Archive for the ‘Politic’ Category

MINCIUNA RETORICĂ

Posted by Stefan Strajer On January - 18 - 2011

MINCIUNA RETORICĂ

Autor: Gavril CORNUŢIU (Oradea)

 

Motto:

„… să piară mai bine credinţa decât buna credinţă” (din Legea 128)

„Nu ridica securea asupra copacului sădit de tatăl tău” (Legea 141) Pitagora

Retorica este ştiinţa argumentării într-un discurs. Ea a fost dezvoltată de marii oratori ai antichităţii şi a fost folosită de către demagogii tuturor timpurilor. Adevărurile evidente nu au nevoie de retorică. Un demagog cu cât este mai mincinos cu atâta are nevoie mai mare de retorică, de „Arta de a vorbi convingător, printr-o argumentaţie bogată, riguroasă şi printr-un stil atrăgător” (definiţia din Dicţionarul General al Limbii Române). Nu este arta de a minţi. Este arta de a convinge. Dar depinde ce vrei să convingi.

Atunci când lucrurile sunt clare este suficient un discurs cât cel al lui Avram Iancu: „No, hai!”. Toată lumea ştia unde şi de ce. Atunci însă când vrei să trişezi, să minţi o mulţime, pentru a-i manipula convingerile, nu în sensul adevărului, ci în sensul intereselor ascunse, căci date pe faţă ar stârni furie, atunci demagogul trebuie să inventeze minciuni pe care să le promoveze retoric în numele unor valori nediscutabile. Vă aduceţi aminte de cei „60.000″ de morţi ai bulibăşelii din Decembrie? O minciună ordinară, precum a aflat toată lumea, ulterior, dar pe care cei din umbră au promovat-o pentru a distruge emoţional orice împotrivire la ideea împuşcării lui Ceauşescu. Ceauşescu trebuia înlăturat. Era deja un chin pentru popor. Dar modul în care a fost lichidat este o crimă politică. De aceea era nevoie, între alte minciuni, de minciuna retorică aptă de a genera emoţii: „60.000 de morţi”.

Vă aduceţi apoi aminte de minciunile altuia, „tot din Dămăroaia”, cu mormanele de fier vechi. Trebuia ca tot ce era viu în industria românească să ajungă proprietatea altora şi tot ceea ce îi putea concura pe alţii să fie distrus. Este acelaşi gen de minciună retorică, folosită pentru a înfrânge o gândire corectă. Dar fiecare adult de azi poate culege din amintire zeci de exemple de minciuni retorice, minciuni care să înşele vigilenţa, gândirea şi minima reacţie de apărare.

De ce această lungă introducere? În ziarul “Crişana” din 31 decembrie 2010, la pagina 16, citesc: „Integrarea romilor, o prioritate a preşedinţiei ungare a UE”, în care România apare ca având cei mai mulţi ţigani din Europa, 2.000.000 de oameni şi, departe de noi, cu 800.000, Bulgaria şi Spania. Ştiam că procentual cei mai mulţi ţigani din Europa îi are Bulgaria, apoi Serbia, Ungaria, Spania, iar noi, departe de ei. Dar nu mă interesează acum, deşi ar trebui „să ne intereseze” ce au alţii. Mă consider un om de ştiinţă şi vreau să ştiu exact cât avem noi. Iau Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor (din 18 martie 2002) şi deschid volumul I, la pagina 680, capitolul Populaţia după etnie – regiuni, judeţe şi medii, citesc cifra exactă „rromi (ţigani) = 535.140″ în toată România. 

Fiecare s-a declarat ceea ce este ca etnie, iar ţiganilor nu mai le este ruşine că sunt ţigani. Aşadar, diferenţele de numărare, şi dacă admitem greşeli, ar fi ca la alegeri, de câteva sute sau mii. Aşa, diferenţa este de 4 ori mai mare. Adică în loc să fim procentual cu 2,768247% pe locul 7-8 în Europa, suntem plasaţi pe locul întâi. Măcar să aibă bunul simţ de a nu-i declara mai mulţi decât maghiarii. Nu sunt rasist şi dispreţuiesc orice formă de rasism, dar mă deranjează minciuna. A confunda dragostea de ai tăi cu ura faţă de alţii denotă ori o mare prostie, ori o rea intenţie. Mă întorc şi mă întreb de ce se greşeşte întotdeauna doar în sens negativ nouă.

 

Sun la redacţie şi apoi mă duc la redacţie. Domnul Matea îmi pune pe masă un extras de articol provenind de la Uniunea Europeană, extras de pe site-ul http://www.lalibre.be

(Libre Belgique), în care situaţia ţiganilor pe continent se prezintă aşa cum era scrisă în „Crişana”, care a preluat-o de pe Mediafax de la Budapesta, material semnat de un oarecare Mihai Drăghici. Individul este ori un repetent, ori un mercenar, dar problema este alta. De ce se minte la toate nivelele în dauna interesului naţional? În primul rând, de ce se minte? În al doilea rând, de ce ţiganii din Ungaria se declară români? De ce se minte? În al treilea rând, cine ne reprezintă ca stat şi ca popor? Adică declari 9,2% ţigani, 6,6% unguri, mai umfli pe ici, pe colo pentru a ajunge spre 20% neromâni şi ai dreptul de a nega ideea de stat naţional? O obsesie mai veche a unor revizionişti. Aşa, doar cu 10,52249% neromâni nu este posibil. Atunci ar trebui declarate state nenaţionale toate statele europene.

A tăcea în faţa minciunii înseamnă a o promova. Ce vor să promoveze aceste minciuni retorice. Consider necesară integrarea socială şi culturală a ţiganilor. În numele acestei valori se promovează această minciună retorică. De fapt, dincolo de minciună, ce interes obscur zace? Nu există minciună fără interes, altfel ar fi mitomanie. Cât se va umfla această minciună? Nimic din ceea ce se spune şi se scrie azi să rămână scris nu este pentru prezent, ci pentru viitor.

(Prof. univ. dr. Gavril CORNUŢIU, Universitatea Oradea, Ianuarie 2011)

Ministereasa cu sânge-n păsărică

Posted by Stefan Strajer On January - 17 - 2011

Ministereasa cu sânge-n păsărică

Autor: Cornel COTUȚIU        

După ce mapamondul a râs copios pe seama guvernului Boc  care vrea să impoziteze vrăjitoarele, acum va face înconjurul planetei, cu siguranță, expresia „ministereasa cu sânge-n păsărică.”

E adevărat că afirmația caraghiosului primar al unei comune din zona Moldovei e, oarecum, ambiguă, dar nu pot să nu o iau în seamă și să o analizez în consecință. Trogloditul se referea la Elena Udrea, în cadrul unei întâlniri a consiliului județean. Limbajul de mahala al aleșilor noștri se vede că circulă lejer de la Cotroceni în jos, și lături, fără nici o jenă. Vaporeanul de la Cotroceni a dat tonul, așa că, băieți, dați măsura capacității voastre de subcorticali!

Care e păsărica doamnei ministru Elena Udrea?

„Păsărică” e ceea ce toți știm că este, dar dacă suntem pudibonzi și nu zicem neaoș ceea ce înseamnă (prin tradiție) „păsărică”, găsim un sinonim mai sugestiv, mai plastic: „fofoloancă” și așa, nevinovații, ajung, cumva, la ideea de organ sexual feminin. Bun. „Păsărica” are tot timpul sânge în ea, adică nu mai altfel decât în  orice parte a corpului uman. Oare primarul din comuna Alexandru cel Bun să se fi referit la momentele de menstruație ale doamnei ministru? Acelea fiind cele mai bune pentru deciziile pe  care le ia?

Pe de altă parte a nedumeririlor mele, presupun că doamna Udrea nu are alături vreo păsărică educată ca, în locul ministresei, să aibă menstruație.

Dacă tot are, inevitabil, această manifestare ciclică, să înțeleg că doar în zilele de menstruație ia decizii ministeriale de anvergură națională și de penibil planetar? Adică, în celelalte zile post ciclu, călărește, brodează, joacă sârba, se plimbă cu elicopterul, îl mai mâmgâie pe chelie pe internatul de la Cotroceni, mai face pe… cocoșu etc.

După această perlă cu „sânge-n păsărică”, zău că străinii vor căuta atlasele să găsească unde e acea țară năstrușnică numită România.

In memoriam: Raoul Volcinschi

Posted by Stefan Strajer On January - 17 - 2011

 In memoriam: Raoul Volcinschi

 Autor: Prof.univ.dr. Ion Coja

     Încă o despărțire care mă ia pe nepregătite… Cu temele nefăcute…

     Am tot amânat o discuție lungă și cuprinzătoare, pe care s-o înregistrez în beneficiul eternizării temeinice a numelui celui care a fost năzdrăvanul profesor Raoul Volcinschi. L-am cunoscut la Marcel Petrișor. Puține au fost momentele de delectare în spirit pur ardelenesc pe care să le asemui celor trăite ascultându-i pe cei doi depănând amintiri din temnițele comuniste sau continuând dispute intelectuale atunci și acolo începute și nici până azi încheiate…

     Când cei doi se întâlneau și se apucau în fața unui intrus și neavenit ca mine să învie amintiri de la Jilava ori Aiud, povestea lor ocolea durerile și umilințele detenției și, dintr-un soi de bună creștere, aminteau aproape numai întâmplări hazlii din beciurile securității, din desfășurătorul anchetelor, din zilele petrecute la Zarcă… Doamne, ce am mai rîs toți trei!…

     Întămplări hazlii din beciurile securității?!…

     Numai pe Aurel Șeitan l-am mai auzit povestind episoade vesele din Gulagul românesc. Mi-am dat astfel seama că, pe lângă credință, pe românii încarcerați de uneltele Diavolului i-a mai ajutat și umorul să supraviețuiască. Umorul ca stare de spirit accesibilă celui care se știe și se simte superior adversarului pe toate planurile ființării în absolut. În mai multe rânduri i-am rugat, insistent, să nu lase uitării acele momente când rîsul celui suferind ori chiar schingiuit îl lăsa perplex pe torționar! Ce putea fi de rîs sau comic într-o bătaie soră cu moartea?!…

     Dacă mai are avântul necesar, acum, că a rămas singur de domnul Volcinschi, numai Marcel mai poate face ceva… Dar nu insist.

     Atâta doar mă bucur că am insisitat cu ani în urmă și nu m-am lăsat până când nu mi-a relatat în scris, înscrisă cu mâna sa, mărturia pe care o public mai jos. O auzisem de mai multe ori și abia după 1990 am simțit nevoia să salvez această mărturie. Auzisem zeci altele, înainte de 1990, dar cine le-ar fi dat vreo atenție?! Era plină „piața” de asemenea mărturii. Abia când purtătorii mărturiilor, ai adevărului trăit în chip nemijlocit, s-au împuținat serios, drastic, nemernicii au scos capul pentru a lansa ansamblul de minciuni nerușinate din care pogrom,se constituie materia scorniciunii numită Holocaustul din România, genocidul, pogromul etc.

Foto.Prof.Raoul Volcinschi

     Mărturia profesorului Raoul Volcinschi am publicat-o imediat în volumul Holocaust în România?, ca Anexa nr.10, precum și cu alte ocazii.

      Intelectual complex, care a pus fapta, făptuirea mai presus de orice, profesorul Raoul Volcinschi lasă în urma sa o legiune de tineri care îi vor duce dorul. Pe toți care l-am cunoscut ne-a făcut captivi ai luminii și căldurii sufletești pe care le iradia pripit și fără odihnă, neobosit, gata oricând să pună umărul pentru a mai ridica o stavilă dinaintea AntiCristului. Nu a descurajat nicio inițiativă, nicio acțiune inspirată de credința sa în Neam și Dumnezeu. Pe cât de profund, pe atât de picaresc, Raoul Volcinschi a fost una din marile „figuri” ale legendarei rezistențe anti-comuniste, anti-bolșevice!

     Să ne bucurăm că am avut parte de un asemenea camarad! Un asemenea model!

     Dumnezeu să-l odihnească după o viață plină de neastâmpăr și demnitate.

                                                                                                          

                                                                                                     Ion Coja

Mărturia profesorului  RAOUL VOLCINSCHI

            Subsemnatul RAOUL VOLCINSCHI, domiciliat în Cluj–Napoca, profesor universitar pensionar, membru al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, am de făcut următoarea declaraţie, în faţa d-lui profesor Ion Coja :

            Sunt originar din Cernăuţi unde, în 1940, am trăit  drama evacuării familiei mele din Cernăuţi. Eram elev la liceul Aron Pumnul şi făceam parte din echipa de fotbal Dragoş Vodă. Jucam la pitici. În Cernăuţi erau trei echipe la care jucau tinerii evrei: Macabi, Borohov şi Hasmonea. Deseori jucam românii cu evreii, meciuri agreabile, fără nici o tensiune de natură rasistă, antisemită sau antiromânească. Ne cunoşteam bine între noi, chiar dacă eram la şcoli diferite şi trăiam în cartiere diferite.

            În seara zilei de 27 iunie la radio Monte Carlo, pe care familia mea îl asculta cu regularitate, s–a anunţat că România este obligată să cedeze Basarabia şi Bucovina. La radio Bucureşti, încercând să aflăm ce se întâmplă, se comenta felul cum a decurs examenul de bacalaureat al principelui Mihai…Nimic despre ultimatum ! Tata însă ne-a pus să începem împachetarea lucrurilor din casă, în vederea refugierii noastre în Ţară. A doua zi, de dimineaţă, tata m-a trimis să-mi scot actele şcolare de la liceu, care urmau să-mi fie necesare înscrierii la şcoală în septembrie. Drumul meu de acasă până la liceu trecea prin Piaţa Unirii şi prin faţa Primăriei. Când am ajuns la primărie am văzut că în stradă zăceau cinci cadavre de soldaţi români, al căror sânge se scursese în praful de pe caldarâm. Câţiva oameni de pe margine priveau consternaţi şi derutaţi. Am întrebat ce se întâmplă, au venit deja ruşii la Cernăuţi ? Mi s-a răspuns că soldaţii au fost omorâţi  „de ăia” ! Şi mi s-a arătat spre două automobile în jurul cărora se învârteau vreo 12–15 tineri civili, înarmaţi, unii aveau chiar două automate, unul în mână, altul la spate şi se agitau să încapă toţi în maşini. Îi cunoşteam pe toţi, pe unii din vedere, pe alţii personal sau după nume: Aufleger Feibiş, Fisher, Abacumov,Eisinger Siegfried. Jucau fotbal în formaţia de juniori a echipelor evreieşti amintite. Au plecat strigând „Zum Flugplaz”!(„La aeroport !”) M-am întors acasă pe un drum ocolitor, căci se auzeau focuri de armă pe alte străzi.

            În grupul amintit se afla şi Sigi Bainer, pe care îl cunoscusem bine căci jucasem fotbal împreună, în câteva meciuri, ca adversari. L-am regăsit pe la mijlocul anilor ’50, la securitatea din Cluj, când am fost anchetat şi de câteva ori am fost bătut măr de acest Sigi Bainer. Am încercat să vorbesc cu el omeneşte, amintindu-i că ne cunoaştem bine şi că n-are cum să vadă în mine un agent al puterilor imperialiste occidentale, cum eram acuzat.

        Mi-a spus de mai multe ori : „pentru trecut un monument, pentru prezent un glonţ !”

        Îl mai întâlnisem de câteva ori în Cluj, fusese un mic contrabandist înainte de a se angaja la securitate, ca anchetator şi bătăuş. Când m-am eliberat am aflat că plecase în Israel.                                                          

                                                          Raoul Volcinschi

Victoria K.G.B. din Palatul Victoria

Posted by Stefan Strajer On January - 17 - 2011

Victoria K.G.B. din Palatul Victoria

Încă o lovitură dată sistemului securităţii naţionale

 Autor: Aurel I. Rogojan

 

Agenţii K.G.B. infiltraţi în structurile de putere ale României au mai dat o lovitură sistemului securităţii naţionale. Cei mai năpăstuiţi şi greu loviţi de recalcularea pensiilor militare de stat sunt foştii ofiţeri ai Unităţii Speciale (D.S.S.) U.M. 0110 Bucureşti, cunoscută ca „Departamentul anti–K.G.B.“

În 1989 s-a încheiat un război. Un război în care Rusia Sovietică, într-o alianţă secretă de conjunctură cu Puterile occidentale, a învins, încă o dată, România.

După cum este cunoscut, începând cu cel de-al şaselea deceniu al veacului trecut, România, ca urmare a afirmării hotărâte a independenţei faţă de hegemonia Moscovei, a devenit, în planul operaţiunilor K.G.B.-ului, un stat inamic.

Pentru apărarea fiinţei naţionale a statului român – a cărui distrugere a devenit un obiectiv primordial şi al puterii Sovietelor, proclamate de Lenin –, la începutul anilor ’60 a fost constituită o structură specială de securitate, pentru controlul şi neutralizarea operaţiunilor secrete antiromâneşti ale U.R.S.S. şi aliaţilor săi din Organizaţia Tratatului de la Varşovia, unde România „făcea figuraţie“.

Crearea şi funcţionarea acestei unităţi a implicat şi un risc politic imens, motiv pentru care structura centrală şi ramificaţiile ei teritoriale se aflau „în regim de adâncă clandestinitate“. Ca să nu fie descoperită de agentura K.G.B.-ului, personalul şi sediile aveau acoperiri solide şi permanent adaptate climatului operaţional.

După 1978, în urma trădării adjunctului şefului spionajului, această structură a fost „reconspirată“ şi redenumită Unitatea Specială U.M. 0110 Bucureşti.

Pe data de 3 ianuarie 1990, doi dintre agenţii marcanţi ai K.G.B.-ului, deveniţi şefii absoluţi ai „noii puteri militare revoluţionare“, au radiat U.M. 0110 din Organigrama Departamentului Securităţii Statului, care a fost dezmembrat şi împărţit provizoriu (dar distrus efectiv în ceea ce însemna infrastructura de suport a operaţiunilor) între mai multe structuri speciale ale Ministerului Apărării Naţionale.

După înfiinţarea Serviciului Român de Informaţii, U.M. 0110 nu a mai fost reconstituită.

În condiţiile menţionate, arhivele şi documentele U.M. 0110 au urmat tot felul de trasee şi destinaţii, ceea ce în prezent a determinat şi efectul colateral al „negăsirii“ statelor de salarii şi a celorlalte documente de personal, pe baza cărora să fie identificate veniturile lunare ale foştilor ofiţeri, în vederea recalculării pensiilor militare de stat.

Pe cale de consecinţă, veteranilor luptei împotriva serviciilor speciale ale U.R.S.S. şi ale celorlalte ţări socialiste, unele şi cu pretenţii şi acţiuni revizioniste (Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, care nu scăpau prilejul de a ne soma că le „datorăm pământ şi apă“), deşi le este recunoscută vechimea în muncă, pe baza deciziilor iniţiale de înscriere în dreptul de pensie militară de stat, li s-au emis adeverinţe de venituri false, din care rezultă că nu au realizat venituri pe perioade de până la 20 de ani şi chiar mai mult.

Eroi anonimi din prima linie a apărării securităţii naţionale împotriva duşmanului dintotdeauna al României, prin perversitatea cu care a fost orchestrat jaful guvernamental, pe mâna kaghebistă, asupra pensiilor militare de stat, desfiinţate, cu ură antinaţională, şi ca instituţie a dreptului muncii, au primit în această lună pensii din care li s-a furat, în numele legii şi al statului de drept, până la 2/3.

Guvernul a fost avizat din timp că meseriile de spion şi contraspion nu se găsesc în nomenclatoarele de profesii, că foştii ofiţeri acoperiţi nu se regăsesc în actele şi documentele de serviciu cu numele din buletinele de identitate şi din deciziile de pensii. Prim-ministrul şi ceilalţi membri ai Guvernului au fost avizaţi, dar ştiau şi din filme, că agenţii secreţi aveau, cel puţin, tot atâtea identităţi şi paşapoarte câte ţări tranzitau până ajung la destinaţie.

Cazul grav al foştilor ofiţeri care au activat în U.M. 0110 este repetabil şi pentru pensionarii care au lucrat în alte unităţi cu regim special de secretizare şi ale căror documente privind acoperirea personalului nu mai sunt obiectiv disponibile.

Asemenea argumente, dar şi multe altele, de natură juridică şi de drept comparat, nu au rezistat în faţa cârtiţelor kaghebiste care continuă marea manipulare antinaţională a structurilor de putere ale statului.

Agenţii K.G.B.-ului infiltraţi în structurile de putere ale statului îşi pot savura victoria: au mai plătit o poliţă şi au mai dat un avertisment celor ce cred în idealurile sacre pe care se fondează identitatea naţională românească.

Un concept deranjant, deopotrivă, internaţionalismului comunist, dar şi globalizării fără frontiere, state, guverne şi monede naţionale (doar ale unora!).

G-ral brg. (r.) Aurel I. Rogojan

Preluată din Cotidianul cu acordul autorului de catre Vasile Zarnescu

DECEMBRIE ÎN ROMÂNIA

Posted by Stefan Strajer On January - 16 - 2011

DECEMBRIE ÎN ROMÂNIA 

 

Autor: Corneliu Florea (Winnipeg, Canada)

Pentru mine‚ „străinul”, care nu am mâncat salam de soia, dar mănânc pâine de înstrăinat, de emigrant de 30 de ani, sosirea acasă, în România mea natală, îmi dă o stare psihică deosebită, personală. Nu am să descriu simţirile si trăirile pe care le am pentru a nu da apă la moara răilor să comenteze că fac paradă. Nu am făcut paradă, parade în viaţa mea, nu am avut de ce şi nici pentru ce sau cine. Dar îmi place să privesc paradele lumii, cu atenţie, şi mai ales pe cei ce le pun la cale, le conduc. Paradele, formate spontan sau dirijate, izbesc direct simţurile prin coloratura şi zgomotul lor, dar in spatele acestui spectacol se ascunde esenţialul: starea sociala şi psihica a indivizilor, a colectivităţii. Pe aceasta din urmă, o privesc cu luare-aminte ca să percep, cu mintea mea, în ce stare psihica se afla conaţionalii mei, ce idei îi frământa şi îi călăuzesc în comportamentul lor.

Parada românilor, în acest Decembrie 2010, are o parte spontană de zgomot si lumini, de claxoane şi faruri de maşini care mai de care, plus altele şi una indirectă, majoră, ce exprimă jalnica lor stare psihică ”Asta-i situaţia şi nu se mai poate face nimic!! Nu mai putem face nimic!! S-a terminat!!” Prăpăstioasă resemnare, nenorocită gândire, ai impresia ca toţi sunt desprinşi din ciobanul moldovean al Mioriţei!! Nimeni nu mai vrea să lupte în societate cu dominanţii care-i intoxică cu halucinogene idei, ideologii în mass media, îi umilesc şi batjocoresc, îi asupresc prin manipulare şi forţă. Majoritatea românilor au îmbrăţişat un neomioritism ortodox: vad, percep starea de fapte, îi avertizează până şi mioriţele, dar ei accepta blazaţi şi se duc la biserică, duminica, acum după 1989!! Doamne ajută-ne, ca noi stăm cu mâinile încrucişate. Şi în vremea aceasta, în acest Decembrie, în România se cântă, cu nonşalanţă şi-n mare veselie o parodie caustică după balada populara Mioriţa. Balada începe tot pe gura de rai, tot cu trei ciobănei cu turmele lor, dar cel ungurean este ”de la Covasna” şi o mioriţa personală, informatoare din Covasna, îl avertizează că ceilalţi doi, de data asta vrânceanu şi moldoveanu, vor să-l omoare să-i ia turma. Ce face ciobanul din Covasna? Ce era normal: se apără!! Nu se roagă la stele reci!! Cum se apară? Îi pândeşte la cotitura şi loveşte; spărgându-i capul la unu şi rupându-i coastele la celălalt. Clar, dar oare cei ce râd şi aplaudă aceasta parodie usturătoare, au înţeles mesajul?    

”Nu mai muriţi de grija maghiarilor” ne sfătuieşte Adrian  Halpert, director editorial al cotidianului Adevarul, în articolul sau referitor la pretenţiile celor din Secuime, care acum, sfătuiţi şi sprijiniţi de Budapesta, fac trecerea etnică de la foşti secui la viitori maghiari şi nu mai vor să audă şi să vadă nimic românesc în jurul lor, pe o rază de la Miercurea Ciuc la Balaton!! Adrian Halpert ţine cu argumente la drepturile secuilor, pentru că secuii au numai drepturi în România, obligaţiile lor constituţionale au fost desfiinţate de globalismul si multiculturalismul  directorului editorial, care scrie ca nu vine sfârşitul lumii, că nu ne iau ungurii Ardealul şi nu dezmembrează Romania daca  le dăm tot ce vor şi cer secuii. Mare democrat Halpert al nostru, oare nu se duce, puţin, în Israel să le spună şi israeliţilor: „Băi, aceştia, nu mai muriţi de grija palestinienilor, a musulmanilor!! Da-ţi jos zidurile de beton ale  discriminărilor, ridicate în secolul XX după model sovietic, şi clădiţi moschei în loc, că bate multiculturalismul la poarta voastra” Hai, Halpert dragă, fi om odată.   

Tot in acest timp, Laszlo Tokes, făcut europarlamentar de Traian Băsescu, a ţinut o predica iredentista celorlalţi europarlamentari cum, că, Întâi Decembrie – Ziua Naţionala a Romaniei – este zi de doliu pentru maghiari, cărora le-a fost răpita Transilvania de către români prin Tratatul de la Trianon din 1920. De unde reiese ca românii sunt răpitori şi ungurii porumbeii pacii si democratiei în lume. Şi cum, europarlamentarii români habar nu au de istorie şi nici personalitate cât a ciobanului din Covasna nu, au tăcut mâlc, lăsând impresia că Laszlo Tokes are dreptate şi ziua naţionala a României ar trebui desfiinţată iar Transilvania restituită cu scuze şi despăgubiri lui Laszlo Tokes!! Tokes, ăsta e ca un scai agaţat la curul oii ciobanului de la Covasna, îi merge bine, îi e cald acolo.   

Şi totuşi s-au găsit români care să-i dea replică, prin argumente istorice irefutabile. Am citit articolul ”Ruşine” al Domnului Şerban Rădulescu – Zoner, istoric, membru al Asociaţiei Internaţionale de Istorie Contemporana de la Geneva, fost deţinut politic, care pe lângă faptul că l-a dezaprobat cu dovezi istorice pe iredentist a vorbit despre ruşinea mass mediei bucureştene, in special a posturilor de televiziune care nu au omagiat marele eveniment naţional la începutul lui Decembrie. Nu s-au făcut nici măcar referiri istorice, nu s-au adus elogii celor ce au luptat şi s-au sacrificat pentru Unirea cea Mare şi Firească, nu s-au pomenit eroii neamului din Primul Război Mondial. Seceta şi deşert în spiritualitatea şi personalitatea guvernanţilor şi-a lefegiilor lor. Pleavă bucureşteană!!

Profesorul Ion Coja, unul printre puţinii dar marii patrioţi ai acestor vremuri anti-româneşti, a scris articolul ”La Întâi Decembrie” în care parcurge istoric evenimentul prin care graniţele politice se pun astfel în acord cu graniţele etnice  scriind alternativ despre România şi Ungaria în mod corect. Un articol foarte bun şi ungurii ştiu ca aşa a fost şi este, dar ascund adevărul, în timp ce majoritatea românilor nu au cunoştinţele istorice necesare, pentru că în ultimii 20 de ani au fost împiedecaţi şi îndepărtaţi, prin toate mijloacele, să-şi înveţe istoria lor naţionala, dar obligaţi să înveţe holocaustul şi să-şi pună cenuşă în cap! Profesorului Ion Coja o personalitate cu demnitate academica şi o dragoste de ţara ferventă nu îi este teama sa susţină adevărul: în Romania de de azi se duce o politica de trădare naţională, care urmăreşte, printre altele, şi depopularea Ţării, crearea unui vid demografic şi câteva rânduri mai jos scrie ca, in fruntea acestei acţiuni anti-româneşti se află preşedintele Ţării. Cred, dar nu ştiu cât o face din inconştienţa şi cât din slugărnicie faţă de cei ce l-au cocoţat ca preşedinte. De altfel, acum în România se doreşte, tot mai mult, suspendarea lui, fiind comparat cu Carol al Doilea. Bună comparaţie. 

Ajungând la istorie, în acest Decembrie, consemnez apariţia în librăriile româneşti a volumului ”Un secol cu Neagu Djuvara”, care este o personalitate raţională, perspicace, vioaie, subtilă şi şireată. Cartea lui mi-a fost companioană interesantă pe avioane (trei) purtându-mă de-a lungul şi latul lumii un secol, dar m-a interesat numai cum vede el prezentul. Îl vede în totalitate, profund şi corect, cu o luciditate impresionanta pentru un nonagenar. E profund decepţionat şi revoltat, arătând vinovaţii dezastrului romanesc început în Decembrie 1989 şi numindu-i direct, criminali, pe Iliescu, Cozmâncă, Hrebenciuc. Sunt mult mai mulţi, dar e un început de listă!! Şi încă ceva, întrebat de unde să înceapă schimbarea în România are o sugestie corectă: cu procesul lui Ion Iliescu. Argumentele care le aduce pentru acest început sunt fără echivoc! Nu-l uită să-l acuze dur nici pe Băsescu Traian care a promis, bineînţeles în timpul alegerilor, că va deschide procese celor vinovaţi de situaţia nefasta din România. După alegeri e mormânt: ştia că deschiderea unui amplu proces lui Ion Iliescu îl va aduce si pe el pe banca marilor acuzaţi.       

Nu ştiu dacă asemenea procese vor avea lor, dar sunt convins că Iliescu criminalul, debilul Constantinescu si ordinarul Băsescu vor ajunge la groapa de gunoi a istoriei românilor. Să nu uităm că acolo este şi locul ex-rex-ului Mihai de Hohenzollern, care şi în acest Decembrie le-a transmis un mesaj, de Craciun, românilor. L-am citit în cotidianul Adevărul, aceleaşi banalităţi stereotipe, cu o fotografie recentă. Pe pagina următoare era şi o fotografie de când era tânăr rege, în uniforma militară şi cu trei decoraţii pe piept. Numai trei, dintre care una era cea primită de la Stalin, pentru că i-a oferit România pe tavă, gratuit! Politically correct! Corect istoric ar fi fost să i se publice şi una cu decoraţiile germane. Cu cea primită după cucerirea Odessei, de către  Armata Română cu enorme sacrificii. Armată pe care, apoi, după 23 August 1944, a dat-o pe mâna ruşilor să facă ce vrea cu Ea.

Dacă actualii guvernanţi de la Bucureşti devalizează sistematic Ţara, fără să fie împiedecaţi, opriţi, judecaţi, unele elite, zise culturale, demolează sistematic, în scrisele lor, personalitatea si tradiţiile romaneşti. Mircea Cărtărescu este fruntaş în această întrecere anti-românească.  În ajunul Crăciunului 2010 a publicat, în Evenimentul Zilei ”O, ce veste kitschizată” ce este o persiflare la adresa creştinismului, religie majoră a cetăţenilor români, cât şi o batjocură trivială la adresa tradiţiilor româneşti la aceste sărbători. Scrie despre români: ”…luând ca pretext un eveniment de mult uitat, petrec câteva zile siropos – idilice înconjurate de clişee şi artefacturi de un kitsch jenant  (DEX : kitsch = termen ce desemnează un lucru de prost gust). Mircea Cărtărescu, nu-i prea înzestrat intelectual, este un scriitor comun cu o reclamă exagerată, şi de data aceasta ne demonstrează şi lipsa de bun simţ civic. Dacă vroia să dea o lecţie despre istoria creştinismului, trebuia să-şi aleagă alt moment şi alte cuvinte, nu acum în ajunul Crăciunului, în România, Ţară pe care el o numeşte, ţiganeste, românica în recentul sau volum ”Frumoasele străine”, ceea ce a făcut pe mulţi să creadă că de fapt este ţigan-ţigan şi la origine l-a chemat, de fapt, căldărescu…  

Nu sunt toţi ca căldarescu, mai sunt şi de altfel, de exemplu  Agustin Buzura, care scrie în revista sa, Cultura, un editorial ”Tristeţi de decembrie” de ţi se rupe sufletul: ”Statul fură cu neruşinare de la pensionari, militari, medici, profesori, copii şi mame, ba chiar şi din subvenţiile foştilor sportivi de performanţă, dar nu răspunde de absolut nimic”. Adevărat, mare tristeţe cu furtul cu neruşinare!! Schimbările ar trebui să înceapă cu furtul cu ruşinare, aşa, vreo 20 de ani, după care să se treacă la furtul cu foarte mare ruşinare…  Şi mai scrie, fostul meu coleg de la clinicele clujene: Chiar preşedintele României a ţinut să ne atragă atenţia că statul nu trebuie să fie responsabil de soarta fiecărui cetăţean. Adevărat, Băsescu Traian a dat drumul şi la acest porumbel discriminatoriu: de unii, statul lui, are grijă să nu-i judece că fură Ţara, pe alţii îi lasă să se descurce ca homeless-i. Baciu Gusti, dragu’ meu maramureşan, nu-l iartă pe Traian Băsescu de când l-o ţâpat de la ICR, unde o fo’ pus de Iliescu. Ăla, da  preşedinte, tare l-o mai lăudat Gusti al nost’, o zâs că-i om cu O mare!!  Oare tot părerea aceea o mai are?!?

Şi parcă toate astea nu mi-ar fi fost destule mie, ”străinul”, să-mi fac o imagine clară de ce se petrece în Ţară şi în data de 23 Decembrie 2010, a venit şocul îngrozitor. Românul Adrian Sobaru a protestat, cu preţul vieţii sale, în public împotriva parlamentarilor, a regimului: aruncându-se în gol de la balconul parlamentului, în momentul în care prim-ministru Boc şi-a început discursul. Poporul român a rămas încremenit o clipă. Prim- ministru, preşedintele, guvernanţii nici atât. Restul, pagini de cerneală sterile.

Eu am făcut cale întoarsă în străinătate.

(Decembrie 2010, Montreal – Canada)

CE VA FI ÎN TREI ANI?

Posted by Stefan Strajer On January - 16 - 2011

CE VA FI ÎN TREI ANI?

 

Autor: Prof.univ.dr. Andrei MARGA (Cluj-Napoca)

 

Discursul inaugural rostit de Prof.Univ.Dr. Andrei Marga, la  primirea titlului de

Doctor Honoris Causa al Universităţii „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia

 

De la un proaspăt laureat al titlului de doctor honoris causa se aşteaptă nu numai să aducă mulţumiri, ci şi să formuleze un punct de vedere privind domeniile în care se simte stăpân. Am scris despre filosofia contemporană şi-mi vine mereu în minte întrebarea: ce mai rămâne din filosofia de acum cincizeci de ani în era globalizării? Am scris despre teologii majori ai secolului ultim şi mă întreb: de ce nu reuşesc intelectualii actuali să integreze neliniştile marilor teologi? Am scris despre argumentare şi-mi pun întrebarea: de ce se lasă contemporanii noştri persuadaţi de atât de multe argumente false şi argumentări rău construite? Mă întreb dacă proiectul european postbelic mai este bine înţeles după trei extinderi ale Uniunii Europene, dacă s-au preluat cu acurateţe, cel puţin în cultura de la noi, termenii precum democraţie sau laicitate, dacă nu cumva secularizarea are nevoie de corectură, dacă sensul vieţii nu a devenit, totuşi, confuz la oamenii de astăzi. Îmi pun multe alte întrebări de filosofie sau sociologie şi încerc răspunsuri proprii, pe datele vieţii actuale.

Dar nu interogaţiile mele sunt importante, ci ceea ce se întreabă cei cărora am onoarea să mă adresez. De aceea, în cuvântul meu inaugural, ca membru al acestei prestigioase Universităţi, aş pleca dintr-un alt loc. Un cunoscut director de ziar şi televiziune m-a întrebat zilele trecute: „ce va fi în următorii trei ani?”. Nu sunt, desigur, profet, dar avem nevoie de răspunsuri la astfel de întrebări, iar un universitar care îşi ia în serios îndatoririle este obligat să le dea.

Îmi amintesc, însă, în prealabil, două situaţii: prima s-a petrecut prin 1923, când distinsul rector al Universităţii din Cluj, Iacob Iacubovici, a respins cererea de intrare în universitate a agronomilor spunând: „aceştia nu sunt încă de universitate!”. Putem comenta dacă renumitul chimist de atunci a avut dreptate sau nu, dar un motiv rămâne de reţinut: nu poţi fi universitar fără a fi intelectual, iar un intelectual presupune, totuşi, o concepţie civică şi morală şi un angajament explicit pentru aceasta, pe lângă multe altele. A doua situaţie se petrece sub ochii noştri: dacă un universitar se desprinde din tăcerea adesea oportunistă şi, oricum, costisitoare de la noi şi formulează o opinie în chestiuni ale societăţii, diplomaţii de carton şi noii politruci, ce proliferează în regimul actual din România, pun imediat întrebarea aparent adâncă: cu ce partid este oare acela? Sofismul e simplu: se crede că orice opinie este partinică şi, deci, pătată de subiectivitate, încât orice vorbitor în viaţa publică ar fi bine să fie cel mult un participant care ascultă.

Îmi asum deliberat răspunderea de a discuta pe faţă chestiuni de viaţă, cu argumente fireşte, chiar dacă risc, la rândul meu, să fiu taxat drept „politic”. Replica mea e simplă: ţara, singura, de altfel, care a proclamat după 1989 „apolitismul” intelectualilor, România, o duce cel mai rău în Europa comunitară, iar pretinşii apolitici s-au dovedit a fi anodini propagandişti de sezon. Îmi asum ceea ce Toma d’Aquino spunea cu înţelepciune – „prostia este păcat” – iar Angela Merkel a afirmat recent, cu toată energia: „creştinismul nu este apolitic”, încât, prin implicaţie, intelectualul, demn de nume, nu este nicidecum apolitic.

Vreau să răspund, aşadar, la întrebarea: „ce va fi în trei ani în România?” Iau în seamă deciziile care au dus la situaţia actuală, de la care trebuie, în orice caz, să plecăm, pe care vreau să le evoc succint. O fac la Alba Iulia, căci aici, în locul Marii Unirii şi al reangajării moderne a României, răspunderea analizei trebuie să fie mai mare. Ne amintim, fireşte, ce se scrie în însufleţitoarea Declaraţie de la 1 Decembrie 1918: „În domeniul vieţii publice, se va instaura un regim de guvernare democratică. Drept de vot universal, secret, egal, pe bază de sistem comunal, pentru toţi cetăţenii bărbaţi şi femei ce au împlinit vârsta de 21 de ani. Deplina libertate pentru presă, drept de întrunire şi de asociaţie. Libera manifestare a spiritului şi a răspândirii ideilor.”

Unde ne aflăm acum cu ţara noastră? Să amintim doar că Guvernul României din 2009-2010 a „reuşit” „performanţa” de a scădea cu 1/3 PIB-ul României, de a genera peste 600.000 de şomeri, de a mări datoria ţării la peste 90 de miliarde de Euro, de a tăia veniturile cetăţenilor cu 25-63% şi de a demotiva toate generaţiile. „Performanţa” este rară în Europa şi în lume şi nici o deviză n-a fost mai flagrant contrazisă, de faptele celor care au cultivat-o, pe cât este deviza „Să trăiţi bine!” lansată în 2004!

Autorităţile României nu au la această oră nici o proiecţie de viitor pentru ţară, nici un proiect major nu este în curs de realizare, populaţia tânjeşte să lucreze, dar unităţile se închid (după ce s-au închis peste 30.000 de unităţi în ultimii doi ani!). În 2008, „The Economist” scria că România va suferi datorită „incompetenţei” decidenţilor, iar Comisia Europeană arăta, în 2009, că România este vecină „incapacităţii administrative”. Recent, Banca Mondială acuza proiectul de buget 2010 că este făcut „după ureche”. În fapt, în 2009-2010 România a devenit univoc „lanterna roşie” a Uniunii Europene. Toate evaluările obiective, internaţionale (inclusiv temerea deunăzi exprimată la Washington DC, a „falimentului”) sunt negative în privinţa actualei Românii.

Mai profund decât orice, România trăieşte, sub multe aspecte, cel mai grav declin instituţional de la alegerile din 1948 încoace. S-a intrat în Uniunea Europeană (începând cu decizia din decembrie 1999), în NATO (începând cu pregătirile din 1996), dar meritul nu aparţine nicidecum liderilor de astăzi: nici unul dintre aceştia nu a fost în stare să închidă vreun capitol de negocieri, nici unul nu are la activ vreo faptă remarcabilă. Alegerile prezidenţiale din 2009, probabil singulare în Europa actuală, au reluat „tradiţia” din 1948: nu a contat ce au votat oamenii, ci cum s-au numărat voturile (după ce ministrul de interne a fost înlocuit brusc!), iar ambasadele României (începând cu cea de la Paris), au făcut executări de voturi cu viteză record pe continent! Apoi – tot ca premieră continentală – preşedintele (uzând de arbitrara sa confundare cu „suveranitatea poporului”) a rupt o bucată din PSD şi o alta din PNL (împotriva votului nominal şi a votului cetăţenilor) şi şi-a creat partiduţe la purtător. S-a ajuns astfel la „democraţia aritmetică” ce guvernează astăzi România, cu rezultatele amintite, şi, apoi, la o Curte Constituţională (prin deformarea, devenită regulă, a votului în Camera Deputaţilor). Preşedintele s-a instalat în fruntea unei ierarhii, numită pe drept „africană”, în lucrările de drept constituţional, îşi orientează fără orizont cetele de fideli (ce amintesc adesea de trupeţii din anii treizeci) şi dirijează cu rezultate mediocre o ţară deocamdată înmărmurită. Samuel Huntington vorbea de emergenţa unui „sistem pretorian”: România confirmă diagnoza: o preşedinţie ce destructurează instituţiile şi caută fără ezitare „uzurpări constituţionale” (precum slăbirea Parlamentului) şi „uzurpări legislative” (reducerea la tăcere a unor cetăţeni) pentru a promova un sistem ciocoiesc.

România este astăzi pradă unei patologii politice, pe care oricât am fi de îngăduitori, este realist să o luăm în seamă. Prima patologie a politicii româneşti actuale este „guvernarea prin antagonizare”: acum se caută conflictualizarea celor care lucrează în sfera privată cu bugetarii, mai ieri au fost opuşi întreprinzătorilor salariaţii, acum câţiva ani, tinerii au fost mobilizaţi contra celor mai devreme născuţi şi aşa mai departe. Dă rezultate o astfel de politică? Se văd bine în jur rezultatele: stagnare în epoca celei mai accentuate dinamici din lume, necompetitivitate, reducerea, fie şi relativă, a performanţelor şi, până la urmă, sărăcia.

De „guvernarea prin antagonizare” se leagă imediat alte patologii. Prima este „disfuncţia prezidenţialismului actual”: preşedinţia se interpretează pe sine ca o forţă în luptă deschisă (fie cu Parlamentul, fie cu opoziţia, fie cu pensionarii, ori cu poporul) şi stimulează o „competiţie sălbatică (savage competition)”, în condiţiile unei politizări mai extinse decât oricând şi decât în orice altă societate. A doua este „fuga de răspundere a celor care decid”: aceştia aruncă vina nereuşitei pe orice („criza mondială”, „greaua moştenire”, „colapsul Greciei”, comportamentul supuşilor etc.), fără ca vreun moment să îşi asume vreo răspundere în generarea vizibilă a crizelor actuale. A treia este „constituţie fără constituţionalism”: cei care conduc împing societatea într-o luptă în care nu se mai respectă nici măcar Constituţia, ei înşişi (cum s-a observat, de pildă, la formarea majorităţii guvernamentale alternative, în 2009) căutând să se sustragă controlului constituţional. A patra este „conceperea instrumentalistă a legilor”: legile promovate spre Parlament de către decidenţi nu sunt concepute pentru a exprima interesul public, ci spre a satisface interese de grup aflat în luptă. A cincea este „dictatura majorităţii aritmetice”: ideea profundă a democraţiei dintotdeauna şi de pretutindeni – aceea după care s-ar putea ca un singur cetăţean să aibă dreptate în faţa ecrasantelor majorităţi aritmetice – a rămas străină actualilor lideri din România, iar deciziile se adoptă, mecanic, cu majorităţi aritmetice. A şasea maladie, care încoronează oarecum panoplia nefericită a patologiilor politicii de astăzi din România, este mitul „guvernului tare”: la noi se proclamă obsesiv dezideratul „guvernului tare”, în vreme ce orice ţară civilizată preferă „guvern competent”. În practică, la noi, se ajunge, astăzi, la compromisuri de neadmis pe seama adevărului şi performanţelor.

Nu această situaţie o voi descrie, însă, ci alta, care a făcut-o şi o face posibilă: este vorba de proasta înţelegere a democraţiei de către cei care conduc, care face ca democraţia să nu se mai deosebească îndeajuns de „consultarea maselor” din regimul de tristă amintire sau de „democraţia faptelor” a militanţilor extremismului de odinioară. Este o neînţelegere care transformă democraţia într-o simplă unealtă de promovare a intereselor de „gaşcă” (pentru a folosi limbajul actualei puteri, căruia un distins intelectual ieşean îi caută zadarnic echivalentul în latină!) şi de controlare a societăţii. Vreau să ilustrez ideea neînţelegerii democraţiei de către autorităţile actuale din România prin trei observaţii.

Prima se referă la confundarea legitimităţii cu legalitatea. Trec peste faptul că la guvernanţii de astăzi nu este vreun semn că înţeleg ce înseamnă legitimitate. Ei cred că, după un scrutin legislativ la care au participat 40% dintre alegători, iar partidul lor a obţinut în jur de o treime dintre voturile exprimate, totul este în regulă. În fapt, spus fără ocolişuri, în România actuală, nu există legitimitate a deciziilor, chiar dacă, forţând „democraţia aritmetică”, se obţine o legalitate chinuită. Oriunde în lume, astfel de guvernanţi ar fi precauţi, dacă ar avea cultura legitimării.

Este straniu comportamentul „aleşilor”: ştiind bine că nu vor mai fi aleşi a doua oară, cinismul întrece orice limită înregistrată în democraţiile europene. Peste noapte, unii devin „independenţi” (ceea ce este, în fond, ilegal, oricând aceştia putând fi acţionaţi în justiţie de către cei care i-au votat cu sigla unui partid cu tot!) şi relativizează, oportunist, toate opiniile lor anterioare. Alţii spun în privat ceea ce cred cu adevărat despre guvernanţi, pentru ca în declaraţii publice să îşi umfle pieptul, ca eroici apărători ai liniei partidului. „Reprezentarea poporului” care i-a ales au uitat-o cu totul, în numele „mandatului imperativ” al partidului, care îi târâie în soluţii proaste.

Guvernanţii actuali din România nu înţeleg că democraţia nu se lasă redusă la numărarea voturilor şi la stabilirea celui care are un vot în plus. „Democraţia aritmetică” şi „dictatura majorităţii aritmetice” au fost criticate plenar de cultura democratică a lumii civilizate, iar un democrat onest ştie că un consens cât mai larg, mai ales atunci când aritmetica este subţire (câteva voturi în Parlament în plus) sau discutabilă (în definitiv, ce ar fi fost dacă la alegerile prezidenţiale din 2009 numărarea voturilor ar fi fost alta? sau dacă se lua în seamă victoria în ţară a candidatului rival?) este soluţia înţeleaptă. Carpaticii democraţi de mucava nu înţeleg – se vede prea bine – ce înseamnă democraţia. Până la urmă, pentru ei, poporul este cel care nu este bun (după cum arată şi remarca unuia: „nu se obţin banii de la Bruxelles, căci se lucrează cu români!” sau invitaţia recentă a preşedintelui la „a folosi libertatea câştigată pentru a părăsi ţara”).

Peste toate, cei care administrează România actuală nu înţeleg legătura indisolubilă dintre democraţie şi valoarea profesională a reprezentanţilor. Precum odinioară Ceauşescu, puterea apelează la persoane de calitate îndoielnică, încât, pe de-o parte, să nu fie vreun pericol de concurenţă din partea acestora şi, pe de altă parte, să se poată oricând arunca vina pe cineva. La rândul lor, persoanele acestea reproduc nivelul redus de competenţă şi onestitate: cei pe care îi numesc sunt, deopotrivă, mai curând incompetenţi, docili, agresivi, cu destule pete la activ. O ţară care are nevoie, ca de aer, de persoane competente şi integre, capabile să imagineze, să gândească şi să implementeze soluţii chibzuite, cade astfel pradă unor administratori nepricepuţi, care o trag în jos. Cu un preţ uriaş, însă, pe care îl plăteşte, ceas de ceas, inevitabil, fiecare cetăţean.

Peste toate, însă, din păcate, sărăcia inundă cu repeziciune, din nou, România – fapt care ar trebui să îi pună cel puţin pe gânduri pe propagandiştii politicii din zilele noastre. Efectele sunt multiple: neputinţa capitalizării, scurgerea rapidă de resurse şi pierderea prestigiului internaţional. Bucureştiul este vizitat rar, din complezenţă, reprezentanţii români contează doar formal (dacă nu cumva sunt ignoraţi sau aţipesc la reuniuni, cum se poate observa în tot mai multe filmări), adesea ei nu înţeleg problemele puse în discuţie, singurele instituţii internaţionale (precum CEPES), care mai existau la Bucureşti, au fost desfiinţate, nu s-au putut folosi resursele Uniunii Europene şi susţinerea SUA.

La aceste premise lăuntrice României actuale, sunt de adăugat, pentru a putea răspunde la întrebarea „ce va fi în trei ani?”, premise contextuale. Le enumăr cât mai succint. Competiţia internaţională stimulată de globalizare şi de criza declanşată în 2008 se va intensifica. Centrul economic al lumii se mută în Asia de Sud-Est. SUA rămâne principalul actor al lumii, dar China se ridică la rangul celei de a doua supraputeri, Rusia revine printre forţele hotărâtoare, iar alianţa Franţa, Germania, Rusia va avea un cuvânt mai greu de spus. Societăţile avansate trec deja la „noua economie”, iar „statul social” este supus unei revizuiri profunde şi promiţătoare.

Ce va fi România în următorii trei ani depinde de ceea ce ea face acum, în condiţiile date de premisele amintite. Nu se poate răspunde concret la întrebarea „ce este de făcut?” fără a lămuri în prealabil „cine poate face?”. Cu datele pe care le are la activ (alegeri fracturate, incapacitate administrativă, îmbrăţişarea modelului african, selectarea mediocrilor în roluri publice etc.) actuala putere – preşedinte, guvern, aparat – nu va scoate România din cea mai gravă criză a istoriei ei moderne. Dacă se va încerca prelungirea acestei puteri – ceea ce este de aşteptat să se forţeze – situaţia românilor se va înrăutăţi, fie şi în termeni doar relativi.

Eroarea politicii actuale este de direcţie – înainte de a fi de alte naturi, şi ele importante. Atunci când la începutul anului 2009, s-a configurat dezechilibrul bugetar, în loc să se consulte specialişti reali şi să se caute o direcţie de dezvoltare pentru România, s-a apucat direcţia comprimării activităţilor – care a fost şi este oriunde în lume contraproductivă. Spus mai simplu: abordarea oficială din România, a crizei financiare şi economice începută în 2008, este eronată! Nu s-a lămurit nici un moment provenienţa crizei (cum s-a produs criza? ce decizii au fost luate în prealabil? cine le-a luat? a cui este răspunderea?) şi se izolează, în abordare, deficitul bugetar, ce este acuzat exclusiv, de structura bugetului, ultima se rupe de economie, iar economia de politici şi de mişcările din societate. Izolările acestea, triple, ar fi chestiune de interes doar euristic dacă nu s-ar lua decizii pe baza lor. Aceste decizii nu dau rezultate nu numai pentru că ating interesele foarte multor oameni, nu doar pentru că cetăţenii sunt afectaţi şi-şi exprimă nemulţumirea. Ele nu dau rezultate deoarece sunt greşite tocmai din punct de vedere economic, iar dovada peremptorie este împrejurarea că nici o ţară nu practică astfel de „soluţii”.

România s-a umplut între timp de mistificări, care împiedică înainte de orice discutarea onestă a situaţiei. Se decretează de sus că numai cu o persoană anume „România va traversa deşertul”. Că nimeni nu are proiecte alternative. Că de vină este „criza mondială”. Că am fi după două decenii de erori. Şi altele. Ca şi în anii optzeci, înainte de înlocuirea lui Ceauşescu, este de procedat astăzi la demistificări şi la aducerea pe agenda publică a veritabilelor probleme ale ţării.

Situaţia ţării este pe muchie (tehnologic, economic, social, politic, cultural), încât la întrebarea „câţi ani vor trebui reparaţiei celor stricate în 2009-2010?” economişti de bună calificare spun aproape automat opt-zece ani. Este adevărat că Paul Krugman argumenta nu de mult că şi criza din 1929 s-a încheiat abia în 1945! Eu cred că schimbarea politică neîntârziată din România ar pune ţara în mişcare în trei-şase luni, iar un nou mod de dezvoltare ar putea fi instalat destul de repede, cu cetăţeni pricepuţi şi devotaţi. În puţini ani, România nu numai că ar înlătura daunele grele ale lui 2009-2010, dar ar reintra între ţările respectate ale lumii.

Nu vreau să proiectăm utopii sau să ne lăsăm în seama reveriilor. Dar nici nu este cazul să se cedeze actualelor direcţii şi persoane, demult compromise. Este vorba de a ne clarifica şi de a acţiona energic, ca altădată la Alba Iulia. Pun în joc, fie şi numai numindu-le aici, şapte concepte ale schimbării: „stat ca păzitor al ordinii”, „democraţie ca formă de viaţă”, „nouă industrializare”, „consolidare a pieţei interne’, „independenţa justiţiei”, „descentralizare prin subsidiaritate”, „reconstrucţia democratică a statului” şi lansarea dialogului în societate.

Deunăzi, la Toruń şi Roma m-a întâmpinat aceeaşi întrebare: ce aţi face în România, ce deviză aţi recomanda? Am răspuns fără ezitare cu o formulă biblică deja folosită cu succes de multe ori în istorie: „Nu vă fie frică!” Am adăugat, însă, o formulă cu aceeaşi origine: „Să trăim în adevăr!”. Curajul şi adevărul ar fi timpul să redevină virtuţi carpatice! Dar se cuvine să fim lucizi: nu pot deveni astfel de virtuţi fără acţiunea conştientă şi responsabilă a intelectualităţii.

Ce va fi peste trei ani? Să răspund la întrebarea cu care am început. Dacă se continuă ceea ce este acum, atunci vom avea o ţară lovită de sărăcie, la coada Europei, în care unii se vor bucura că au ceva mai mult decât alţii. Dar toţi vor suferi, fizic şi nefizic, sub o cohortă de trupeţi care vor avea o victorie poate ceva mai puţin stingherită decât a fraţilor de spirit, adoptaţi incult şi, poate, involuntar, precum Goebbels sau Sauckel. Îmi amintesc că în dramatica dezbatere din Germania anilor treizeci asupra cauzelor prăbuşirii democraţiei în ţara sa Thomas Mann a atras atenţia asupra venirii la conducerea ţării a categoriei celor mai necalificaţi şi mai corupţi. În intervenţia la „Vocea Americii”, din 10 aprilie 1945, celebrul romancier trăgea astfel bilanţul: „În Germania acum doisprezece ani, ultimii şi cei mai de jos, din punct de vedere uman, au venit la conducere şi au determinat faţa ţării”. Bilanţul era trist, catastrofa Germaniei se produsese. La noi trebuie, oare, aşteptată prăbuşirea mai departe, fie ea şi paşnică?

Dacă curajul şi pasiunea adevărului vor prevala, dacă intelectualii acestei ţări îşi vor spune cuvântul, atunci va fi altfel. Ne amintim ce spunea Seaton Watson: „toate trăsăturile menţionate, mizeria ţăranilor, brutalitatea birocratică, educaţia falsă şi o clasă privilegiată căreia îi lipseşte orice simţ al responsabilităţii sociale, ai căror cei mai privilegiaţi membri au fost gata să-şi trădeze de la o zi la alta principi­ile, în schimbul unei primiri la liderul suprem, toate acestea au existat în România în grad proeminent”. Iar acestea le scria un foarte mare filo-român, în cartea Eastern Europe between the wars (Cambridge University Press, 1945). Citez, în continuare: „Democraţia nu poate înflori în astfel de atmosferă. Procesul decăderii a mers în România mai departe decât în alte părţi ale Europei răsăritene. Nici un progres nu va fi făcut până când nu se abandonează aceste metehne iar o nouă abordare va fi pregătită să-i ia locul. Perioada tranziţiei va fi lungă şi dureroasă. Dar atunci când va fi încheiată, marile energii şi calităţi ale poporului român, al doilea ca efectiv şi probabil cel mai talentat în Europa răsăriteană, îi va asigura acea poziţie onorabilă pe care nu a fost încă în stare să o atingă”. Nu ar fi cazul ca intelectualii să se decidă şi să încheie astăzi, în sfârşit, acea tranziţie lungă şi dureroasă?

 

Prof.Univ.Dr. Andrei MARGA

Rector

Universitatea „Babeş-Bolyai”

Cluj-Napoca

6 decembrie 2010

 

România, un tren spre nicăieri?

Posted by Stefan Strajer On January - 12 - 2011

România, un tren spre nicăieri?

 

Autor: Nicolae Balint

„Cei ce uită, nu merită!”

Ca român, dar şi ca membru al Forumului Democratic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FDRCHM), nu pot să nu reacţionez faţă de aberanta Lege a Educaţiei, promulgată recent. Cred sincer, că este o datorie de onoare pentru toţi cei care simt româneşte, din ţară sau din diaspora română, să ia atitudine şi să reacţioneze faţă de această lege antiromânească, antieuropeană şi discriminatorie, menită a adânci şi mai mult prăpastia artificială creată deliberat, între românii şi maghiarii din Transilvania. Dincolo de anumite prevederi, indiscutabil corecte, într-un mod însă cât se poate de insidios şi parşiv, se pune baza segregărării educaţiei pe criterii etnice. După aberanta Lege a Educaţiei, care între noi fie vorba, nu va dura – fiind, în mod cert şi necesar, schimbată de următoarea guvernare – aflu acum, că pe Preşedintele României nu-l mai „încape” nici Constituţia. Ce vrea să schimbe de fapt domnia sa? Pretextul că avem nevoie de un Parlament unicameral, este unul „subţire”, nefundamentat. În tradiţia noastră istorică, Parlamentul a fost şi trebuie să rămână bicameral. Se poate schimba, desigur, modul de reprezentare, astfel încât Parlamentul – bicameral pe mai departe, evident – să fie compus din mai puţini parlamentari. Cine vă împiedică domnule Preşedinte şi domnilor parlamentari PDL, să iniţiaţi o lege electorală care să stabilească pragul electoral la 10%? Atunci, cu siguranţă, şantajul politic n-ar mai fi posibil, iar partide (uniuni?) liliputane, precum anacronicul UDMR, n-ar mai intra la guvernare făcând diverse jocuri politice cu iz iezuit. Nu cumva, de fapt, adevărata miză a revizuirii Constituţiei o constituie sintagma de ”stat naţional unitar”? Vreţi reorganizarea administrativă a României pe regiuni? În ce idee? Pe criteriul de necesitate economică? Haideți, să fim serioși…Motivațiile ascunse sunt altele. Şi cam care ar fi regiunile pe  baza cărora urmează să „redesenaţi” harta României? Domnule Preşedinte, domnilor deputaţi PDL, ţara aceasta, atâta câtă a mai rămas după vitregiile istoriei, se reazămă pe oasele albite a peste 2 milioane de români morţi, căzuţi pe câmpurile de bătălie ale celui de-al doilea război mondial. Printre ei, sunt poate şi părinţii şi bunicii voştri…Atunci, ei, morţii noştri din trecutul și prea încercatul veac, pentru ce au mai murit în cele două războaie? Se aude, mai nou, că sunt discuţii legate de o posibilă schimbare a imnulnui, chiar şi a Zilei Naţionale? Oare ce v-ar îndreptăţi să faceţi aşa ceva? Chiar nu mai aveţi nimic sfânt? Dar demnitate mai aveți? Sunteți dispuși chiar la orice compromisuri? Fără nicio limită? Eu, cred că de fapt, problema este alta. Voi, actuala guvernare, trebuie să fiţi schimbaţi. În frunte cu Preşedintele. Niciunul dintre actele voastre din ultimii doi ani, nu mai justifică rămânerea voastră la guvernare. Când ai o popularitate de sub 10% – şi ca partid, dar şi ca Preşedinte – atunci trebuie să-ţi faci bagajele…şi să pleci. Câtă răbdare credeţi că mai are acest popor umilit şi obidit? Pe voi, domnilor, nu vă mai vrea nimeni. Nici românii, dar nici europenii. V-aţi decredibilizat total. România nu este o ţară de „mâna a doua”, iar noi nu suntem un popor de „râme” şi nici nu ne închinăm la „licurici”. Voi, cei care ne conduceţi, sunteţi cei care nu ne meritaţi. În puținele voastre momente de luciditate politică, nu v-aţi pus niciodată problema, cum aţi ajuns acolo unde sunteţi acum? În al doisprezecelea ceas, Dumnezeu să vă dea mintea cea de pe urmă!      

Nicolae BALINT   

Comunicat al Forumului Civic al Romanilor din Covasna, Harghita si Mures

Posted by Stefan Strajer On January - 12 - 2011

Comunicat al Forumului Civic al Romanilor din Covasna, Harghita si Mures

 COMUNICAT DE PRESĂ

Nr. 1 / 06.01.20110

 

Consiliul Director al Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș (FCRCHM)  își exprimă profunda indignare față de adoptarea şi promulgarea unei Legii a educaţiei naţionale cu caracter profund antiromânesc, rod exclusiv al şantajului UDMR. Pe tot parcursul elaborării unei asemenea legi, de importanță națională, glasul celor peste 400.000 de români, din „ținutul” aflat sub dominația U.D.M.R.-ului și a altor organizații politice, culturale, etnice, paramilitare, transnaționale, de etnie maghiară, nu s-a vrut nici ascultat direct şi nici luat în seamă de guvernanții țării,  deşi era vorba de  adoptarea unor hotărâri fundamentale pentru viitorul României. Însăşi recomandările Academiei Române şi celelalte semnale transmise de reprezentanţii partidelor politice de opoziţie, societăţii civile ai diasporei şi ai mass-media, nu au fost luate în consideraţie. Este regretabil că Preşedintele Traian Băsescu şi-a însuşit argumentul Declaraţiei de la Alba Iulia din 1918, utilizat  insidios şi scos din contextul istoric de către iredentismul maghiar. A fundamenta Legea educaţiei naţionale pe Declaraţia de la Alba Iulia din 1918 este o absurditate. Este de notorietate că toate drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale sunt deja consacrate de legislaţia română actuală, peste recomandările europene în materie şi mult mai consistent decât în statele occidentale cu vechi tradiţii democratice. Readucem în memoria politicienilor responsabili de adoptarea acestei legi, mai atenţi la nevoile identitare ale cetăţenilor români de naţionalitate maghiară, cetăţeni ai Ungariei în scurt timp, decât la aceleaşi nevoi  ale cetăţenilor români de naţionalitate română, discriminaţi atât de administraţia centrală cât şi de administraţiile locale, că după ianuarie 1990, UDMR şi-a luat şi „drepturile” de a-i alunga pe elevii și profesorii românii din școlile „maghiare”, de a impune studierea istoriei Ungariei și nu a naționalității maghiaro-secuiești din Romania, de a numii conducerile de şcoli și a inspectoratelor şcolare pe criteriul etnic, de a preda limba și literatura română ca pe o limbă străină, de a generaliza predarea disciplinelor la secția română de către profesorii cu grave carenţe de cunoaştere a limbii române. Dacă se apelează de „democrații” maghiari, la Declaraţia din 1918, ne întrebăm de ce nu și-au adus aminte şi nu şi-au cerut scuze pentru atrocitățile săvârșite în perioada 30 august 1940 – 25 octombrie 1944 împotriva românilor ardeleni, atrocităţi care au întrecut în cruzime  barbariile evului mediu, sau,  mai de curând, în timpul experimentului stalinist al Regiunii Autonome Maghiare, când elevii români trebuiau să se joace în pauze în curtea din spatele școlii, pentru a nu fi atacați de copiii maghiari. Guvernanții noștri știu că această lege accentuează discriminarea elevilor de etnie română față de cei de alte naționalități? Vor ca tinerii, de etnie română, să-și desfășoare activitățile „în curtea din spatele școlii”? Știu aceștia că noua lege va accentua eclavizarea „ținutului”, abandonând astfel peste 400.000 români la „bunăvoința” sau bunul plac al formațiunilor politice „democratice” maghiare? De facto și de jure, prin hotărârea Curții Constituționale privind noua lege a educației, se recunosc drepturile colective ale unei comunități etnice și nu cele ale persoanelor aparţinând acestor comunităţi,  în cadrul unui stat național unitar. Noua lege a educației, declarată constituțională, de o Curte Constituțională redusă, în acest caz, la un simplu instrument de transpunere în practică a şantajului udemerist, singura instituție de la care românii din Arcul Intracarpatic mai sperau impunerea respectării legii fundamentale a Statului Român, a deschis cutia Pandorei pe drumul care duce la încălcarea „legală” a Constituției, a lichidării statului naţional unitar, preţ plătit nedrept de ţară şi de poporul român în baza unui mezat josnic având drept unic scop menţinerea la putere a unor personaje a căror prestaţie nu îi recomandă pentru înaltele demnităţi deţinute. Solicităm partidelor politice din opoziţie să-şi ia un angajament  ferm că, atunci când vor veni la putere, vor modifica prevederile legii educaţiei referitoare la predarea  istoriei şi geografiei în limba maghiară şi  a acelor prevederi care  conduc la discriminarea românilor în propria lor Ţară. Consiliul Director al FCRCHM va monitoriza situaţiile de discriminare a românilor din cele trei judeţe, generate de aplicarea legii educaţiei naţionale, inclusiv sub aspectul închiderii puţinelor şcoli româneşti, al îndepărtării profesorilor de naţionalitate română şi a modului de alocare a fondurilor bugetare către unităţile şcolare, definitiv segregate etnic, prin noua lege (anti)naţională a educaţiei.

BIROUL DE PRESĂ AL FORUMULUI CIVIC AL ROMÂNILOR DIN COVASNA,   HARGHITA ŞI

MUREŞ

 

 

str. Miko Imre, nr. 2, mun. SF. GHEORGHE, jud. COVASNA, tel./fax: 0267.313534

email: cohara_ro@yahoo.com

www.forumharghitacovasna.ro

 

Romania va deveni groapa de gunoi etnic a Europei! (5)

Posted by Stefan Strajer On January - 12 - 2011

ROMÂNIA VA DEVENI GROAPA DE GUNOI ETNIC A EUROPEI! (5)

Autor: Vasile Zărnescu

În Spania există şi „ţigani romi“

De la „sora latină“ Franţa – tot mai anglofilă şi americanizată –, să coborîm, în jos, la sora şi mai latină, Spania.

Ana Teruel transmitea din Paris, la 26 august a.c., articolul Francia pide a Rumania un mayor esfuerzo en la integración de los gitanos / París exige a la UE que fiscalice el dinero que Bucarest recibe para su inserción“: „Franţa îi cere României un mai mare efort în integrarea ţiganilor / Parisul cere U.E. să verifice banii pe care Bucureştiul îi primeşte pentru integrarea lor“. Citiţi şi vă cruciţi:

«El Gobierno francés ha pedido a la Comisión Europea que obligue a Rumania a responsabilizarse de la inserción de la población gitana. En una carta enviada a José Manuel Durão Barroso, jefe de la Comisión, el primer ministro francés, François Fillon, exige que la Unión tome medidas para asegurarse de que los 4.000 millones de euros de fondos europeos que Rumania recibe cada año para programas de inserción se utilizan debidamente. “Francia no dispone de los medios judiciales necesarios para forzar al Gobierno rumano a emplear esos fondos en vivienda y educación para su población. Pero Europa sí puede (…)”, declaró ayer Pierre Lellouche, ministro de Asuntos Europeos, que advirtió que si el Gobierno rumano “no hace de esta cuestión su prioridad nacional”, Francia bloqueará la entrada de Rumania en el espacio Schengen, que permite la libre circulación». Adică: «Guvernul francez i-a solicitat Comisiei Europene să oblige România să-şi asume răspunderea integrării populaţiei ţigăneşti. Într-o scrisoare trimisă lui José Manuel Durão Barroso, (…) François Fillon îi cere ca Uniunea să ia măsuri pentru a se asigura de faptul că cele 4.000 milioane de euro proveniţi din fonduri europene pe care îi primeşte anual România pentru programele de integrare să fie utilizate aşa cum trebuie. „Franţa nu dispune de mijloacele juridice necesare pentru a sili Guvernul Român să folosească aceste fonduri pentru locuinţe şi educaţia acestei populaţii. Însă Europa poate (…)“, a declarat ieri Pierre Lellouche, ministrul pentru Afaceri Europene, care a avertizat că dacă Guvernul român „nu face din această problemă prioritatea sa naţională“, Franţa va bloca intrarea României în spaţiul Schengen, care permite libera circulaţie». Adică musiu Lellouche vrea ca România să facă din problema ţigănească problema sa naţională numărul 1! Nici mai mult, nici mai puţin! Şi mai scrie Ana Teruel:

«(…) La reunión de ayer es la primera que sostienen Francia y Rumania desde que París anunciara, a finales de julio, su intención de desmantelar los campamentos ilegales de gitanos extranjeros. Desde entonces han sido expulsados casi 700 romanís, la gran mayoría de ellos de nacionalidad rumana. (…) También acordaron profundizar la cooperación policial para combatir “el tráfico de seres humanos, la prostitución, la mendicidad y la delincuencia en general“» [102]. Traducere: «(…) Întîlnirea de ieri este prima pe care o au Franţa şi România de cînd Parisul şi-a anunţat, la sfîrşitul lunii iulie, intenţia de a desfiinţa taberele ilegale ale ţiganilor străini. De atunci încoace, au fost expulzaţi circa 700 de romi, dintre care cei mai mulţi de naţionalitate (sic) română. (…) De asemenea, au convenit să acţioneze pentru o mai bună cooperare în domeniul poliţiei pentru a combate „traficul de fiinţe umane, prostituţia, cerşetoria şi delincvenţa, în general“» (s.n. – V.I.Z.).

Din redactarea ei ambiguă s-ar părea că cele patru miliarde de euro daţi anual României de U.E. ar fi exclusiv pentru aplicarea programelor de integrare a ţiganilor! Chiar dacă admitem că francezii care pretind că U.E. ar fi dat României 24 sau 20 sau 10 miliarde de euro anual pentru rezolvarea problemei ţigăneşti ar fi nişte zombi, totuşi, chiar cele patru miliarde clamate de Ana Teruel tot reprezintă o sumă exorbitantă, iar reporteriţa spaniolă ar fi trebuit să verifice datele vehiculate. Noi ştim că, dimpotrivă, România cotizează la Uniunea Europeană cu patru miliarde de euro anual, din care primeşte înapoi foarte puţin.

Dar, ideea alocării către România a celor patru miliarde de euro din fonduri europene exclusiv pentru rezolvarea integrării ţiganilor nu este o scăpare din condei a Anei Teruel, ci, din păcate, este un loc comun cel puţin în mass media de limbă spaniolă. Astfel, sub titlul „París pide a la Comisión Europea que presione a Rumanía para frenar la salida de gitanos (Paris cere Comisiei Europene să exercite presiuni asupra României pentru a stopa plecarea ţiganilor)“, se afirmă: „PARIS, 25 (Reuters/EP). El primer ministro galo, Francois Fillon, ha escrito al presidente de la Comisión Europea, José Manuel Barroso, este miércoles, pidiéndole que adopte medidas para garantizar que los 4.000 millones de euros en fondos europeos entregados anualmente a Rumanía se usan para resolver el problema de los gitanos“ (s.n. – V.I.Z.). Adică: „Primul ministru francez (…) i-a adresat o scrisoare (…) lui José Manuel Barroso, cerîndu-i să adopte măsuri pentru a garanta că cele 4.000 de milioane de euro, provenite din fonduri europene, acordate anual României sunt utilizate pentru rezolvarea problemei ţiganilor“ [103].

Revenind la analiza conţinutului ultimului fragment al textului Anei Teruel, trebuie să relevăm că, deşi nu se ştie cine a proptit-o corespondentă la Paris a cotidianului El País, se pare că a absolvit o şcoală de presă ca a lui Ion Cristoiu, care spune „Ce-s cu astea!“, deşi expresia corectă este impersonală: „Ce-i cu astea!“ Oricum, fie că o face din prostie, fie că o face deliberat, să reţinem, că, în primul rînd, trebuia să scrie, corect, „de cetăţenie română“ şi nu, greşit, „de naţionalitate română“. Pentru că, de vreme ce sunt ţigani (gitanos), sunt de etnie – în nici un caz naţionalitate – ţigănească, deoarece ţiganii nu sunt constituiţi într-o naţiune. Abia acum, precum am mai relevat, Uniunea Europeană încearcă, abscons, să-i declare naţiune, căci, prin scandalul provocat de expulzarea lor inclusiv din Franţa, pentru a le rezolva „corect politic“ situaţia, îi va da declara „naţiune“ şi le va da un stat în România; probabil că le va da o parte din zona Olteniei vecină cu Banatul, cu capitala la Craiova sau Timişoara – zonă despre a cărei desprindere avertizase ex-şeful Statului Major General Mircea Chelaru şi în care ţiganii au acaparat, între timp, cea mai mare parte a imobilelor din centrul capitalelor celor două provincii [104].

În al doilea rînd, reportera spaniolă, similar „guguştiucilor“ români, care folosesc, unii – precum obedienţii de la Evenimentul zilei, revista 22, TVR, Antena 3 etc. – numai vocabula „romi“, iar alţii, şi ţigani şi „romi“, foloseşte şi ea două denumiri pentru ţigani: gitanos şi romanís ţigani şi romi. În al treilea rînd, prin considerarea ţiganilor numiţi romanís ca fiind „de naţionalitate rumana“ sporeşte asocierea dintre romanís şi rumana – adică dintre „romi“ şi români, şi favorizează întărirea cvasi-identităţii dintre ţigani şi români!

De la folosirea, aici, a cuvîntului gitanos, mai încolo, a cuvîntului rumanos, apoi a făcăturii romanís, se ajunge – „firesc“, am putea spune! – la aberaţia filologică şi etnică denumită gitanos romanís, aberaţie devenită, şi ea, un loc comun în presa de limbă spaniolă! Iar, prin repetiţie, deci prin acceptarea de către comunitatea ziariştilor şi „analiştilor“, capătă valoare „ştiinţifică“! De exemplu, se spune: „Francia expulsa a otros 300 gitanos romanís [105]. Adică: „Franţa expulzează alţi 300 de ţigani romi“. Aberaţia are o formă mai pleonastică şi absolut absurdă atunci cînd motorul Google face traducerea automată a acestui titlu din spaniolă în engleză: „France expels another 300 Roma Roma“!!! După ce unii dintre idioţii de francezi au introdus în dicţionarele lor prestigioase sensul absolut greşit al cuvîntului „xenofobie“ – care înseamnă „frică de străini“ şi nu „ură faţă de străini“ (!), cum pretinde Larousse şi, după el, toată „lumea bună“ occidentală [106] –, iată că spaniolii scornesc, şi ei, o nouă specie de absurditate filologică, „ţigani romi“, care, în traducerea automată ajunge în engleză în echivalentul „Roma Roma“! Or, aşa cum, prin psitacismul filologic al făcătorilor de dicţionare s-a răspîndit sensul greşit al noţiunii „xenofobie“, la fel s-a împrăştiat pleonasmul gitanos romanís şi se va răspîndi şi „Roma Roma“, căci programatorul domnului motor Google este politically correct şi la fel sunt şi cei care, în arealul anglo-saxon, utilizează făcătura Roma deşi au termenul străvechi gypsy! De aceea, această sintagmă – „Roma Roma“, cu R mare – este, sub aspect semantic, la fel de urît mirositoare ca şi ţiganii păduchioşi şi împuţiţi, debarcaţi cu forţa din autobuz de către şoferi, la presiunea lyonezilor poluaţi olfactiv!

Dovada irefutabilă cea mai recentă a mimetismului intelectual, a obedienţei instituţionale şi a manipulării politice a cetăţenilor occidentali este chiar interdicţia impusă magistraţilor britanici de a folosi cuvîntul ţigan! Dar, în acelaşi sens, nu putem trece sub tăcere manifestările de politically incorrectness, de mimetism, de manipulare şi de denigrare a României din cauza cerşetorilor ţigani exprimate de un neisprăvit actoraş francez, Jonathan Lambert, pe postul public de televiziune France 2, sub forma „salutului românesc“. Replica românilor a fost pe măsură, dar insuficient mediatizată: „În urma incidentului care a luat deja proporţii diplomatice, prin care umoristul francez Jonathan Lambert a reinterpretat salutul roman, adaptându-l la o aşa-zisă variantă românească, cu mâna întinsă ca la cerşit, o grupare de hackeri a atacat, în semn de protest, site-ul publicaţiei Le Monde“; şi: „Ţiganii nu sunt români. Noi v-am respectat Franţa, voi ne veţi respecta România!“ [107].

Monitorul Oficial şi mass media electronice

trebuie obligate să scrie cu diacritice

Dar, iniţial, s-a folosit expresia „gitanos rumanos“: „Las claves del conflicto entre la Comisión Europea y Francia por la expulsión de los gitanos rumanos“ [108].

Vedeţi ce absurditate terminologică şi conceptuală a apărut şi ce agresiune axiologică s-a provocat contra României prin făcătura „rom“?! Ţiganii au ajuns să fie nu doar ţigani, ci şi „romi“, astfel că echivalenţa dintre, pe de o parte, ţigani, numiţi, acum, în Spania, şi gitanos romanís, nu numai gitanos – ca pînă la impunerea de către Andrei Pleşu şi Petre Roman a porcăriei „rom“ –, şi, pe de altă parte, români – numiţi, în Spania, rumanos –, această echivalenţă, deci, să pară o chestie firească în Occident. De aici, apare ca „naturală“ falsa identificare român = ţigan pe plan internaţional – adică îndeosebi în Occident, unde au emigrat ţiganii! De ce nu s-or fi dus în India, căci se mîndresc cu originea lor indiană?!

Astfel se ajunge ca, în fonetica limbii spaniole – cu rumanos şi Rumania –, a limbii franceze – cu roumains şi Roumanie –, germane – cu Rumänisch şi Rumänien –, ţiganii să fie mai romani decît românii!!! Pentru că şi în dicţionarele germane, de cînd cu marea diversiune numită „corectitudinea politică“, deşi cuvîntul zigeuner pentru „ţigan“ există de secole, acum el este tradus tot prin „rom“. Or, dacă şi românii utilizează, în mass media şi, îndeosebi, în limbajul oficial numai făcătura „rom“, atunci de ce să nu o folosească şi străinii?! La această similitudine şi, implicit, confundare cu ţiganii, invită şi lenea redactorilor şi conducătorilor Monitorului Oficial, care publică toată legislaţia şi celelalte materiale fără diacritice, deşi limba română are semne diacritice. La această lene impardonabilă a Monitorului Oficial se adaugă aceea a publicaţiilor on line, care, de asemenea, nu se obosesc să folosească diacritice. Şi iată cum ceea fusese, iniţial, doar o vulnerabilitate – scrierea fără diacritice – a devenit o agresiune axiologică efectivă contra limbii române, deoarece înlesneşte confundarea de către străini a limbii române cu „limba romani“ sau cu „limba romanes“. Spun „sau“ deoarece sintagma „limba romanes“ este o făcătură recentă, iar ţiganii încă nu s-au hotărît care denumire să fie aleasă, dar, în ultimii ani, înclină, cum am mai spus, pentru a pretinde că ei vorbesc „limba romanes“, fiindcă această variantă le uşurează străinilor confundarea rapidă între a vorbi „romanes-te“ – fără diacritice – şi „româneşte“, cu diacritice, deoarece, pentru un străin constituie o diferenţă absolut insesizabilă! Prin această apropriere a denumirii false de „limbă romanes“, se creează „legitimitatea“ pentru ţigani să se prezinte ca fiind, chipurile, români! Numai că varianta „limba romani“ este introdusă imediat după 1990 şi ea a căpătat, deja, o răspîndire internaţională. De exemplu, în articolul „El Holocausto de los gitanos durante el Tercer Reich (1933-1945)“, apare paragraful introductiv «En lenguaje romaní, el término Porrajmos significa, literalmente, el “Gran Devorador” de la vida humana, destrucción, catástrofe, desastre. Pero es mucho más solemne y sentimental que “Holocausto”. Se trata de un equivalente semántico muy similar al concepto judío de Shoah» [109], care, evident, nu mai are nevoie de traducere, cu excepţia primelor trei cuvinte: „En lenguaje romaní“ – adică: „În limba romani“! Asta fiind, evident, „limba“ ţigănească.

Este, oare, nevoie de o lege specială pentru ca Monitorul Oficial să fie obligat să-şi publice textele cu diacritice? Pentru că sinecuriştilor de la Consiliului Naţional al Audiovizualului nu le dă prin cap să impună această obligativitate, deşi legea de funcţionare a C.N.A. prevede că „apără limba română“!

Atunci, de ce Guvernul român – sau măcar ambasadorii noştri – nu organizează contracararea acestor campanii din Franţa, Spania, Anglia etc. prin care este denigrată România?! Acestea nu mai constituie doar vulnerabilităţi la adresa securităţii naţionale, ci de-a dreptul atacuri veritabile! De ce?! Pentru că actualul ministru de Externe, Teodor Baconschi, a fost ambasador la Paris şi nu vrea să irite diplomaţia Franţei?! Sau, mai degrabă, pentru că ambasadele noastre din toate ţările în care se comit asemenea campanii denigratoare contra României – îndeosebi din Italia, Franţa, Spania, Anglia – nu întreprind nici o măsură, fiindcă sunt ocupate doar să toace banii noştri în interes privat şi nu pentru a apăra demnitatea, imaginea şi interesele României?!

Vedeţi la ce a dus ticăloşia lui Andrei Pleşu şi Petre Roman, care au impus făcătura „rom“, şi a presei slugarnice care a folosit-o şi, încă, o mai face?! Vedeţi de ce trebuie, de urgenţă, să reîncepem campania declanşată de Jurnalul Naţional [110], de strîngere a semnăturilor pentru eliminarea vocabulei „rom“, întrucît constituie o agresiune axiologică devenită intolerabilă? Vedeţi de ce trebuie, în mod tacit şi general, să eliminăm din vocabularul mass media această insanitate şi să folosim exclusiv cuvîntul „ţigan“?! Unii au început să propună să schimbăm denumirea ţării, ca să scăpăm de oprobiul internaţional de a fi confundaţi cu ţiganii. Ar fi o gravă eroare, pentru că am dovedi că nu suntem în stare să ne apărăm nici măcar numele ţării!!! Apoi, menţinerea memorandumul lui Petre Roman, acum, după ce toată Europa s-a lămurit că ţiganii nu pot fi civilizaţi decît cu forţa nu înseamnă decît perpetuarea actului de trădare naţională pe care l-au comis aceşti doi miniştri netrebnici. Cît despre opinia românilor, este încă o dată subliniată de sondajul site-ului www.ziare.com, care a propus ieri, 13 octombrie, un sondaj pentru eliminarea vocabulei „rrom“: azi, 14 oct., rezultatul sondajului era de 97,77 la sută pentru eliminare [111]; a făcăturii „rom“, deocamdată! Totodată, organizaţiile şi publicaţiile patriotice, politicienii şi parlamentarii trebuie să refacă proiectul de lege Funar-Păunescu şi să apară legea eliminării vocabulei „rom/rrom“ şi folosirii exclusive a cuvîntului ţigan. De altfel, şi preşedintele Traian Băsescu s-a convins, totuşi, în urmă cu o lună, că „în momentul în care s-a luat decizia schimbării denumirii ţiganilor în romi, s-a luat o decizie greşită, europenii făcând confuzie între romi şi români“ [112].

Acum, în acest context favorabil, determinat îndeosebi de radicala poziţie anti-ţigănească a Italiei şi Franţei, o acţiune eficientă ar fi ca toţi cei care activează în mass media să utilizeze exclusiv cuvântul „ţigan“. În această situaţie, nu vor mai putea fi amendaţi de nimeni, iar C.N.C.D. ar deveni caduc şi, repet, ar trebui desfiinţat! Mai ales pe aceste vremuri de criză, de penurie pecuniară la bugetul „consolidat“ al statului! S-a desfiinţat subvenţionarea de la stat a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (A.O.Ş.R.) – o instituţie-căpuşă, care, fiind „o gaură neagră în buget“, a încercat să-l mituiască pe preşedintele Traian Băsescu cu titlul de „academician“ [113] –, a Academiei de Ştiinţe Medicale etc., şi să se menţină acest C.N.C.D. dăunător, bugetivor şi – aşa cum a relevat senatorul Iulian Urban – esenţialmente ilegal [114]?! Să reamintesc una din dovezile de impertinenţă a C.N.C.D.: „Prin Hotărârea nr. 384 din 22.04.2008, Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat că utilizarea termenului de «rom» nu reprezintă o formă de discriminare indirectă faţă de comunitatea majoritară“ [115]. Şi iată cum, în turpitudinea C.N.C.D., poporul român a ajuns să fie denumit „comunitatea majoritară“! Acum, după doi ani de permanente şi dure represalii anti-ţigăneşti în civilizatele şi democraticele ţări ale Europei occidentale şi după două decenii de denigrare a României din cauza impunerii făcăturii „rom“, mai au curajul belferii din C.N.C.D. să pretindă că utilizarea vocabulei „rom“ nu reprezintă o gravă insultă la adresa românilor?! La fel, deputatul ţigan Nicolae Păun, care era mai mult ţigan decît „rom“ cînd îşi zicea „Nicky Scorpion“ – pe vremea cînd acaparase restaurantul Gării de Nord, de i-a trebuit primarului general al Capitalei Traian Băsescu vreo trei ani de procese ca să-l expulzeze de acolo – şi care perora anul trecut contra campaniei duse de Jurnalul Naţional pentru revenirea la denumirea ţigan [116], a făcut „ciocul mic“ şi nu-i mai reproşează preşedintelui Nicolas Sarkozy că jigneşte etnia ţiganilor prin expulzarea lor – deşi este şi el ditamai preşedintele Comisiei pentru apărarea drepturilor omului din Camera Deputaţilor. Dat fiind tupeul acestui ţigan parvenit şi ţinînd cont de averea strînsă prin afacerea „Nicky Scorpion“ şi altele la fel de oneroase, chiar e de mirare că nu şi-a cumpărat cîteva hectare de pămînt pe care să le denumească, şi el, „Republica rromilor“ – cum a făcut algerianul Rachid Nekkaz, în Franţa [117]. Sau se teme să nu dea de necaz, să nu-i aducă pe români la exasperare şi să preia modelul represiv al italienilor!

Totodată, cred că ar fi cazul să apelăm la guvernele Angliei, Franţei, Germaniei, Italiei, Spaniei, Elveţiei etc. să încerce să facă demersuri pe lîngă presa lor ca, în propaganda proţigănească şi antiromânească [118], să nu mai folosească vocabula „roma/roms“ pentru a-i indica pe ţigani, ci pe cele consacrate istoric şi ştiinţific în limbile respective: tzigane, gypsy, zingaro, gitano, zigeuner etc. Ar fi şi un pas în a dovedi că aceste guverne respectă, cât de cât, România şi poporul român.

14 octombrie 2010

Post scriptum. Exemplarul pentru premierul Emil Boc a fost depus la Secretariatul General al Guvernului cu nr. 2365/15 oct. 2010, iar cel către ministrul Teodor Baconschi la Registratura Ministerului Afacerilor Externe, cu nr. 12502/15 oct. 2010.

EPILOG

Pe lîngă textul scris depus la Registratura generală a Administraţiei Prezidenţiale, am trimis această Scrisoare deschisă şi sub formă electronică. După acest demers, am primit răspunsul următor:

„Petitia nr.29423
Data: 04-11
 Stimate domnule Colonel (r.) Vasile Zarnescu,
Am primit mesajul adresat Presedintelui României, domnul Traian Basescu si am retinut punctul de vedere exprimat.
Consilier de Stat
Gabriel-Cristian Piscociu“ (sic).

De la Secretariatul General al Guvernului am primit, sub nr. 15C/2365 din 26.10.2010, un răspuns semnat de un şef de serviciu, un anume Cristian Schink, cum că Scrisoarea mea „a fost transmisă la Ministerul Afacerilor Externe şi Agenţiei Naţionale pentru Romi, în conformitate cu prevederile legale în vigoare“ (cf. facsimilul). Dar acest Cristian Schink nu a precizat – aşa cum era necesar – care sunt respectivele „prevederi legale“ şi, apoi, nu a observat – sau s-a făcut că nu observă, deşi chiar în titlu se precizează! – că eu o trimisesem, deja, inclusiv Ministerului de Externe, ca al treilea destinatar şi, deci, nu mai era nevoie să o trimită şi Guvernul: adică, de fapt, herr Schink s-a spălat pe mîini! Totuşi, chiar şi aşa, şeful Schink trebuia să mă asigure că îmi va comunica soluţia dată de M.A.E. Sau, pentru aceasta, nu mai există prevederi legale? M.A.E. nu trebuie să dea un răspuns Guvernului şi să arate modul cum a soluţionat problema?! Pe de altă parte, eu ceream Guvernului să dea seamă despre banii primiţi de la U.E., despre care occidentalii ştiu că ar fi fost de 17 sau 20 sau 24 miliarde €! Desigur, cum am arătat, nu se putea să fi fost atît de mulţi euroi, dar despre cei care au fost primiţi trebuie să dea socoteală. Sau Guvernul i-a înfundat cu euroi pe cei de la „Agenţia Naţională pentru Romi“ şi nu are curajul să recunoască?! Totodată, eu solicitam ca această agenţie să fie desfiinţată, iar banii risipiţi acolo realocaţi altor obiective. Pentru integrarea ţiganilor trebuie să contribuie ţiganii bogaţi, nu statul român.

De la Ministerul Afacerilor Externe nu am primit nici un răspuns, pentru că cei de acolo se ocupă de afacerile externe, nu şi de cele interne. Mai mult, din presă am aflat că M.A.E. nu agreează eliminarea făcăturii „rom“, pe motiv că au consultat cei din minister pe cineva – nu spun cine, persoană importantă! – şi au decis că mizeria „rom“ este cea care trebuie  utilizată! Cu asemenea indivizi în M.A.E., nu este de mirare că România are imaginea deplorabilă actuală! Oricum, conform altor prevederi legale pe care cei din M.A.E. le ignoră, M.A.E. trebuia să îmi dea un răspuns, chiar şi aşa caraghios ca al lui Cristian Schink. Eu ceream M.A.E. să traducă textul în limbile europene şi să-l difuzeze ţărilor occidentale, spre a se clarifica diferenţa dintre ţigani şi români. Ce a făcut M.A.E. pentru spălarea imaginii României înnegrite de ţigani?! Nimic! Celor din M.A.E. li s-au diminuat şi lor leafa cu 25 la sută?!

24 decembrie 2010

 

NOTE

[102] Ana Teruel (din Paris), „Francia pide a Rumania un mayor esfuerzo en la integración de los gitanos“ în El Pais, 26 august 2010, pag. 5, pe http://www.elpais.com/articulo/internacional/Francia/pide/Rumania/mayor/esfuerzo/integracion/gitanos/elpepiint/20100826elpepiint_5/Tes; http://en.calameo.com/read/000364089a30e72017d70). Vezi şi: Magda Crişan, „România, pusă la zid din cauza ţiganilor“, Adevărul, 28 iulie 2010, pe http://www.adevarul.ro/international/Romania-pusa_la_zid_din_cauza_tiganilor_0_305969973.html; *** , „Integrarea romilor, conditie pentru aderarea Romaniei la Schengen?“, www.9am.ro, 29 Iulie 2010, pe http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/155723/Integrarea-romilor-conditie-pentru-aderarea-Romaniei-la-Schengen.html#comments_opener, care conţine inclusiv comentariul meu Corectarea atitudinii francezilor; Cristina Sbîrn, «Prima şefă a Delegaţiei CE la București, Karen Fogg: “Problema romilor este o problemă națională. Nu totul trebuie decis la Bruxelles”», Adevărul, 17 oct. 2010, pe http://www.adevarul.ro/actualitate/Prima_sefa_a_Delegatiei_CE_la_Bucuresti-Karen_Fogg-_-Problema_romilor_este_o_problema_nationala-_Nu_totul_trebuie_decis_la_Bruxelles_0_355164835.html.

[103] Vezi: *** „París pide a la Comisión Europea que presione a Rumanía para frenar la salida de gitanos“, în lainformation.com, 25 august 2010, pe http://noticias.lainformacion.com/mundo/paris-pide-a-la-comision-europea-que-presione-a-rumania-para-que-frene-la-salida-de-gitanos_jqYweqNWOIoPMipyAeEHw2/; vezi şi Redacción Mundo, „París pide presionar a Rumanía para que frene la salida de gitanos“, în www.cope.es, 25 august 2010, pe http://www.cope.es/mundo/25-08-10–paris-pide-presionar-rumania-que-frene-salida-gitanos-208839-1; *** „Francia presiona a Rumania por gitanos con una carta a la UE“, Digitalgroup.info, Ago 25th, 2010, pe http://digitalgroup.info/wordpress/?p=35509; *** „Francia presiona a Rumania por gitanos con una carta a la UE“, în EL UNIVERSAL, Caracas, 25 august 2010, pe http://www.eluniversal.com/2010/08/25/int_ava_francia-presiona-a-r_25A4379453.shtml; etc.

                [104] Eufrosin, „Ce nu a putut Moscova atunci, face axa Washington-Londra-Tel Aviv, acum“, AlterMedia, 2 octombrie 2010, pe http://ro.altermedia.info/general/ce-nu-a-putut-moscova-atunci-face-axa-washington-londra-tel-aviv-acum_21111.html. Vezi şi: Mălin Bot, „GALERIE FOTO Clanul ţigănesc Covaci şi-a pus la uscat covoarele pe gardul Parcului Rozelor, simbol al Timişoarei“, Adevărul, 21 iulie 2010, pe http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/adevarul_de_seara_bastani_timisoara_covaci_0_302369980.html; Adriana Szoke , „Spiritul Timişoarei, pătat cu graffiti antiţigani“, în Adevărul, 27 febr. 2006, pe http://www.adevarul.ro/articole/spiritul-timi-x15f-oarei-p-x103-tat-cu-graffiti-anti-x163-igani/175976; Crina Jilavu, „Interlopul Bercea Mondial, primul preşedinte al ţiganilor“, în Adevărul, 29 iulie 2009, pe http://www.adevarul.ro/articole/interlopul-bercea-mondial-primul-presedinte-al-tiganilor.html; Mălin Bot, „Clanul Cârpaci terorizează oraşul, sub protecţia procurorilor şi susţinut de nume grele din sistemul judiciar“, în Adevărul, 23 sep 2009, pe http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/Carpaci-Clanul-procurorilor-terorizeaza-protectia_0_121787821.html; Cristian Poelincă, „Mafia ţigănească a semănat teroare imobiliară ca în Evul Mediu în capitala Banatului“, în Adevărul, 1 dec. 2009, pe http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/Teroare_imobiliara_ca_si_in_Evul_Mediu_0_163184036.html; Daniel Dancea, Baştanii mafiei imobiliare ţigăneşti sunt mai răi decât călăii comunişti din lagărul de la Piteşti, în Adevărul, 16 mai 2010, pe http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/Bastanii_mafiei_imobiliare_tiganesti_sunt_mai_rai_decat_calaii_comunisti_din_lagarul_de_la_Pitesti_0_262174087.html; etc.

[105] ***, „Francia expulsa a otros 300 gitanos romanís / El 48% de los franceses apoya las repatriaciones, según una encuesta publicada hoy“, în El Pais, 26 august 2010, pe http://www.elpais.com/articulo/internacional/Francia/expulsa/otros/300/gitanos/romanis/elpepiint/20100826elpepuint_7/Tes;  *** „Francia sigue expulsando a gitanos romanís“, EL PAÍS – Madrid – 26/08/2010, pe http://www.corazonblanco.com/francia_sigue_expulsando_a_gitanos_romanis-itemap-61-59588-1.htm; *** „Francia debe explicarse sobre las expulsiones de gitanos romanís, 2“,  30 septembrie 2010, pe http://www.eurogersinfo.com/espagne/actes1710.htm; http://www.elpais.com/fotografia/internacional/Gitanos/romanis/deportados/Bucarest/elpdiasoc/20100826elpepuint_12/Ies/; *** „France expels another 300 Roma Roma“, pe http://www.todanoticia.com/17506/francia-expulsa-otros-300-gitanos/?lang=en.

[106] Alexandra-Iulia Zărnescu „Cuvântul xenofobie trebuie scos din uz“, AlterMedia, 29 august 2008, pe http://ro.altermedia.info/mass-mediacenzura/cuvantul-xenofobie-trebuie-scos-din-uz_9022.html#more-9022.

[107] Iulia Roşu, «”Salutul românesc” cu palma întinsă, executat în direct la TV, de către un umorist francez», Adevărul, 19 aprilie 2010, pe http://www.adevarul.ro/international/europa/Salutul-romanesc-intinsa-executat-TV_0_246575818.html. Vezi şi: Adriana Matei, «MAE cere socoteală francezilor pentru “salutul românesc” – VEZI VIDEO», Realitatea TV, 20 aprilie 2010, pe http://www.realitatea.net/mae-cere-socoteala-francezilor-pentru-salutul-romanesc—vezi-video_709885.html; *** «Hackerii români au atacat Le Monde cu mesajul “Ţiganii nu sunt români. Noi v-am respectat Franţa, voi ne veţi respecta România!”», Gândul, 21 apr 2010, pe http://www.gandul.info/news/hackerii-romani-au-atacat-le-monde-cu-mesajul-tiganii-nu-sunt-romani-noi-v-am-respectat-franta-voi-ne-veti-respecta-romania-6001992; *** Hackerii români s-au supărat pe francezi, Evenimentul zilei, 21 aprilie 2010, pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/hackerii-romani-s-au-suparat-pe-francezi-892874.html; *** The French Salute, 21 aprilie 2010, pe http://www.dailycotcodac.ro/2010/04/the-french-salute/; R.P., „Le Courrier International: Orgoliul romanesc se revolta pe Internet, hackeri romani au atacat site-ul cotidianului Le Monde“, HotNews, 21 aprilie 2010, pe http://www.hotnews.ro/stiri-international-7153291-courrier-international-orgoliul-romanesc-revolta-internet-hackeri-romani-atacat-site-cotidianului-monde.htm;Oana Ţepeş Greuruş, „Răspunsul românilor la salutul francezilor“, Evenimentul zilei, 22 aprilie 2010, pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/bloggerii-romani-ii-pun-pe-francezi-cu-mainile-sus-892955.html; *** «Presa din Franţa, despre “salutul românesc”: Autorităţile pot reprima rasismul, dar nu o fac», Jurnalul Naţional, 23 aprilie 2010, pe http://www.jurnalul.ro/stire-observator/presa-din-franta-despre-salutul-romanesc-autoritatile-pot-reprima-rasismul-dar-nu-o-fac-541845.html; Nicolae Prelipceanu, „Salutul românesc la Paris şi acasă“, România liberă, 27 Aprilie 2010, pe http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/salutul-romanesc-la-paris-si-acasa-184585.html.

[108] *** „Las claves del conflicto entre la Comisión Europea y Francia por la expulsión de los gitanos rumanos“, în El Pais, 15 septembrie 2010, pe http://www.elpais.com/articulo/internacional/claves/conflicto/Comision/Europea/Francia/expulsion/gitanos/rumanos/elpepuint/20100915elpepuint_9/Tes.

[109] *** „El Holocausto de los gitanos durante el Tercer Reich (1933-1945)“, pe http://www.memoriales.net/zig/zig_1.htm.

[110] Monica Iordache Apostol, «De ce i-a vrut Teodor Meleşcanu “ţigani”», Jurnalul Naţional, 6 martie 2009, pe http://www.jurnalul.ro/stire-tigan-in-loc-de-rom/de-ce-i-a-vrut-teodor-melescanu-tigani-145683.html; Dania Dimitriu, «Românii, confundaţi cu rromii fiindcă vorbesc “romanes(te)”», Jurnalul Naţional, 16 martie 2009, pe http://www.jurnalul.ro/stire-tigan-in-loc-de-rom/romanii-confundati-cu-rromii-fiindca-vorbesc-romanes-te-146288.html; http://www.urbaniulian.ro/2009/03/05/in-legatura-cu-petitia-rromtigan/; Gabriela Antoniu, «Propunere Jurnalul Naţional: “Ţigan” în loc de “rom”», Jurnalul Naţional, 17 martie 2009, pe http://www.jurnalul.ro/stire-tigan-in-loc-de-rom/propunere-jurnalul-national-tigan-in-loc-de-rom-145427.html; vezi şi: *** „De ce ţigani şi nu romi?“, Jurnalul Naţional, 12 martie 2009, pe http://www.jurnalul.ro/stire-tigan-in-loc-de-rom/de-ce-tigani-si-nu-romi-146036.html; Aurel David, «Ţigan, nu rom, chiar şi cu dublu “r”», Jurnalul Naţional, 21 martie 2009, pe http://www.jurnalul.ro/stire-tigan-in-loc-de-rom/tigan-nu-rom-chiar-si-cu-dublu-r-501636.html.

 [111] Bogdana Boga, „Sunteti de acord cu inlocuirea termenului RROM cu TIGAN?“, ziare.com, 13 Octombrie 2010, pe http://www.ziare.com/social/rromi/comentarii-sondaj-ziare-com-sunteti-de-acord-cu-inlocuirea-termenului-rrom-cu-tigan-1048352-pag2#comentarii.

[112] *** „Băsescu: Schimbarea denumirii ţiganilor în romi, o decizie greşită“, în Jurnalul Naţional, 9 septembrie 2010, pe http://www.jurnalul.ro/stire-observator/basescu-schimbarea-denumirii-tiganilor-in-romi-o-decizie-gresita-554121.html.

[113] Vasile Zărnescu, „AOSR: o gaura neagra în buget“, pe http://ro.altermedia.info/politica/aosr-o-gaura-neagra-in-buget_19612.html; idem, „De cine-i este frică preşedintelui A.O.Ş.R.?!“, pe http://ro.altermedia.info/coruptie/de-cine-i-este-frica-presedintelui-aosr_18863.html. Vezi şi: *** „Vivat Academia, vivat impostores“, în Academia Caţavencu, 5 mai 2010, pe http://www.catavencu.ro/vivat_academia_vivat_impostores-13746.html.

[114] Iulian Urban, „Consiliul pentru Combaterea Discriminării funcţionează în afara legii“, 5 noiembrie 2009, pe http://www.urbaniulian.ro/2009/11/05/consiliul-pentru-combaterea-discriminarii-functioneaza-in-afara-legii/; vezi şi http://www.urbaniulian.ro/2010/06/02/tiganii-m-au-biruit-tapalaga-a-devenit-idolul-tiganilor-dupa-ce-maghiarii-si-pedelistii-din-cncd-au-hotarat-ca-senatorul-gagiu-nesimtit-urban-i-a-discriminat-pe-tigani-avand-un-discurs-anti-tigane/.

[115] Eugenia Mihalcea, Dana Piciu, „Cuvântul rom este un neologism“, în Jurnalul Naţional, 5 martie 2009, pe http://www.jurnalul.ro/stire-tigan-in-loc-de-rom/cuvantul-rom-este-un-neologism-145633.html.

[116] Adrian Mogoş, „Şi romii se ţigănesc între ei“, Jurnalul Naţional, 10 martie 2009, pe http://www.jurnalul.ro/stire-tigan-in-loc-de-rom/si-romii-se-tiganesc-intre-ei-145879.html. Vezi şi: Alexandru Cautis, „Cum să furi o stradă din Bucureşti“, Academia Caţavencu, 20 Mai 2009, pe http://www.catavencu.ro/cum_sa_furi_o_strada_din_bucuresti-7924.html; http://www.ghidul.ro/firma/piata-nicky-scorpion–44664; http://www4.pmb.ro/wwwt/l52/db/09_20090715.pdf; Sorana Ionescu, „RAZBOI TOTAL IN TIGANIE – Imparatul Iulian si Regele Cioaba il fac praf pe deputatul Niky Scorpion“, Interesul public, 13 Februarie 2008, pe http://www.interesulpublic.ro/13-02-2008/RAZBOI-TOTAL-IN-TIGANIE-Imparatul-Iulian-si-Regele-Cioaba-il-fac-praf-pe-deputatul-Niky-Scorpion.html; Ana-Maria Niculae , Raluca Curteanu, „Bucureşti: Străzi libere pe hartă, blocate în realitate“, Adevărul, 9 septembrie 2009, pe http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/Strazi-realitate-blocate-libere-harta_0_113389033.html; *** Niky Scorpion a fost reales sef al tiganilor, Agentia.org, 1 februarie 2010, pe http://www.agentia.org/anchete/niky-scorpion-a-fost-reales-sef-al-tiganilor-714.html.

[117] Paul Cocoiu, «Un politician francez vrea să pună bazele “Republicii Romilor”», în Evenimentul zilei, 11 octombrie 2010, pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/un-politician-francez-vrea-sa-puna-bazele-republicii-romilor-908720.html.

[118] *** „Mesaj transmis intr-un tren din Franta: Sporiti-va vigilenta, romanii fura!“, 9AM, 23 februarie 2010, pe http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/147672/Mesaj-transmis-in-trenurile-franceze-Sporiti-va-vigilenta-romanii-fura.html; Teodor Tita, „Matei Visniec despre tiganii romani din Franta: Buba s-a spart! Nu mai poate fi inabusita cu fraze corecte din punct de vedere politic“, în HotNews, 10 august 2010, pe http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7679649-matei-visniec-despre-tiganii-romani-din-franta-buba-spart-nu-mai-poate-inabusita-fraze-corecte-din-punct-vedere-politic.htm?cfnl=; Cristian Mihai Chis, „Opinii: Avem o marfa: Tiganii“, în ziare.com, 20 August 2010, pe http://www.ziare.com/social/rromi/avem-o-marfa-tiganii-1036404#adaugare-comentariu; *** „Copiii romi, hotii Europei“, pe http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/149376/Copiii-romi-hotii-Europei.html; ***, „New York Times: Rromii romani abuzeaza de “granitele deschise” din UE“, în Napocanews, 18 September 2010, pe http://www.napocanews.ro/2010/09/new-york-times-rromii-romani-abuzeaza-de-granitele-deschise-din-ue.html; Ionuţ Ţene, „După ţigani, vin la rând românii şi apoi evreii?“, în Napocanews, 18 September 2010, pe http://www.napocanews.ro/2010/09/dupa-%C8%9Bigani-vin-la-rand-romanii-%C8%99i-apoi-evreii.html; *** „Prison avec sursis pour le maire incendiaire“, în NOUVELOBS.COM, 15 mai 2006, pe http://tempsreel.nouvelobs.com/actualite/societe/20060515.OBS7713/prison-avec-sursispour-le-maire-incendiaire.html; vezi şi Marie Marty, „Prison avec sursis pour le maire incendiaire“, Le Parisien, 16 mai 2006, pe http://www.leparisien.fr/faits-divers/prison-avec-sursis-pour-le-maire-incendiaire-16-05-2006-2006989253.php; *** Ni s-au întors franţujii, bre!“, în Academia Caţavencu, 23 august 2010, pe http://www.catavencu.ro/ni_s_au_intors_frantujii_bre-15345.html; http://forum.realitatea.net/showthread.php?p=539531. Vezi şi: *** „O româncă este în comă după ce a fost bătută de un italian la Roma – VIDEO“, Mediafax, 13 oct. 2010, pe http://www.mediafax.ro/externe/o-romanca-este-in-coma-dupa-ce-a-fost-batuta-de-un-italian-la-roma-video-7469072/; *** „Romanca agresata in Italia a murit“, 9AM, 16 octombrie 2010, pe http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/201780/Romanca-agresata-in-Italia-a-murit.html.

 

            Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu

 

 

 

TOKES trebuie sa stie: Ungaria Mare nu a existat!

Posted by Stefan Strajer On January - 6 - 2011

TOKES trebuie sa stie: Ungaria Mare nu a existat!

 

Autor: Prof.univ.dr. ION COJA

 

Da, istoric asa este! Este scornita de mintile infierbintate care confunda realitatea cu visurile desarte de marire! Ungaria asa zis Mare a fost un artificiu administrativ, o gaselnita birocratica, a unui functionar oarecare, numit Buest, decizie luata in 1867, de azi pe maine, intr-un birou, in urma unor intrigi si aranjamente de culise. Ungaria asa zis Mare nu a fost o realitate istorica, implinita printr-un eveniment de anvergura.
Nici vorba sa se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea Romaniei Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de romani!
Prin jertfa se consolideaza tot ce este trainic in istorie. Unde este jertfa ungureasca la 1867?! Unde a fost jertfa ungureasca atunci cand, dupa un veac si jumatate de ocupatie turceasca totala, Budapesta este eliberata de armatele imperiale austriece? Sa le aducem aminte celor care calomniaza Romania cu atata pasiune, faptul rusinos, penibil, jenant, de care ne-am ferit sa facem caz, ca in armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta si din Ungaria, nu a existat niciun combatant ungur! Repet: cand turcii, care transformasera Ungaria in pasalic, au fost alungati de armatele unei puteri europene, crestine, in acea armata nu a fost niciun ungur care sa fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiara! Nici unul! La fel cum, in cele aproape doua secole de ocupatie turceasca, nu s-a inregistrat niciun moment de rezistenta, de opozitie ungureasca la ocupatia musulmana.
Nota bene: principatul medieval ungar, creatie a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnica comparabila cu a principatelor romanesti, intre care includ si Transilvania. Nu intamplator regii Ungariei de origine maghiara ii numeri pe degete, intr-o jumatate de mileniu! Asta pana la Mohaci, in 1527, cand statul ungar dispare. Dispare Ungaria, dar nu si Transilvania, care continua sa existe! De ce nu dispare si principatul Transilvania odata cu Ungaria, la 1527? Simplu de ce: pentru toata lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria si Transilvania erau lucruri diferite, entitati complet separate, care nu puteau fi gandite impreuna! Dimpotriva, in linii mari, Transilvania se afla in aceeasi situatie cu Moldova si Tara Romanesca, fiind toate trei partase in mod firesc la aceeasi istorie, la acelasi model de organizare politica.
Insistenta cu care ne ataca detractorii maghiari ne obliga la gestul cel mai firesc: comparatia intre cel calomniat si calomniator! Foarte usor si la indemana oricui este sa constate ca oportunismul si lipsa de demnitate este mult mai prezenta la liderii maghiari decat la cei care ne-au condus si reprezentat pe noi! S-o spunem pe sleau si pe intelesul omului de rand: momentele in care sa-ti fie rusine de tine ca esti maghiar sunt mult mai numeroase si mai jenante decat cele care i-ar indreptati cat de cat pe romani sa traiasca acest sentiment dureros… Nu mai intram acum in detalii, dar aceste detalii de urgenta trebuie adunate de istoricii specialisti si puse pe tapet, caci numai asa vom inchide gura celor care si-au facut o meserie din a calomnia tot ce este romanesc!
Tinem totusi sa punem o intrebare pentru bravii nostri detractori maghiari, mai activi ca de obicei in preajma zilei de 1 Decembrie: Cati sunt romanii care au facut istorie pentru Budapesta, si cati sunt maghiarii care au marcat istoria pentru romani? Cati sunt romanii al caror nume a fost maghiarizat si se falesc azi cu ei toti maghiarii, si cati sunt maghiarii cu nume romanizat ?… Sa mi se ierte simplicitatea, aproape penibila, a demersului pe care il propun! Dar nu avem incotro si trebuie sa ne coborim la nivelul cerebral al celor care ne agreseaza, agasanti si insistenti cu orice ocazie! Sa vorbim asadar pe intelesul mintii lor, imputinata de ura si naluciri desarte!
Avem nevoie, zic, de aceste doua liste, riguros alcatuite, ca sa le facem publice si sa transam odata si pentru totdeauna disputa artificiala, nefireasca, la care suntem obligati sa participam, oricat de neserioasa ni se pare noua, romanilor. Pentru cei ce vor face aceasta operatiune, de listare a romanilor care impodobesc Pantheonul unguresc, le recomandam sa verifice situatia din satul Buia, unde s-au nascut cei doi mari matematicieni Farkas si Janos Bolyai. Am prieten un istoric din Sibiu, care mi-a demonstrat ca tatal, Farkas din Buia, scris Bolyai, era roman, ca tot satul Buia era romanesc pe la 1800, iar numele de botez Farkas, adica Lupu, este un binecunoscut nume de botez tipic romanesc, larg raspandit la romanii din Ardeal, din Maramures! Din pacate acel coleg se teme pentru persoana lui si pentru familie sa-si sustina ipoteza, adevarul!… Sa-l ajutam noi, daca nu pe domnul istoric, atunci macar pe domnul Adevar sa iasa in lume teafar, intreg, nemasluit!
Acelasi exercitiu nu ar strica sa-l facem si cu ceilalti vecini, intrebandu-ne cati ucrainieni, rusi, bulgari, sarbi sau greci au scris pagini de istorie romaneasca, si cati romani i-au fericit pe vecinii nostri si ar binemerita nu numai un cuvint de recunostinta din partea acestora!… Dar ar merita ca in toate aceste tari, in Grecia, in Bulgaria, in Serbia, in Ucraina, in Ungaria, sa inceteze prigoana impotriva celor ce simt romaneste si se considera romani! Oare cat vom mai tolera persecutarea si marginalizarea romanilor fara a face auzit macar protestul nostru, al romanilor din Romania, care nu riscam nimic demascand nerusinarea guvernantilor vecini, a guvernantilor nostri, complet surzi la suferinta romanilor din tarile vecine?!
Pentru acei unguri care nu mai ostenesc blamandu-i pe romani in toate felurile, sa le reamintim: la Trianon, in 1920, s-a decis crearea statului Ungaria !
Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adevarat, suveran, inca din 1527, dupa dezastrul de la Mohaci. Abia dupa 400 de ani, la Trianon, a aparut din nou un stat ungar. De data asta, pentru prima oara in istoria lor, ungurii erau majoritari in propria tara. Iar statul ungar era, pentru prima oara, un stat national! Comunitatea internationala le-a facut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, considera ca atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor!… Care e logica acestor resentimente? Cum puteti deplange la nesfarsit disparitia granitelor care apartineau altora, adica habsburgilor?! Nicidecum maghiarimii! Nu va deranjeaza ridiculul situatiei?!
Pana la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trait sub guvernarea si administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor. Abia dupa Trianon, ungurii s-au trezit fara stapan, liberi sa se guverneze cum vor! Si stiti dumneavoastra, frati maghiari, care a fost prima initiativa a politicienilor dumneavoastra de atunci, a liderilor de la Budapesta? Care a fost primul lor gand de auto-guvernare maghiara, suverana si independenta pentru prima oara dupa 400 de ani? Nu stiti, caci este tare jenant ce a decis, de capul ei, clasa politica din Ungaria! Au decis sa trimita si au si trimis la Bucuresti o delegatie, de trei conti maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand si lui Ionel Bratianu ca Ungaria sa se lipeasca la Romania, intr-un stat dualist, dupa modelul dualismului austro-ungar instituit in 1867!… Nici mai mult, nici mai putin!
Asadar instituirea unui dualism romano-ungar a fost proiectul politic cel mai dorit, speranta cea mare a politicienilor maghiari!… Lipsiti de exercitiul guvernarii, al libertatii, fruntasilor unguri le-a fost teama de riscurile si provocarile la care te supune suveranitatea. S-au simtit singuri si neajutorati, neasistati! Nu stiau incotro s-o apuce! Cam la fel cum au reactionat tiganii nostri cand au fost eliberati din asa zisa robie: s-au trezit si ei dintr-odata neasistati si s-au intors pe capul boierului roman sa afle cu ce l-au suparat si sa ceara sa ramana mai departe sub pulpana sa!…
Unde era dispretul politicienilor maghiari fata de tot ce este romanesc atunci cand au venit la Bucuresti cu caciula in mana cersindu-ne intovarasirea?! Unde era dorul de libertate si neatarnare care anima, se zice, intreaga istorie a cavalerilor maghiari?!…
Prin ce impuneau romanii in fata vecinilor maghiari ? Prin faptul evident ca in aceasta parte a Europei, a lumii, statul cel mai vechi si mai stabil, cu o continuitate neintrerupta de peste 600 de ani, era statul roman. Nici in toata Europa nu gasesti multe popoare care s-au invrednicit de o asemena performanta politica! Semn de cumintenie si de intelepciune atat la nivelul domnilor, cat si la nivelul omului de rand de la talpa Tarii!… Nu intamplator romanii se numara si printre cele numai cateva popoare din Europa care au fost in stare sa elaboreze un cod juridic propriu, vestitul jus valachicum…
…Da, oameni buni, asa s-au petrecut lucrurile dupa Trianon! A fost un moment jenant pentru bietii unguri, iar guvernantii si mai apoi istoricii romani, ca niste veritabili domni, ca niste adevarati boieri, ca niste buni vecini, ca niste oameni adevarati, ne-am abtinut sa-l popularizam, sa-l mediatizam si sa-l comentam! Sa facem caz, ori, ferit-a Sfintul, sa facem haz! Caci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decat unul complet defavorabil ne-prietenilor nostri! Si poate ca asa ar trebui sa procedam si in continuare! Sa facem uitate asemenea momente de slabiciune ale Celuilalt!
Din pacate, abnegatia ungureasca sistematica, institutionalizata, de a lovi si calomnia tot ce este romanesc, ne obliga sa parasim indatinata noastra atitudine de a-i lasa pe neprieteni in plata Domnului. Bunatatea noastra si bunul nostru simt sunt considerate slabiciune, prostie chiar! E timpul ca aceasta impertinenta sa capete raspunsul cuvenit, iar cei fara rusine sa fie obrazniciti si pusi cu nasul la perete, sa nu si-l mai ridice asa de sus fara niciun temei! Daca nu se gasesc maghiarii de bun simt care sa-i traga de maneca pe conationalii lor mai zanateci – sau nu indraznesc!, sa ne ocupam noi, romanii, de aceasta trebusoara! Si s-o facem de data asta temeinic, cu sistema!
…Avem nevoie, asadar, de o strategie bine pusa la punct prin care sa contracaram eforturile sistematice ale celor care, cu fel si fel de minciuni, ne calomniaza si ne saboteaza cu orice ocazie! Noi nu avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca sa le raspundem, ci avem de partea noastra adevarul si nu mai putem intarzia cu punerea in functiune a acestei arme teribile: ADEVARUL!
Si adevarul este de partea noastra in cele mai multe cazuri! Numai detractorii nostri au motive sa se teama de adevar! Ceea ce inseamna ca il avem de partea noastra si pe bunul Dumnezeu, care este, in fapt, alt nume al adevarului. Numai ca trebuie sa avem grija mare: Dumnezeu, oricat ne-ar iubi, nu ne baga si in traista!… Ne-a iubit Dumnezeu atunci, la Alba Iulia, si a vegheat Sfintul Duh la opera care se finaliza in acea zi de neuitat. Dar acel final fericit se implinea prin fapte de vitejie si de daruire apostolica a carturarilor nostri, si datorita jerfei romanesti din acei ani teribili ai Marelui Razboi. 1 Decembrie s-a implinit prin voia Domnului, dar nu ne-a picat din cer!…
E 1 Decembrie! Tuturor romanilor asadar, pentru fiecare roman in parte si pentru intreg Neamul nostru cel romanesc, inima si fruntea sus! Avem de ce! La Multi Ani Frumosi!

 

Vizionati un cutremurator documentar:

http://roncea.ro/2010/10/28/un-documentar-cutremurator-a-fost-odata-in-transilvania-marturii-si-filmari-despre-atrocitatile-maghiare-la-ocuparea-ardealului-video/

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors