizele mentionate mai sus (J-1 sau E-2 de exemplu) permit si altor membrii de familie (sot/sotie si copii necasatoriti sub 21 ani) sa lucreze in mod legal pe durata de valabilitate a vizei titularului (o aplicatie separata este insa necesara).

Obtinerea unei vize de lucru implica de cele mai multe ori un process complex si necesita intocmirea unui dosar bine intemeiat. Deoarece numarul de vize acordate anual este limitat pentru fiecare categorie in parte, este indicat ca inainte de a se depune dosarul sa se verifice daca plafonul maxim pentru anul respectiv a fost atins.

Marcel Miclea

Avocat specializat pe probleme de imigrare

George P. Mann & Associates P.C., Michigan

www.greencard-us.com

Contact: mmiclea@greencard-us.com

OPEN HOUSE – Pastila de Craciun

Posted by Stefan Strajer On December - 26 - 2010

OPEN HOUSE – Pastila de Craciun

Autor: Monica- Ligia Corleanca (Cincinnati, Ohio)

La inceputul lui decembrie am zărit la panoul cu anunţuri din holul condominionului nostru un anunţ colorat şi cu litere de-o şchioapă în care eram inviţaţi la un “OPEN HOUSE“ în apartamentul #7 pe 14 decembrie, la ora 2pm. Eram rugaţi să ne facem timp să onorăm invitaţia unei familii mutate de un an in condo-ul nostru, prilej cu care să ne mai cunoaştem cu noii vecini, ca să împlinim ceea ce americanii numesc to socialize înainte de Crăciun.

M-a sunat preşedintele blocului să nu lipsesc la celebrare, apoi  o altă vecină englezoaică, în fine, se făcuse destul tam-tam despre eveniment. Intâlnisem de câteva ori cuplul locuind în  ap.#7  având garajele vis-a-vis şi mi s-au părut oameni foarte drăguţi, care mă invitaseră de Paşte să merg la biserica lor lutherană, calvină, evanghelică sau apostolică (nu mai ştiu de care), când am refuzat politicos ştiind că toţi vor să te atragă la religia lor, pe care nici ei nu şi-o cunosc prea bine, dar se duc la slujbe precum oile la un social club.

Cu câteva zile înainte de 14 decembrie tocmai înmormântasem o prietenă şi nu aveam eu sufletul deschis pentru o vizită, însă mi s-a părut nepotrivit să jicnesc nişte oameni care poate se pregătiseră să primească musafiri.

M-am dus după ora fixată găsind uşa deschisă pentru orice invitat. Hall-ul de la intrarea lor era decorat cu Moşi Crăciuni de toate felurile, apoi un ţap de lemn în mărime aproape naturală (care se vroia cerb) cioplit grosolan cu coarnele făcute din crengi înfipte în capul strâmb de care atârnau câteva beculeţe colorate,  proptit chiar în uşă… era opera de artă executată cu mândrie de stăpânul apartamentului cu pricina.

Când am ajuns gazda a sărit să mă întâmpine, cu zâmbete şi vorbe dulci, iar eu am păşit pragul apartamentului unde am găsit câţiva vecini stând de vorbă. Stăpâna foarte amabilă,  m-a indemnat să merg să-mi arate cum şi-a decorat apartamentul, trecând prin toate camerele în care se aflau zeci si zeci de jucărioare de gips cu alţi Moşi Crăciuni, îngeraşi de toate mărimile, toate kitch-uri, nişte animale vopsite pe post de bibelouri, apoi beculeţe atârnate din plafoane, de pe lămpi, din jurul câtorva poze înrămate pe pereţi sau de nişte plase de pescuit puse deasupra  patului sugerând că locuiesc la o margine de ocean, mi-a explicat ea. Două felinare marine tronau pe cele două noptiere ca să completeze peiesajul rustico-romantico-marin care mi-a amintit de satul 2 Mai de la Marea Neagră. De ce ne-o fi chemat, mi-am zis eu, să ne arate colecţiile lor de artă?

Mi-a mai arătat amintirile de famile aşezate pe  diferite piedestale, vorbindu-mi de la cine moştenise acele obiecte de artă, despre însemnătatea lor, alţi îngeraşi făcuţi din gips, vopsiţi ca la bâlci, apoi nenumărate alte jucării din pomul de Crăciun, la baza căruia era instalat un trenuleţ care funcţiona. Acela era drăguţ fiindcă mi-a amintit  de copilărie.

Ne-am reîntors în bucătărie unde soţul tocmai pregătise o carafă mare de cafea, mirosind a orice, numai a cafea nu, să  ofere oaspeţilor, când m-am lovit de un birou aşezat în colţul unde ar fi trebuit să existe o masă. Atunci gazda mi-a explicat, cu o mină foarte dulce, că acela este locul unde îşi face bill-urile fiindcă ei nu pregătesc decât caféa sau ceai în bucătărie (că oricum le făcea tot honey), mănâncă numai în oraş de când s-au căsătorit, de vreo cincizeci de ani. In fine, e treaba omului cum îşi organizează viaţa, dar m-am întrebat eu de ce a făcut atâta reclamă să nu cumva să lipsim de la invitaţia ei la Open House. Casă deschisă la ce?

Putea să fi făcut efortul să comande măcar o pizza, să improvizeze ceva simplu, sau să ne fi spus să aducem fiecare ceva de mâncare fiind ora mesei.

M-am îndreptat spre living să stau puţin de vorbă cu vecinii, când ea şi soţul m-au urmat invitând graţios pe toată lumea să servească ceva de pe masa aşezată acolo; mai corect pe jumătatea de masă pe care se aflau nişte prăjiturele scoase dintr-o cutie mică de danish cookie, iar pe un şerveţel aşteptau exact cinci pacheţele de ceai Lipton, din cele ieftine care se găsesc gratis la orice restaurant şi… o cutie dreptunghiulară cu compartimente foarte mici în care se aflau cubuleţe de brânză, câţiva crakers, un salam cât un creion mai gros şi un ball de brânză acoperit cu migdale sau nuci.  Această cutie era cu siguranţă un cadou adus de cineva, dar nu putea sătura decât o vrabie, dar mite optsprezece oameni!?

Gazdele generoase şi zâmbitoare ne tot invitau să gustăm din bunătăţile de pe masă, oamenii se uitau unul la altul, că nu prea aveai ce să iei, iar eu am cerut un ceai. A sărit prompt găzdoiul să mă onoreze cu nişte apă călâie într-o cană de ceramică în care aruncase un pacheţel de ceai. Mi-a făcut antologia acelei ceşti antique din care numai mama lui a băut şi ce valoare avea (lut ars de duzină, vopsit pe deasupra) de mi-a trecut şi setea. Când am văzut pacheţelul cu ceaiul de trei parale am mulţumit frumos şi am fugit la mine în apartament să-mi iau un ceai verde englezesc să am şi eu măcar o bucurie. La înapoiere le-am adus în dar o cutie originală cu ceai verde de Ceylon  şi o pungă de Cafe Rare primită de la prietenii mei din Franţa. El a sărit să mă îmbrăţişeze cu foc pentru gest, dar mă îndoiesc că ştia de ce calitate era conţinutul pachetelor aduse. A fost pomana mea pentru sufletul morţilor că dumnealor tot nu ştiu ce înseamnă asta, lipsindu-le cu desăvârşire spititualitatea  ca şi cultul celor plecaţi dintre noi.

Am încercat cu mare efort să stau alături de invitatele la “petrecere”, să leg două vorbe cu vreuna. Conversaţiile lor artificial-superficiale numai despre copii, scutecele nepoţilor şi ceva savings exprimate în fraze sterile din care respira numai ignoranţă şi lipsă totală de cultură, m-au lăsat mută; măcar vreo ştire din ziarul local şi tot era mai cu rost. Să nu credeţi că vecinii mei sunt oameni săraci (câţiva sunt milionari), sau analfabeţi; aşadar, ar fi putut să-şi arunce nişte bani pe câteva cărţi, spectacole bune sau călătorii să se mai lumineze la minte… Dacă au şapte clase, sau două, sau college, nu ştiu, însă doamnele merg la coafor cel puţin o dată pe săptămână, au unghiile lungi şi strident colorate, sunt pline de bijuterii foarte scumpe,  mănâncă de două ori pe zi numai la restaurant şi fac “nimic” acasă, unde unicul mijloc de culturalizare este TV-ul. Aş fi fost curioasă să le văd măcar scrisul!

Nu tu educaţie, nu gospodărie, nu croşetat, nu cusut, nu citit, nu călătorit, nu, nu, nu, nimic, cum or fi trăind cu creierele aşa de goale? Intre dusul la biserică şi făcut copii doar coaforul şi vidul.

Meschinăria gazdei de a pune pe masă nişte pişcoturi râncede uitate pe vreun raft şi alte fleacuri minuscule când ai invitat oameni din 24 de apartamente, rămâne de neînţeles pentru mine. N-am rezistat mult şi am inventat un motiv să dispar când amfitrioana casei m-a oprit insistând să servesc ceva din cele puse pe masă. Am ignorat masca ei zâmbitoare şi glasul mieros  bine regizat, am găsit o scuză şi am fugit. Am făcut-o fiindcă gustasem dintr-un biscuit ca să-mi beau ceaiul, dar era vechi şi cu un gust rău.

Acasă, m-am aruncat într-un fotoliu şi mi-am amintit de mesele făcute de noi, româncele, bine şcolite şi cu servicii grele în ţară sau aici, când ne pregăteam cu cel puţin o săptămână înainte de a primi oaspeţi şi când ne întreceam ce să punem mai bun pe masa lor, dacă invitam la ceea ce se numeşte aici open house. Chiar în timpurile de sărăcie tot improvizam ceva pentru servit musafirii, păstram cu grijă vreo bucată bună de şuncă luată pe sub mâna, caşcaval, ceva sardele, schimbam reţete de torturi cu ingrediente mai ieftine, inventam fel de fel antreuri ca să arate masa frumos.

Noi am învăţat acasă să croşetăm, să brodăm, să  gătim sănătos şi aspectuos, să împlinim toate funcţiile unei gospodine, paralel cu studiile pe care le-am urmat. Noi ştim care este capitala Mexicului şi nu spunem că Franţa se află în Angola! (Vezi show-ul lui Leno de peste noapte)

Noi putem face corect spelling-ul limbii americane, am putut face rapoarte şi scrie materiale grele, chiar manuale, în timp ce 47% din absolvenţii unei şcoli medii de aici nu pot citi ziarul!? (vezi “Scientific American” record).

Noi nu avem nevoie de calculator să împărţim 100 la 10, cum făcea managerul meu din NY, putem face la viteză orice înmulţire, împărţire si chiar extrage rădăcina pătrată care, pentru locuitorii ţării tuturor posibilităţilor este de neconceput, fiindcă unii nici nu au auzit ce este asta.

Mi-am amintit deasemeni că în orice sat din fundul ţării te-ai fi nimerit din întâmplare, oamenii pământului românesc primitori şi generoşi erau încântaţi că le-ai călcat casa şi improvizau din nimic nişte mese minunate. Dacă nu aveai unde să înoptezi te invitau cu tot dragul să dormi la ei şi-ţi ofereau patul lor cu aşternuturi curate, ei culcându-se pe jos, pe o saltea sau pe vreo laviţă.

Am fost în vizită la ţărani săraci din Bucovina, care aveau numai două camere modeste cu o bucătărie, dar am dormit şi mâncat ca la rude bogate, fiindcă au tăiat viţelul (în taină, că era interzis la acel timp), pe care l-au declarat mort şi împărţit cu veterinarul si miliţianul satului, numai ca să ne onoreze pe noi.

La fel în numeroasele excursii prin ţară şi delegaţii la minele din Băiţa, Bihor, unde oamenii locului ne-au tratat ca pe rude.  Minerii care ne-au invitat la ei acasă ne-au oferit măcar pită cu slană (clisă), cârnaţi făcuţi de casă şi eventual o palincă, dacă nu au avut altceva în sărăcia lor, doar asta mâncau şi ei. Imi amintesc cu emoţie cum noaptea, când stăteam în abataje alături de ei la măsurători, îşi desfăceau pâinea şi slana cu ceapă aduse de acasă şi nu te lăsau până nu gustai şi tu, întinzându-ţi să serveşti primul. La fel moţii din Apuseni, săracii-săracilor, te învitau măcar la un boţ de brânză afumată în coji de brad, dar  nu plecai din casa lor neomenit.

Asta înseamnă cultură acumulată de mii de ani, asta înseamnă nobleţe sufletească şi bucuria  omului că poate să-ţi ofere ceva din puţinul lui, asta înseamnă sentimentul de frăţie. Acest lucru se întâmplă numai la popoare vechi, la popoare care şi-au transmis din generaţie în generaţie acele trăiri profunde traduse prin grija şi respectul pentru de aproapele său, prin ospitalitate, sentiment care nu există pe acest continent al actorilor cu măşti de cânepă. Un rânjet fals şi o cană de cafea surogat este tot ce oferă ei unui om pe care l-au invitat în casă..

Asta înseamnă că trebuie să fim mândri de neamul din care ne-am ridicat şi să ne ştim valoarea; băşinaşii n-ar fi în stare să supravieţuiască dacă i-ar scoate cineva din ograda lor fără Mc Donalds, fără Burger King, fără scramble eggs gata făcute, fără ceapa gata tăiată, fără găina gata curăţată, fără supa scoasă “proaspătă” dintr-o tinichea coclită, pe care scrie “home made”.

(25 decembrie, 2010)

 

ROMANIA VA DEVENI GROAPA DE GUNOI ETNIC A EUROPEI! (4)

Posted by Stefan Strajer On December - 20 - 2010

ROMANIA VA DEVENI GROAPA DE GUNOI ETNIC A EUROPEI! (4)

Autor: Colonel (r.) Vasile Zărnescu

Episodul 1, 2 şi 3

 

Liderii ţiganilor vor înlocuirea lui „rom“ cu „indirom“!

Aşa cum am mai precizat, articolele premergătoare ale studiului „Ţiganii – o iminentă bombă politică a Uniunii Europene“ au fost publicate în diverse reviste, între 2005-2007, iar, în 2008, în Neamul Românesc [70]. Dar trimisesem acel studiu spre tipărire şi altor organe centrale de presă, de mare tiraj, care, însă, nu au dat curs solicitării mele.

Doar Jurnalul Naţional s-a folosit de un pasaj – dar abia în numărul din 16 martie 2009 –, pentru a-şi susţine campania iniţiată în sensul propunerii pentru care militasem de peste un deceniu, iar senatorul P.R.M. Gheorghe Funar şi senatorul P.S.D. Adrian Păunescu înaintaseră, în 2008, tot în acest scop, un proiect de lege respins de Parlamentul ticăloşit: eliminarea vocabulei „rom“ şi utilizarea exclusivă a cuvântului „ţigan“. E-adevărat că autoarea materialului face trimitere la articolul meu publicat în 2005: «Sociologul Vasile Zărnescu consideră că folosirea termenului „rom“ constituie un atentat la imaginea României şi atrage atenţia că, pentru străini, între a vorbi în limba „romanes“ şi a vorbi „romanes-te“ nu este nici o diferenţă semnificativă, având în vedere că multe documente nu au diacritice» [71].

Dar, prin primăvara anului 2009, în urma unor noi crime comise de ţigani în Italia, s-a reluat viguros presiunea contra ţiganilor de acolo şi, prin tranzitivitate politică, implicit, contra românilor şi, în genere, a României – aşa cum se releva şi în retrospectiva sumară de pe site-ul 9AM [72]. Întrucât această denigrare a ţării devenise absolut demonstrabilă şi pe deplin condamnabilă, analistul Moise Guran promisese, atunci, în emisiunea sa de la Antena 3, drept una dintre formele sale de protest contra acestei situaţii, că «nu va mai pronunţa cuvântul „rom“, ci exclusiv „ţigan“». Să vedem cât îl va ţine curajul şi dacă, cumva, C.N.A. şi C.N.C.D. vor avea tupeul să îl amendeze! Între timp, a plecat la TVR1; să vedem dacă-şi va ţine angajamentul şi aici.

Este reconfortant să constat că, totuşi, în ultimele luni, şi pe alte posturi TV atât invitaţii, cât şi moderatorii au reînceput să rostească tot mai frecvent cuvântul „ţigan“, dar îl alternează, totuşi, supărător de mult, cu „rom“ – ca prin anii 2000-2003, cum am relevat în materialele din 2005-2006 pe tema ţiganilor [73]. Intercalarea făcăturii „rom“ o mai fac, evident, pentru că au ajuns să se teamă de penalizările C.N.A.-ului şi C.N.C.D.-ului. Ceea ce denotă că militantismul meu privind eliminarea făcăturii „rom/rrom“ şi al altora care l-au acceptat şi susţinut – precum cei sus-menţionaţi – a început să dea roade.

Între timp, se pare că unii lideri ai ţiganilor, remarcând campania tot mai virulentă dusă contra lor în presa străină şi internă, au intrat în panică şi au început, totuşi, să dea semne cum că le vine mintea la cap şi şi-au propus să-şi schimbe „numele“ etniei, conştienţi că a devenit un demers necesar. Dar nu au acceptat una dintre propunerile avansate de mine, de exemplu, să-şi zică, „gerrmani“ (care le era cea mai utilă), ci au recurs tot la o făcătură: să-şi zică „indiromi“ [74]! E un hibrid caraghios şi inacceptabil pentru noi, întrucât tot se menţine vocabula „rom“. Chiar „împăratul“ ţiganilor, Iulian, a calificat-o drept o idee „năstruşnică“, deşi ţiganul parvenit Mădălin Voicu – care este şi „preşedintele de onoare al tuturor ţiganilor“, nu ca Bercea Mondialu’, care este doar preşedinte şi sferto-analfabet [75] – o susţine, adăugând, în stilul său ipocrit-pervers, tot felul de aberaţii [76]. Pentru a realiza un compromis provizoriu, eu le propun termenul „indiţigan“, ca fiind cel mai potrivit, deocamdată! Sau, dacă nu se supără indienii, să-şi zică „neoindieni“!

 

Un lingvist ţigan cinstit „se dă pe brazdă“

Referitor la denumirea aleasă deliberat cu scop denigrator, „rom/rrom“, elocvent este faptul că, de exemplu, unul dintre ţiganii cercetători ai problemei, Lucian Cherata, în revista Lamura, atestă că vocabula „rom“ nu este reprezentativă pentru a se denumi etnia şi, în nici un caz, pentru a consemna echivalenţa cu denominaţia „bărbat“ în unele argouri ţigăneşti – cum pretind, în majoritatea lor, ideologii ţiganilor. Practic, el denunţă, implicit, această pretenţie arătând că particula „dom/lom“ desemnează, preponderent, calitatea de „domn, stăpân (al casei), bărbat, soţ“. Şi conchide: „Considerăm că lămurirea etimologiei cuvintelor ţigan şi rom (rrom) prezintă o importanţă specială atât în plan ştiinţific, cât şi în plan social, prin folosirea corectă a lor şi eliminarea confuziilor de orice fel. Prin acest demers se redă ţiganilor apelativul lor istoric (ţigan) cu semnificaţia lui corectă şi rămâne cu sensurile iniţiale cel de-al doilea apelativ (rom/rrom), în înţeles mai restrâns, acela de identificare la nivel familial şi comunitar“ [77].

Evident, ultima frază, referitoare la „cel de-al doilea apelativ (rom/rrom)“, nu constituie decât o concesie – contradictorie, în esenţă – făcută liderilor ţigani agresivi, susţinători ai făcăturii „rom“ şi beneficiari ai fondurilor europene, deoarece, cum se ştie, „la nivel familial şi comunitar“ ţiganii se apelează între ei exclusiv prin cuvântul istoric ţigan! Când se ceartă sau chiar când se apelează amical între ei, nu-şi zic „Băi, romule!“, ci „Băi, ţigane!“ Elocvent pentru acribia ştiinţifică actuală a lui Cherata este şi faptul că e singurul dintre ţiganii care îl citează pe istoricul George Potra, unul dintre reputaţii cercetători, din etapa interbelică, ai problemei ţiganilor. Mai mult, în tot articolul său, Lucian Cherata scrie, consecvent şi cinstit, „ţigani“, limba „ţigănească“ etc., şi nu vorbeşte de „romi“, „limba romani/romali/romanes“. De aceea, este cu atât mai regretabilă atitudinea unuia, Florin Stama, care, în recenzia unei cărţi a lui Cherata, scrie – la fel de consecvent, dar necinstit – despre faptul că autorul ar vorbi despre „poporul rrom“, „cultura rromani“. E-adevărat că, în anii anteriori, Cherata scrisese, şi el, „Gramatica limbii rromani“, „Dicţionarul limbii rromani“ etc., dar se vede treaba că, între timp, s-a dumirit că nu există nici o limbă „rromani“, ci doar „limba“ ţigănească. Dan Lupescu, directorul fondator al revistei Lamura, în Cuvântul înainte la cartea recenzată, se vrea mai neutru, mai „echidistant“, şi scrie: „…rromi, conform denumirii oficiale, ţigani, după cum sunt îndeobşte cunoscuţi“ [78]. „Echidistantă“ sau neutră, tot atitudine ipocrită, neştiinţifică şi antiromânească se cheamă că este! Chiar dacă se face trimitere la o poziţie „oficială“ – căci, atâta vreme cât „oficialii“ au fost unii ca exponenţii „sistemului ticăloşit“ Andrei Pleşu şi Petre Roman, nu înseamnă că au adoptat o poziţie ştiinţifică, ci doar una politică, prin care şi-au dovedit lichelismul deplin faţă de organismele internaţionale.

România va deveni groapa de gunoi etnic a Europei

Oricum, trebuie să admitem că am depăşit un obstacol şi am dobândit un mare succes în consens cu demersul meu: înşişi capii „încoronaţi“ ai ţiganilor admit, acum, că vocabula „rom/rrom“ denigrează România şi vor să o înlocuiască! Această atitudine pozitivă este de natură să îmi aducă satisfacţii morale şi profesionale, întrucât este, în fond, şi un succes al militantismului şi consecvenţei în această polemică, derivate din Sociologia militans, în care, după cunoştinţa mea, am acţionat – până de curând – singur contra propagandei insidioase a ţiganilor. Dintre ziarişti, am fost sprijinit, tacit, de Victor Roncea şi, în mod expres, de Dania Dimitriu. Evident, îmi exprim, încă o dată, deosebita recunoştinţă faţă de editorii care mi-au publicat studiile: Marian Oprea – directorul revistei Lumea Magazin, Marius-Albin Marinescu – directorul revistei Justiţiarul, Ilie Neacşu – directorul revistei SANTINELA, şi regretatul cărturar şi mare patriot Artur Silvestri – fondatorul Asociaţiei Române pentru Patrimoniu. 

Într-adevăr, de la studiul „Ubicuitatea războiului axiologic“ (cf. nota 1) – în care avertizam, pentru prima dată în mod public, asupra pericolului degradării imaginii României prin acceptarea făcăturii „rom/rrom“ –, nu am mai întâlnit o altă poziţie de respingere din partea sociologilor a acestei maşinaţii. Dar, dacă bulibaşii reprezentativi ai ţiganilor au acceptat că trebuie să renunţe la făcătura „rom“, de ce, atunci, unii din „comunitatea sociologilor“ încă se mai cramponează de această vocabulă agresivă şi o folosesc în textele lor, chiar programatice?! Fireşte, cu atât mai mult este de datoria sociologilor români – dintre care, întâmplător sau nu, unii s-au situat la începuturile curentului prin care s-a lansat făcătura „rom“ [79] –, ca, acum, să militeze pentru înlăturarea acestei impardonabile greşeli, care concură la devalorizarea României şi, în genere, a limbii române şi a românismului – care constituie valori ale Patrimoniului Naţional. De exemplu, pentru a-şi făţui „teoriile“, împodobite cu concepte „noi“, liderii ţiganilor au împrumutat noţiunea de „incluziune“ din matematică, pentru a vorbi de „incluziunea rromilor“ cu sensul de „integrarea ţiganilor“ – evident, fără să fie nevoie de această substituţie ilicită şi nenecesară! Or, unii dintre sociologi, în loc să combată cu toată energia această impostură „ştiinţifică“, au preluat făcătura „conceptuală“, care, din păcate, ca orice prostie, a început să se răspîndească şi printre oficiali [80], întrucît, cum se ştie, prostia este contagioasă, iar actualii oficiali fac din ignoranţă o virtute; de exemplu, Titus Corlăţean, care nu este matematician, sociolog sau filolog, ci doar jurist şi vicepreşedintele P.S.D. şi preşedintele Comisiei de politică externă din Senat, a spus la emisiunea „Ştirea zilei“, din 12 oct. 2010, la 20 h şi 10 min, referindu-se la o reglementare europeană: „…programul de incluziune socială…“.

În mod similar, comunitatea sociologilor a dovedit aceeaşi inerţie inclusiv la lansarea brandului de ţară Explore The Carpathian Garden, făcut printr-o excrocherie comisă de o firmă spaniolă, care a cerut circa 900 de mii de euro [81] pentru un logo plagiat care costa 0,75 €, după cum s-a demonstrat, convingător, într-o emisiune „Sinteza zilei“! Or, prin grafia numelui ţării în respectivul „brand“, România este, o dată mai mult, denigrată, căci este scris „ROMania“, iar frunza de deasupra nu reuşeşte să mascheze insanitatea. Această grafie trimite vizual – în mod evident şi cu dezinvoltură, prin literele scrise cu majuscule ROM – la denominativul „rom“, sporind – cu concursul Guvernului român! – diversiunea că românii ar fi ţigani. Ca atare, este obligaţia morală şi necesară a guvernului să interzică imediat folosirea respectivului „brand de ţară“ – aducător de beneficii pecuniare celor care l-au clocit, dar pernicios pentru România! Chiar dacă ministrul beneficiar al logo-ului incriminat are o părere contrară: „O făcătură internă sau externă, pentru a face praf un lucru făcut în folosul ţării“ [82]! 

Scandalul amplificat de expulzarea intens mediatizată a ţiganilor din Franţa a întărit şi mai mult confuzia insinuată de vocabula „rom“. Pericolul cel mai mare al demersului rasist al lui Nicolas Sarkozy, prin retrimiterea ţiganilor îndeosebi în ţara noastră, rezidă în faptul că – după ce a ajuns groapa de gunoi industrial a Europei, de gunoi imoral prin afluirea de pederaşti şi pedofili protejaţi ca minorităţi „sexuale“, prin invazia mafioţilor cu „gulere albe“, numiţi „investitori strategici“ – se întrevede riscul major ca România să devină groapa de gunoi etnic a Europei, ajungînd să fie, realmente, cloaca maxima europeană.  Deoarece, aşa cum am mai relevat, Franţa şi Germania au mai trimis în România – discret, e-adevărat, şi cu concursul conducătorilor noştri obedienţi – ţigani care nu emigraseră numai din România, ci şi din alte ţări – sub pretextul străveziu că, întrucît plecaseră de mult de la noi, nu mai vorbeau bine româneşte şi nici nu mai aveau actele de identitate doveditoare!

Între timp, din cauza, pe de o parte, a presiunii ţărilor exportatoare de ţigani, a toleranţei românilor – a omeniei lor proverbiale, dar care trebuie să fie, în aceste vremuri tulburi, precedată de mai mult discernămînt – şi, pe de altă parte, a prea permisivei legislaţii referitoare la imigrare şi la acordarea azilului politic, România a început să fie invadată de ţiganii proveniţi îndeosebi din ţările răscolite de război ale fostei Iugoslavii. De exemplu, Naio Adzovic, din Muntenegru, ziarist şi scriitor, rezident în Casilino (Italia), care a primit azil aici în 1991, declară: „Mulţi nu mai avem o ţară în care să ne întoarcem, fiindcă ea nu mai există“ [83]! Ţiganii de acolo – din Croaţia, Bosnia, Muntenegru, Kosovo etc. – s-au refugiat, preponderent, în Serbia. Iar sîrbii care, şi ei, au părăsit celelalte ţări componente ale ex-Iugoslaviei şi s-au stabilit în Serbia, îi alungă pe ţigani de aici, ca să le ia locul. Astfel că ţiganii din această zonă vin unde ştiu că frontiera spirituală, afectivă şi politică este penetrabilă, că există ospitalitate, legislaţie permisivă şi vameşi sau grăniceri uşor coruptibili: în România, unde vin şi spun „Vrem la voi. Azil! Suntem ţigani“ [84]!

Pe de altă parte, în ultimii ani, liderii ţiganilor au „uitat“ să mai apeleze la diversiunea piezişă cu „rrom“. Şi, după ei, televizioniştii slugarnici vorbesc şi scriu despre „romi“ cu o nonşalanţă proprie „idioţilor utili“. Dar utili pentru cine? E-adevărat că, în ultima vreme, îndeosebi după scandalul ţiganului Mailat, tot mai mulţi ziarişti au prins curaj şi scriu din ce în ce mai frecvent „ţigani“ în loc de „romi“. Deocamdată, proporţia folosirii vocabulei ilicite „rom“ variază de la a o utiliza exclusiv, ca în publicaţiile obediente Puterii, precum Evenimentul zilei, revista 22 şi, în urmă cu patru ani, Adevărul [85], şi pînă la a utiliza aproape exclusiv denumirea corectă de „ţigan“, ca în revista Academia Caţavencu [86] şi în ziarele Adevărul [87] şi Ultima oră [88]. Dar, încă este preponderentă folosirea ipocrită – şi, mai ales, de frica C.N.A., C.N.C.D. şi a O.U.G. 31/2002 – a ambelor denominaţii, „romi/rromi“ şi „ţigani“, ca pe Agenţia Mediafax [89], ca în Gândul [90] sau ca în articolul cel mai recent despre denigrarea românilor din presa elveţiană, referitor la „românii şoareci-hoţi“ [91].

Discriminarea terminologică a ţiganilor în Franţa

Iniţiativa scandaloasă şi premeditată a Italiei de a demola sau chiar incendia şatrele ţiganilor şi a-i alunga în România, începută acum doi ani şi încă în derulare, a fost reeditată prin „scandalul“ european provocat de Franţa prin alungarea ţiganilor către Bulgaria şi, îndeosebi, România. Dar de ce nu şi în celelalte ţări Central şi Est europene, din care emigraseră ţigani? De exemplu, din Ungaria, unde sunt la fel de mulţi ca în Bulgaria şi, proporţional, mult mai mulţi decît în România?! În urmă cu circa un deceniu, fusese schiţat, cam la fel, un scandal european provocat de emigrarea ţiganilor localităţii Zamoly, din Ungaria, în Franţa, unde ceruseră „azil politic“, întrucît fuseseră  agresaţi de organizaţii extremiste ungureşti [92]!

De aceea, acum este şi mai oportun momentul ca toate mass media să elimine, cu promptitudine şi curaj, din limbaj vocabula „rom“. Aceasta cu atît mai mult cu cît în ţările europene în care există cuvîntul „ţigan“ în variantele locale – zigeuner, zingaro, tzigane, gitano, gypsie etc. –, se foloseşte denumirea de „ţigan“ pentru ţiganii lor, dar vorbesc de „romi“ cînd e vorba de ţiganii veniţi din România şi, în genere, din ţările est-europene. Această diferenţiere terminologică accentuează, încă o dată, confuzia dintre români şi ţigani, în dublu sens: odată prin extinderea calificativului de „ţigani“ asupra românilor şi, apoi, prin consolidarea similitudini fonetice şi grafice dintre „rom/roma“ şi români. Ca atare, se „legitimează“ insinuarea că, în esenţă, românii ar fi ţigani, aşa cum, pe de o parte, zic mass media din Bulgaria, Ungaria, Italia, Franţa, Perfidul Albion etc. şi cum, pe de altă parte, zic înşişi ţiganii aflaţi în străinătate: că, de vreme ce sunt cetăţeni români, iar ei ar fi „romi“, sunt, deci, români! În scopul realizării acestei substituiri a servit şi pretenţia liderilor ţiganilor de a spune că „limba“ ţigănească – deşi nu este o „limbă“ în sensul calificat al termenului – s-ar numi „limba romani“ sau, în ultimii 4-5 ani, chiar „romanes“ (!). Consecinţa gravă este că s-a ajuns ca dicţionare prestigioase ca Merriam Webster să scrie: „Definition of TZIGANE = 1) gypsy şi 2) „romany“ [93]!

Elocvent, în acest sens, este că, imediat după începerea campaniei contra României de către Sarkozy, prin expulzarea ţiganilor, în „prestigiosul“ Le Figaro a apărut grupajul Dossiér special, cu articole despre ţigani, pe care-i numeşte consecvent „roms“ pentru a-i defini pe cei plecaţi din România şi din „Est“, dar scrie şi despre tziganes, cînd se referă la ţiganii din Franţa. Ce părere au sinecuriştii de la Consiliul „Naţional“ pentru Combaterea Discriminării, de la Consiliul Naţional al Audiovizualului, vorbeţii de la TVR, TV Antena 3 ş.a. despre asemenea titluri franţuzeşti „discriminatorii“: Les Tsiganes séduits par le culte évangélique, Les Tsiganes français pâtissent de l’image des Roms de l’Est, Avec les Roms de retour en Roumanie, Roms: 2 Français sur 3 approuvent Sarkozy, L’Europe et ses Roms: entre fermeté et politique d’intégration, Gens du voyage, Roms: une réalité méconnue, L’Italie ferme un à un les campements de Roms, 9.000 Roumains ont déjà quitté la France cette année; etc. etc.?! [94]. Vedeţi ce rasism local practică francezii? Se vaită revoltaţi tare că Les Tsiganes français pâtissent de l’image des Roms de l’Est, adică „Ţiganii francezi pătimesc din cauza imaginii romilor din Est“. Dar dacă daţi click pe hyperlink-ul în franceză, vă duce pe un titlu uşor schimbat: «L’image des Roms de l’Est nuit aux Tsiganes français»; care, însă, acum are un sens şi mai grav: „Imaginea romilor din Est dăunează ţiganilor francezi“! Deci, la ei ţiganii sunt tsiganes, dar la noi ţiganii sunt „romi“. Şi de ce să nu spunem şi noi: „Comportamentul ţiganilor dăunează grav imaginii României!“ Pentru că ne amendează C.N.A. şi C.N.C.D.?! Adică nu putem face dreptate în ţara noastră din cauza unor minoritari care ne prejudiciază pe tot globul? Iată că, într-adevăr, democraţia noastră „originală“ a devenit dictatura minorităţilor! Dacă nu le convine, repet şi eu ca şi alţi ziarişti – ca, de exemplu, Mircea Badea, de la Antena 3 – şi nenumăraţii forumişti, să se ducă în Franţa, în Italia, Anglia, Germania, Spania – ţări cu democraţie consolidată de secole, cu ştiinţa pedagogică pusă la punct şi cu puşcării ergonomice, în care se respectă drepturile omului. În plus, forumiştii, fiindcă beneficiază de protecţia anonimatului, au, în cvasitotalitatea lor, o poziţie absolut radicală contra ţiganilor – ceea ce este o stare de spirit inflamantă, potenţial şi iminent periculoasă, similară celei din Ungaria, unde există temerea unui iminent război civil [95]. Şi, pentru a nu se itera situaţia ca românii „să ia justiţia în propriile lor mâini“, ca la Hădăreni şi Bolintin – sau ca în Italia şi Franţa, unde s-a ajuns, în mod repetat, la incendierea taberelor de ţigani, soldată, uneori, cu morţi –, este necesar ca oficialii să înlocuiască imediat memorandumul lui Petre Roman cu acela al lui Teodor Meleşcanu şi, totodată, să reprime mai ferm infracţiunile ţiganilor. E locul să facem, totuşi, o precizare. La Hădăreni şi Bolintin incendierea doar a unor case ale ţiganilor – nu a tuturora! – s-a făcut printr-o acţiune spontană a locuitorilor, a căror răbdare fusese pusă la grea încercare de agresiunile unor familii de ţigani. Pe cînd în Italia şi Franţa incendierile s-au produs în mod deliberat, repetat şi cu participarea autorităţilor, cum a fost şi cazul lui Michel Habig, primarul localităţii Ensisheim (Haut-Rhin)!

Cîţi bani primeşte România de la U.E. pentru integrarea ţiganilor?!

Domnul Nicolas Sarkozy s-a ofuscat că unele şatre s-au dedat la cerşetorie, prostituţie, furturi, violuri etc. Să-i civilizeze pe ţigani în Franţa, să îi integreze cinci decenii, cum a făcut România în vremea Socialismului, fiindcă democraţia franceză, de la Maximilien de Robespierre şi Alfred de Vigny pînă încoace, la Bertrand de Jouvenel şi Alexandre de Marenches, s-a perfecţionat. Iar noi nu-i în mai avem decît pe „Duda de România“ [96], pe „Paul de România“ ş.a., fără trecut şi, mai ales, fără viitor. Mai mult, chiar opinia publică franceză trebuie să-şi ridice nivelul intelectual spre a nu se mai lăsa manipulată. De exemplu, în campania antiromânească de presă şi oficială provocată prin expulzarea ţiganilor, în comentariile forumiştilor la unul dintre articolele din grupajul Dossier spécial, apare invocată frecvent ideea că România ar fi primit de la Uniunea Europeană 24 miliarde, 20 miliarde, 17 miliarde sau 10 miliarde de euro de la U.E. pentru integrarea ţiganilor, dar că Guvernul român „a băgat banii în buzunar“ şi a sprijinit afluirea ţiganilor în Vest, ca să scape de ei [97]. Iată ce debitează, cu nonşalanţă, un cititor: „GEGE 111 Bruxelles n’a qu’à regarder cette photo de l’article, elle a été prise en plein centre de Lyon à 5 minutes à peids (sic) de la gare de LA PART DIEU. Voilà ce que la ROUMANIE refoule de ses frontières aprés avoir empoche (sic) les 24 milliards de subventions européennes destinés à l’insertion des roms dans son pays. Est ce que les beaux penseurs de BRUSXELLES (sic) se sont posés (sic) cette question au lieu de faire des récriminations à PARIS? Le 2/09/2010 à 09:35 – după cum vedeţi, francezul nostru are, în cinci rînduri, patru greşeli ortografice, dar nu din cauză că ar fi un zombi manipulat de propagandă, nu, ci din cauza furiei provocate de faptul că România ar fi „băgat în buzunar banii lor“; sau: „Léa Léa L’UE, donc nos impôts!, a donné à la Roumanie 20 milliards d’euros pour la politique d’intégration des Roms. Les citoyens européens demandent aux commissaires européens d’expliquer pour quelle raison ils n’ont pas surveillé les dirigeants roumains qui ont mal géré cet, notre, argent!“ [98]. Enormitatea sumelor invocate este incredibilă, totuşi nu le-a pus cititorilor ziarului Le Figaro nici o problemă de gîndire!

Dar, chiar aşa!, de ce comisarii europeni nu-i întrebă pe guvernanţii români de ce au irosit purcoiul de bani primit de la U.E. pentru integrarea ţiganilor şi de ce s-au mai împrumutat la F.M.I.?! Simplu, pentru că nu au primit sumele născocite de forumiştii francezi. E-adevărat, totuşi, multe o.n.g.-uri ţigăneşti au primit atît de la stat, cît şi din fondurile europene sume mari de euro pentru a înlesni integrarea coetnicilor lor, ţiganii – numai că le-au folosit în interes propriu [99], cum s-a întîmplat şi în Bulgaria, conform acuzei ministrului Ţvetan Ţvetanov! La fel se exprimase şi ministrul nord-irlandez al finanţelor, Sammy Wilson: „Se exagerează problema rasismului pentru ca militanţii să obţină mai multe fonduri“ [100].

            Este necesar ca Guvernul României să comunice opiniei publice româneşti sumele primite de la U.E. pentru integrarea ţiganilor – pentru că despre împrumuturi făcute la bănci străine pentru „incluziunea romilor“ s-a mai scris [101] – şi, totodată, să combată agresiva campanie de presă internaţională pe tema exorbitantelor sume care ar fi fost primite de la U.E. şi nefolosite în acest scop.

            14 octombrie 2010

NOTE

[70] Neamul Românesc, pe http://neamulromanesc.wordpress.com/opinii-si-atitudini/vasile-zarnescu-%E2%80%9Etiganii-o-iminenta-bomba-politica%E2%80%9C/. Vezi şi ~Vasile Zărnescu: „Ţiganii – vectori ai războiului axiologic contra României“, în EPOCA, pe http://revista-epoca.ro/%E2%96%BAvoci-eretice/vasile-zarnescu-%E2%80%9Etiganii-vectori-ai-razboiului-axiologic-contra-romaniei%E2%80%9C/; acest material a fost preluat pe http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=7264:tiganii-vectori-ai-razboiului-axiologic-contra-romaniei-6&catid=1:dezvaluiri&Itemid=7 şi semnalat pe www.infoportal.ro şi pe site-ul Niuzer pe http://www.niuzer.ro/Maramures/Tiganii-vectori-ai-razboiului-axiologic-contra-Romaniei-5-621164.html; etc.

                [71] Dania Dimitriu, «Românii, confundaţi cu rromii fiindcă vorbesc „romanes(te)“», în Jurnalul Naţional, 16 martie 2009, pe http://www.jurnalul.ro/stire-tigan-in-loc-de-rom/romanii-confundati-cu-rromii-fiindca-vorbesc-romanes-te-146288.html.

[72] Vezi pe http://www.9am.ro/top/Social/136917/Romani-pe-prima-pagina-a-ziarelor-internationale.html. Vezi şi Dr. M. Băcanu, ŢIGANII – minoritate naţională sau majoritate infracţională, Editura Bravo-Press, 1996.

[73] Vezi supra, notele 2-4 şi 70.

[74] Vezi Ion Dulamita, «Dorin Cioabă propune numele de “indirom” în loc de “rom”, pentru a nu mai fi afectată imaginea României», în Cotidianul, 29 iunie 2009, pe http://www.cotidianul.ro/dorin_cioaba_propune_numele_de_indirom_in_loc_de_rom_pentru_a_nu_mai_fi_afectata_imaginea_romaniei-89828.html.

[75] Crina Jilavu, „Interlopul Bercea Mondial, primul preşedinte al ţiganilor“, în Adevărul, 29 iulie 2009, pe http://www.adevarul.ro/articole/interlopul-bercea-mondial-primul-presedinte-al-tiganilor.html. Vezi şi: Vasile Zărnescu, „Finul Bercea Mondialu’ şi naşul Stolojan Mondialu’“, pe http://ro.altermedia.info/minoritati/presedintele-bercea-mondialu%E2%80%99-%E2%80%93-finul-lui-stolojean-mondialistu%E2%80%99_14737.html#more-14737.

[76] Vezi supra, nota 74.

[77] Lucian Cherata, «Etimologia cuvintelor„ţigan“ şi „rom“», în Lamura, Craiova, nr. 1-3/2008, pag. 38-39.

[78] Ibidem, pag. 39.

[79] Cf. Elena Zamfir, Cătălin Zamfir, ŢIGANII între ignorare şi îngrijorare, Editura Alternative, Bucureşti, 1993. Vezi şi: http://www.jurnalul.ro/stire-tigan-in-loc-de-rom/de-ce-i-a-vrut-teodor-melescanu-tigani-145683.html.

[80] *** „Băsescu: Lansez din nou ideea că UE trebuie să aibă un program pentru incluziunea romilor“, în Cotidianul.ro, 24 iulie 2010, pe http://www.cotidianul.ro/120559-Basescu_Lansez_din_nou_ideea_ca_UE_trebuie_sa_aiba_un_program_pentru_incluziunea_romilor; *** „Blaga: Aderarea la spaţiul Schengen nu poate fi condiţionată de incluziunea romilor“, Mediafax, 14 septembrie 2010, pe http://www.mediafax.ro/social/blaga-aderarea-la-spatiul-schengen-nu-poate-fi-conditionata-de-incluziunea-romilor-7231858; http://www.dae.gov.ro/articol.php?id=1238. Vezi şi: Victor Roncea, „Afacerea tiganilor, exploatata de dezintegratorii Romaniei din trena lui Soros. Dezbatere publica“, 23 februarie 2010, pe http://roncea.ro/2010/02/23/afacerea-tiganilor-exploatata-de-dezintegratorii-romaniei-din-trena-lui-soros/; *** „Guvernul vrea să folosească fonduri UE pentru un plan de incluziune socială a romilor“, Realitatea.net, 9 septembrie 2010, pe http://www.realitatea.net/guvernul-vrea-sa-foloseasca-fonduri-ue-pentru-un-plan-de-incluziune-sociala-a-romilor_743352.html; *** „Comisia Europeană cheamă la incluziunea socială a romilor“, Comisia Europeană în România, 7 aprilie 2010, pe http://ec.europa.eu/romania/news/07042010_incluziunea_romilor_ro.htm; Marilena Stancu, Incluziunea romilor – un plan reusit pe hartie, 22, 12 decembrie 2007, pe http://www.revista22.ro/incluziunea-romilor-un-plan-reusit-pe-hartie-4189.html; *** „Numărul romilor şcolarizaţi în România a crescut de două ori în ultimii 20 de ani“, în Lumina, 8 aprilie 2010, pe http://www.ziarullumina.ro/articole;1397;0;36489;0;Numarul-romilor-scolarizati-in-Romania-a-crescut-de-doua-ori-in-ultimii-20-de-ani.html; etc.

[81]  Deutsche Welle, Wirtschaftsblatt: „Noul logo turistic al României, o investiţie greşită“, în Evenimentul zilei, 5 august 2010, pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/wirtschaftsblatt-noul-logo-turistic-al-romaniei-o-investitie-gresita-902412.html.

[82] Adrian Popescu, «Elena Udrea, despre scandalul frunzei: „O făcătură internă sau externă, pentru a face praf un lucru făcut în folosul ţării“», în Evenimentul zilei,  30 septembrie 2010, pe http://www.gandul.info/news/elena-udrea-despre-scandalul-frunzei-o-facatura-interna-sau-externa-pentru-a-face-praf-un-lucru-facut-in-folosul-tarii-7435889. Că nu are dreptate o dovedeşte grafia tendenţioasă, cu trimitere, la fel, la ţigani, folosită în Texas, „ROMAnia“: vezi Dania Dimitriu, «Cum e românul “rom” în actele de identitate», Jurnalul Naţional, 15 martie 2009, pe http://www.jurnalul.ro/stire-tigan-in-loc-de-rom/cum-e-romanul-rom-in-actele-de-identitate-146190.html.

[83] Miguel Mora (corespondenţă din Roma), „Iremos a campos de concentración  / Incendiados cinco campamentos gitanos en Nápoles en apenas 48 horas – La comunidad teme que vuelvan las leyes raciales del fascismo italiano“, în El País, 15 mai 2008, pe http://www.elpais.com/articulo/internacional/Iremos/campos/concentracion/elpepuint/20080515elpepiint_1/Tes; vezi şi: „Un comisario especial para zíngaros“, ibidem.

[84] Dragoş Bota, „Statul român – obligat să-i cazeze gratuit şi să-i hrănească pe ţiganii veniţi din Serbia“, în Gândul, 30 iulie 2007, pe http://www.gandul.info/news/statul-roman-obligat-i-cazeze-gratuit-i-hraneasca-tiganii-veniti-868021; Dragoş Bota, „Vrem la voi. Azil! Suntem ţigani“, în Gândul, 1 august 2007, pe http://www.gandul.info/reportaj/vrem-la-voi-azil-suntem-tigani-869996. Vezi şi: Viorica Marin, „Ţiganiada lui Sarkozy: ciubucul, doar o dată“, Adevărul, 19 aug .2010, pe http://www.adevarul.ro/international/Tiganiada_lui_Sarkozy-_ciubucul-doar_o_data_0_319168669.html?utm_source=twitterfeed&utm_medium=twitter; R. I., „Tiganii expulzati din Franta au ajuns la Barcelona“, stiri.rol, 10 septembrie 2010, pe http://stiri.rol.ro/tiganii-expulzati-din-franta-au-ajuns-la-barcelona-649311.html.

[85] NewsIn, „Razboiul lui Sarkozy cu rromii din Romania si Bulgaria“, în Evenimentul zilei, 29 Iulie 2010, pe http://www.ziare.com/diaspora/rromi-strainatate/razboiul-lui-sarkozy-cu-rromii-din-romania-si-bulgaria-1032050; Livia Stroie, „Marea expulzare a rromilor incepe joi, in Franta“ ziare.com, 17 August 2010, pe http://www.ziare.com/diaspora/rromi-strainatate/marea-expulzare-a-rromilor-incepe-joi-in-franta-1035886; Pierre Lellouche, „Romii: libertatea de circulaţie şi nevoia de integrare“, în Evenimentul zilei, 24 August 2010, pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/romii-libertatea-de-circulatie-si-nevoia-de-integrare-903979.html; Adrian Cochino, „Chestiunea romilor: Pierre Lellouche îi răspunde ministrului Baconschi“, Evenimentul zilei, 24 August 2010, pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/chestiunea-romilor-pierre-lellouche-ii-raspunde-ministrului-baconschi-903993.html; *** http://www.prosport.ro/fotbal-intern/diverse/cncd-s-a-autosesizat-in-cazul-declaratiilor-lui-nasty-la-adresa-rromilor-vom-analiza-daca-fapta-e-penala-7454402; http://morar.catavencu.ro/2009/06/23/de-ce-este-botezul-mercedesei-stire-nationala/; *** „Franţa: un fişier al Jandarmeriei, în centrul polemicii privindu-i pe romi“, Evenimentul zilei, 7 octombrie 2010, pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/franta-un-fisier-al-jandarmeriei-in-centrul-polemicii-privindu-i-pe-romi-908322.html; Florian Bichir, Mircea Marian, „Marele eşec al integrării rromilor“, supra, nota nr. 6; M.C., „Rromii, discriminaţi în România“, supra, nota nr. 11.

[86] *** „Ni s-au întors franţujii, bre!“, pe http://www.catavencu.ro/ni_s_au_intors_frantujii_bre-15345.html. Vezi şi: Obor din culpă, „După asta o să vă vină să-i expulzaţi pe ţigani în India“, în Academia Caţavencu, 29 septembrie 2010, pe http://www.catavencu.ro/dupa_asta_o_sa_va_vina_sa_i_expulzati_pe_tigani_in_india-15871.html.

[87] Cristian Poelincă, „Bossul unui clan ţigănesc l-a învins în instanţă pe fostul şef al serviciului secret din Poliţia Timiş“, în Adevărul, 2 februarie 2010, pe http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/Bastan_mai_tare_decat_un_sef_de_serviciu_secret_0_200980206.html; Mălin Bot, Daniel Dancea, „Primăria şi Poliţia, specializate în legalizarea palatelor ţigăneşti“, în Adevărul, 7 august 2008, http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Primaria-Politia-specializate-legalizarea-tiganesti_0_29398336.html; Bogdan Nistor, „Galaţi: Locatarii palatelor ţigăneşti din Iveşti învaţă carte ca să-şi poată conduce limuzinele de sute de mii de euro“, Adevărul, 22 iulie 2010, pe http://www.adevarul.ro/locale/galati/Locatarii_palatelor_tiganesti_invata_carte_ca_sa-si_poata_conduce_limuzinele_0_302969768.html; Liviu Ghinea, „FOTO/Viaţă de şatră în palate poleite cu aur“, în Adevărul, 9 martie 2010, pe http://www.adevarul.ro/locale/galati/GALERIE-FOTOViata-satra-palate-poleite_0_221977976.html; Alin Bogdan, „România în Petit Robert: o balabustă, doi ţigani cu berea-n gît şi un pîlc de puradei“, în Adevărul, 4 febr. 2003. Vezi şi George Pruteanu, „Cuvîntare în Senat: ROMÂNII ÎN PETIT ROBERT“, 3 februarie 2003, pe http://pruteanu.ro/6atitudini/2003.02.03%28romani-robert%29.htm.
                [88] *** „Băsescu către ţigani: Vă iubesc la fel ca pe toţi cetăţenii României“, în Ultima oră, 8 septembrie 2010, pe http://www.ultima-ora.ro/2010/09/basescu-catre-tigani-va-iubesc-la-fel-ca-pe-toti-cetatenii-romaniei/#comment-5.

[89] Gigi Ciuncanu, „La Costeşti, Maria Băsescu s-a îmbrăcat cu o fustă ţigănească primită de la Luminiţa Cioabă – VIDEO“, în Mediafax, 8 septembrie 2009, pe http://www.mediafax.ro/life-inedit/la-costesti-maria-basescu-s-a-imbracat-cu-o-fusta-tiganeasca-primita-de-la-luminita-cioaba-video-4873533.

[90] *** «Sarkozy a început „curăţenia” cu ţiganii din România: o tabără a fost evacuată din oraşul Saint-Etienne», în Gândul, 6 august 2010, pe http://www.gandul.info/international/sarkozy-a-inceput-curatenia-cu-tiganii-din-romania-o-tabara-a-fost-evacuata-din-orasul-saint-etienne-6797428. Vezi şi: *** „La amnesia de Sarkozy y la expulsión de los gitanos“, pe http://es.globedia.com/amnesia-historica-nicolas-sarkozy-expulsion-gitanos-rumanos; *** „Hitler y el Holocausto de los gitanos“, pe http://globedia.com/hitler-holocausto-gitanos.; *** „Gitanos en la Incivilización Occidental (como los judíos ayer y los musulmanes hoy) 1“, pe http://foro.webislam.com/showthread.php?6295-Gitanos-en-la-Incivilizaci%F3n-Occidental-%28como-los-jud%EDos-ayer-y-los-musulmanes-hoy%29-1.

[91] *** „Romanii, soareci-hoti intr-o campanie denigratoare in Elvetia“, pe http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/200866/Romanii-soareci-hoti-intr-o-campanie-denigratoare-in-Elvetia.html. Vezi şi: Florin Cocioabă, „Avelo bahtalo, Meleşcanco / Unde năşiră trei miniştri o pirandă? Normal, la Caracal“, 13 noiembrie 2009, pe http://www.republicaoltenia.ro/articole.php?sectiune=1&rubrica=1&id=455&title=Unde-nasira-trei-ministri-o-piranda?-Normal-la-Caracal; Anca Aldea, „Gipsy la Londra, rom la Bucureşti“, Jurnalul Naţional, 13 martie 2009, pe http://www.jurnalul.ro/stire-tigan-in-loc-de-rom/gipsy-la-londra-rom-la-bucuresti-146106.html.

[92] *** „Azil politic acordat de francezi rromilor din Zamoly“, în Nepszabadsag (Ungaria), nr. 5, 6 ianuarie 2001, pag. 1; *** „În spatele emigrării rromilor din Zamoly se află un grup de extremişti unguri“, în  Nepszabadsag (Ungaria), nr. 59, 10 martie 2001, pag. 1 şi 9; MTI, „Cazul rromilor din Zamoly prin prisma televiziunii franceze“, în Romaniai Magyar Szo (Bucureşti), nr. 3709, 12 martie 2001, pag. 2; *** „Guvernul ungar apreciază că decizia franceză în legătură cu rromii din Zamoly este nedreaptă“, în http://www.origo.hu/hirek, 13 martie 2001; MTI, „Viktor Orban despre problemele rromilor şi inundaţii“, în Romaniai Magyar Szo (Bucureşti), nr. 3712, 15 martie 2001, pag. 12; Karoly Vilanyi, „Nikolits despre cazul ţiganilor din Zamoly“, în Magyar Nemzet (Ungaria), nr. 75, 30 martie 2001, pag. 5; Gyorgy Csepeli şi Janos Ladanyi, „Falsul realism al politicii privind minorităţile“, în Nepszabadsag (Ungaria), nr. 74, 29 aprilie 2001, pag. 10; Ildiko J. Demeter, „Despre rromi, sub pretextul zilei lor“, în Haromszek (Covasna), nr. 3230, 9 aprilie 2001, pag. 2; E.F., «În strigăte de „Jos Tratatul de la Trianon!“, Gruparea paramilitară Garda Ungară, lansată oficial la Budapesta», în Gândul, 27 august 2007, pe http://www.gandul.info/actual/gruparea-paramilitara-garda-ungara-lansata-oficial-budapesta.html?3927;892186.

[93] Cf. http://east.merriamwebster.com/dictionary/tzigane.

[94] Le Figaro.fr., Dossier special. Roms: Une problématique européenne, pe http://www.lefigaro.fr/international/roms.php.

[95] V.M., „Sociolog maghiar: Atitudinea anti-tiganeasca a maghiarilor ameninta cu un razboi civil“, HotNews.ro, 11 februarie 2009, pe http://www.hotnews.ro/stiri-international-5410505-sociolog-maghiar-atitudinea-anti-tiganeasca-maghiarilor-ameninta-razboi-civil.htm. Vezi şi: Valeria Cupa, Sorin Ghica, „Românii îşi fac dreptate cu pistolul“, Adevărul, nr. 5325,  24 August 2007, pe http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Romanii-fac-dreptate-pistolul_0_37796537.html; Dan Stancu, «Scandalul privind “fişierul romilor” ajunge în Parlamentul Franţei», în Evenimentul zilei, 12 octombrie 2010, pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/scandalul-privind-fisierul-romilor-ajunge-in-parlamentul-frantei-908735.html.

[96] *** „Targuiala: cum a impartit printul Duda un miliard la o mie de tigani“, Inpolitics, 25 iunie 2009, pe http://www.inpolitics.ro/Targuiala-cum-a-impartit-printul-Duda-un-miliard-la-o-mie-de-tigani-art42102.aspx. Vezi şi *** „Prinţul Paul de România, ameninţat cu executarea silită“, RL ONLINE, 6 Octombrie 2010, pe http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/printul-paul-de-romania-amenintat-cu-executarea-silita-201710.html; ; George Şerban, „Printul Paul de Romania ruda cu Bercea Mondialul?!“, 23 aprilie 2010, pe http://www.georgeserban.eu/2010/04/23/printul-paul-de-romania-ruda-cu-bercea-mondialul/.

[97] Jean Jacques Mevél, „Roms: Bruxelles veut plus d’explications“, în Le Figaro.fr., 1 septembrie 2010, pe http://www.lefigaro.fr/international/2010/09/01/01003-20100901ARTFIG00627-romsbruxelles-veut-plus-d-explications.php.

[98] Comentariul lui GEGE 111 şi al lui Léa Léa la articolul lui Jean Jacques Mevél se găseşte pe http://plus.lefigaro.fr/article/romsbruxelles-veut-plus-dexplications-20100901-274498/commentaires?page=6.

[99] Vezi http://www.urbaniulian.ro/2009/07/14/afacerea-tiganilor-din-romania-cea-mai-realista-analiza-despre-o-mare-frauda-nationala/.

[100] Ella Moroiu, „Ministru nord-irlandez: Se exagereaza problema rasismului pentru ca militantii sa obtina mai multe fonduri“, HotNews.ro, 7 august 2009, pe http://www.hotnews.ro/stiri-international-6032188-ministru-nord-irlandez-exagereaza-problema-rasismului-pentru-militantii-obtina-mai-multe-fonduri.htm. Vezi şi: http://www.urbaniulian.ro/2009/08/03/uitati-cum-se-integreaza-rromii-sau-cum-se-sifoneaza-banii-publici-in-numele-lor/; http://www.urbaniulian.ro/2010/01/04/un-ong-care-nu-a-facut-nimic-niciodata-pentru-rromi-il-acuza-pe-senatorul-urban-de-rasism-deranjati-mai-degraba-de-actiunea-acestuia-de-a-condamna-sifonarea-banilor-europeni-destinati-rromilor-din-r/.

[101] *** „Banca Mondiala imprumuta Romania pentru incluziunea sociala“, Euractiv.ro, 5 iulie 2006, pe http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_7327/Banca-Mondiala-imprumuta-Romania-pentru-incluziunea-sociala.html; *** „Reuniunea Comitetului de coordonare în domeniul afacerilor europene din 13 septembrie 2010“, pe http://www.dae.gov.ro/articol.php?id=1238. Vezi şi: CRISTIAN CAMPEANU, „Interviu cu Excelenţa Sa Henri Paul, ambasadorul Franţei la Bucureşti / «Folosiţi banii Europei şi integraţi-vă romii!»“, Romania liberă, 8 Octombrie 2010, pe http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/folositi-banii-europei-si-integrati-va-romii-201944.html.

(Continuare în episodul următor)

ROMANIA VA DEVENI GROAPA DE GUNOI ETNIC A EUROPEI! (3)

Posted by Stefan Strajer On December - 10 - 2010

ROMANIA VA DEVENI GROAPA DE GUNOI ETNIC A EUROPEI! (3)

 

Autor:  Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu

Episoadele 1 şi 2

România – raiul infractorilor 

Dar aşa se face, azi, Istoria: adulterinii şi pederaştii de la U.E. şi C.E., fasciştii nepoatei lui Benito Mussolini, cămătarii de la F.M.I., criptocomuniştii Jirinovski şi Voronin, Soros şi reţeaua sa [43], horthyştii de la U.D.M.R., ţiganii de la „Romani Criss“ – care „n-au decât să ţipe până mâine“, cum i-a prevenit, binevoitor, preşedintele Traian Băsescu [44] – şi alţii de acelaşi calibru ne dau lecţii de morală şi de „corectitudine politică“, de „management“ politic şi naţional. Şi, cum am mai spus în materialele anterioare pe tema ţiganilor, ţiganii sunt susţinuţi de Ungaria, prin intermediul unei organizaţii de spionaj, camuflată sub numele benign Fundaţia Söröş pentru o Societate Deschisă [45] şi supranumită „Caracatiţa Söröş“ – deoarece acţionează inclusiv prin intermediul unor filiale ale sale cu alt nume, precum Project on Ethnic Relations [46]!

Faptul că Italia şi, apoi, după exemplul ei, celelalte ţări occidentale – ca, recent, Franţa, care va fi urmată, curînd, de către Germania şi, probabil, de Olanda [47] – se vor opune imigrării ţiganilor în interiorul lor atestă, categoric, perversitatea, duplicitatea şi ipocrizia lor: ele vor democraţie, dar aşa cum vor ele să o aplice numai altora!

Dacă Italia şi celelalte ţări vor continua să-i trimită înapoi, în România, pe ţiganii „emigraţi“ de aici – deşi au devenit, şi ei, cetăţeni europeni şi, deci, pot să se stabilească oriunde fără să mai aibă calitatea de imigranţi, pot să muncească acolo şi, totodată, trebuie să-şi ispăşească eventualele pedepse privative de libertate în puşcăriile ţărilor în care au comis crimele pentru care sunt condamnaţi şi nu în ţările din care au plecat la furat! –, atunci vom avea un motiv întemeiat să denunţăm tratatele cu Uniunea Europeană şi să ne retragem din ea. Dacă, desigur, nu ne va rejecta, între timp, Uniunea Europeană din cauza recentelor modificări aberante ale Codului penal şi ale Codului de procedură penală – modificări care vor transforma România în „raiul infractorilor“ [48] şi, de aceea, în mod întemeiat, au determinat, protestul d-lui Nicholas Taubman, ambasadorul – la vremea respectivă – S.U.A. în România, căruia i se alăturaseră ambasadorii Marii Britanii, Olandei şi Germaniei.

În ceea ce mă priveşte, sunt convins că Uniunea Europeană va accepta criminalele modificări ale legilor penale comise de Guvernul României, deşi au fost denunţate ca inadmisibile de către ambasadorul Nicholas Taubman şi de ceilalţi ambasadori, şi deşi, până acum, U.E. a tot făcut obiecţii, indirect, prin intermediul comisarului Franco Frattini – vicepreşedinte al Comisiei Europene (C.E.), care, în timpul aceleiaşi conferinţe ţinute la Bucureşti, ne-a confundat de două ori cu Bulgaria! [49] –, cum că România nu îndeplineşte condiţiile admiterii în U.E. la capitolele „Ju$tiţi€“ şi lupta contra corupţiei, acuză iterată recent de Olanda. Dar nu este nici un paradox aici: aceste obiecţii fuseseră făcute doar de formă, ca praf în ochii opiniei publice, fiindcă devenise evident, pentru observatorii atenţi ai fenomenului, că marea corupţie este un altoi importat din Occident, dezvoltat pe bălegarul autohton, adus la suprafaţa societăţii de Retrovoluţia din decembrie 1989.

Or, Uniunea Europeană intenţionează, în continuare – aşa cum a transformat România într-o neocolonie occidentală (vest-europeană, îndeosebi), căreia îi sustrage materiile prime şi forţa de muncă, îndeosebi prin brain drain [50], pe de o parte, iar, pe de altă parte, a redus-o atît la rolul de piaţă de desfacere şi consum a produselor ei, cît şi la rolul de groapă de gunoi a mărfurilor ei expirate –, intenţionează, ziceam, să o transforme în cloaca maxima a Europei, unde să-şi trimită criminalii (violatorii, pedofilii, pederaştii) să zburde lejer, unde să-şi exporte mafioţii şi investitorii „strategici“ la furat şi la spălat banii murdari, fiindcă România va deveni, prin propria voinţă a Parlamentului ei – în urma aprobării respectivelor modificări ale legilor penale, ca să îi apere inclusiv pe infractorii din clasa numită „gulerele albe“ –, „raiul infractorilor“.

 

Ţiganii şi suporterii lor români

E absolut falsă ideea exhibată de unii comentatori, ca de exemplu, Radu Tudor, imediat după apariţia în mass media interne şi internaţionale a cazului Mailat: anume că el, Radu Tudor, „timp de 15 ani de când lucrează în presă, a considerat că ungurii sunt cei mai periculoşi pentru România, dar, iată, cazul Mailat l-a făcut să creadă că nu ungurii, ci ţiganii sunt cei mai periculoşi!“ Ceea ce denotă superficialitatea deplină şi găunoşenia profundă a gândirii lui de „analist politico-militar“, cum îl gratulează coechipierii lui de emisiune. Această confundare a ţiganilor cu românii a fost un scop urmărit deliberat, după cum am relevat constant.

Dar, Radu Tudor nu s-a mai dumirit, între timp, ca să revină la concepţia lui anterioară, aglutinată timp de 15 ani de presă, şi, deşi îi consideră „pe ţigani mai periculoşi decât ungurii“, a devenit, paradoxal, un apărător şi un propagandist al problemelor ţiganilor! De fapt, vă rog să remarcaţi că atât postul Antena 3, îndeosebi prin emisiunea lui Mihai Gâdea, „Sinteza zilei“, cât şi Antena 2, sau Antena 1, care fac alte emisiuni cu ţiganii manelişti, au devenit tribune de propagandă ţigănească. Probabil, vor să pară obiectivi şi să contracareze faptul meritoriu că Jurnalul  Naţional – care aparţine tot trustului INTACT – a declanşat, în luna februarie 2009, o campanie de strângere de semnături pentru a susţine eliminarea făcăturii „rom/rrom“ şi utilizarea exclusivă a cuvântului „ţigan“, adică ceea ce am susţinut, mereu, inclusiv public: denigrarea României prin producerea deliberată a confundării românilor cu ţiganii (cf. notele 2-4 şi 70).

Şi ungurii şi ţiganii sunt aproape la fel de periculoşi, dar fiecare minoritate etnică în alt registru: ţiganii prin tropismul criminogen şi prin explozia demografică, iar ungurii prin caracterul revanşard, rasismul lor funciar şi propaganda secesionistă, prin care încalcă Constituţia. Totuşi, ungurii sunt cei mai periculoşi fiindcă sunt mai organizaţi, sunt o naţiune constituită şi au un stat, Ungaria, care îi sprijină masiv şi permanent: să ne amintim inclusiv de reluarea acţiunilor secesioniste, din 5 sept. 2009, ale Consiliului „Naţional“ Secuiesc (deşi, practic, nu mai există secui şi „limba secuiască“) şi de escaladarea respectivelor acţiuni de către agentul provocator Laszlo Tokes, ajuns, cu ajutorul Ungariei şi prin inconştienţa europarlamentarilor români, „reprezentantul“ României în conducerea Parlamentului Europei, de la tribuna căruia perorează despre secesiunea aşa-zisului Ţinut Secuiesc, a aşa-zisului Partium – terminînd cu aniversarea a 70 de ani de la intrarea trupelor horthyste în Ardeal [51], după dictatul de la Viena! Elocvent pentru atitudinea obsecvioasă a „idioţilor utili“ este faptul că pe ecranele tuturor televizoarelor scria, referitor la această aniversare revanşardă fascistă, „Manifestare controversată“, în loc să scrie, clar, „Manifestare fascistă“!

Un exemplu elocvent este Viorel Hrebenciuc. Acum 4-5 ani, când moghiorii reluaseră, în stilul lor zgomotos şi emfatic, campania de propagandă pro-secesionistă şi se punea problema ca statul român să le interzică să-şi mai cânte imnurile lor fasciste şi neorevizioniste, maghiarii au pretins că ei le cântă în bisericile lor ca „psalmi“ (!). Hrebenciuc le-a „cântat“ şi el, în strună, spunând – cum s-a văzut la televizor – că „nu au decât să le cânte, dacă sunt psalmi“ (sic). Evident, asocierea lor cu psalmii este un truc hungarist, menit să le permită această propagandă insidioasă, după cum bisericile lor „istorice“ nu sunt decât focare de neorevizionism, spirit revanşard şi neofascism – forme de agresiune antiromânească, protejate, evident, atît de oficialii alogeni infiltraţi la Putere, cît şi de membrii marcanţi ai Puterii, care nu ar putea să guverneze fără cîrja politică numită U.D.M.R.

De exemplu, Evenimentul zilei titra „Extremism maghiar pe banii statului roman“ [52]. Or, aici, vinovăţia aparţine guvernanţilor, căci asemenea manifestare – Tabăra Tineretului Maghiar – era la a cincea ediţie, iar propaganda iredentistă privind „graniţele, drapelul şi imnul Ţinutului Secuiesc“ a atins culmea pericolului, inflamându-i pe toţi românii, mai puţin pe cei trădători. S-a observat corect că minoritarii se infiltrează în instituţiile de conducere, chiar la cel mai înalt nivel. De altfel, cum am mai subliniat, „xenocraţia conduce România“. Acesta-i aspectul esenţial şi nu trebuie să creăm confuzii de genul că „ţiganii îi incită pe unguri“. Dimpotrivă, ungurii îi întărâtă pe ţigani, prin intermediul organizaţiilor controlate de „Fundaţia Sörös pentru o societate deschisă“.

 

Interzicerea urgentă a vocabulei „rom/rrom“

şi utilizarea exclusivă a cuvântului „ţigan“

Ca atare, solicit tuturor ziariştilor, publiciştilor, redactorilor şi vorbitorilor din audio-vizual (fie ei angajaţi sau invitaţi în emisiunile date pe posturile radio-TV), atât celor oneşti, dar care nu au suficient curaj, cât şi celor mercenari, dar care trebuie să dea dovadă de prevedere – căci, iată ce le aduce viitorul: indezirabilul statut internaţional de ţigan! –, să elimine imediat vocabula „rom/rrom“ şi derivatele sale şi să folosească exclusiv cuvântul „ţigan“. Pentru că, ne-am convins cu toţii, deja, pe de o parte, impunerea perfidă a utilizării ei ne-a adus prejudicii incomensurabile, iar, pe de altă parte, sunt tot mai multe argumente care susţin ideea unei conspiraţii concertate ca, inclusiv prin intermediul vocabulei „rom“, românii să fie consideraţi ţigani, iar România ţara ţiganilor [53] – în care, pe lângă drepturi fără obligaţii, să li se dea, eventual, şi un „stat“ (!). Dacă toţi vom utiliza numai cuvântul „ţigan“, ordonanţa guvernamentală de înfiinţare a aşa-zisului Consiliu „Naţional“ (!) pentru Combaterea Discriminării devine caducă – mai ales că respectivul Consiliu este ilegitim [54] –, iar acesta va trebui să fie desfiinţat automat, făcându-se, astfel, şi economii bugetare.

Una dintre concluziile logice ale demonstraţiei pe care am făcut-o, alături de ceilalţi, este că inclusiv Consiliul „Naţional“ pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.) este o formă instituţionalizată de mişcare a satanismului, deoarece, am arătat, el inversează valorile, îndeosebi pe cea mai importantă: democraţia, puterea majorităţii, este înlocuită cu dictatura minorităţilor; este cea mai perversă şi mai periculoasă formă de agresiune antiromânească, fiind de esenţă stalinistă. Evident, C.N.C.D. este condus de un maghiar. O dovadă a părtinirii condamnabile de care dă dovadă C.N.C.D. este şi modul, deja notoriu, cum l-a tratat preferenţial pe premierul Tăriceanu, care declarase, ritos şi discriminatoriu, dar absolut întemeiat: „romii comit toate infracţiunile posibile, de la tîlhărie şi prostituţie pînă la jafuri organizate şi trafic de droguri“ [55]. Aici, însă, el nu mai făcea discriminare etnică, ci făcea o „afirmaţie politică“ – ca să uzez de sintagma cu care se apărase de acuza de fascism horthyst Kelemen Hunor, care pretinsese că „retrocedarea a un milion de hectare în proprietatea maghiarilor echivalează cu a doua ocupare de ţară în Ardeal“ [56]. După un an şi jumătate, observaţia premierului Tăriceanu a fost reconfirmată de ministrul de Interne al Bulgariei, Ţvetan Ţvetanov. Acesta, aflîndu-se într-o vizită la Bruxelles pentru a discuta cu Comisia Europeană dificultăţile de integrare a ţiganilor, a făcut apel la „realizarea unei analize foarte serioase a problemelor care vizează romii, pentru că aceste cercuri reprezintă un incubator care generează criminalitate. (…) În ultimii 20 de ani, diverse organizaţii neguvernamentale au primit mulţi bani, dar nu a fost realizat nimic. Vedem doar că «şefi» ai romilor locuiesc în palate somptuoase, în timp ce ghetourile unde trăiesc cei mai mulţi romi se extind“, a mai precizat el [57]. Remarcabilă este şi constatarea europarlamentarului ungur George Schopflin, „una din cele mai importante figuri ale spaţiului public occidental“, care declarase în cunoştinţă de cauză: „Romii sunt cei care trebuie să se schimbe. Existenţa lor actuală e absolut disfuncţională“ [58]. Evident, expresia „absolut disfuncţională“ este o formă eufemistică pentru a exprima aceeaşi idee ca a ministrului bulgar, a analiştilor britanici sau a lui Liviu Ţipuriţă, regizorul filmului documentar This World (cf. nota 63)!

Dacă toţi, în toate mass media, în toate buletinele de ştiri, în toate cuvântările şi textele politicienilor, politologilor, istoricilor, sociologilor, analiştilor şi ale altora, vom utiliza numai cuvântul „ţigan“, vom combate cu succes agresiunea axiologică, făcută concertat contra României, inclusiv prin vocabula „rom“, şi vom face o breşă importantă, prin care vom contracara presiunile organismelor internaţionale, care ne-au înlănţuit sub pretextul „corectitudinii politice“ în vederea evitării „discriminării“. Situaţia creată de ţigani în Italia, în Franţa, Anglia, Germania, Suedia etc. şi accentuarea atitudinii antiromâneşti de către guvernul italian, cel francez şi, în curînd, cel german sau olandez ne oferă ocazia şi motivul interzicerii categorice atât a utilizării vocabulei „rom/rrom“, cât şi a respingerii oricăror presiuni internaţionale sub pretextul pretinsei „discriminări“. În fond, ştiinţa se face prin comparaţie, adică prin discriminare, prin distingerea între caracteristicile obiectului studiat.

 

Îmbogăţirea „culturii“ ţigăneşti prin cerşetorie

Ziariştii şi analiştii nătărăi, obedienţii din politica românească sunt, se pare, nişte „bieţi copii“ în materie de denigrare a României prin acceptarea slugarnică a impunerii vocabulei „rom“ de către instanţele politice europene.

Aspectelor „culturii“ ţigăneşti, relevate anterior, li se adaugă unul nou de către gândirea „suverană şi infailibilă“ a unor judecători ai Curţii de Casaţie a Italiei. Iar judecători italieni sunt mai „infailibili“ decât cei români, fiindcă infailibilitatea lor derivă, fireşte, din „infailibilitatea papei“! Astfel, în 29 noiembrie 2008, Agenţia Mediafax difuza această ştire, preluată de la AFP: «Decizia 44.516 a Curţii de Casaţie clasează o hotărâre a Curţii de Apel din Neapole, care a condamnat la cinci ani de închisoare o mamă dintr-o familie romă care cerşea pe străzile oraşului Caserta, la nord de Neapole, cu un bebeluş în braţe şi un copil în vârstă de patru ani alături. Potrivit judecătorilor Curţii de Casaţie, acuzaţia de sclavie nu poate fi reţinută împotriva mamei, deoarece ea nu face parte dintr-o bandă de exploatare a minorilor, ci „cerşea din cauza sărăciei“. Pe de altă parte, ea nu făcea acest lucru decât între orele 09.00-13.00, oferindu-i astfel un minim de liberate copilului său». Oare judecătorii ăştia sunt chiar tâmpiţi – fiindcă un termen academic nu am găsit?! Ce „minim de libertate“ putea oferi ţiganca puradeilor ei, unul de patru ani şi altul de câteva luni?! Culmea idioţeniei abia acum urmează: «Potrivit judecătorilor Curţii de Casaţie, care a reţinut împotriva mamei numai acuzaţia de rele tratamente aplicate copilului, nu se pot „incrimina comportamente care intră în tradiţia culturală a unui popor“». Aici, cuvântul „comportamente“ se referă în mod expres la cerşetorie! Şi articolul continuă: «În prima instanţă, Mia, mama de etnie romă, a fost condamnată la şase ani de închisoare pentru „sclavie“ şi „rele tratamente“ aplicate copilului său. În apel, pedeapsa a fost redusă la cinci ani, deoarece nu a fost menţinută împotriva ei decât acuzaţia de sclavie. La Padania, cotidianul partidului antiimigraţie Liga Nordului, titrează, sâmbătă, pe prima pagină: „Judecătorii trimit copiii romi la cerşit“. Barbara Saltamartini, membru al comisiei pentru drepturile copilului a Poporului Libertăţii, de centru dreapta, citată sâmbătă de Corriere della Sera, s-a declarat indignată că judecătorii consideră „copiii romi ca fiind copii din zona a doua“» [59].

Chiar dacă, în esenţă, prin articolele din cele două publicaţii italiene se dezavuează expres decizia judecătorească respectivă, totuşi, în citatele redate mai sus se ascund câteva greşeli, în ordinea logică şi morală, care condamnă, implicit, o dată mai mult, gândirea „infailibilă“ a judecătorilor.

1) Aprecierea ţiganilor ca fiind de categoria a „doua“ îi menţine în condiţia de paria, iar, prin asta, judecătorii în cauză contravin flagrant normelor europene.

2) Considerarea cerşetoriei ca o dimensiune a „culturii“ ţigăneşti constituie o contradictio in adjecto, prin care, de fapt, este negat, expressis verbis, însuşi dreptul la fiinţare al „culturii“ respective. Într-adevăr, în cultura tuturor popoarelor, munca şi cinstea, corolarul ei, fac parte din patrimoniul cultural, moral şi economic, iar nu cerşetoria şi corolarul ei, necinstea, hoţia. Deoarece, cu mici excepţii, cerşetoria este o formă de furt, o modalitate prin care sunt escrocaţi oamenii apelându-se la sentimentul lor de milă creştină.

3) Admiterea de către judecătorii respectivi a cerşetoriei ca parte a tradiţiilor culturale ale ţiganilor revine la a spune că judecătorii completului în cauză le refuză ţiganilor orice demnitate, decizia îi exclude, practic, din rândul popoarelor şi îi menţine, realmente, la nivelul de paria umanităţii! Dacă n-ar fi funciarmente hoţi, necinstiţi prin „tradiţia culturală“ a lor, ţiganii înşişi – în primul rând liderii lor – ar fi trebuit să refuze decizia Curţii de Casaţie a Italiei ca profund jignitoare. Dar, evident, ei se complac în această promiscuitate nu doar morală şi o acceptă cu seninătate fiindcă nu au demnitate, nu au cultură, nu au limbă, nu au decât nişte minime obiceiuri – nu „tradiţii“! – rudimentare, primitive, din cauza cărora intră, iremediabil şi definitiv, în conflict cu toate normele juridice şi morale ale popoarelor în interiorul cărora se infiltrează. Cât despre liderii lor, fariseismul lor este deplin, catalizat de cleptotropismul funciar al etniei: intenţia lor este să fure cât mai mult din fondurile europene sau autohtone destinate organizaţiilor înfiinţate (peste 300!) pentru integrarea ţiganilor. Întrucât unii dintre liderii lor sunt, totuşi, cât de cât instruiţi – fireşte, ca sociologul ţigan Nicolae Gheorghe, şi nu ca Bercea Mondialu’, numit preşedintele ţiganilor prin voinţa suverană a „regelui“ ţiganilor, Florin Cioabă –, fariseismul lor este cu atât mai reprehensibil.

4) Apoi, prin folosirea vocabulei „rom“, oprobiul public se extinde, ilicit, şi asupra românilor. Căci, de la „romi“ la „români“ – scris „romani“, fără diacritice – nu e decât un pas; pe care, se ştie, mass media internaţionale – îndeosebi cele franceze şi italiene – l-au făcut.

5) În sfârşit, mai semnalez o particularitate a acestei agresiuni axiologice: este regretabil faptul că presa italiană nu a dovedit discernământul necesar în a face discriminarea între români şi ţigani folosindu-se chiar de grafia corectă a celor două denominaţii. Deşi pe români îi indică prin cuvântul „romeni“, pe ţigani  îi indică tot prin făcătura „rom“ [60] şi nu prin „ţigan“, ţigănesc“ – adică prin zingaro, zingaresco, cuvintele consacrate în limba italiană şi încă existente în dicţionarele lor! De ce oare? Doar pentru a denigra, a devaloriza deliberat România!

De aceea, apelez, pe această cale, la ziariştii italieni şi, în mod expres, la Guvernul Italiei, să dovedească onestitate şi respect faţă de România şi poporul român cel puţin în această problemă, uşor de soluţionat: să elimine din limbajul lor făcătura „rom“ şi să o folosească denumirea normală, de zingaro – deoarece la ei nu s-a născocit un C.N.C.D., ca în România condusă de nişte netrebnici slugarnici, şi nu are cine să facă presiuni asupra lor ca să utilizeze exclusiv agresiunea antiromânească „rom“! Apoi, am văzut, Guvernul Italiei dovedeşte fermitate în apărarea suveranităţii ţării şi a securităţii poporului italian şi ia măsurile represive necesare şi întemeiate contra ţiganilor agresori fără să se lase intimidat de ceea ce va zice Uniunea Europeană!

Dar, oricât ar fi de „miopi“ sau de perfizi, despre judecătorii Curţii de Casaţie a Italiei care au dat respectiva decizie nu se poate spune că nu citesc ziarele. Or, iată ce scrie La Repubblica, ştire postată pe site-ul ziare.com, sub titlul „Cerşetorii români din intersecţii, o afacere de 100.000 de euro pe zi“: „În Milano sunt mai mult de 3.000 de cerşetori români. Ei vin de la Constanţa, Craiova, Timişoara şi Oradea, plecând înspre Italia în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, disperaţi că nu-şi mai pot plăti creditele pe care le-au contractat în ţară. Unul dintre şefii unei bande care controlează cerşetorii este Pomak Saban, de 69 de ani, din Constanţa. El controlează peste 300 de cerşetori pe care îi mută între Europa de Est şi Milano. Fiecare cerşetor câştigă, în medie, între 50 şi 80 de euro pe zi, bani pe care la sfârşitul zilei îi predă unuia dintre membrii bandei pentru a primi, în schimb, cina care constă, de obicei, într-un sandwich, o pungă de chipsuri sau două ouă fierte. Aşa se întâmpla în sud-vest, la periferia oraşului Milano, dincolo de capătul linei 14 din zona Lorenteggio. Şi săptămânal sosesc din ce în ce mai mulţi români“ [61].

Aşadar, ţiganca Mia, în mod categoric, „face parte dintr-o bandă de exploatare a minorilor“ – ceea ce judecătorii Curţii de Casaţie a Italiei au refuzat să vadă spre a da decizia corectă, aşa că au dat-o pe aceea scoasă din minţile lor tumefiate: cum că „cerşetoria intră în tradiţia culturală a ţiganilor“! Cum se mai poate califica această decizie altfel decât aberaţie?! Se mai poate spune, însă, că au dat-o în mod deliberat, pentru a stârni şi mai mult ura – întemeiată! – contra ţiganilor, care, apoi, să fie transferată contra românilor, cu care sunt echivalaţi, în mod la fel de tendenţios, ţiganii [62].

Liviu Ţipuriţă infirmă aberaţia Curţii de Casaţie a Italiei

Această aberaţie a judecătorilor Curţii de Casaţie a Italiei avea să fie infirmată de filmul documentar This World, al producătorului şi regizorului de origine română Liviu Ţipuriţă, prezentat de BBC, în 2 septembrie 2009 [63], cu referire expresă inclusiv la situaţia ţiganilor din Spania şi Italia şi la politica represivă – repet, pe deplin întemeiată! – a statului italian faţă de ţigani. Acest film documentar a fost comentat pe site-ul 9AM, sub titlul cel mai adecvat, excluzând, fireşte, folosirea vocabulei „rom“: „BBC: Copiii de romi din Romania fura ca sa le duca parintilor bani de vile“: „În toată Europa, mii de copii romi sunt forţaţi să fure şi să cerşească în stradă. În faţa acestui fenomen, poliţiştii sunt neputincioşi. Ce fac părinţii cu banii furaţi? Construiesc vile fabuloase“ [64]. În Cotidianul, în comentariul său, Izabela Niculescu, prin titlul „BBC: Infracţiunile romilor români sunt produsul unei societăţi care îi respinge“ denaturează realitatea şi se contrazice singură remarcând: „Documentarul This World, a cărui miză este aceea de a-i privi pe minorii romi care fură ca produs al unei culturi a crimei şi al unei societăţi care i-a abandonat, (…)“ etc. [65]. Deci, deşi i se dă miza – ca premiză –, autoarea nu-i în stare să facă o analiză corectă a realităţii, ci doar una inversată. Astfel de articole imbecile nu pot să dispară din presa noastră atâta vreme cât sunt scrise de „fătuci culturale“ sau de propagandişti ai organizaţiilor ţigăneşti, cum pare a fi această Izabela Niculescu şi atîta vreme cît nu sunt contracarate de opinia calificată a sociologilor. Chris Beddoe, citat de James Murray în Sunday Express, comentând infracţiunile comise de copiii ţiganilor, se exprimă în acelaşi sens cu „miza“ filmului lui Liviu Tipuriţă: „They are groomed for a life of crime almost from birth“ – „Sunt formaţi pentru o viaţă de criminal aproape de la naştere“ [66].

Dar, de vreme ce puradeii ţiganilor sunt „produsul unei culturi a crimei“ – şi, realmente, sunt un astfel de produs, după cum au remarcat inclusiv aceşti analişti britanici –, societatea nu poate să îi abandoneze în nici un fel, cel puţin pentru faptul că trebuie să încerce să îi supravegheze ca să îşi prezerve o minimă securitate publică, a cetăţeanului agresat de ţigani pe stradă, în locuinţă, în mijloacele de transport în comun etc. Societatea românească totdeauna s-a străduit – şi, îndeosebi, în anii Socialismului – să îi integreze tocmai pentru a nu fi un pericol social, cum au devenit acum, în Capitalismul de acumulare primitivă, ca urmare a aplicării politicii „statului minimal“ de către toate partidele care au guvernat, nu doar de acelea de orientare neoliberală. Oricum, asta pare să fie „cultura“ dominantă a ţiganilor: „cultura crimei“, incluzând, aici, şi cerşetoria ca formă – aparent benignă – de infracţiune, ceea ce infirmă, din premise, aberaţia Curţii de Casaţie a Italiei. Această „cultură“ o descriam decelând, ca dimensiuni definitorii ale „culturii“ ţigăneşti, „cultele“ sale componente: „cultul“ şuţului, al şmenarului, al puşcăriaşului, al „bişniţarului“, al şmecherului cu „alba-neagra“ etc. (vezi nota 70) – adică numai comportamente criminale sau atitudini criminogene. Faptul că nu am definit-o, acolo, drept «„cultura“ crimei» a fost doar pentru a nu-i incita, inutil, pe cerberii de la C.N.C.D.; dar, iată, definiţia laconică au dat-o britanicii.

E necesar să mai relev un aspect foarte important. «„Cultura“ crimei», funciară acestei etnii şi identificată prin această definiţie lapidară, este conţinută pervers, în subtext, în chiar pretenţia ideologilor ţigani, precum sociologul-ţigan Nicolae Gheorghe de a li se atribui ţiganilor calitatea de „popor transfrontalier“, sintagmă care sună mai academic decât aceea de „nomad“. Actualmente, chiar dacă nu constituie un popor în înţelesul propriu al termenului, ţiganii sunt grupuri etnice, realmente, transfrontaliere şi ţin cu toată energia la acest statut tocmai din acest motiv: pentru a nu putea fi identificaţi uşor atunci când comit crimele în Italia, Spania sau Anglia, de exemplu, după care o şterg repede în altă ţară, spre a li se pierde urma, mai ales acum, când sunt „cetăţeni europeni“ şi circulă liber în toată Uniunea Europeană! Ei, evident, nu vor să fie chiar deloc identificaţi, de aceea fug din ţară-n ţară, ca „ţiganul cu cortul“! – sau, modernizat, ca „Ţiganul transfrontalier cu Mercedes-ul“!

Un alt aspect, poate autohton, al „culturii crimei“ este şi o situaţie aparent banală: ţiganii nu îşi tencuiesc casele, ci le lasă la „roşu“, deoarece pot să pretindă, ulterior, tot timpul, că sunt încă în construcţie. Motivul?! Conform legislaţiei româneşti, o casă aflată la „roşu“ este neterminată, „în construcţie“, şi, în consecinţă, proprietarul ei nu poate fi obligat să plătească impozit pe locuinţă! Vedeţi, aşadar, că atunci când e vorba să găsească subterfugii pentru eludarea legilor, ţiganii nu mai sunt „inculţi, neinstruiţi, marginalizaţi“ de societate! Nu, ei sunt orientaţi adecvat scopului urmărit: găsirea unor tertipuri pentru a frauda atât statul, cât şi pe românii cu care intră în relaţii de „afaceri“. De altfel, dimensiunea esenţială a acestei «„culturi“ a crimei» este aceea de încălcare deliberată a legilor: ţiganii sunt instruiţi de părinţi şi de propria comunitate să încalce deliberat legile şi să nu se lase prinşi.

Tot în Cotidianul, glosând pe tema filmului lui Liviu Ţipuriţă, Răzvan Ciubotaru îi dă comentariului său un aer lacrimogen prin titlul Romii îşi bat copiii pentru a fura 12.000 de euro pe lună“, chiar dacă reuşeşte să surprindă mai bine atât ideile realiste ale documentarului lui Liviu Ţipuriţă, cât şi remarcile corecte ale ziariştilor britanici: «Mii de copii romi sunt maltrataţi de părinţi pentru a fura şi a cerşi pe străzile din Italia şi Spania, iar autorităţile nu pot controla acest fenomen, se arată într-un documentar al românului Liviu Tipurita, difuzat de BBC şi comentat pe larg de presa britanică. Filmul arată cum o fetiţă este bătută de mama sa pentru a se duce la furat, după care este urmărită de persoane adulte din clanul respectiv. „Rădăcina problemei se află în România, unde romii se confruntă de generaţii cu discriminarea şi ostilitatea românilor“, comentează BBC, amintind şi de huiduielile spectatorilor români în momentul în care Madonna a vorbit despre discriminarea romilor. „Ne întrebăm ce ar fi gândit Madonna dacă ar fi văzut acest documentar“, se întreabă, însă, cei de la cotidianul britanic Dailly Mirror» [67].

Comentariul B.B.C. este, întrutotul, tendenţios: ignoră situaţia generată de ţiganii din Anglia, reflectată de multe cotidiane britanice – inclusiv de ziarul The Sun, care, din cauza ţiganilor, ne acuza pe noi, românii, că le aducem T.B.C.-ul în Anglia! Aşteptăm momentul, cât de curând, când britanicii îi vor trata pe ţigani la fel ca italienii, irlandezii, francezii ş.a.! Iar Madonna, fireşte, nu putea să gândească altfel, deoarece ea „gândeşte“ cu viscerele, nu cu mintea, fiindcă nu prea are şi acest accesoriu în vestimentaţia ei sumară. De altfel, cu prilejul comentariilor referitoare la huiduielile adresate meritat Madonnei, ţiganul integrat Mădălin Voicu, „deputatul P.S.D.“, a formulat şi unul dintre rarele sale panseuri corecte, dar privind-o exclusiv pe această individă: „Plus că publicul care vine la astfel de kitsch-uri, pentru că Madonna este produsul unui kitsch american, este de factura asta. Deci eu cred că Madonna este, pe undeva, precum publicul care a venit la ea să o vadă“ [68]. În rest toate afirmaţiile sale din respectivul comentariu (ca, de altfel, şi din celelalte dăţi) sunt total injurioase la adresa românilor – „poporul român este primitiv“ fiindcă a huiduit-o pe Madonna! – sau absolut contradictorii: dacă fanii Madonnei – dintre care unii au fost dezamăgiţi de ea şi au huiduit-o – sunt de aceeaşi factură de „kitsch american“, ca Madonna, atunci opinia lor, exprimată în huiduieli, nu este reprezentativă pentru poporul român, iar România nu este „atipică“: la concertul dat în Bulgaria, Madonna a fost invitată – printr-o inscripţie pusă pe un balon-zepelin – „să plece acasă!“, deşi diva nu s-a mai referit la ţigani; apoi, nişte preoţi bulgari au protestat vehement contra ţinerii concertului, iar, după naufragiul de la Ohrid, câţiva ierarhi au afirmat că „acel naufragiu este pedeapsa divină pentru concertul Madonnei“ [69]!

Cât despre agresarea meritată a ţiganilor în Europa Occidentală, este prea de notorietate ca să o mai comentez, dar acest ţigan-parvenit – şi dositor al viorii Stradivarius, pe care cântase taică-su’! – se face că nu o cunoaşte şi insultă poporul român, care încă îl mai suportă. De fapt, comentariile forumiştilor la articolele pe tema ţiganilor şi, în mod expres, la adresa lui Mădălin Voicu, sunt un eşantion elocvent prin radicalitatea opiniei românilor la adresa ţiganilor, fie ei lideri, criminali sau hoţi de rând.

E-adevărat că, în România, ţiganii încă nu au început să le fure românilor banii scoşi din bancomate, fiindcă românii au devenit prevăzători după experienţa de „generaţii“, de confruntare cu agresiunile ţiganilor, dar, probabil, şi pentru că bancomatele sunt dotate cu camere de luat vederi, iar ţiganii se tem să nu fie identificaţi prompt. Oricum, pe stradă, acolo unde nu sunt camere de luat vederi, smulgerea telefoanelor mobile, a lanţurilor de la gâtul femeilor, a poşetelor etc., furtul din buzunare şi violentarea românilor au devenit atât de frecvente încât ne aşteptăm ca românii să treacă la autoapărare eficientă, iar ţiganii agresori să fie linşaţi pe stradă (cum s-a întîmplat, recent, lîngă Bratislava!), fiindcă Poliţia este sau neputincioasă sau complice cu ţiganii hoţi. Aşa cum am mai dezvăluit, pe lângă marile magazine, cum este la Bucur-Obor, de exemplu, nu ai loc de ţiganii care vând telefoane mobile sau ţigări, iar poliţiştii trec pe lângă ei fără să îi interpeleze sau chiar să îi aresteze imediat, deşi ştiu că respectivele telefoane mobile sunt, toate, de furat, iar ţigările provin din contrabandă.

Dar nu trebuie să ne întrebăm dacă judecătorii Curţii de Casaţie a Italiei, după ce ar fi văzut respectivul documentar, ar mai fi scris aberaţia cum că „cerşetoria intră în tradiţia culturală a unui popor“! Evident că tot ar fi scris-o, căci ei cunoşteau adevărata situaţie despre ţigani din rapoartele Poliţiei şi din mass media italiene.

Cum se ştie, însă, în multe state europene cerşetoria se condamnă cu închisoarea şi, implicit, cu restrângerea dreptului la libera circulaţie. Cel puţin, în România, Ministerul Administraţiei şi Internelor a plantat pe străzi panouri şi a difuzat afişe în care se arată că cerşetoria trebuie reprimată, măcar prin îndemnarea cetăţenilor să refuze să dea bani cerşetorilor! Din păcate, la puţin timp după mediatizarea hotărîrii imbecile a Înaltei Curţi de Casaţie a Italiei, M.A.I. a scos respectivele afişe, de frică, probabil, să nu fie acuzat că vrea să reprime o parte a „culturii tradiţionale“ a ţiganilor, aducătoare de venituri nemuncite – ceea ce dovedeşte slugărnicia conducerii M.A.I. faţă de orice idee, fie ea şi năstruşnică, nu doar tembelă, venită din afară.

Or, printre acuzele aduse ca motiv de expulzare a ţiganilor de către Nicolas Sarkozy au fost cerşetoria, hoţia, prostituţia etc. În consecinţă, obedienţilor din conducerea M.A.I. trebuie să le îndrepte cineva coloana vertebrală şi să pună la loc afişele care descurajează cerşetoria.

Trebuie, aici, să reţinem şi un alt aspect esenţial al problemei: cînd preşedintele Franţei îi condamnă pe ţigani la expulzare incriminîndu-i, expressis verbis, inclusiv pentru cerşetorie, îi condamnă, implicit, şi pe netrebnicii judecători italieni ai Înaltei Curţi de Casaţie a Italiei, care hotărîseră, în batjocura tuturor normelor morale, că „cerşetoria face parte din tradiţia culturală a ţiganilor“!

Quod erat demonstrandum!

14 octombrie 2010

NOTE

[43] Victor Roncea, „Cum au devenit românii romi“, în Ziua, nr. 4095, 24 noiembrie 2007, http://www.ziua.net/display.php?id=229814&data=2007-11-24. Vezi şi: http://roncea.ro/2010/09/12/in-atentia-presedintelui-traian-basescu-cum-au-devenit-romanii-romi-in-romania-memorandumul-prin-care-petre-roman-a-oficializat-%E2%80%9Crom-anizarea%E2%80%9D-tiganilor-la-consiliul-europei-georg/.

[44] Cf. Interviul luat de Monica Ghiurco şefului statului: „Băsescu condamnă anti-românismul din M.A.E. şi cere o soluţie europeană pentru problema ţigănească“, pe http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=521&Itemid=88.

[45] ***, „Programul Fundaţiei Söröş pentru ţigani“, în Napi Magyarorszag (Ungaria), nr. 28, 3 februarie 1998, pag. 2. Vezi şi: M. Trifon, „Burse“, în Adevărul de Cluj, nr. 3119, 10 februarie 2001, pag. 15; ***, „Şcoala liderilor romi: «Între dezvoltarea durabilă şi integrare comunitar㻓, în Pro Europa (Mureş) – revista Ligii Pro Europa, nr. 1, 30 martie-5 aprilie 2001, pag. 5; Carmen Savin, „P.E.R. accentuează strădaniile pentru integrarea rromilor“, în 24 ore mureşene (Mureş), nr. 1873, 8 martie 2001, pag. 3; similar, Mozes Edith, în Nepujsag, nr. 56, 8 martie 2001. Vezi şi supra, nota nr. 31.

[46] Incze Ferenc, „Seminar P.E.R. despre integrare“, în Kronika (Harghita), 22 febr. 2001, p. 3.

[47] *** „Berliner Zeitung: Sarkozy şi Merkel s-au înţeles în privinţa expulzării ţiganilor. Germania va dizolva toate taberele de ţigani din ţară!“, în Napocanews, 17 septembrie 2010, pe http://www.napocanews.ro/2010/09/berliner-zeitung-sarkozy-si-merkel-s-au-inteles-in-privinta-expulzarii-tiganilor-germania-va-dizolva-toate-taberele-de-tigani-din-tara.html; *** „Parlamentar olandez: ”Rromii ar trebui expulzaţi şi din Olanda”“, în Libertatea, 21 septembrie 2010, pe http://www.libertatea.ro/stire/parlamentar-olandez-rromii-ar-trebui-expulzati-si-din-olanda-304368.html?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=rss.

[48] Ondine Gherguţ, Valentina Pop, „Daca Parlamentul va vota din nou amendamentele la legile penale, tara noastra va fi considerata “raiul infractorilor” / Legea care scoate România din U.E.“, în România liberă, 28 noiembrie 2007, http://www.romanialibera.ro/a112459/legea-care-scoate-romania-din-ue.html.

[49] *** „Frattini ne-a confundat cu bulgarii“, în Ziarul de Iaşi, 2 august 2006, http://www.ziaruldeiasi.ro/cms/site/z_is/news/frattini_ne_a_confundat_cu_bulgarii_134527.html.

[50] Miruna Lebedeanu, „Brain drain stop“, în Ziarul financiar, 7 aprilie 2003, http://www.zf.ro/articol_23144/_brain_drain_stop_.html.

[51] ***, „Extremiştii maghiari îl sărbătoresc, sâmbătă, public pe amiralul Horthy Miklos, liderul fascismului ungar. Legea interzice promovarea simbolurilor fasciste“, în Gândul, 10 septembrie 2010, pe http://www.gandul.info/news/extremistii-maghiari-il-sarbatoresc-sambata-public-pe-amiralul-horthy-miklos-liderul-fascismului-ungar-legea-interzice-promovarea-simbolurilor-fasciste-7175674.

                [52] Vezi, de exemplu, şi http://www.ziare.com/Ni_se_intinde_o_cursa-comment-89031.html; „Ţiganii – o poveste“, pe http://www.ziare.com/?ziare=details&a_id=170158

                [53] Vezi: http://doc.hotnews.ro/discriminarea-discriminarii.html; similar, vezi şi

http://www.mediafax.ro/social/tariceanu-citat-audiat-saptamana-vitoare-legatura-declaratiile-r.html?4727;844940.

                [54] Vezi şi Alexandru Bogdan Duca, pe http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/o-institutie-ilegitima-consiliul-national-pentru-combaterea-discriminarii_7720.html.

                [55] Adrian Moise, „Extremism maghiar, pe banii statului român“, Evenimentul zilei, 27 iulie 2009, pe http://www.google.ro/search?client=firefox-a&rls=org.mozilla%3Aen-US%3Aofficial&channel=s&hl=ro&source=hp&q=%22Extremism+maghiar+pe+banii+statului+roman%22&meta=cr%3DcountryRO&btnG=C%C4%83utare+Google.

[56] ***, «Deputatul Kelemen Hunor invocă „a doua ocupare de ţară“ în Ardeal», în Adevărul, nr. 3819, 3 octombrie 2002, pag. 2, http://www.adevarul.ro/articole/2002/deputatul-udmr-kelemen-hunor-invoca-a-doua-ocupare-de-tara-in-ardeal.html. Vezi şi Vasile Zărnescu, „Kelemen Hunor: un fascist în Guvernul României“, pe AlterMedia, preluat sau semnalat de alte publicaţii on line.

[57] *** „CE critică un ministru bulgar care afirmă că romii sunt un “incubator generator de criminalitate“, Mediafax, pe http://www.mediafax.ro/externe/ce-critica-un-ministru-bulgar-care-afirma-ca-romii-sunt-un-incubator-generator-de-criminalitate-7426385/.

[58] În interviul luat de către Vlad Stoicescu, în Evenimentul zilei, 22 august 2010, pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/putem-accepta-ca-exista-o-sub-clasa-de-etnici-romi-care-traiesc-la-periferia-societatii-i.html.

                [59] Mediafax, „Curtea de Casaţie din Italia: Cerşetoria, tradiţie culturală a romilor“, 29 noiembrie 2008, http://www.mediafax.ro/externe/curtea-de-casatie-din-italia-cersetoria-traditie-culturala-a-romilor.html?3614;3576278; vezi şi Alexandra-Livia Dordea, „Italia: Cerşetoria este o tradiţie culturală a romilor“, în Evenimentul zilei, nr. 5602, 29 Noiembrie 2008, http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/830315/Italia-Cersetoria-este-o-traditie-culturala-a-romilor/

                [60] Vezi pe http://milano.repubblica.it/dettaglio/lavavetri-ai-semafori-business-da-100mila-euro-al-giorno/1628642.

                [61] Alexandra Sandru, „Cerşetorii români din intersecţii, o afacere de 100.000 de euro pe zi“, http://www.ziare.com/La_Republica_Cersetorii_romani_din_intersectii_o_afacere_de_100_000_de_e-742232.html; vezi şi supra, nota 45.

[62] Claudia Stanila, Razvan Ciubotaru , Mihaela Radu, George Lacatus, Andra Matzal, Marius Cosmeanu, „Italia ne uraste“, în Cotidianul, 2 Noiembrie 2007, pe http://www.cotidianul.ro/index.php?id=15307&art=38261&cHash=a87b989326.

                [63] Vezi http://news.bbc.co.uk/2/hi/in_depth/8226580.stm şi http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/8212659.stm.

[64] Iulia Sima, „BBC: Copiii de romi din Romania fura ca sa le duca parintilor bani de vile“, pe http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/138844/BBC-Copiii-de-romi-din-Romania-fura-ca-sa-le-duca-parintilor-bani-de-vile.html. Vezi şi: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/139045/Presa-britanica-e-cu-ochii-pe-interlopii-romi-care-fac-averi-din-traficul-cu-copii-din-Romania.html.

[65] Izabela Niculescu, „BBC: Infracţiunile romilor români sunt produsul unei societăţi care îi respinge“, în Cotidianul, 3 sept. 2009, pe http://www.cotidianul.ro/bbc_infractiunile_romilor_romani_sunt_produsul_unei_societati_care_ii_respinge-96958.html.

                [66] James Murray, „Gypsy crime barons atacked“, în Sunday Express, 6 sept. 2009, pe http://www.express.co.uk/posts/view/125341/Gypsy-crime-barons-atacked. Vezi şi: http://news.bbc.co.uk/2/hi/8226580.stm; http://www.antena3.ro/stiri/externe/sunday-express-exploatarea-copiilor-romi-din-romania-aduce-peste-100000-euro-anual_79590.html; similar, pe: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/139045/Presa-britanica-Copiii-romi-sunt-crescuti-pentru-o-viata-de-criminal-aproape-de-la-nastere.html; http://www.mediafax.ro/externe/romii-cresc-copii-pentru-a-i-trimite-sa-fure-acuza-un-judecator-irlandez-5064014/; http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/152327/The-Sunday-Express-Copiii-sclavi-vor-invada-Londra-la-cersit.html.

[67] Răzvan Ciubotaru, „Romii îşi bat copiii pentru a fura 12.000 de euro pe lună“, în Cotidianul, 3 sept. 2009, pe http://www.cotidianul.ro/romii_isi_bat_copiii_pentru_a_fura_12_000_de_euro_pe_luna-96966.html.

[68] Andreea Dogar, „DEZBATERE EVZ: Madonna, apreciată sau huiduită pentru mesajul pro-romi?“, în Evenimentul zilei, nr. 5637, 27 august 2009, pe http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/865375/DEZBATERE-EVZ-Madonna-apreciata-sau-huiduita-pentru-mesajul-pro-romi-/.

[69] *** „Naufragiul de la Ohrid, pedeapsă divină pentru concertul Madonna“, în Ziua, nr. 4633, 7 septembrie 2009, pe http://www.ziua.net/news.php?data=2009-09-07&id=37845.

 (Continuare în episodul următor)

Cum pot emigra in Statele Unite?

Posted by Stefan Strajer On November - 15 - 2010

Cum pot emigra in Statele Unite?

 

 Autor: Av. Marcel Miclea

Cei mai multi dintre noi stiu, in oarecare masura, care sunt variantele de stabilire a rezidentei in Statele Unite. Ca atare, prezentarea de fata nu se doreste a fi o discutie exhaustiva, ci mai degraba un scurt indrumar pentru cei care sunt mai putin familiarizati cu acest subiect.

Ca regula generala, e de retinut ca guvernul american acorda un numar limitat de vize in fiecare an. Altfel spus, pentru unele categorii de vize exista liste de asteptare, iar persoana care se califica va trebui sa astepte pana cand viza devine disponibila.

Categoriile expuse mai jos reprezinta cele mai importante modalitati de a obtinere a rezidentei in Statele Unite. Situatia specifica a fiecarui caz este luata in considerare inainte de a se lua o decizie existand asadar posibilitatea ca doua cazuri similare sa fie solutionate in mod diferit.

  1. ADOPTIE

 

In general, pentru a putea adopta un copil din afara Statelor Unite este necesar ca petitia sa fie facuta fie de catre (1) o familie in care cel putin unul din soti are cetatenie americana sau (2) un cetatean american necasatorit in varsta de peste 25 de ani.

 

  1. AZIL/REFUGIU

 

Persoana care se afla in Statele Unite si reuseste sa dovedeasca teama intemeiata de a fi persecutat pe motiv de (1) opinie politica, (2) religie, (3) rasa, (4) nationalitate, sau (5) apartenenta la o anumita grupare sociala, poate dobandi azil. In aplicatia pentru azil pot fi inclusi atat sotul/sotia cat si copiii necasatoriti si in varsta de pana la 21 de ani. Dupa un an de la acordarea azilului, persoana in cauza poate aplica pentru rezidenta permanenta (green card).

Persoana care se afla in afara Statelor Unite poate aplica pentru statutul de refugiat daca indeplineste una din conditiile enumerate mai sus.

Asadar, diferenta dintre o persoana care solicita azil si una care solicita statut de refugiat o reprezinta teritoriul pe care se afla in momentul intocmirii cererii.

 

  1. CASATORIE

 

Casatoria cu un cetatean american sau rezident permanent ofera, in general, posibilitatea obtinerii unui green card. Daca casatoria a avut loc cu mai putin de 2 ani inainte de momentul dobandirii rezidentei, green card-ul va fi valabil doar pentru 2 ani zile (conditional residence). Continuitatea casatoriei si buna credinta a acesteia trebuie dovedita dupa cei 2 ani pentru ca beneficiarul sa obtina un green card neconditionat.

In situatii limitate, persoanele care au intrat ilegal si se afla pe teritoriul Statelor Unite (sau cele care se afla in afara Statelor si au interdictie de intrare in SUA), pot obtine dreptul de rezidenta permanenta ca urmare a casatoriei cu un cetatean/rezident american. Aceste situatii sunt insa foarte limitate si trebuie analizate de la caz la caz.

 

  1. FAMILIE

 

Sotul/sotia, copiii, parintii, fratii si surorile cetatenilor americani se pot califica pentru obtinerea unui green card. De cele mai multe ori insa, dureaza ani de zile pana cand o asemenea viza devine disponibila.

Una din exceptiile de la aceasta regula este categoria “Immediate relatives” unde nu exista o perioada de asteptare . Din aceasta categorie fac parte:

(a) Copiii necasatoriti, sub 21 ani ai unui cetatean american.

(b) Sotul/Sotia unui cetatean american.

(c) Parintele unui cetatean american (cu conditia ca cetateanul american sa fie in varsta de cel putin 21 ani).

O a doua categorie numita “Family-sponsored preferences” implica o perioada de asteptare pentru ca o viza sa devina disponibila si include:

(a)   Copiii necasatoriti, in varsta de peste 21 de ani, ai unui cetatean american.

(b)   Sotul/sotia si copiii sub 21 de ani ai unui rezident permanent (posesor de green card).

(c) Copiii necasatoriti, peste 21 ani ai unui rezident permanent

(d) Copiii casatoriti, peste 21 ani ai unui cetatean american.

(e)  Fratele/sora unui cetatean american.

Precum a fost mentionat anterior, aceasta a doua categorie implica o perioada de asteptare. Pagina oficiala a Departamentului de Stat al Statelor Unite indica, cu aproximatie, durata de asteptare pentru a obtine una dintre aceste vize.

Nota: Spre deosebire de anii precedenti, in momentul de fata, posesorii de green card care  inainteaza o petitie pentru sot/sotie si copii trebuie sa astepte doar cateva luni inainte ca viza sa devina disponibila.

  1. INVESTITIE

 

Investitorii straini care doresc fie sa porneasca o afacere in Statele Unite sau sa dezvolte o afacere existenta dar aflata in dificultate financiara, au posibilitatea de a dobandi rezidenta permanenta daca indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

(1) investesc $1 milion sau $500,000 (in anumite zone considerate defavorizate); (2) economia Statelor Unite beneficiaza de produsele create si/sau de serviciile prestate; (3) creeaza cel putin 10 locuri de munca si (4) investitorul este implicat in conducerea afacerii fie in mod personal, fie prin intermediul organelor de conducere ale companiei.

Green card-ul astfel obtinut este conditionat pentru o perioada initiala de doi ani. Daca la sfarsitul acestei perioade toate conditiile enumerate mai sus sunt satisfacute, investitorul si familia sa vor primi green card-uri neafectate de vreo conditie.

  1. LOC DE MUNCA

 

Majoritatea celor care dobandesc green card ca urmare a unei oferte de lucru, trebuie sa treaca printr-un proces numit PERM care este o certificare obtinuta de la Departamentul American al Muncii. Certificarea indica faptul ca:

(1) nu exista suficienti muncitori americani capabili, doritori, calificati pentru pozitia respectiva si disponibili in zona geografica unde isi desfasoara activitatea compania care a facut oferta de munca si (2) muncitorii americani nu isi vor pierde locul de munca ca urmare a angajarii cetateanului strain.

 

Oferta unui loc de munca nu este obligatorie (ceea ce insemna ca certificarea mentionata anterior nu se impune) pentru anumite categorii speciale cum ar fi:

(1)  “Persoane cu abilitati extraordinare in stiinte, arte, educatie, afaceri sau sport” (ex: sportiv de faima internationala, cercetator stiintific cu numeroase premii internationale etc.);

(2)  “Persoane cu studii de masterat sau posesori de diploma universitara cu 5 ani de experienta profesionala;

(3)   Persoane fara studii superioare care insa poseda abilitati exceptionale in stiinte, arte, sport sau afaceri.

Pentru categoriile (2) si (3) e obligatorie dovedirea faptului ca este in interesul Statelor Unite ca persoana in cauza sa fie aprobata datorita contributiei substantiale si deosebite la nivel national care ar rezulta din aprobarea petitiei (national interest waiver), in caz contrar oferta de munca fiind necesara.

  1. LOTERIA VIZELOR

Spre deosebire de alte tipuri de vize de imigrare, aceasta categorie nu necesita o petitie din partea unui sponsor cetatean/rezident american. Procedura este simpla, in sensul ca este nevoie doar de completarea unei aplicatii electronice in cadrul unei perioade de aproximativ o luna de zile (intre lunile octombrie si noiembrie). Guvernul american nu percepe nici un fel de taxa pentru cele 50,000 vize acordate anual in cadrul acestei categorii. Cei care au aplicat anul acesta pentru DV-2012 vor putea sa verifice online (incepand cu 1 Mai 2011) daca au fost desemnati castigatori, la adresa: www.dvlottery.state.gov .

Marcel Miclea

Avocat specializat pe probleme de imigrare

George P. Mann & Associates P.C., Michigan

www.greencard-us.com

Contact: mmiclea@greencard-us.com

O zi între bunăvoință și mitocănie

Posted by Stefan Strajer On October - 17 - 2010

O zi între bunăvoință și mitocănie

 

Autor: Cornel COTUȚIU

Ceea ce fac pensionarii din Asociația de la Beclean (județul Bistrița-Năsăud), mai cu seamă acum, când guvernul vrea să le fure din buzunar un anumit procentaj din pensia lor, e foarte aproape de zicerea Monahului Delarohia: ”Să dai din ce nu ai.”

Acest gând creștin îi leagă de Congregația Inimii Neprihănite  „Casa Sfântul Iosif” de la Odorheiul Secuiesc  unde, acum câteva zile, un grup de pensionari s-au dus acolo (dar nu pentru întâia oară) nu cu mâna goală și nu din interese meschine, ci cu dragoste și bunăvoință pentru cei peste 130 de copii/adolescenți, proveniți din familii nevoiașe (dar nu numai) din cuprinsul României (ajunși aici după criterii străine de discriminare etnică, de sex și confesiune).

Nu sunt puțini kilometri până acolo, de aceea se obișnuiește un popas la ieșirea din Corund (o localitate vestită pentru ceramică populară), unde, pe terasa cu zeci de mese a hotelului restaurant ”Forgas”, pensionarii își scot din traistă de-ale gurii. Potrivit uzanței, cineva s-a dus să întrebe dacă ni se permite să ne așezăm pentru mâncare, asta presupunând, pentru doritori, și consumație din local: bere, suc, cafea, apă minerală ș.a. Persoana de la bar a acceptat, cu mențiunea (firească, de altfel) să lăsăm curat la plecare. Și ne-am așezat, scoțând din sacoșe ce a fost preparat acasă.

Din partea cealaltă, școlarii unui autocar – se vorbea ungurește –  tocmai se ridicau să intre în vehicolul parcat lângă trepte.

Abia am apucat să ne dorim unul altuia ”Poftă bună!”, când a apărut o fufă indignată, certându-ne pe o românească chinuită, să plecăm în 5 minute de acolo. Eram stupefiați. De ce să plecăm, câtă vreme ni s-a îngăduit șederea? Ea o ținea ca un papagal: Să plecăm, altfel, șeful o dă afară din slujbă. Insista isteric (deși, între timp a apărut și șeful și nici nu a luat-o în seamă). Noi, cu gura plină, cu îmbucătura nemestecată, ne strângeam farfuriile, pungile, lichidele, furculițele.

Am întrebat-o de ce micii excursioniști maghiari de alături au avut parte de alt tratament. Mi s-a strigat: „Pentru că au făcut comandă anticipată”. Anticipată? Cu urechea mea de dascăl de română am fost măgulit să aud din gura unei unguroaice țanțoșe neologismul românesc ”anticipată”. De fapt, ce vor fi comandat copiii? Nu era greu de observat că aveau fiecare preparate de la mămica. Eu, de acolo: ”Ce au comandat anticipat? Votcă, bere, ceai?”

Nu e prima dată când am constatat că în situații de isterie nu poate avea loc dialog.

La întoarcere spre casele noastre, în plină noapte, ne-am oprit la primul han, după intrarea în județul nostru. Tot pe motiv de foame și… sete. Am întrebat-o pe barmaniță dacă ne permite să poposim pe terasă, pentru a ciuguli ce ne-a mai rămas în bagaje. N-a avut nici o reținere. Și am stat acolo cât a fost nevoie, dar nu a apărut nimeni să ne alunge.

La un moment dat, am rostit o întrebare către grupul nostru: „De ce aici am fost tratați altfel decât acolo ?” Un moș hâtru a dat un repede răspuns: „Fiindcă aici ne aflăm în România”. Îl voi căuta să-l întreb ce trebuia înțeles prin aici.

Dacă guvernanții, Parlamentul român și Cotroceniul sunt atât de lași și meschini, acceptând de 20 de ani încoace șantajul UDMR-ului (aceasta însemnând nu colaborare, nu coaliție), așteptați-vă, cetățeni români, să nu puteți trece, în curând,  prin județele Harghita-Covasna decât cu pașaport. Fie că e vorba de tren sau de autoturism. Poate nu va fi nevoie, dacă veți fi cocoțați pe cal și cu o carne crudă sub șa… Veți avea norocul să fiți considerați urmașii înaintașilor lor. Dar carnea de sub șa va trebui să fie din trupurile românilor uciși la Ip și Trăsnea în 1940.

Ardelean fiind, pot constata pozitiv, totuși: majoritatea ungurilor din arealul românesc sunt oameni de bunăvoință. Ceilați se situează la categoria ”piszkos”, ”mocskos” – în psihic, în comportament, în cotidianul cel de toate zilele, garnisit cu „gulas” și ”palinka”.

Cine poate apăra azi România?

Posted by Stefan Strajer On June - 9 - 2010

Cine poate apăra azi România?

 

Autor: Claude G.Matasa (Florida)

Claude G Matasa, Profesor U. Ilinois/Chicago, Preşedinte Ortho-Cycle Co., Membru de Onoare al Academiei de Medicină D. Danielopolu, Consul General Onorific al României în Florida

Ce s’ar întâmpla dacă o catastrofă ecologică precum cea care cuprinde azi Florida în care locuiesc, ar avea loc in România? Cine în parlament ar avea puterea să impună măsuri drastice nu după, ci înainte? După părerea mea, nimeni: astazi au acolo cuvântul doar partide pe care nu le văd nici capabile şi nici măcar doritoare să o facă…

Respect natura şi o protejez cât pot: nu doar prin acţiuni la îndemâna oricui, ci prin conducerea timp de peste trei decade a activităţii a circa 20 de salariaţi (www.OrthoCycle.com). Compania reciclează aparate ortodontice de oţel inoxidabil care altfel, ajunse în pământ, ar fi corodate de clorurile din apa freatică. Aceasta ar duce la generarea şi răspândirea de ioni toxici de metale grele (Ni, Cr) pe care apoi i-am bea. Apreciindu-mi activitatea, Congresul American m-a recompensat în 2004 acordându-mi Medalia de Aur “Ronald Reagan”…
            Înainte de a veni în Florida, am locuit în New Orleans, Louisiana. Atrăgător, oraşul care are parţi sub nivelul Golfului Mexic este protejat prin valuri de pământ, zăgazuri şi… pompe. Dându-mi seama de slăbiciunea sistemului, am decis să-mi mut reşedinţa şi compania în Florida: astăzi, locul unde am stat în New Orleans şi unde erau case frumoase, este pustiu: uraganul Katrina mi-a dat dreptate. Mutându-mă, m-am liniştit, deoarece împotriva uraganelor omul se mai poate lupta. Cu ceea ce nu ştim încă să luptăm sunt calamităţile pricinuite de om: mareea de petrol care distruge coasta Louisianei a atins coasta Floridei. Bayou-rile înainte pline de viaţă din Louisiana care sunt năclăite pot uşor fi replicate aici, în dantela de apă şi pământ pe care o constituie Everglades, interiorului Floridei. Loc în care se află pantere şi aligatori, papagali şi ibişi, acesta poate şi el uşor cade victimă urgiei deorece este doar cu puţin mai ridicat decât oceanul…

Florida a mai fost expusă avidităţii nemăsurate a “întreprinzătorilor”: dacă nu s-ar fi luptat de peste o jumătate de secol cu o nespusă îndârjire împotriva acestora Marjorie Stoneman Douglas, “Mama Everglades”–ului, lacul Okechobee şi Everglades ar fi căzut victime fabricanţilor de zahăr din trestie care cumpăraseră mii de hectare poluând după plac. Autorităţile fie nu au intervenit deoarece nu apăruseră legile necesare, fie pentru că aceia care aveau datoria să ia măsuri au fost sistematic mituiţi. Cartea ei, “The Everglades: River of Grass,” publicată în 1947, a ajutat lumea să înlocuiască mental noţiunea de “mlaştină bună de nimic” cu cea de “râu fără albie” care găzduieşte un paradis ecologic. Şi astăzi se mai luptă din greu pentru “reabilitarea” Everglades de impactul suferit mai demult, efortul cifrându-se în milioane de dolari pe an.

Un alt exemplu este cel întâmplat între 1929 şi 1936 în centrul SUA. În timpul verii, acesta era bântuit de puternice furtuni de praf care generau mari pagube şi o adevarată migraţie către locuri mai bune. Fenomenul “Dust Bowl” sau “Dirty Thirties” a fost pricinuit de decade de intensă agricultură efectuată fără a se face rotaţia recoltelor sau a preveni eroziunea solului. Răscolirea adâncă a pământului de la suprafaţă distrusese vegetaţia aparent nefolositoare, care însă pe timp de secetă ţinea pe loc pământul atunci cand era bătut de vânt. În timpul furtunilor, praful rezultat înnegrea câteodată până si cerul oraşelor îndepărtate precum New York şi Washington D.C.

Cele relatate mai sus arată că SUA, în loc să fie pro-activă, este re-activă, adică prima dată trebuie să se întâmple ceva, pentru ca autorităţile să ia o poziţie. După aceea, când uneori e prea târziu, se iau măsuri extreme: astfel Florida admite doar “zero” la poluare, atât în apă, aer cât şi sol… (Apele reziduale produse de compania mea sunt “exportate” în statul vecin, Georgia, pentru a fi aruncate acolo. Ce se va întâmpla când şi acesta va adopta legea menţionată?). Atât G. W. Bush cât şi B. Obama au fost şi sunt criticaţi pentru că au lăsat câte o săptămâna până să ia act de catastrofele din Louisiana. De altfel, în numele partidelor care vor să conducă SUA nu găseşti unul care măcar să se sub-intituleze “verde” sau “ecologist”, în timp ce în Europa mai în toate ţările găseşti partide cu astfel de nume. Mai mult, din punct de vedere politic, ecologiştii sunt o forţă în creştere şi o voce distinctă în Parlamentul European, acolo unde constituie al cincilea grup ca mărime. În Australia, paradis ecologic, “Verzii” participă la guvernare, sondajele arătând ca simpatizanţi peste 15% din populaţie.

În România, care aparent nu foloseşte exemplul american ci pe cel european, găseşti nu mai puţin de trei partide al căror scop este asemănător: Partidul Verde, Partidul Ecologist Român şi Mişcarea Ecologistă din România. Dacă mă iau dupa un articol din Gândul, “în România, ecologia a fost o oportunitate politică, nicidecum o mişcare pornită din raţiuni civice”. Într-una din cele mai murdare ţări ale Europei, mişcarea ecologistă a rămas strict o afacere politico-financiară, fără o componentă militantă şi cetăţenească, de unde şi eşecul tuturor formaţiunilor „verzi” înfiinţate după 1989”. Conform articolului, “Partidul Ecologist din România este o formaţiune de sub 1%, fără personalitate şi fără personalităţi”. Într-adevar, fondat mult mai devreme, Partidul Ecologist Român ar fi avut tot timpul să fie reţinut în conştiinţa românului, ceea ce nu s-a întâmplat.

În aceste condiţii îmi pun întrebarea: au partidele sau mişcările ecologiste din tară puterea să se opună politicienilor care, de cele mai multe ori hrăpăreţi, vor să predea avuţiile ţării unor companii străine care nu au decât un scop, banul? România şi-a asigurat o vastă porţiune din vestul Mării Negre, a cărui exploatare a încredinţat-o unor firme străine, interesate de cele 100 miliarde de metri cubi de petrol şi gaze pe care le găzduieşte. În plus, în caz în care una dintre căile de aduce petrol din Est către Vest va trece prin ţara noastră, acesta va fi supusă la un şi mai mare pericol. Îmi este frică pentru delta noastră, pentru plajele de care m-am bucurat… Recent, o pată de ulei a fost observată la Balcic, la câţiva kilometrii de ţara noastră. Au fost făcute interpelări, luari de cuvant, cooperari cu autorităţile bulgare? Va trece, s-a zis, şi intr-adevăr… a trecut. De data aceasta! La fel a zis probabil şi managerul de la platforma societăţii British Petroleum înainte ca aceasta să explodeze, când s-a descoperit scurgerea. “Vom stopa scurgerea”, ne-a asigurat British Petroleum. Astăzi, după o luna, aceasta nu a putut fi oprită în ciuda promisiunilor făcute.  

În afară de declaraţii, partidele ecologiste ar putea oare să facă ceva într-o astfel de situaţie, când nici unul nu are măcar un reprezentant în Parlament? Cine ar putea călăuzi cu întelegere ţara către o politică justă, avand interesele politice şi economice pe deoparte, şi protecţia cetăţeanului şi naturii pe de alta? Politicenii de astăzi, despre care apar mereu veşti privind mituiri, corupţii şi “aranjamente”? Pe 5 mai, Parlamentul European a adoptat “Rezoluţia privind interzicerea cianurilor în minerit” care are implicaţii inclusiv asupra speratei stopări a proiectului exploatării miniere pe bază de cianuri de la Roşia Montana. Printre puţinii care s-au opus Rezoluţiei, susţinând cianurile, se numără europarlamentarii români, ceea ce este îngrijorator. Cine reprezintă în faţa străinătăţii România, aceştia sau cei pe care îi preocupă protecţia mediului si se adună şi protestează în faţa vreunuia dintre palatele Bucureştilor?…

Nu sunt împotriva realizărilor tehnicii care ajută economic şi ne fac viaţa mai bună: bine concepute şi intens supravegheate, acestea trebuie încurajate. Se poate avea însă încredere într-un Ministru de Interne de genul lui Cătălin Voicu, până recent candidat pentru acest post? Sau a altora discutabili care au posturi cheie în guvern sau alte nivele ale administraţiei de stat? Vor fi pe prim plan interesele “verzi” când nu este nimeni să le apere în faţa politicienilor veroşi? Pe de altă parte, cei interesaţi în ecologie nu trebuie să-şi zdruncine credibilitatea: am văzut la TVR Internaţional scene în care oameni ale caror feţe şi trupuri erau protejate cu echipament greu, îngropau îngroziţi substanţe de o “deosebită toxicitate”: grâu modificat genetic, din care mănânc zilnic pâine de circa doua decade (standard în SUA).
             Revenind după 1990 în ţară, am fost invitat să devin profesor la Universitatea Ecologică, unde i-am avut rector pe Dolphi Drimer şi coleg pe Marcian Bleahu, oameni de o deosebită valoare. Apreciind efortul de a veni peste mări şi ţări pentru a ghida tânara generaţie, am fost ales Doctor Honoris Causa a acestei universităţi. Nimic din ceea am constatat acolo nu a fost de natură să cred că această conducere nu a fost la nivelul pe care-l speram: mai mult, deoarece ca fost deţinut politic nu am putut înainte preda în ţară, exerciţiul făcut acolo precum şi articolele de specialitate au determinat Universitatea statului Illinois/Chicago, să mă invite să predau la ei. Intervenind în timpul pe care dispuneam, am renunţat să mai predau în ţară, nu însa fără a continua să mă interesez de ceea ce se petrece acolo. După un interval de doua decade, văzând norii de furtună care se îndreaptă spre ţara unde m-am născut, am decis să-mi spun părerea, chiar dacă voi fi asemuit şi tratat cu neîncredere precum Casandra, fiica a lui Priam, regele Troiei, care a prevestit căderea acesteia, folosirea Calului Troian şi altele. Când i s-a dat crezare, a fost prea târziu.

Folosind Internetul, am căutat să vad cine ar putea să ajute ţara să balanseze între ridicol şi folositor, între propaganda deşartă şi acţiuni benefice. De la început, trei partide cu aproximativ aceiaşi ideologie sunt mult prea mult pentru cetăţeanul român care abia păşeşte într-un domeniu care nu îi este familiar. Ţin minte cum, pe vremuri, la Copşa Mică, nod de cale ferată, numai cât ieşeam din tren şi mi se murdărea cămaşa. La Reşita, ca să pot juca ping-pong, trebuia ca la fiecare cinci minute să îndepărtez de pe masă zgura cazută din cer: răspunsul la acestea era că lucrurile sunt aşa cum e normal, eu trebuind să mă adaptez.

Din examinarea datelor, am ajuns la concluzia că Partidul Verde ar fi singurul care ar putea-o face cu succes: a fost singurul ales drept membru al “Verzilor Europeni”, fără a căror cooperare nu se mai poate avea un cuvânt in Uniunea Europeana. Popularitatea crescândă a Partidului Verde pe internet, în tot mai multe cercuri, vine din discurs şi acţiuni. Relativ nou, nu a fost “împestriţat” de foştii comunişti şi s-a situat destul de bine la alegeri. Din declaraţiile pe care le-am citit rezultă că nu doar în caz de nevoie, ci cu mult timp înainte, membrii acestui partid sunt dispuşi să se sacrifice ca să-si apere ţara. Despre integritatea “Verzilor” imi este destul să ştiu că fostul meu coleg, Marcian Bleahu, îi este Preşedinte de Onoare. Departe de a fi doar un savant, acesta s-a luptat atât ca Ministru pentru Protecţia Mediului, cât şi după aceea, pentru măsuri ecologice care nu conveneau celor care aveau puterea. Efortul acestor oameni merită susţinut de toţi cei care doresc o schimbare a felului în care se face politica în România.
            Fără un partid “Verde” puternic care să poată sa-şi facă cunoscută poziţia la toate nivelele, România va rămâne la cheremul politicienilor hrăpăreţi şi a clientelei lor, care punându-şi voit ochelari de cal vor continua sa refuze să ia măsuri care să o protejeze împotriva calamităţilor ce se pot întampla. Îmi doresc să nu prezic răul, dar România este astăzi ameninţată, încrezându-se prea mult în noroc. Fără o politică ecologică consecventă care sa ne apere ţara, vom regreta că degeaba soarta ne-a dăruit zăcăminte valoroase, o natură variată şi o poziţie strategică deosebită.

Dilemă

Posted by Stefan Strajer On March - 19 - 2010

Dilemă

Autor: Valeriu Cercel 

Am fost nedumerit de ce în ţară
E lumea cam de toate sictirită,
De preţuri, de corupţie, de mită…
Guvernul, c-ar vopsi o altă cioară,

Pân’ ce-am ajuns acasă, personal,
După treizeci de ani peste Pacific,
Să aflu-n prima zi şi să edific
Dilema,-n modul cel mai raţional ;

De cum am coborât din avion,
M-a luat un bagajist de geamantan
Şi pân’ s-ajung la viză, un roman
Mi-a înşirat să fiu cu toate-n ton :

De şpagă , de corupţie, de pile,
De gropi ce nu au loc nici pe trotuar…
Iar să fi fost măcar parlamentar,
Cu el toate mergeau ca pe şenile,

Nici pomeneală, criză, faliment (!)
Industria gemea, agricultura,
Şi n-ar fi existat harababura,
Pe cât era ‘mnealui de competent ;

Am luat apoi, de-afar’, un taximetru,
Iară şoferu,-n drum, pe scurtături,
Cât a condus printre înjurături
Mi-a explicat, frumos, metru cu metru :

De legile parşive, idioate,
Şi-tât ce se promite şi se minte…
Cinci ani dacă era el, preşedinte,
Le regula cu mâna lui pe toate ;

Dar la frizer ce chesti’ am aflat (!?)
Modest, doar cu bacşişu-obişnuit,
Făr’ să insist, cât m-a ferchezuit,
O oră mi-a făcut capul pătrat :

Că nu avem guvern pentru popor(!)
Şi el, în două luni, operativ,
Corupţii i-ar fi ras definitiv,
De ar fi fost măcar un senator…

Aşa că după cum fui informat
De indivizi oneşti şi competenţi,
Cuminţi, nici pomeneală violenţi,
Chiar foarte simplu am concluzionat

Că de-aia-i rău, să vezi profesionişti
Ce-n loc a guverna o ţărişoară,
Îşi fac o viaţă dulce şi uşoară…
Ca bărbieri, şoferi sau bagajişti!

ACTIUNE NECESARA – CONSILIUL EUROPEI!

Posted by Stefan Strajer On January - 24 - 2010

ACTIUNE NECESARA – CONSILIUL EUROPEI!

 

Dragi prieteni,

 

In 27 si 29 ianuarie sunt programate la vot in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (PACE) doua rapoarte foarte importante si periculoase pentru valorile noastre comune. Scopul acestui mesaj este sa ne indemne la actiune pentru respingerea lor.

 

Va rugam cititi cu atentie cele de mai jos. Daca mai cunoasteti persoane interesate, dati-le de stire.

  • CE ESTE PACE SI CE ROL ARE?

Consiliul Europei cuprinde reprezentanti din 47 de tari europene (inclusiv tarile UE) si are printre atributii armonizarea legislatiilor nationale cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului (CEDO). Autoritatea suprema privind interpretarea Conventiei este Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

 

In ultimii ani, PACE a fost parazitat de forte radicale de stanga, care fac presiuni crescande pentru adoptarea unor rezolutii in acord cu agenda lobby-ului international pro-avort si pro-homosexualitate, impotriva vietii, impotriva familiei si impotriva libertatilor religioase.

 

Rezolutiile PACE sunt folosite ca instrument de presiune asupra guvernelor si parlamentelor nationale pentru ca acestea sa modifice legislatia interna. Reamintim ca legislatia internationala are prioritate in fata celei nationale.

 

Totodata, rezolutiile sunt adesea luate in considerare de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in emiterea deciziilor sale, care sunt obligatorii.

  • CE CUPRIND RAPOARTELE CONTESTATE?

Ambele rapoarte ameninta grav familia, dreptul la viata, moralitatea publica, interesul superior al copilului precum si dreptul si interesul suveran al statelor de a proteja aceste valori.

 

1. Raportul privind discriminarea in baza orientarii sexuale si a identitatii sexuale – 27 ianuarie

[Documentul 12087 – “Discrimination on the basis of sexual orientation and gender identity”, raportor Andreas Gross, Elvetia, Grupul Socialist]

Textul integral in limba engleza: http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/WorkingDocs/Doc09/EDOC12087.htm

 

Raportul cere statelor membre:

  • Sa legalizeze casatoriile homosexuale precum si sa recunoasca reciproc casatoriile si uniunile civile intre persoane de acelasi sex;
  • Sa adopte legislatii interne prin care sa elimine orice fel de discriminare pe motiv de orientare sexuala, sa interzica orice referiri si manifestari publice negative la adresa asa-ziselor „minoritati sexuale”. Acest obiectiv submineaza libertatea de asociere, religioasa, de cuvint si drepturile parentale;
  • Sa-si ajusteze sistemul educativ in sensul promovarii in randul minorilor a homosexualitatii ca stare de normalitate si sa combata “homofobia” prin actiuni legislative si educative adresate tinerilor;
  • Sa faciliteze, chiar din fonduri publice, schimbarea sexului biologic al indivizilor cind acestia o cer.

2. Raportul „Cincisprezece ani de la Conferinta Internationala asupra Populatiei si Dezvoltarii” – 29 ianuarie

[Documentul 1192 – ’15 years since the International Conference on Population and Development Programme of Action’, raportor – Christine McCafferty, Grupul Socialist]

Textul integral in lb. engleza:

http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/WorkingDocs/Doc09/EDOC11992.htm

 

Raportul promoveaza avortul ca mijloc de planificare familiala si control al nasterilor, fortand recunoasterea acestuia ca „drept al omului” si finantarea din fondurile publice.

  • CE PUTEM FACE?

Opozitia fata de aceste documente este o datorie crestina, pe care va invitam sa o indeplinim impreuna.

 

1. Contactati delegatii Romaniei in Consiliul Europei si exprimati-va pozitia.

Solicitati-le ferm sa voteze respingerea ambelor documente.

 

Datele de contact ale reprezentantilor delegatiei Romaniei la Consiliul Europei:

– Parlamentari: http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.dp?idg=19&leg=2008.

– Secretariatul delegatiei romane la PACE:

Doamna Nadia Valentina Ionescu, Camera Deputatilor, la Tel: +40 21 414 18 75, Fax: +40 21 414 18 77, pace @ cdep.ro, dropi @ cdep.ro;

Doamna Mihaela Draghici, Senat, la Tel: +40 21 414 25 84, Fax: +40 21 313 35 07, sau electronic la adresa mihaela.draghici @ senat.ro.

 

Daca sunteti un ONG, trimiteti o adresa oficiala, scrisa, in acest sens.

Trimiteti un e-mail sau un fax; daca puteti, dati si un telefon – ar fi ideal.

 

Va rugam sa ne inaintati orice raspuns pe care l-ati primit.

 

Ne puteti contacta la urmatoarele adrese:

office @ protejarea-familiei.com

provitabucuresti @ yahoo.com

 

2. Rugaciunea este, se intelege, foarte utila si necesara. Fie ca Dumnezeu sa le deschida mintile si inimile reprezentantilor statelor europene la Consiliul Europei pentru a respinge aceste documente otravitoare.

 

 

Asociatia Alianta Familiilor din Romania

Asociatia Pro-vita – fil. Bucuresti

(Comunicat transmis prin domnul Vasile Zarnescu)

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors