Archive for the ‘Mapamond’ Category

REGIONALIZAREA ROMÂNIEI – PASUL DECISIV CĂTRE DESFIINŢAREA EI?!

Posted by Stefan Strajer On June - 16 - 2011

REGIONALIZAREA ROMÂNIEI – PASUL  DECISIV CĂTRE DESFIINŢAREA EI?!

 Autor: Magdalena ALBU

„În trecut ni s-a impus o istorie, în viitor să ne-o facem noi.” Mihai EMINESCU

Dacă secolul al XIX-lea a însemnat perioada de formare a statelor naţionale pe continentul european, atunci putem spune că sfârşitul mileniului XX şi începutul celui de-al XXI-lea de istorie postcristică reprezintă timpul sfărâmării acestora si constituirea unei entităţi suprastatale cu iz imperial, unde aşa-zisa ordine mondială de fapt şi de drept este opera unei autointitulate elite mondiale, care face şi desface în scurta vreme a existenţei ei finite iţele unei lumi pe care şi-o închipuie aidoma unei jucării de plastic aflată în mâinile unui copil oarecare. Imago mundi se schimbă cu din ce în ce mai mare repeziciune, iată, pe zi ce trece, iar responsabili de parcursul ei istoric zbuciumat nu sunt decât acei exponenţi umani de moment, care uită în fiece clipă, din păcate, că, la rândul lor, nu apar în catastifele vremii decât doar ca nişte simple entităţi muritoare din necuprinsul şir de generaţii ale omenirii. Oase goale, dar cu sufletul crud şi vândut, care ucid, cu sânge rece şi deplin conştienţi, Viaţa.

 

Lumea nu îşi dă seama că a părăsit coordonatele unei dictaturi sumbre spre a intra cu paşi siguri într-o alta, mai înrobitoare, aşezată sub auspiciile unei libertăţi aparente. Satana dezlănţuită a morbului urii îşi face numărul din plin, victimele sale sigure fiind cei care nu vor să distingă Lumina de întuneric în mrejele unui timp care seamănă vânt şi nu culege decât furtună.

Când soldaţii Armatei Române s-au dus să salveze în cel de-al doilea război mondial Ungaria lui Miklós Horthy de sub ocupaţie fascistă (am mai scris acest lucru de curând!), populaţia maghiară nu mai catadicsea a le turna eliberatorilor lor apă fiartă în cap de la etajul caselor pe lângă care aceştia treceau. În momentele acelea cumplite şi umilitoare însă, aceşti români nu se gândeau la faptul că ţara lor este una de mâna a doua şi că va dispărea într-o bună zi cu totul de pe harta Europei ca stat naţional, unitar şi independent, devenind o adunătură de zone oarecare stabilite în raport de directă proporţionalitate cu interesele josnice ale partidelor politice conjuncturale şi a alianţelor vremelnice dintre acestea. Nici vorbă.

Când mestecau printre dinţi praful pustei panonice ori când erau încovoiaţi de frigul din munţii Cehoslovaciei, când scheletele lor vii şi pline de păduchi erau strânse de pe coclaurile ruseşti şi duse în lagărele de concentrare ale Siberiei îngheţate pentru igienizare, hrană, tratament şi, în final, pentru muncă în minele de cărbuni ori în pădure, aceloraşi soldaţi ai Armatei Române – foarte puţini rămaşi astăzi în viaţă ca martori vii ai unei istorii de un tragism recent apus – nu le traversa prin minte atunci decât un singur gând: să-şi mai vadă o dată Ţara (nu regiunea) şi pe cei lăsaţi să-i aştepte acasă cu inima îndoită de chinul amarnic al nerevederii. Niciunul dintre aceşti eroi, care au avut un rol fundamental din punct de vedere istoric în a înclina acul balanţei victoriei asupra nazismului in illo tempore pe continentul european, nu socotea că se va întoarce acasă într-o ţară second hand, sfârtecată cu totul şi cu totul nejustificat într-un număr fix de regiuni la diverse comenzi politice externe sau interne, ci doar acasă, în ţara lor – România.

Ceea ce se întâmplă azi, după mai bine de şase decenii de la finele celui de-al doilea Război Mondial – război care a înghiţit în măruntaiele sale criminale un număr impresionant de vieţi omeneşti -, este un fapt conjunctural de o matematică a gândirii înfiorător de tulburătoare. Diversele motivaţii politicianiste de tot soiul, care nu ţin cont sub nicio formă de părerea poporului român, anulează, de fapt, istoria anterioară a acestuia, călcând în picioare cu mârşăvie, iresponsabilitate şi raţionalitate demonică jertfa de sine a sutelor şi sutelor de mii de victime sacrificate programat de către călăii bolnavi de vanitate ai acestei lumi efemere. „Miza este de prima însemnătate: este vorba de destrămarea treptată a statului român şi a hotarelor sale.”, spunea academicianul Dinu Giurescu de curând. Şi o voce de calibrul domniei-sale, o autoritate recunoscută în domeniul istoriei, nu poate decât să dea de gândit profund tuturor factorilor decidenţi din patria aceasta (încă îi putem spune aşa – Patrie) şi poporului însuşi despre conturul destinic al propriului lor teritoriu aflat, iată, la cheremul unor interese vremelnice de grup politic. Mai mult decât evident că praful şi pulberea istoriei se vor împrăştia năvalnic peste numele acelora care-şi vor aşeza, la ordin şi cu rânjet diabolic, semnătura pe certificatul de deces al României. Pentru că, a-ţi vinde esenţa pură a ceea ce te defineşte pe tine ca neam în numele unor interese mărunte de moment, înseamnă, nimic altceva decât crimă. Iar acest fapt este condamnat, după cum se ştie, de toate religiile pământului, indiferent de zona lor de sorginte.

Când Mihai Eminescu, pus la zid, la rându-i, prin telegrama trimisă de către Petre Carp lui Titu Maiorescu de la Viena, în care îi scria acestuia din urmă: „Şi mai potoliţi-l pe Eminescu!”, formula fraza: „În trecut ni s-a impus o istorie, în viitor să ne-o facem noi.”, cu siguranţă că nu putea previziona nicidecum permutările de borne topografice cu caracter deznaţionalizant ce au loc în prezent. Iar dacă se va adeveri că algoritmul de desfiinţare a României a început cu elan în anul Domnului 2011, atunci ar fi bine, după părerea mea, ca statuia maiestuoasă a lui Nicolae Ceauşescu să fie înălţată cât mai curând în capitala sa, Bucureşti (nu Budapesta), fiindcă simplul cizmar ajuns preşedinte avea multă demnitate în momente cheie ale propriului său mandat. O parte din arhitectura timpului ceauşist arăta cam aşa: erau dărâmate anumite biserici, dar ţara avea graniţe fixe şi era lipsită complet de datorii în momentul morţii fostului preşedinte. Schiţa momentului actual are următorul facies însă: se construiesc temple peste temple de orice rit, iar scufundarea în mâlul eutrofizat al datoriilor şi tendinţele vădite de destrămare a ei întrec orice închipuire.

Să fie, oare, procesul de regionalizare a României pasul decisiv către desfiintarea sa?!  Dacă da, atunci în mod cert că peste urmele de sânge ale Armatei Române din anii de foc, de foame, de păduchi, de lagăre şi de frig ’40 ori peste cele ale mulţilor poporeni nevinovaţi ucişi în tumultuosul decembrie al lui 1989 mirosul de ştreang înălţat la cer de curând de cetăţeanul Csibi Barna pe teritoriul românesc (prin „spânzurarea” păpuşii ce-l simboliza pe Avram Iancu – unul dintre elementele fundamentale ale identităţii poporului român) se va îndrepta ameninţător înspre însăşi beregata României reale ca stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil, unde, conform art. 2, alin. (2) din Constituţia sa: „Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.” Dacă nu, înseamnă că domnul academician Giurescu greşeşte, ceea ce îmi este cu neputinţă a crede, căci între profesorul Dinu Giurescu şi actualii guvernanţi diferenţa de calitate nu poate fi cuantificabilă în vreo unitate de măsură încadrabilă actualmente în SI (sistemul internaţional de unităţi de măsură).

Magdalena ALBU

13 iunie 2011

Intre esenţialism islamist şi culturalism occidental

Posted by Stefan Strajer On June - 11 - 2011

Intre esenţialism islamist şi culturalism occidental

Autor: Tommy Barbulescu (New Jersey)

Multiple feţe de creştini orientali.

In framântările care zdruncină societăţile lumii arabe, chestiunea comunitară constituie unul din punctele majore. Viitorul depinde in mare măsură de capacitatea de a inventa un nou contract social şi constituţional, care să fie întemeiat pe preeminenţa, în spaţiul public, a statutului de cetăţean prin transcenderea  apartenenţelor şi identităţilor moştenite din istoria regfonală , deşi  fără a le nega şi fără a fractura societăţile. În caz contrar, replierile comunitare şi confesionale riscă să accentueze dezintegrarea acestora din urmă, implicit să conducă la un regres substanţial mişcarea de emancipare politică, socială şi culturală. Dacă această descompunere comunitară, edificată pe exacerbarea tensiunilor confesionale a stat la baza proiectului “Noul Orient Mijlociu”, lansat de neoconservatorii americani în fuleul invaziei în Irak 2003, ea este în acelaşi timp un instrument, o unealtă, de care se servesc actori locali şi internaţionali în scop de putere, sau pentru a deturna, pentru a zăpăci, mişcările populare care aspiră la schimbări. Comunităţile creştine de diverse rituri, sunt în cea mai mare măsură afectate sub acest aspect. Egiptul oferă un exemplu deosebit de semnificativ în acest sens: Acuzaţiilor ridicate împotriva ministrului de interne al regimului detronat, (între timp condamnat la inchisoare) de a fi încercat să deturneze mişcarea populară, prin manipularea atentatului împotriva Bisericii “Doi Sfinţi” din Alexandria, au raspuns manifestaţii comune de preoţi şi imami. Iar în urma încăierărilor ce au izbucnit între egipteni copţi şi musulmani, în anumite regiuni rurale, după căderea regimului, s-au făcut auzie voci mai ales în Statele Unite, care cereau o “internaţionalizare a chestiunii copte”. Dar atât autorităţile guvernamentale interimare cât şi diriguitorii mişcărilor populare, au refuzat ideea, considerând-o drept  amestec în afacerile interne egiptene. Alte state arabe din Orientul Apropiat, sunt afectate de situaţii similare. Atentatul de la 31 Decembrie 2010 la Biserica Doi Sfinţi din Alexandria (21 de morţi), după cel care vizase Catedrala Notre Dame, în Bagdad la 7 Noiembire (46 de victime) a suscitat un oprobriu unanim, în ansamblul ţărilor arabe, cât şi în lumea întreagă. Intelectuali arabi au vorbit despre un sentiment de ruşine şi de consternare. Demnitari religioşi de confesiune sunită sau şiită în Arabia Saudită, Liban, au condamnat vehement atentatele împotriva bisericilor orientale. Fostul premier libanez Selim Hoss, sunit, consideră condamnările verbale drept insuficiente şi a lansat un apel de convocare a unei reuniuni arabe, în scopul de a curma orice tentativă de discordie. Iar fracţiunea Hezbolah din Liban a subscris la poziţia fostului premier printr-o declaraţie publică: “Cuvinte de consternare şi tristeţe sunt derizorii , în faţa tentativelor sângeroase de atac împotriva diversităţii socioreligioase în mai mult decât într-o singură ţară arabă, anume în Palestina”. Dar toate aceste reacţii nu au avut rezonanţă în mass media occidentale. Într-un context de confuzie intelectuală, focurile mediatice par să se fi blocat asupra soartei creştinilor orientali. Pe de altă parte locuri de cult irakiene, creştine sau musulmane, în speţă moschei şiite, devin cu regularitate teatrul unor băi de sânge, pe care ţara le-a  cunoscut de la invazia americană.

Vocabularul culturalismului combatant se reactivează: Minorităţile creştine ar fi oprimate pentru credinţa lor, ar fi supuse martiriului, persecuţiilor, împinse în infern, epurate. Ca atare, ar trebui ca Occidentul să apere cauza lor, adică să le protejeze. Numai că acest zăngănit de săbii, împănat cu gesturi  spectaculare compasional sortate, nu aduce absolut nicio soluţie la rezolvarea tragediilor cotidiene, ci dimpotrivă confirmă tezele  lui Bernard Lewis şi Samuel Huntington asupra şocului dintre civilizaţii şi religii. Dezordinea conceptuală, confundă personalitatea culturală şi identităţile sociopolitice, şi te face să-i consideri pe creştini un fel de corp izolat străin de mediu. Astfel, retorica asupra esenţialismului islamist şi cea asupra culturalismului esenţialist “occidental” îşi dau mâna şi se completează. Prima îi condamnă pe creştinii orientali ca pe un corp străin, alogen, a doua îi consideră reprezentanţi ai Occidentului  pe solul Islamului.

Cu toate astea, expresia “ creştini Orientali” nu acoperă o realitate uniformă. Acei creştini nu constituie un grup social autonom, şi cu atât mai puţin o etnie. Istoria lor nu este disociabilă de mutaţii, de amestec de rase şi de recompoziţii comunitare, care, de la Imperiul Bizantin şi Imperiul Otoman, trecând prin schismele de la Roma şi Constantinopol, prin Califatele dinastiilor Omeyade şi Abbasside au fasonat peisajul uman partajat, al populaţiilor din regiune.

Urbane sau rurale, acele comunităţi sunt răspândite pe ansamblul MACHREK  (Orientul Arab) dar sunt cu predilecţie prezente în Irak şi în Siria istorică (cuprinde Liban şi Palestina) cât şi in Egipt. Bisericile Orientale, ele însele, se repartizează după confesiuni în ortodoxă, catolică, sau de obedienţă romana, dar dotate cu patriarhate şi instituţii autonome, numite autocefale.

Etapă decisivă în raporturile dintre acele comunităţi şi Europa

Alianţa dintre Soliman cel Mare şi Francois I împotriva dinastiei Habsburg în secolul XVI, a pecetluit un ansamblu de convenţii aşa numitele “capitulări” care acordă cetăţenilor francezi în transit sau cu domiciliul în Imperiul Otoman, libertatea cultului, dreptul la comerţ şi libertate de mişcare. Iar consulii, sunt autorizaţi să regleze afacerile (litigii, succesiuni) concetăţenilor lor pe întreg teritoriul. Foarte curând extinse la alte puteri, în speţă Anglia, Austro-Ungaria şi Rusia, acele tratate formează baza juridică a unui îndelungat proces în care sunt împletite relaţii economice, comerciale, politice şi culturale diferenţiate, între puterile europene şi comunităţile constitutive ale imperiului, între care şi comunităţile creştine de obedienţă romană.

Legăturile consolidează autoritatea puterilor locale comunitare şi vor servi în acelaşi timp proiectelor europene de dezmembrare a imperiului, care se vor materializa la sfârşitul  primului război mondial, după o îndelungată eroziune, mergând din Balcani până în Egipt. 

La Londra, Paris, Berlin şi Viena, aspiraţiile coloniale sunt partajate, dar concurente. Sub numele “Chestiunea Orientului” o politică de ingerinţă, facilitată de datoriile financiare colosale contractate de “Poarta Sublimă” pe lângă băncile europene, serveşte drept pretext pentru protecţia minorităţilor, implicit pentru înăsprirea controlului asupra afacerilor otomane. In 1860,  in regiunea alpină Mont Liban, conflictele sociale se transformă  în masacre interconfesionale, Druzi – Maroniţi. La Damasc, ciocniri similare înregistrează un mare număr de victime în rândurile comuniăţii elene, ortodoxe. Un corp expediţionar trimis de Napoleon III  în Siria, restabileşte oarecum ordinea şi diviziunea administrativ-teritorială prin impunerea unui sistem numit “MOUTASSARIFAT”, sistem de echilibru între comunităţi sub controlul Puterilor şi al Porţii.

Munca de “sapă” se perpetuează în provinciile siriene, anume în Palestina, unde mii de misiuni engleze, ruseşti, austriece, germane vin sa-şi exprime simpatia pe lângă sultan,  dar în acelaşi timp sa dispute coroanei Franţei, porţiuni din protecţie. O fracţiune din elitele de clan şi-a manifestat interes în acea situaţie de dependenţă; pe de altă parte însă intelectuali proveniţi din comuntăţi creştine, îşi asumă, la rând cu intelectuali sirieni sau egipteni musulmani, un rol major în crearea mişcării “NAHDA”, de renaştere culturală şi politică arabă, inspirată de ideologii emancipatoare şi de noi curente din Europa. Aspiraţiile acestor elite erau emanciparea politică şi căile de acces catre ea. Dar Londra, şi Paris aveau alte gânduri pentru poparele din regiune. La 16 Mai 1916 guvernele britanic şi francez încheie un accord secret, cu asentimentul Rusiei imperiale, prin care îşi definesc sferele de influenţă şi control, în Asia Occidentală, după prăbuşirea Imperiului Otoman , aşteptată la terminarea primului război mondial. Acordul Sykes-Picot a divizat efectiv provinciile arabe din Imperiul Otoman. Guvernul ţarist rus, a fost parte minoră a acordului Sykes-Picot, iar după revoluţia din Octombrie 1917, bolşevicii au demascat acordul. Britanicii au rămas stingheriţi, Arabii consternaţi iar Turcii, încântaţi. Acordul Sykes-Picot şi  Declaraţia Balfour (1917) cu promisiunea britaniciilor de a favoriza crearea unui cămin evreu în Palestina, vor consacra partajul rămăşiţelor, între puterile europene, implicit marcând începutul dislocării Orientului arab. În lumea arabă ce a răsărit după descompunerea otomană, apoi după decolonizare, numai două state erau înzestrate cu profunzime istorică şi cu puternică structură naţională de etatism: Maroc şi Egipt, consolidate  de Mehmet Ali Pasha.

De origine albanez, ajunge commandant în armata otomană. Desi nu era  un naţionalist modern, el este considerat fondatorul Egiptului modern în lumina dramaticelor reforme introduse în sferele militară, economică şi culturală. Lupta anticolonială nu diferenţiază între musulmani şi copţi.

Preşedintele Gamal Abdel Nasser preia puterea la Cairo în 1952 împreună cu “ofiţerii liberi” şi consolidează sentimentul naţional racordând-ul cu naţionalismul arab. În schimb regimul succesorului său, Anvar Sadat, manipulează apartenenţele confesionale într-un context neoliberal devastator care aduce profit de cauză Frăţiei Musulmane. Aiurea, state se edifică în contextul voluntarist al luptei pentru independenţă. Pe acest fond, creştinii sunt parte implicată, anume atunci când puterile în stat subscriu la primatul cetăţeniei, ceea ce este ilustrat în cazul Siriei, Iordaniei şi Irakului republican. În Liban, sistemul instituţional se edifică pe mecanismele de asociere confesională,  în care comunităţile creştine organizate, îşi asumă un rol economic şi politic central, deşi nu fără stări de încordare. Tentativa preşedintelui Fouad Chebab de a angaja – după un prim război civil în 1958 – un proces de integrare naţională şi de lărgire a autorităţii statului, fără să atingă identităţile confesionale instituţionalizate prin mandatul francez, eşuează.  Începând din 1975 Libanul intră într-un proces de confruntare sângeroasă, intrerupt sporadic de armistiţii mai lungi sau mai puţin lungi, şi devine de fapt , un abces de conflicte regionale şi internaţionale. Odată cu şocul ocupaţiei americane în Irak, situaţia pare să evolueze. Un nou mecanism de dislocare de tip colonial pare să se pună în mişcare, pe fondul instituţionalizării confesiunilor ca bază de etatism, printr-o repartizare a puterilor funcţie de comunităţi. Acel mecanism încurajează replieri gregare sub imperiul actelor de violenţă cu adresă şi al  temerilor. Starea de anxietate a populaţiilor este întreţinută de faptul înrudirii între noua strategie de dislocare americană şi cea recurentă, a statului Israel, care prevede că toate statele arabe trebuie demontate şi fragmentate în mici unităţi. Sinodul Bisericilor orientale de obedienţă romană întrunit în octombrie 2010, a scos în evidenţă această stare de teamă şi îngrijorare,  insistând asupra soartei creştinilor din Palestina, obiect de discriminări metodice urmărind să-i constrângă la exil. Pentru creştinii orientali, Palestina rămâne determinantă.

Simbolismul Ierusalimului şi angajamentul politic al creştinilor palestinieni în mişcarea naţională sunt explicative. Dar dincolo de particularităţile culturale, ce a marcat comunităţile creştine din Orient, este marele joc politic  regional. Strategia de dislocare condusă de Statele Unite a reactualizat în mod cert metodele puterilor europene din secolul XIX deşi terenul este prea puţin omogen. Fracturile politice ale Orientului arab traversează comunităţile creştine sau cele musulmane. La creştinii orientali dezastrele expediţiei irakiene au suscitat prize de conştiinţă care ating atât Bisericile, cât şi domeniul secular. Papa copt, Chenouda III, a criticat energic fostul regim egiptean pentru a se fi complăcut faţă de Israel şi Statele Unite. În Liban, importante comunităţi creştine anume maronite, sunt aliate cu fracţiunea Hezbolah, iar în Palestina,  creştini se regăsesc în majorităţi municipale conduse de Hamas.Toate aceste încercări, nu pot avea un răspuns comunitar sau confessional; ele privesc societăţile în ansamblul lor şi cheamă la un răspuns laic, comun. Iar acesta este indisolubil legat de procesul reinventării cetăţeniei. Este vorba, în acest caz, de una din marile mize ale dinamicei polimorfe, care zdruncină astăzi  societăţile arabe şi statele lor.

Tommy Barbuluescu

New Jersey  May 15-11

source WEB

 

 

 

Muhammad Ali Pasha al-Mas’ud ibn Agha (Arabic: محمد علي باشا‎, Mʋhɑm̑ɑd Oɑlí Báşá) (Mehmet Ali Pasha in Albanian; Kavalalı Mehmet Ali Paşa in Turkish)[2] (4 March 1769 – 2 August 1849) was an Albanian commander in the Ottoman army, who became Wāli, and self-declared Khedive of Egypt and Sudan. Though not a modern nationalist, he is regarded as the founder of modern Egypt because of the dramatic reforms in the military , economic and cultural spheres that he instituted. He also ruled Levantine territories outside Egypt. The dynasty that he established would rule Egypt and Sudan until the Egyptian Revolution of

 

Acordurile Sykes-Picot-Sazonov (1916) The Sykes–Picot Agreement of 1916 was a secret agreement between the governments of the UK and France,[1] with the assent of Imperial Russia, defining their respective spheres of influence and control in Western Asia after the expected downfall of the Ottoman Empire during World War I. It effectively divided the Arab provinces of the Ottoman Empire outside the Arabian peninsula into areas of future British and French control or influence. [2] The agreement was concluded on 16 May 1916.[3] The terms were negotiated by the French diplomat François Georges-Picot and British Sir Mark Sykes. The Russian Tsarist government was a minor party to the Sykes-Picot agreement and when, following the Russian Revolution of October 1917, the Bolsheviks exposed the agreement, ‘the British were embarrassed, the Arabs dismayed and the Turks delighted.’ [4

 

12 martie 2011 – JAPONIA!

Posted by Stefan Strajer On March - 14 - 2011

12 martie 2011 – JAPONIA!

 Autor: Gheorghe A. Stroia

Aş începe, prin a vă mărturisi că este imposibil să nu fii puţin tulburat de evenimentele cosmice, astrale, ori cum le veţi dori spune, evenimente care (deşi mulţi dintre oamenii noştri de ştiinţă se grăbesc să ne lămurească de neînsemnătatea sau mai bine-zis de ordinaritatea lor) se întâmplă. Mai rău este că pagubele şi urmările unui dezastru de astfel de proporţii afectează una dintre cele mai tehnologizate şi mai disciplinate ţări de pe mapamond: JAPONIA – ţara Soarelui-Răsare sau Ţara cireşilor în floare. Dacă o ţară – în care disciplina în construcţii este de fier şi încălcarea oricăror abateri de la proiecte aduce în mod cert pierderea libertăţii – este atât de grav afectată, atunci vă rog să vă gândiţi ce s-ar întâmpla cu ţărişoara noastră, în care fiecare a construit după bunul plac şi de multe ori după reţete ori cu ingrediente proprii?

Eu, personal, nu doresc să sperii pe nimeni, dar haideţi să stăm strâmb şi să judecăm drept realitatea românească! La noi, dacă în normativele din construcţii, un beton trebuie să conţină (să zicem) 350 kg ciment, atunci ce se întâmplă cu rezistenţa blocului astfel construit dacă:

  • 50 kg de ciment (un sac) l-a furat inginerul?
  • 50 kg de ciment (alt sac) l-a furat şeful de echipă?
  • în medie 50-90 kg ciment (câteva roabe) le-au cărat muncitorii, ca să-şi cumpere ţigări?…şi lista cu descompletările făcute reţetei de betoane poate continua.

Cam aşa stau lucrurile şi nici nu vreau să mă gândesc la reala structură “de rezistenţă” pe care o au zecile de imobile, în care locuiesc poate mii de suflete, care n-au avut bani să-şi cumpere terenuri, pe care să-şi construiască vilele “fără număr” la care s-ar respecta reţeta betonului din proiect.

Gândiţi-vă la o realitate simplă a Japoniei de astăzi: există laboratoare în care se testează rezistenţa la seism, tsunami(etc) a unor modele de clădiri la scară 1:1, după care se aplică rezultatele studiilor în practică. Şi cu toate acestea…dezastre, dezastre.

În pofida acestor evenimente sumbre de ordin astrologic, cosmic, teluric – ce se întâmplă şi se succed cu o viteză uimitoare (având în vedere că raportarea lor se face la o scară macro) – eu cred că românii şi România sunt totuşi păziți de către cineva, care mai împrumută de la Sf. Petru, din când în când cheile Grădinii Raiului, ca să-şi primească compatrioţii, pelerini către eternitate. Mai cred încă despre România, că este grădina Maicii Domnului şi că acum, în vremurile acestea grele, ne mai aruncă din când în când, câte un colţ de năframă, sub care să ne ascundem de vitregii. Citeam (reciteam deunăzi) o carte, care pe mine m-a marcat profund: Biblia şi al Treilea Război Mondial (Profeţiile lui Sundar Singh), în care se spune că România este o ţară protejată de Dumnezeu. Sper, sper şi iar… sper. Haideţi să sperăm împreună, căci doar atât ne-a mai rămas! Din cele douzeci şi trei de milioane de speranţe, vom face împreună o SPERANŢĂ MARE, care ne va face mai puternici, sau ne va face suferinţa mai uşoară. Vă rog, vă implor să nu disperaţi, închideţi toate sursele de perturbare pe care le deschideţi (cică să mai aflați ştirile), găsiţi-vă timp pentru voi, fiţi mai buni şi veţi vedea că vom fi la adăpost! Dumnezeu ne va proteja! Trebuie să ne protejeze! Să protejeze dacă se poate lumea întreagă şi aşa va proteja şi România. Ieri am comemorat victimele atentatelor de la Madrid, azi ne rugăm pentru victimele dezastrului din Japonia. Tot astăzi – ACUM! – să ne rugăm şi pentru România! ÎMPREUNĂ! ÎMPREUNĂ VOM REUŞI!

Acestea toate, ca să ne aducem aminte cuvintele Sfintei Scripturi, care spune : “Căutaţi-l pe Dumnezeu în vreme de pace, ca să nu vă uite nici El în vreme de război!

Gheorghe A. Stroia – 12 MARTIE 2011

Discursul lui Nigel Farage in Parlamentul European

Posted by Stefan Strajer On February - 24 - 2011

Discursul lui Nigel Farage în Parlamentul European

Autor: Vasile Zarnescu (text supus publicarii)

Discursul original aici:

 http://www.youtube.com/watch?v=Fyq7WRr_GPg&feature=player_embedded

 
„Aşadar, bună dimineaţa, D-le van Rompuy!

Sunteţi deja de un an pe post şi în acest timp a început întreaga construcţie să se sfărâme, haosul domneşte şi banii sunt pe terminate. Ar trebui să vă mulţumesc… Poate ar trebui să vă facem purtătorul de drapel al euroscepticilor. Uitaţi-vă, totuşi, în această dimineaţă, prin jur, aici, în parlament. Priviţi, pur şi simplu, aceste feţe. Priviţi această frică, această furie. Bietul Barroso arată de parcă ar fi văzut vreo stafie! Până şi dumneavoastră începeţi să înţelegeţi că jocul Euro s-a terminat. Dar în disperarea dvs. încercaţi să vă salvaţi, totuşi, visul, prin lichidarea ultimelor urme de democraţie din sistem. Şi este aproape clar că nimeni dintre dvs. n-a învăţat nici măcar un minim minimorum. Ştiţi, chiar dvs., D-le Rompuy, susţineţi că Euro ne-a adus stabilitate. Chiar aş putea să vă aplaud umorul în această situaţie, dar nu avem cumva, de-a face cu o mentalitate de buncăr? Ştiţi, fanatismul dvs. a devenit acum vizibil pentru toată lumea. Spuneaţi că este o minciună să susţii ideea că statele naţionale ar putea exista într-o lume globalizată a secolului al 21-lea. Ei bine, asta s-ar potrivi Belgiei, unde de 6 luni nu mai există guvern. Dar nu şi nouă, celorlalte state. În fiecare stat membru al acestei uniuni – şi de aceea vedem frica întipărită pe feţele voastre – spun oamenii din ce în ce mai răspicat: nu vrem acest drapel, nu vrem acest imn, nu vrem această clasă politică, vrem ca toată această afacere să ajungă în lada de gunoi a istoriei.

La începutul anului am avut parte de tragedia greacă, iar acum se repetă situaţia cu Irlanda. Desigur, ştiu că prostia şi lăcomia politicienilor irlandezi îşi are partea ei semnificativă de vină. Dar Irlanda n-ar fi trebuit să adere niciodată la Euro (UE – n. trad.). Asta v-a adus dobânzi mici, un fals boom şi un faliment colosal. Şi care este reacţia faţă de dvs.? În timp ce coaliţia voastră de guvernământ se rupe, auzim că nu s-ar cuveni să faceţi noi alegeri pentru conducere. Comisarul Wren a spus chiar aici că noi alegeri ar fi acceptate doar după ce veţi aproba următorul buget. Păi, cine dracu’ vă credeţi?!

Cu adevărat, sunteţi foarte, foarte periculoşi! Obsesia voastră de a crea cu orice preţ Statul-Euro duce la concluzia că vă bucuraţi să îndepărtaţi democraţia. Se pare că vă face plăcere să condamnaţi mii şi milioane de oameni la şomaj şi sărăcie. Nenumărate milioane de oameni trebuie să sufere pentru ca voi să vă visaţi mai departe visul Euro!

Ei bine, nu va funcţiona. Pentru că Portugalia, cu muntele său de datorii de 325 procente din BIP, va fi următoarea pe listă. Şi după aceea socotesc că va urma Spania. Iar ajutorul financiar pentru Spania ar trebui să fie de şapte ori mai mare decât cel pentru Irlanda. Şi atunci va fi casieria goală. Mai mulţi bani nu vor exista!
Dar problema nu se limitează doar la economie. Pentru că, dacă le răpeşti oamenilor identitatea şi democraţia, la final nu le mai rămân decât naţionalismul şi violenţa. Nu pot decât să sper şi să mă rog ca Pieţele (economico-financiare – n. trad.) să dea la o parte Proiectul Euro, înainte să se ajungă aici.“

By Simona Botezan, Washington D.C.

 

Un cutremur cu magnitudinea de 6,3 pe scara Richter s-a produs marţi, 22 februarie 2011, în oraşul Christchurch din sudul Noii Zeelande.

 

Este al doilea cutremur de mare intensitate produs în Noua Zeelandă în ultimele 6 luni, după cel cu magnitudinea 7,1 din septembrie 2010. Cel puţin 65 de oameni, dintre cei 350.000 locuitori ai oraşului, şi-au pierdut viaţa marţi seara la Christchurch. Cutremurul devastator, urmat de cel puţin patru replici în tot atâtea ore, a transformat oraşul în ruine.

 

Adâncimea foarte mică la care s-a produs seismul, de numai 4 kilometri, a alimentat gradul uriaş de distrugeri din Christchurch şi localităţile învecinate. Nouă clădiri s-au prăbuşit total, iar multe altele au suferit daune parţiale. Asfaltul şoselelor a crăpat în  multe locuri, au izbucnit incendii, iar conductele rupte au provocat inundaţii.

Mai mult de 100 de persoane, inclusiv o duzină de vizitatori, studenţi japonezi, sunt prinşi între ruinele oraşului. Echipele de salvare cu câini dresaţi s-au răspândit în întregul oraş în căutare de supravieţuitori, dintre care unii au trimis mesaje text sau apeluri telefonice de sub dărâmături.

Curentul electric, apa şi gazele au fost oprite în oraş, aeroportul internaţional a fost închis, la fel şi traficul feroviar. Potrivit poliţiei locale, pasagerii a doua autobuze, peste care s-au prăbuşit clădiri, şi-au pierdut viaţa.

Autoritatea de transporturi din Noua Zeelandă a declarat pentru TVNZ că nu a putut contacta angajatii din Christchurch şi din tunelul Lyttleton, situat în apropiere de epicentru. Cutremurul a dizlocat chiar şi o bucată masivă de gheaţă din cel mai mare gheţar din Noua Zeelandă, situat la 120 mile est faţa de Christchurch.

Turla impunătoare din piatră a unei catedrale catolice s-a prăbuşit în centrul oraşului, iar în vecinatatea ei zace o clădire cu patru nivele, dărâmată în întregime în câteva secunde, ca un castel de cărţi. O clădire cu  mai multe etaje, Pyne Gould Guinness, în care lucrau mai mult de 200 de muncitori, s-a prăbuşit şi un număr necunoscut de oameni au fost prinşi în interior. Echipele de salvare au târât oameni răniţi grav din moloz, majoritatea lucrători care se aflau in birouri. Mulţi erau plini de sânge. Ţipetele celori încă prinşi sub dărâmături se auzeau de afară. 
 
Gheţarul Tasman, situat în Alpii de Sud, a fost zguduit de cutremur şi aproximativ 30 de milioane de tone de gheaţă s-au prăbuşit şi au format iceberguri în lac. Gheaţa care a căzut în lac a provocat valuri de până la 3,5 metri, care au măturat în sus şi în jos lacul timp de 30 de minute.

 “Este o scenă de devastare totală”, a declarat prim-ministrul John Key la câteva ore după cutremur. El a confirmat că numărul morţilor ar putea creşte în următoarele zile şi că: “Am putea fi martorii zilei cele mai întunecate din Noua Zeelandă.”

Primarul Bob Parker a decretat stare de urgenţă în regiune şi a cerut oamenilor să folosească telefoanele mobile numai pentru urgenţe. “Guvernul este dispus să utilizeze tot ce se poate în scop de salvare”, a declarat viceprim-ministrul neozeelandez. Echipele de salvare continuă să scoată numeroşi răniţi de sub ruinele clădirilor dărâmate. Australia a trimis o echipă de salvare de 40 de persoane pentru a susţine eforturile de recuperare a sinistraţilor.

 

Presa locală scrie că distrugerile sunt mai puternice decât la seismul de 7,1 produs în aceeaşi regiune în septembrie anul trecut. Cunoscut în Noua Zeelandă ca Oraşul Grădină, Christchurch avea un patrimoniu din secolul al XIX-lea, moştenit de la fondatorii săi, vorbitori de limba engleză. Un râu de mică adâncime, Avon, trece prin centrul oraşului, traversat de linii de tramvai istorice şi punctat cu arhitectură gotică, parcuri şi cafenele.

Cutremurul care a produs cele mai multe daune în Noua Zeelandă a fost cel care a lovit nordul ţării în 1931, la Hawke’s Bay, North Island şi care a ucis cel puţin 256 de persoane.

Surse: Associated Press; CNN; Fox News; ABC News.

Surse foto: The Christian Science Monitor, New Zeeland; Reuters

 

AVERTISMENT PENTRU 2012!!!

Posted by Stefan Strajer On February - 5 - 2011

AVERTISMENT PENTRU 2012!!!

 

Autor: Adrian Botez

 

A zecea scrisoare “la un prietin”: cioclul Jeffrey Franks şi aghiotanţii lui William Brânză…

 

De data aceasta, scrisoarea mea nu va mai avea un destinatar unic şi precis determinat. De data aceasta, scrisoarea mea va avea ca destinatar pe oricare dintre co-naţionalii mei români din România, care nu e ciocoi nesimţit, mârlan şi căpuşă scârboasă şi trădător şi nemernic, ci este om de treabă, „om ca toţi oamenii” (cât de rari par a fi devenit aceştia…dar asta, pentru că oamenii cinstiţi şi muncitori nu complotează, deci nu se cunosc între ei, şi pentru că au uitat complet de autentica forţă a solidarităţii întru lupta contra răului!), va avea ca destinatar pe cel care nu şi-a pierdut, complet, „busola” Duhului (în aceste vremuri de furtună…demonic chibzuită şi de haos satanic-premeditat!) – dar care nici mult nu mai are!

 

…Da, haosul demonic, un Haos Premeditat s-a instaurat în această ţară, vândută de iude şi dată spre prăduire, spre sclavie neo-colonială, celor răi!

…Când eşti pe cale să pleci din ţară, să-ţi iei câmpii, oriunde, numai să nu mai rămâi în locurile care, din „natale” (ţara-mamă…PATRIA), au devenit sinonime cu „infernul”, cu „mizeria” îndobitocitoare şi înrobitoare şi cu „nelegiuirea absolută” (scursă şi târâtă reptilin, peste capetele oamenilor, ca un torent de noroi şi de zoaie scârboase…) – să-ţi iei câmpii din pricina sărăciei fără nicio limită, fără nicio perspectivă de ameliorare, ci având deasupra gâtului tău „sabia lui Damocles” a înrăutăţirii (…fără motivaţie şi fără limite!) a vieţii („…veţi fi disponibilizat, începând din data cutare…Motivaţia: fără motivaţie”…!!!), cu coeficienţi care cresc, zilnic, spre valori coşmareşti, pe care le resimţi ca tinzând spre infinit… –  coeficienţi care până şi în cifre sunt ameţitori…d-apoi în traiul tot mai halucinant de umilit, chircit de spaime inexprimabile  – … tot mai vid de rosturi, posomorât de infiltrarea masivă, enormă, de inutilitate, întunecat la Duh şi, progresiv, terorizant până la urlet de exasperare… –  când eşti pe cale să te sinucizi, tot şi mereu, din aceeaşi cauză – mizeria! – materială şi morală… – la care se adaugă, în avalanşă, mii de alte umilinţe, hărţuirea de zi cu zi, din partea a tot felul de viermi (puţind a putrefacţie şi a desfacere apocaliptică), puşi în posturi oficiale, de decizie asupra vieţii tale…când te sufoci de nedreptăţi, jigniri şi, mai ales, abuzuri de o violenţă şi insolenţă de neîndurat…nu-ţi mai pasă de nimic, ai în tine o disperare şi o sete de dispariţie, care (cel puţin aşa ţi se pare…) nu va putea fi potolită decât prin moarte…: să ucizi sau să te sinucizi…! Deci:

Dragul meu frate şi prieten,  prieten şi frate, Românule –

Mă adresez ţie, în acest ceas de mare cumpănă a existenţei tale (…în aceste clipe negre aflu şi de plecarea la cele veşnice a încă unui Scut de Duh, al Românilor României, IPSS Bartolomeu Anania… – Dumnezeu să-l ierte şi să-l rânduiască spre paza şi ocrotirea Neamului Românilor, pe care l-a iubit cu tot focul inimii sale măreţe, eroice – Neam pentru care s-a frământat până la buza mormântului…!!!) – …în acest ceas al existenţei tale din ce în ce mai mizerabile şi mai LIPSITE DE ROST ŞI ORIZONT!!! – existenţă care nu e decât expresia individuală a ceea ce, la palierul următor, se numeşte „popor românesc”…: existenţa asta cumplită, în lipsa de sens, de ieşire spre Lumină, scoate în evidenţă, mai clar decât oricând, întunecarea Revelaţiei Neamului Românesc.

Mă adresez ţie, celui care poate, acum, în această clipă, eşti năucit de ecranele de televizor ori de cele de Internet. Mă adresez ţie, bunule, cinstitule lucrător întru bine român, care te simţi umilit, năpăstuit…şi nu ştii încotro să-ţi îndrepţi nemulţumirea şi încotro – nădăjduirea!

Tu, bunul meu  prieten şi frate (în ordinea asta, pentru că, uneori, un prieten poate fi mai aproape de Duhul tău decât chiar cei de-un sânge şi-un „clan” cu tine!), eşti umilit şi crunt batjocorit în sclavie, deşi te tragi din Neam de Sfinţi Împăraţi Asăneşti şi din Neamul Sfânt-Regal al lui Boirebista şi Decebal, apoi din cel, la fel de Sfânt-Regal, al Muşatinilor şi Basarabilor!

Dar puţin îţi mai pasă ţie, acum, de „ascendenţa” ta, dacă nu poţi să ai, la rându-ţi, decât nişte descendenţi fără niciun orizont de speranţă socială şi spirituală! Şomeri, analfabeţi, imorali, cerşetori, poate chiar sinucigaşi…sau ucigaşi!

Orbi, din orbiţi…!

…Puţin îţi mai pasă ţie de străbunicii/strămoşii tăi, puţin îţi pasă de cât de deştepţi şi de epopeici fost-au ei, în existenţa lor terestră, cât de nobili şi…au fost ei! – …când nu ai cu ce plăti chiria, ratele, lumina şi căldura…apa şi canalul…când nu ai mâncare să pui, AZI, pe masă, copiilor tăi…(care nu arată deloc a copii de împăraţi şi de regi, ci a strigoi jalnici, a muribunzi palizi şi cu vocile stinse de spaimă…că-i văd pe părinţii lor nu calzi, iubitori, ci cu ochii tulburi de năuceală, ca la nebuni! ) …că tu poţi să mai rabzi (dar ei, copiii tăi, nu!), încă vreo săptămână, de foame, până vreun borţos de „filantrop” îţi va zvârli, iar, un coltuc de pâine…un borţos şi criminal care-şi spală banii din hoţii, prin „instituţiile de binefacere”, ridicate prin furtul muncii tale cinstite (cu sudoare şi responsabil împlinite!)  şi prin hăcuirea şi trădarea ţării, patriei…!

Azi este interzis să mai rosteşti cuvântul „patrie”, fără să suporţi sancţiunea râsului batjocoritor…

…Tu, bunul meu prieten şi frate, care te simţi năpăstuit, deşi n-ai furat (tocmai pentru că n-ai furat!), n-ai nedreptăţit (tocmai pentru că n-ai nedreptăţit!), n-ai fost „om fără Dumnezeu” (tocmai pentru că n-ai fost „om fără Dumnezeu”!), ci, dimpotrivă, zi de zi şi ceas de ceas ţi-ai ţintuit gândul şi inima spre Cerurile Luminii…şi, totuşi, ai aşteptat ani mulţi, tare mulţi, mult prea mulţi, pentru o sărăcie de viaţă, scurtă şi chinuită… – şi n-a venit, de sus, încă, izbăvirea! Nici măcar o licărire…

…Mai poţi gândi? Atunci, poate că-ţi vei aminti că nu eşti „de capul tău” trimis în această „Vale a Plângerii”, că, aici, în infernul ăsta (singurul infern!) ai fost trimis de Cineva…Îţi sunt simţurile şi inima amorţite, de frig, foame, de umilinţă fără capăt şi de hărţuire cinică, drăcească…dar, te rog, trezeşte-ţi viaţa din tine şi amintirea de tine…!

Nu-ţi pierde Sfânta Nădejde! Că şi El a îndurat multe… –  scuipaţi, batjocură, biciuire, răstignire…pe nedrept! – …şi, de 2000 de ani, te tot îmbie spre Altă/altfel de  viaţă/vieţuire decât asta!!!

 

Mânie-te, loveşte-l, cât poţi de puternic,  pe diavol! – dar nu te preda, nu te preda, cu niciun chip! Nădăjduieşte…şi priveşte în jurul tău…să vezi câţi sunt ca tine, căzuţi pe brânci de trudă şi disperare! Şi du-te şi-i ridică din neputinţă, şi uniţi-vă…să ne unim cu toţii,  în lupta contra diavolului slăbiciunii şi trădării de neam!!!

…Fireşte – nădejduieşte în Hristos-Dumnezeu, iar nu în ticăloşii „închipuiţi” de diavol: escroci, găinari, trădători, lupi singuratici sau strânşi în haitele „partidelor politice” (de orice „culoare” ar fi ele!!! – Dumnezeu e totul, dumnezeu nu e „parte”, nu „e-n gaşca”, unuia sau altuia!!!)… sau cocoţaţi ca scroafele, cu boturi hulpave şi rânjitoare (cu colţi ascuţiţi de răbdarea ta, nefiresc de lung somn şi amorţeală…), în Copacul Ţării Româneşti, drept nevrednici, băloşi, urduroşi… –  peste fire de iresponsabili şi batjocoritori conducători, aduşi de vânturi rele (…şi lăsaţi să trâmbiţeze victoria Satanei, de pe Crăcile Copacului Ţării)!

…Şi, mai ales, fii treaz cu Duhul şi nu asculta cânturile de sirene, ale agenţilor politruci, ale lingăilor de partid, ori din ce direcţie vor fi venind ele! Nimeni, din lumea cezarică a veacurilor din urmă, nu vrea binele altuia…deşi au urlat, ca fiarele codrului, că ei apără…”drepturile omului”! – …da, drepturile mizeriei egoiste, de fiară, şi ale sclaviei către diavolul iresponsabilităţii şi trădării şi atotuciderii, din popor în popor, din veac în veac, de-a pururi! Nimeni, din lumea cezarică, nu vrea decât putere nemeritată, de impostor criminal, precum şi bani, mereu bani însângeraţi de crimele trădării şi uciderii de frate!

Cain stăpâneşte, azi, cu mai multă turbare decât oricând, văzduhurile otrăvite de ruşinoasă şi inutilă moarte şi de strigăte de bâlci şi de ţipete sabatic-dezmăţate!

…Prietene drag şi frate, Românule, eşti, zi de zi şi pe căi „legale” (da, sunt date, de către Satana, „LEGI” – „LEGI” care contrazic, flagrant, şi bunul-simţ, şi orişice unitate de măsură umano-dumnezeiască! – „LEGI” pe dos decât Legea lui Dumnezeu!), jefuit, de toată munca ta, de toată agoniseala ta, câtă brumă va fi fost, dacă va fi fost…– prin biruri absurde! Şi nu vezi, măcar un bănuţ, din ce ţi s-a furat (cu neruşinare şi cu anasâna!), ducându-se spre vreun bine pentru tine, ori pentru cei ca tine!  – spre vreo Facere spre Fiinţa de Lumină a României!

Toţi banii furaţi de la tine, din salarii şi din pensii, se duc spre „campania pedelistă”, spre campania alegerii sfruntate şi prosteşti şi oarbe, a dracului, şi în 2012!!!

Cel puţin, Dracul aşa (se) plănuieşte…

…România este jefuită şi distrusă, prăbuşită cataclismic, de monştri cu chip de om…şi ni se zice că aceasta se face…”spre binele nostru” (da, să fie şi pentru prohodirea noastră şi a ţării… –  dar nici măcar aşa nu va fi: diavolul are în gând să ne arunce, direct şi fără „parlamentări”, în abisurile Râpei, şi pe noi, şi România-Grădina Maicii Domnului…aşa visează el, cu mare desfătare!)… – „binele obştesc”:  că „vor veni investitori străini în România”…şi când tu replici că România şi aşa e jefuită cumplit de „ai ei”, nu mai e nevoie şi de … „ajutor extern”…să  „ ne pună pe chituci” cu totul, definitiv şi irevocabil … – …că, în definitiv, orice ţară, deci şi România, se poate ţine pe picioarele ei, numai să nu moară Duhul de Gospodar al Poporului Românilor (…că deja nu se mai văd nici roadele pământului, deja, în Patria Grâului, se anunţă Lupii Pustiului şi ai Foametei Fără de Capăt!) , ţi se răspunde, cu profund dispreţ, că eşti nebun, că eşti depăşit, că lumea de azi nu mai permite niciunui popor să trăiască singur, ci fiece popor „este obligat să intre în Hora” Sălbatică a Globalismului…că „ei” (?!) trebuie să-şi respecte „angajamentele” (faţă de DRACUL!!! – de care „angajamente”, semnate cu sângele tău, ţie nimeni nu ţi-a spus, despre care nimeni nu te-a întrebat…doar că, dintr-odată, te-ai trezit siluito-vampirizat şi te „colorezi” ca…turta de ceară!!!)  – „angajamente” malefic-obscure (…mistice ca bezna, precum vrăjile cele cu pirostriile făcute!) faţă de organisme internaţionale care nu ştiu altceva decât să născocească noi metode de a călca în picioare, de a batjocori şi umili, de a jefui cu seninătate şi a distruge cu cinism, toate popoarele lumii…pe tine, în primul rând!!!

…De ce „în primul rând”?! Pentru că tu eşti din Popor Ales de Hristos-Dumnezeu, Poporul Lui Dumnezeu (oricum ţi s-a zis şi ţi s-ar zice: „get”/Poporul Lui Dumnezeu, „dac-daoi”/Poporul Căii Celei Drepte, „trac”/Poporul Luminoşilor/Frumoşilor-Îngeri, Arhangheli…până la Heruvi şi Serafi, „vlah/valah”/Poporul Misterului Ascuns al Creaţiei, „român”…de la Ramania -Ţara lui Rama-Soarele Luminii Veşnice!). Şi asta este peste durerile şi înceţoşările şi uitările noastre, cele pline de cicatrici şi de balele spurcate ale diavolilor care veşnic ne muşcă, pentru ca nu cumva să ni se-nchidă, vreodată, rănile, şi să îndrăznim să mai fim oameni-fii de Dumnezeu şi fraţi de Hristos, cu frunţile împungând Cerul!!!

…Ce-i de făcut? Să ne ridicăm! Să lovim diavolii, chiar în cloacele lor, zise „palate”!!! Să refuzăm să mai trăim (ca să ne moară sufletul şi Duhul!) după „legile” date de ei, ci să le impunem noi, fie şi cu forţa, legea lui Dumnezeu!!! Se cheamă, cu nume cărturăresc, „nesupunere civilă”!!!

…Dacă nu vom face, cu grăbire, gesturile de dezrobire (faţă de frica şi faţă de slăbiciunile noastre!) – atunci, grabnic, se vor plodi fără de număr, diavolii, şi ne vor murseca încă şi mai cumplit şi cu mai mare satisfacţie, pentru pântecele lor nesătul şi înspăimântător înmulţit: iată cum, venit/trimis din beznele Apusului, de la FMI-ul dezintegrării Europei, pitt-bull-ul Jeffrey Franks (un nimicuţa pe lumea asta! – dar dacă-l laşi pe dracul să ţi se cocoaţe-n spinare…şi-l şi gâdili sub guşă, precum oligofrenul de Ministru al Muncii…atunci, cine-i de vină?!) ricanează, el …„glumeşte!”, vezi, Doamne! – a ajuns dracul să „stea la prujeală” cu cei puşi în cazane, la fiert şi clocotit…Jeffrey Franks, cu colţii sclipind, bucuros până la delir de moartea noastră „izbândită pe trei sferturi” (nu doar din…”comparaţia… metaforizată”!):

Jeffrey Franks a glumit, miercuri, la întâlnirea de la CES, comparând România cu un mineralier care în urmă cu doi ani era răsturnat şi în prezent este ruginit, iar pentru viitor, cu o şalupă ultraperformantă ca viteză, dar foarte mică, a spus preşedintele UGIR-1903, Cezar Corâci. (…)

Preşedintele “Cartel Alfa”, Bogdan Hossu, spune că i-a răspuns şefului misiunii FMI la Bucureşti, Jeffrey Franks, că pe şalupa prezentată de el încap doar un sfert dintre români, ceea ce înseamnă că în urma reformelor restul de trei sferturi nu vor mai avea loc” (cf. Monitorul de Suceava, 26 ianuarie 2011).

…Cine e, la urma urmei, şi ce floare-nfloreşte Franks ăsta, cioclul FMI-ului…hiena FMI-ului?! Este „asasinul de serviciu” (i se mai zice „asasinul economic”…) al FMI-ului, şi-l trimit satanele, mereu, tocmai acolo unde urmează să mai pună încă un popor pe năsălie (e un fel de Demon al Sângelui, IRINWE!- pentru că altfel nu se explică filiaţia lui din Loja Satanistă „Craniu şi Oase”/ “Skull & Bones”, în care sunt formaţi/instruiţi, întru ale demonismului, toţi viitorii preşedinţi ai SUA!!!):

Am citit in carti definitia asasinului economic, dar niciodata nu ni-l putut inchipui aievea. Si Agentia de Investigatii Media a tratat subiectul, iar la vremea respectiva ni s-a spus ca batem campii. Iata ca asasinul economic al FMI si-a aratat in fine fata, s-a devoalat. Este acelasi care a contribuit la criza majora din Argentina, din 2001. Apoi, la prabusirile economice din Ecuador, iar recent, la anihilarea economiei din Ucraina, dupa 2004, odata cu venirea “portocaliilor” la putere. De la finele lui 2008, Jeffrey Franks s-a mutat la alti “potocalii”, odata cu noile alegeri, si si-a pus amprenta pe criza economica din Romania, incepand cu 2009. Situatia in care se afla tara, indatorarea fata de FMI, faptul ca Franks este adevaratul conducator al Romaniei se vede cu ochiul liber. Tara a intrat cu un picior in groapa, iar groparii sunt Franks si reprezentantul Romaniei la FMI, Mihai Tanasescu. Care Mihai Tanasescu, cel mai probabil, asa cum anunta AIM la inceputul anului, ar putea deveni urmatorul premier al Romaniei.

Conform Jeffrey (Jeff) R. Franks, MPA ’88: “In 1997, Jeff moved to work on Latin American countries. He was desk economist for Argentina” (n.n.: în 1997, Jeff s-a mutat în America Latină. El a fost desk economist pentru Argentina). Apoi a ajuns in Ecuador, dupa aceea in Paraguay, iar inainte de Romania s-a ocupat de Ucraina. In Paraguay s-a ocupat de criza serioasa care afecta tara, de datoria uriasa la FMI care a rezultat in urma acestei crize economice. La fel cum acum administreaza datoria uriasa a Romaniei.

Franks provine din gasca de la Princeton, dintr-o “fratie” de temut pe plan mondial: The Order Of St. Anthony, cu patronul Sf. Anton din Egipt, o societate secreta infratita cu celebra Skull and Bones de la Yale (unde exista si o ramura numita Sigma – The St. Anthony Hall), cu o emblema la fel de infricosatoare, desi in aparenta societatea respectiva s-ar ocupa cu serate literare intr-o cladire straveche, intretinuta de fratie (foto dreapta). Despre  Skull & Bones, ca si despre The Order Of St. Anthony se spune cafac parte din pepiniera Illuminati si pregatesc elitele care sa conduca lumea intr-o noua ordine mondiala social-economica. Daca despre presedintii SUA se spune ca au fost in marea majoritate membri ai Skull & Bones, despre creierele economice ale planetei se spune la fel de clar ca au apartinut Ordinului St. Anthony Of Egypt.

Si, iata, in urma cu doar cateva zile, Argentina a denuntat faptul că FMI aplică Greciei aceleaşi reţete de austeritate pe care le-a aplicat acestui stat latino-american fără a reuşi să îi împiedice acutizarea crizei, în 2001. “Reţeta FMI pentru Grecia este aceeaşi ca pentru Argentina înaintea prăbuşirii din 2001: scăderea salariilor şi creşterea impozitelor” afirmă Jorge Remes Lenicov, fost ministru argentinian al economiei în 2002, în timpul celei mai grave crize economice din istoria acestei ţări. Si, dupa cum se observa nu este numai reteta pentru Grecia, ci si pentru Romania. Un alt fost ministru al Economiei, Roberto Lavagna (2003-2005), artizanul redresării ţării sale: “FMI nu a tras nici un învăţământ din criza argentiniană, nu a învăţat nimic şi emite pentru Grecia aceleaşi recomandări ca pentru Argentina în 2002, cele pe care noi le-am respins abia in 2003, iar dupa ce nu le-am mai aplicat si am cautat solutii bune, altele decat cele impuse de FMI, a urmat redresarea”. Deci iata ca respingerea cerintelor FMI – asa cum doreste si Ungaria acum, dupa noile alegeri – nu a dus la secatuirea tarii, ci la redresarea ei economica. E adevarat, insa, Romania este deja datoare pana peste cap la FMI, cu bani ce n-au ajuns in buzunarele romanilor, ci in “bancile mama” din Occident, sau in conturile clientelei politice a actualei puteri.

Dovada ca Franks n-are, de fapt, nicio solutie economica reala pentru Romania, ci in fapt doreste adancirea crizei in favoarea FMI, este si ciorna pe care a folosit-o la inceputul lui 2010, dupa o intalnire cu Mugur Isarescu (foto stanga). Pe hartie, Franks a schitat sovaielnic o linie de redresare inca de la inceputul lui 2010. O redresare care n-a avut loc, iar acum ni se spune ca va fi in 2011, cand, probabil, nici atunci nu se va petrece. Asa ca predictiile lui Franks in materie de economie sunt ca si nule. Asa cum au fost si pentru Argentina.

Prăbuşirea economică a Argentinei a antrenat la finele anului 2001 o gravă criză socială şi proteste de stradă soldate cu 30 de morţi. A urmat o criză instituţională, între 20 decembrie 2001 şi 6 ianuarie 2002 succedându-se cinci preşedinţi. Argentina a revenit spre creştere economică cu mari sacrificii, după o devalorizare de 65% a monedei sale antrenând sfârşitul parităţii peso-dolar. Si asta dupa ce s-au respins indicatiile FMI.

Conform unor analisti economici, FMI este arma financiara a asa-intitulatului Guvern Mondial, care are rolul de a conduce lumea dintr-o singura sursa, iar pentru asta trebuie sa prabuseasca mai intai economiile tarilor care nu fac parte din elitele care constituie acum acest guvern planetar ce va instaura noua ordine mondiala, sociala, culturala si, mai ales, economica. Iar arma aceasta mortala se afla in mainile unor asasini economici ca Jeffrey Franks” (cf. Mihail Făgărăşanu, art. Asasinul economic Jeffrey Franks a ucis si economia Argentinei, în Respect gym, marţi, 2 noiembrie 2010 10:46).

***

…Nu, nu! Să nu vă-nchipuiţi, cumva, că demonii dinăuntrul nostru nu-i ajută şi-i întăresc, de zece ori pe cât sunt de tari, pe demonii de acolo, de la Apus! Lingăii şi trădătorii noştri au format adevărate cohorte urlătoare şi chirăitoare, care joacă rolul de ţuţeri şi belferi, pe lângă “rabinatul” Satanei…Pe 30 de arginţi, un Patapievici ori Sever Cotoi, Liiceanu ori Cătălin Avramescu, Traian Ungureanu etc. ne vând pe toţi, popor şi ţară, la kilogram! Ba chiar se miră şi de ce nu le zâmbim şi nu le mulţumim, ba chiar se burzuluiesc de ce nu suntem conştienţi că le suntem şi datori!!!

…Şi există o faună recrutată de Satana dintre unii  care, zice-se (zic tot ei, acei …“unii”!) că-s “în două locuri deodată”! (…”ubicui”!!) – “patrioţii diasporeni” (unii chiat sunt reali şi calzi patrioţi…dar tocmai aceia reali nu-şi clamează, “seara, dimineaţa şi la-amiază”, patriotismul…!): mai exact, o parte din diaspora românească (…nu mare “partea”, dar sub steagul lui WILLIAM BRÂNZĂ, politruc de partid ucigaş de Românie, Hienă Apocaliptic-Flămândă, mereu cu burta atârnând pe labele din faţă… –  pus şef al PDL-ului din diaspora! – …şi ce-a fost, de fapt, la origine, PD-ul? – a fost ramura 100% iudaică a FSN-ului: Petre Neulander, Alexandru Sassu, Radu Berceanu, Traian Braunovici/Băsescu…!!!).

Da-da, acea “diasporă românească” (…o parte, fireşte!) prin care s-a făcut “minunea” drăcească, aceea ca, în noaptea de 6 spre 7 decembrie 2009, Diavolul Cel Încrucişat să câştige un nou mandat de tiran!!! Şi nu este o poveste, ci vă voi demonstra, cu punct şi virgulă, cum stau lucrurile!

…Zilele astea, primesc de la un vestit ziarist (deocamdată, nu-i voi rosti numele, pentru că nu-i singura iudă pe post de…”hristos mincinos” !), un individ uns cu toate alifiile, din diaspora – un interviu, în care “omului” (?!) i se puneau nişte întrebări, de către o doamnă reporter, iar el…făcea propagandă de…”pe-de-le”!!!

Ia priviţi şi judecaţi singuri – voi, fraţilor şi necăjiţilor din România, voi, prin care, zilnic, trece fiorul terorii, ba trec chiar şi fiorii “dezertării” din patrie şi chiar ai gândului secret (şi vinovat…dar cât de odihnitor, după atâta luptă cu diavolii…!) al sinuciderii:

 “Reportera: Se pierde poporul ăsta? Credeţi că în ’89 ne-am trezit brusc dintr-un coşmar şi n-am ştiut încotro să mergem? Credeţi că a fost o trecere prea bruscă la libertate şi oamenii s-au rătăcit în false valori? Ce reproşaţi românilor şi României?

   Ziaristul Uns cu Toate Alifiile: Distinsă doamnă, poporul român nu piere… Cum să piară? Unde să dispară? Suntem peste douăzeci şi cinci de milioane (incluzându-i şi pe cei din diaspora), fără să socotim fraţii basarabeni. Avem un spaţiu geografic, avem tradiţii, cultură, identitate… Suntem recunoscuţi ca naţie!(…)Nu avem razboaie şi conflicte teritoriale armate cu nimeni! Deci, ne putem dezvolta şi prospera în voie… Numai să vrem!

…Nu mai spune, „amice”…”c-ameţesc”! Dac-om mai fi rămas, prin România, vreo 15 milioane, să zici „bogdaproste”! Din 1989 şi până azi, se plănuieşte destructurarea României şi împărţirea prăzii, între vecinii noştri! Nu noi am decis, în 1940, nici in 1989…deci, nici de acum încolo: ce fel de naţie mai suntem, dacă nu putem decide asupra existenţei nostre pe hartă, măcar…dacă nu şi “în duh”?! ….ei bine, sectele, au ajuns să poruncească şi să bată cu pumnii în masă, precum că să ni se interzică icoanele ortodoxe, la noi în ţară!].

…Am, pe masă, ziarele sofiote, prin care bulgarii ne cer Dobrogea de Nord, am traducerea ziarelor de la Belgrad, care cer Banatul de Est şi…Oltenia! Şi, nu e cazul să-ţi amintesc, „amice”… – maghiarii vor fi şi ei prezenţi la festin…ghici, pentru ce???!!!

„ Reportera: Au trăit românii vremuri mai grele ca astăzi, vreodată?

   Ziaristul Uns cu Toate Alifiile: Acestea sunt cele mai frumoase vremuri pe care le-au trăit români vreodată! cu mâna pe inimă spun! în afară de câteva necazuri precum criza, inundaţiile, inflaţia, mici calamităţi, românia trece în prezent printr-o transformare benefică. Vor zice unii că de aici de la aproape douăzeci de mii de kilometri depărtare am luneta spartă şi nu văd bine situaţia reală de acasă. Am să mă justific: Avem o naţiune sănătoasă, mai sănătoasă decât multe alte naţii. Populaţie omogenă de origine română în procent de 90%. Avem încă cele mai mari rezerve de ţiţei din europa de est. gaze naturale – bogăţiile subsolului şi ale solului care aşteaptă să fie exploatate, desigur, raţional şi conştiincios. o suprafaţă enormă pentru dezvoltarea agriculturii (va veni şi vremea ei!), şcoli şi oameni inteligenţi, infrastructură medie, dar în dezvoltare, reţele de comunicaţii, relaţii diplomatice şi comerciale cu majoritatea ţărilor lumii. Desigur că e loc şi de mai bine, dar încercaţi să realizaţi la ce nivel ne situăm faţă de alte ţări. Cu muncă şi cu încredere în esenţa noastră naţională vom ajunge şi mai sus.”

 

…Fii bun, “amice”, şi ia-ţi mâna de pe inimă…  – …şi arată-mi măcar o picătură de petrol, care să mai aparţină României…!!! Iar agricultura….iată explicaţia “re-împroprietăririi” à la Cuza-masonul, din 1991, fără vite şi fără uneltele luate de PMR, la colectivizare: “Pământul a fost dat nu spre folosire, ci spre vânzarea către străini (…fireşte, şi escrocii noştri şi-au luat partea…)!!!” Şi asta ce-am scris mai sus este fraza de recunoaştere a realităţii, din partea unui vechi securist…devenit sereist…şi scârbito-dezertat…în Armata Română…inexistentă, acum!!! În Ardeal, nenorociţii de ţărănişti de sub guvernarea lui Constantinescu (…ţărănişti…adică, deh, greco-catolici!), prin “restitutio in integrum“, au dat, practic, pământul arabil – urmaşilor grofilor!!! Iată ce vedeam pe fereastra maşinii (apoi m-am dat jos din maşină, ca să întreb…), acum un an, când mergeam spre Cluj: români muncind, ca arendaşi “pe 3 lei”, pământul unui… nepot de nepot de nemeş maghiar…!!!

…URAAA!!! Trăiască România, “IN INTEGRUM” liberă şi “IN INTEGRUM” democratică…! Ptiu…!

“In integrum” vândută/trădată, de “agenţii” trădării şi lăcomiei veneticilor şi imbecililor lacomi! Mereu, lăcomia destructurantă de ţară şi popor şi naţie…ca şi la mine “în bătătură”, unde munţii răzăşilor Bucovinei au fost vânduţi veneticilor, de către becisnici urmaşi de cavaleri ştefanici…Nu te teme, dragă “amice”, naţia română poate fi ştearsă “într-o clipeală”, de pe harta Europei şi a lumii, dacă nu ne ajută (“ca-ntotdeauna”, vorba lui Dimitrie Cantemir-masonul “illuminati”!) Dumnezeu-Hristos – da-da, ştearsă, cel mult…”într-un fârtai de ceas“…!!!

..Încă o dată: Dumnezeu veghează, dar nici oamenii nu trebuie să doarmă “somnul cel de moarte”…că unor morţi, degeaba le dai…!!!

…Poate ca aşa vezi tu, “amice”, de acolo, “din departe”…dar dacă ai veni, pentru un an, să trăieşti cu şi printre oameni ca mine, ca el…oameni obişnuiţi, dar de-ai locului, nu “zburătăciţi” spre şovăielnice zodii (spre părelnic, ori chiar “gros”… folos!), iar nu “politruci” năimiţi [este exact ca pe vremea comunist-stalinistă…nici măcar ca pe vremea lui Ceauşescu: olteanul ăla, măcar, a făcut câteva construcţii extraordinare…a avut grijă de ultima bârnă sau “pată” de culoare de la mânăstirile mele, din Bucovina etc.] sau “pupincurişti” de politruci […care-mi mănâncă mie inima şi ficaţii, cel puţin în ultimii 6 ani…dar nu cu mult mai bine a fost în “democraţia” lui Iliescu ori Constantinescu…întreabă-i, cu tact, pe minerii supravieţuitori  la Stoeneşti…, mineri de la mine, din Gura Humorului…îţi zic, mereu, doar de ceea ce cunosc eu, direct, “non-intermediarizat” , de care pot da mărturie, “cu gâtul la mijloc“!] – sau profitori neruşinaţi, care dărâmă ţara, din temelii… [e drept că nici românii nu ştiu să-şi apere… “moşia”,  de căpuşe şi de trădători…sunt prea blânzi, prea “creştini”, în sensul greşit, în care înţelegea creştinismul pseudo-ateul Cioran… sau prea adaptabili la calamităţi…, într-o arenă plină de fiare şi zguduită de toate seismele posibile şi imaginabile… !!!] – ei bine, dacă ţi-ai jertfi un an de viaţă de “român falsificat”, prin auto-orbire, pentru a cunoaşte Adevărul, iar nu…”opiniile amicilor evrei” din Spania ori România, şi nu jurnalele… –  ai vedea cât de bine trăiesc şi cât de “frumoase vremuri” înfloresc în România “capitalistă” – ptiu!!! – …că nici BOR nu mai este “mama noastră“, prin Antihristul de la Palatul Patriarhiei (numai viforosul bătrân, trecut, acum, în Lumina Cea Fără De Amurg – IPSS Bartolomeu Anania, i-a ţinut, SINGUR, piept!!!), dar şi prin prea-fricoşii clerici…îngrijaţi, majoritatea, doar de supravieţuirea propriei lor familii… – nu toţi, dar prea mulţi!!!

…Dacă prin 1993 vedeam doar ţigănuşi mâncând din containerele de gunoi, azi văd bătrâni “cu pielea albă“…”halind”, cu o poftă înspăimântătoare, maţe de găină, de la gunoi…

…Dar, de ce te-aş condamna aşa de sever pe tine, “amice prea depărtat şi prea aplecat spre neadevărat”… –  pe tine, pe alţii etc.? Eu mi-am asumat să rămân aici, şi aici voi muri, cu ticăloşii (pe care tu “îi cânţi”!!!) “de gât” (nu să-i strâng de dragoste, ci sărindu-le la beregată, cât voi mai sufla!!!). Copiii mei, probabil, din ce-am vorbit cu ei, au de gând să-şi asume, şi ei, să lupte! AICI!!! Până vor pleca (de voie sau siliţi!) trădătorii şi bandiţii, de pe acest pământ sfânt… – noi, nu – niciodată, decât chemaţi de Dumnezeu!!!

…Despre lupta asta, înăbuşită şi fără cruţare, eu n-am aflat, ca tine, de
la TV ori din jurnale (ori prin neprietenii Neamului şi ai Crezului meu…), ci din ciocnirile mele, zilnice, cu această lume pervertită…pervertită începând de la părinţii amorali, de la profesorii laşi şi/sau amorali, de la unii preoţi ce şi-au uitat misiunea…până la copiii din bănci…, din care copii mai sper să salvez câte ceva, măcar fie şi… “jumătăţi de suflete”!!!

…Pe mine nu mă interesează, deocamdată, “alte ţări”, ci văd că ţara mea e sub foc şi se sufocă!!! Şi nu mai avem medici…!!! Spitalul Municipal -Adjud, care era mai bun, ca personal, decât cel din Focşani (capitala de judeţ…) APROAPE că nu mai are niciun medic competent!!! A lucrat aici anti-selecţia, pe criterii politico-pedeliste!!! şi, ca la adjud, pretutindeni în România!

 

…Şi i-am reproşat “amicului”, pe loc, în e-mail, faptul că el mă “contra” (ca răspuns la cele zise de mine, în urma lecturării interviului, deci… mărturii către fraieri, prin interviu!!!) cu următoarele “argumente”:

“(…)Metoda ta nu e buna (zic eu!! Ai vazut cate semne de exclamatie am pus. Asa iti trebuie! Asa faci si tu cand scrii articole… le umpli cu semne si cu majuscule… de te sperii numai cand vezi materialul! Seamana cu o ANATEMA!  Vesnik!
Tu nu poti scrie ceva suav, ceva placut ochiului, inimii si mintii?
Numai  despre “adunarea cainilor
“? (n. mea: penultimul meu volum de poezie se cheamă Aici – la-ntâlnirea tuturor câinilor)

Iar daca nu am mancat si nu mananc salam cu soia nu crede ca toate sunt asa de roz! Totusi nu putem sa ne dam cu capul de pereti si sa vedem lumea doar in negru!
Eu vad partea  plina a paharului, iar tu pe cea goala!

Eu cred ca ai pingele mai bune de cat pe vremea lui Nea nicu!
Si televizor color!  si ca traim mai bine ca pe  vremea regilor…
si cu toate plansetele tale daca iti strangi putin cureau poti sa dai o fuga
pana la Paris. Poti sa iti cumperi un calculator. Gasesti carne in magazine
(n.mea: şi maţe la gunoaie…da, este ca în Rai, “rezon”!!!).
Ai dreptul la replica si nu vine nimeni sa te duca la canal!
Si ti-as mai enumara inca vreo trei pagini de beneficii
! La tine ploua-n casa? La jumate din populatia lumii ploua in casa, si n-au apa potabila, si traiesc cu zece-douazeci de ani mai putin decat romanii… si apoi tu zici ca luneta mea nu vede bine… (…). Si mai am o intrebare! Unde ati fost tu si prietenii tei care critica, atunci can l-au omorat pe nea Nicu, de ce nu i-a dat nimeni adapost. Cine a tras in noi la 22? Unde sunt teroristii!
De asta ar trebui sa va ocupati! si de “unde a disparut flota” sau cine au fost spionii la revolutie? rusi, unguri, mosazi, iugoslavi… Stii vreo unul?
Aia au vandut tara ajutati de fraieri!
 ”

… da, fără multă zăbavă i-am replicat…nu cu “plânsete”, ci cu mânie…!!!

Dar hai să organizăm materialul, pentru ca să fim şi riguroşi, şi nemincinoşi:

1-TV color? Să văd minciuna în culori! Deci, ăsta era câştigul revoluţionar, promis în 1989, de masonii complotişti: “vă veţi vedea sărăcia şi umilinţa…în culori!!!”…

Da, am un televizor color, dar nu-l mai deschid, decât vreo oră (ca şi pe vremea lui Ceauşescu… –  pentru că se revarsă, de pe ecran, numai minciuni, în flagrantă antiteză cu…realitatea reală!)…noaptea târziu…insomniile mele hiperlucide… (şi ca mine, toţi câţi sunt lucizi… – eu, măcar, nu înjur, ca mulţi dintre ei –  ci scriu, destul de civilizat şi, mereu, argumentat şi documentat!…dar cine, oare, m-aude/citeşte, afară de cei care deja ştiu?! – …ne lasă, perverşii naibii, să ne vărsăm veninul, în “rezervaţii de hârtie/pagină web“!!! – … s-au păstrat doar câteva reviste online, care ne publică, pe noi, “dizidenţii”…, pentru ca să ne golim de energia faptei!!! – totul este aranjat/regizat infinit mai parşiv, decât pe vremuri…!!!);

2-…da, sigur, ai voie la calculator, acum, în România (doar Internetul ne distruge perfect minţile tineretului, prin lupta MECTS” de a avea elevii NU profesori mai buni, mai performanţi, mai cu mult Duh…ci calculatoare şi internet “tâmpitor”!!! – asta “reclamă” şi egiptenii din stradă, zilele astea, egiptenii deveniţi la fel de inconştienţi ca şi românii anului 1989, pe străzile “revoltei” masonice…dar, din când în când, SRI-ul îmi ia email-urile la “puricat”…şi, pe la 5 dimineaţa, primesc câte un telefon…amabil! Ghici, de ce şi de la cine? Ghici, de asemenea, cu care vremuri se aseamănă ceea ce-ţi spun acum…? …pentru că ameninţarea cu călcatul sub roţi nu mi s-a mai făcut, nici sub Ceauşescu…!!!

3-…Pingele bune n-am avut niciodată…dar acum mi s-a comunicat că pot să-mi fac proteze doar o dată la 7-10 ani…- “economie la proteză”, ceva…”parfum”!!! (…pe timpul lui Ceauşescu o schimbam anual…); pentru Dumnezeu, proteza nu-i un lux! Ăştia vor să scape nu doar de bătrâni, ci şi de …”estropiaţi“! Nici nu mai e comunism, e…”spartanism” (… în plin, cum zici tu…”modernism“)!;

4-…nu mai plouă în casă, pentru că mulţi nu mai au casă!!! băncile conduc lumea!!! Şi nu-ţi vorbesc din cărţi, ci…”din vecini”!!!

…Da, cred că ai mare  dreptate : trebuie să mă ghiftuiesc cu optimism….!

…”Dragul meu drag, de trei ori drag”, eram sigur ca “mi-o vei zice” pe aia cu “salamul cu soia“, pe care te mândreşti că “nu l-ai mâncat”… –  sau, poate, te simţi, cumva, vinovato-complexat de nemâncarea lui…! Păi, dacă mă gândesc bine, doar salamul cu soia, sau SOIA, pur şi simplu,  va fi rămas mai sănătoasă (toate celelalte-s otrăvite, cu e-uri sau cu alte bâzdâgănii şi găselniţe criminale!)…

Salamul cu soia” – pentru cine îl mănâncă: eu sunt vegetarian, dar n-am putut suferi niciodată salamul cu soia….” din niciun regim ideologic“!!!

…Dragă “amice”, poate că, da, mi-e foarte greu să fiu calm, când oameni de mare valoare spirituală, cum este poetul Liviu Ioan Stoiciu (dar nu e singurul “şomerizat” şi marginalizat, din motive politice… pentru că e nesupus  “la-mpărăţii de doage”, pentru că e demn… şi azi, ca şi înainte de 1989!!!), singurul dizident autentic din Vrancea, sub Ceauşescu… –  este lăsat, acum,  pe drumuri, şomer, pentru că, acum, nu-l pupă “la papuc” pe dl N. Manolescu… cum, atunci, n-o făcea  faţă de  Ceauşescu! …S-au “puit”, cu temei şi osârdie, “tiranii din tirani” –  ca frunza şi ca iarba cea neagră, nu glumă!

Oare îţi dai tu seama câtă umilinţă trebuie să îndure un om de mare Duh, din România, când are 61 de ani (…deci, fără şansa “re-orientării profesionale”…!), ca Liviu, şi este aruncat pe drumuri, complet ilegal şi arbitrar! – …de la o revistă precum Viaţa Românească, unde a muncit în toţi aceşti ultimi ani?! Să-ţi mai număr tentativele lui Liviu de a se sinucide…?! Scrie el la “Jurnalul de Vrancea” online…dar doar pentru câţiva lei… lei vechi, “bien sür, mon cher”!!!

…Şi crezi tu că, atunci când scara valorilor este răsturnată, poporul / naţia pot s-o ducă bine?! Când cel cu valoare de Duh este sfidat de escrocul, de trădătorul şi de curva de lux…crezi că astea, toate, sunt motive de bucurie năvalnică…?! Biiiiine ai mai ajuns cu…”cântarul”, neamule!

E greu să-ţi doar imaginezi umilinţa în care ne complacem (premeditat!), în loc să ne folosim de…mitraliere! Pentru că ştim: abia aşteaptă “vecinii” (ca şi-n 1989…miracol, calcul… că n-au reuşit decât să-i planteze pe Iliescu şi pe Mugur Isărescu…?!) să fie haos perfect în România, ca să…”ne ajute“…”uitând să mai plece, după ce “ne-au ajutat“!!!
…Pentru că tu nu  vezi unde e răul, păi să-ţi dau eu un exemplu de situaţie asemănătoare cu aceea dinainte de 1989 (dar, măcar, pe atunci, nimeni nu-ndrăznea să ne scoată ochii cu “democracy” şi cu “drepturile omului”!): după ce, la Iaşi şi Focşani,  de 24 ianuarie 2011, Băsescu a fost huiduit (…nu am fost de acord că s-a huiduit “otova”, vinovaţii-oameni şi… imnul naţional!!!… cu totul…”nevinovat”…) – ei bine, TVR-1 (folosit de Preşedinţie ca “oficină prezidenţială” de ştiri…) a afirmat că, de fapt, huiduielile au fost adresate… liderilor opoziţiei!
Mă rog! Mă voi referi doar la…”logică”…! Eu n-am încredere în niciun partid, ştii bine asta, dar nici să-i prosteşti, tu, TVR-1, pe oameni, “de la obraz”: cum putea să fie mai mânioasă lumea pe “opoziţie” (…decât că…n-a făcut nimic!!!), decât pe “putere”, care le-a tăiat, ilegal, oamenilor, salariile cu 25-60-70%, şi pensiile cu…cât s-a nimerit???!!!  [Doar nu mi-i zice acum că…”aşa e bine“! Dar, acum, m-aştept la orice afirmaţie, oricât de…”năzbâtioasă”, din partea ta…!].  Salarii şi pensii care, dacă tot îmi zici tu de “democraţie”, ele sunt proprietate inalienabilă! …şi  zice Constituţia (dar cine o mai citeşte?!), emfatic şi imbecil zice, despre proprietate: “este sacrosanctă“!
…”Curat sacrosanctă, dar umflaţi-o!” – îl parodiez/calchiez eu pe nenea Iancu…!

…Vezi, dragule, ce fericiri nespuse a adus românilor …”democraţia” masonilor francezi, de la 1789…transbordată la…1989! Sarbătorirea/aniversarea…a două sute de ani de “victorii terestre!!!

…Ştiu şi eu că în diaspora nu e totul pe roze, dar, măcar deocamdată, legea este respectată (pe câte aud… – poate că n-aud totul şi nici destul şi nici bine!).
…Când au trăit românii mai bine? Când au avut ritm şi rost al făptuirii, pe lumea asta. Nu-mi tot “bâzâi” tu cu “bunurile de consum“, cu “belşugul material”… fleacuri fumate şi total neadevărate!!!: eu am fost crescut de o bunică analfabetă, dar care o ducea bine, în sărăcia ei, pentru că simţea că lumea şi viaţa au, încă, rost!!!

Când văd, însă, chipul umilit şi hăituit de toţi demonii, al vreunui coleg de facultate de-al meu, ajuns şomer, pentru că  nu e pedelist…sau chipul famelic al unora dintre scriitorii români  (pentru că sunt, printre ei, şi javre destule, cum şi mulţi fără de niciun alt talent, decât cel de tranzacţionist-lingău/lingăi!), cei de mare talent artistic, dar cinstiţi, “nealiniaţi politic”, de o onestitate dusă până la …”prostie“, cum zic şmecherii zilelor noastre (…”oamenii” ăştia, la fel ca zeci şi sute de mii asemeni lor,  nu mai au, acum, la vârsta lor, de obicei înaintată –  nicio şansă de…”re-orientare profesională“!!!) – …îmi dispare, pentru câteva zile, şi mie, rostul lumii… trebuie să mai “vizitez”, încă o dată, vreo mânăstire din preajma Adjudului!!! Şi să mă spovedesc… pentru gânduri tainice şi vinovate!

…Dacă nu ne laşi nici să criticăm (ceea ce, pe vremea lui Ceauşescu, o făceam chiar în public, în plină cancelarie!!!) – atunci, te rog, mai reflectează, bunul meu “amic”, la cât de “democratică” e/a ajuns lumea asta, vorba lui Leibnitz… ideală…”cea mai bună dintre lumi!” – pentru alţii bună, mereu pentru alţii…!!!

…Da, nu renunţ la protestul …”semnelor de punctuaţie/avertizare“…a neantului, oare?! Oricum, da: anatema, veşnic, asupra trădătorilor de neam şi ţară!!!

…Te rog, nu-mi cere mie să mă bat cu spionii, că nu ştiu în care să dau…şi poate că chiar aş fi teribil de curios să-i ştiu şi eu, pe spionii şi trădătorii ăştia, pe “terorişti” (n. mea: ce poate fi ceva mai “teroristic”, azi, decât manipularea ucigaşă de Duh?!)… pe trădători, însă, în primul rând!!!… – şi, după ce aş afla, ce, tu crezi că n-aş da, hai?! Nu mă cunoşti prea bine, “fratele meu alb”, “amice”, dragule…

***

…La afirmaţiile şi întrebările  „amicului” : „Eu am spus acolo ce am simtit! Sincer si fara sa ma forteze nimeni! Sa vada cei ce citesc ca nu trebuie vesnic sa ne bagam ghiara-n gat si sa vedem numai in negru. Ce zic de noi , copiii nostri, tinerii pe care
ii educam…?  ca Romania nu a re nicio sansa..?. si nu a avut nici in ultimii 150 de ani de la Cuza incoace. Pai ce sa faca saracii…? –  isi iau lumea in cap si pleaca
!” (s. mea)

…eu am replicat: “Să admitem că eşti (nu ştiu, însă, pentru cine…) sincer! Şi atunci, cum stă treaba cu…<<şansele tineretului român>>? Adică, minciuna ar fi…ultima şi suprema şansă a româniei/tineretului româniei – ???!!!”

O fi, şi asta, o…”viziune”…!

…Ce să zic, da, e posibil… – optimismul metafizic, moral, poate că ar folosi…dar să-i minţi neruşinat, pe copiii cărora părinţii le-au plecat în italia-spania-irlanda (etc.!) La muncă, din sărăcie lucie (…însuşi preşedintele ţării, trădătorul Băsescu, le-a făcut…”îndemnul, invitaţia şi…”foaia de parcurs”!!!)…au plecat în niciun caz pentru că…”Acestea sunt cele mai frumoase vremuri pe care le-au trăit românii vreodată!“… – şi că, dacă-s şomeri părinţii lor, şi nu-s plecaţi la muncă prin străini, tinerii/copiii şi părinţii (trăgând, toţi, de-o pâine, timp de  trei zile, ba chiar câte o săptămână încheiată…) …să-i minţi precum că sunt/ar fi …”mai fericiţi decât oricând…” – … asta trebuie să rămână o minciună cinică, oribilă, folosită de aghiotanţii lui WILLIAM BRÂNZĂ, să rămână, deci, un anume soi de propagandă partinică (de tip criminal şi trădător!)…şi atât!!! Miroase, şi nu cred că e o simplă impresie, a stalinism şi nazism, totodată…”Ieşirea [NAZISTO-STALINISTĂ!] din sistem” o propovăduieşte şi dl de la FMI, Jeffrey Franks, când, zilele astea, dimpreună cu handicapatul de Botiş, lingăul oligofren de la Ministerul Muncii, a comparat România cu “Titanicul“, din care se va salva doar o… şalupă!!!

…Cum îşi pot duce, oare, anumiţi oameni, conştiinţa, fără să se prăbuşească sub enorma încărcătură?! Sau…n-or fi având nici conştiinţă, deci niciun fel de „încărcătură”, din soiul bănuit de mine?!

…Dumnezeu să ne aibă în Sfântă Paza Lui, dacă vor fi fiind mulţi agenţi propagandişti, de felul… “mai sus arătat“…!!!
Acum ne dăm seama, cu încă o frântură de “revelaţie”, cum s-au fraudat alegerile, în 6-7 decembrie 2009, prin intermediul “unora” din diaspora…!!!

***

Dragul meu frate şi prieten,  prieten şi frate, Românule –

…Ai cunoscut, mai sus, mentalitatea aghiotanţilor lui WILLIAM BRÂNZĂ…

„anesteziştii de serviciu”!!!

 

Politrucii pedelişti din diaspora. „Unii”, fireşte… – …”o parte” – …dar infectă şi scârboasă… „parte”!

…Dar, de fapt, ştii, oare, ce-ai citit mai sus? Ai citit, de fapt, descrierea unuia dintre cele mai importante şi “fertile” aspecte ale pregătirii propagandei pedeliste, pentru anul electoral 2012!!!

…Dacă nu vom lua în seamă aceste semnale, venite dinspre “exterior”, să nu ne mirăm că ele – semnalele, combinate cu “propunerea” (vom vedea că va fi, de fapt, “impunerea”…) dlui Theodor Baconschi asupra votului electronic…sau “prin corespondenţă” (deliciu!)… atunci să nu ne mirăm că Dumnezeu, privind către poporul nostru, va ofta adânc, din rărunchi, apoi, va da din umeri, a neputinţă (“Binele să nu-l faci cu forţa!” – este expresia propriei Lui Legi, aceea a Liberului Arbitru!!!)…şi, în 2012, se va vota iarăşi, în România “cea mult preafericită”, sub influenţa…”etnobotanicelor”!!!

…În creştinism, funcţionează formula teurgiei…care, pe şleau, se traduce aşa: “Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă…!”

                                      prof. dr. Adrian Botez

***

 

P.S.: …Românii dau din umeri (…iar…), zilele acestea, când vine vorba de revoltele „populare” din lumea arabă (din Tunisia, prin Egipt, până în Yemen…). Şi zău că n-ar fi cazul să nu le pese! Deloc n-ar fi cazul!!! Oare nu tot despre „democracy” şi „reforme” era vorba, şi când cu crimele din România anului 1989?! Oare nu tot pentru „democracy” şi „reforme” (…care să reducă „Titanicul” românesc, la stadiul de… „şalupă”!!! – …ţineţi minte planul de HAOS al Francmasoneriei, în vederea instaurării Noii Ordini Mondiale! – cf. art.  Două documente cutremurătoare: “Planul Roşu”/1967 şi “Aurora Roşie”/1985, cunoscute sub numele de “Protocoalele de la Toronto, în revista AXA, Anul III, nr. 41, 16-30 iunie 2010, pp. 26-29 – preluat, prin ample citate, în cadrul articolului din Jurnalul de Vrancea online, ucigaşul haos…! – sau: „Statul lui falcă” şi al unor …„madame”!, din 03/12/2010 00:12:00   – Articol publicat de: Adrian Botez) este ţinut „de bine”, în forurile internaţionale, acest mizerabil brigand local, Băsescu, dimpreună cu gândacul său negru de bucătărie, „reformatorul” Emil Boc?!

Toate „reformele” şi însuşi cuvântul „democracy” înseamnă, mereu şi pretutindeni, cu o monotonie mentală (şi de imaginaţie!) înfiorătoare (din partea „rostitorilor” formulei magice a crimei mondiale!!!) – tocmai interesele pentru haosul global, urmat de Tiranie Mondială Absolută, ale Guvernului Mondial al celor din Loja „Illuminati”.

…S-a ajuns la afirmaţia perfidă a mondialiştilor precum  că „revoltele din Tunisia şi Egipt sunt cea mai mare victorie a Internetului”, apăsându-se pe „efectul Wikileaks”.

Iată cum analizează situaţia din Egipt-Tunisia, cât şi „efectul Wikileaks” –  revista online Secretele lui Lovendal – cf. Wikileaks – o otravă oferită publicului de guvernul SUA şi de Israel : „Acest site <<rebel>> şi liderul său, Julien Assange, nu reprezintă decât o operaţiune pusă la cale de serviciile secrete din SUA şi Israel. Acest site este folosit ca mecanism de propagandă în favoarea Americii şi Israelului (…). Unul din argumentele forte ale faptului că există legături subterane între Wikileaks şi serviciile secrete din SUA o reprezintă imposibilitatea furtului a sute de mii de documente, fără cunoştinţa autorităţilor competente în contraspionaj. (…) În China, Wikileaks este suspectat în a avea legături cu Mossadul. Această scurgere de informaţii a venit de la o persoană infiltrată în organizaţia Al Shabab din Somalia, un grup insurgent musulman care e posibil să aibă legături cu Al Qaeda (…). Servicii secrete asiatice indică faptul că Wikileaks conduce o campanie de dezinformare, ţipând în gura mare că este persecutat de serviciile secrete americane, când, de fapt, organizaţia în sine face parte din spionajul american. (…) Wikileaks face parte din noua campanie cyber-COINTELPRO, fiind propusă preşedintelui Obama de către „ţarul informaţiilor”, evreul dr. Cass Sunstein (actualul şef al Biroului Casei Albe pentru Informaţii). (…) Wikileaks e operaţiunea din umbră a CIA, care a cheltuit 20 de milioane de dolari într-o operaţiune ce a avut drept scop angajarea unor hackeri chinezi, care au atacat serverele guvernamentale şi militare din SUA. (…)Astfel, această <<ameninţare>> din partea chineză atrage atenţia publicului, pentru ca bugetul de <<apărare virtuală>> să crească şi mai mult. Câştigate sunt tot serviciile secrete, care vor avea bani mai mulţi. (…) Bordul de Consultanţă al Wikileaks: Ben Laurie, programator şi expert în securitatea pe Internet la Compania Google, companie care a semnat un accord de cooperare cu agenţia naţională de securitate americană (NSA) şi care a fost acuzată de China că face parte din campania de spionaj virtual împotriva Chinei (…). Alţi membri ai bordului Wikileaks: dizidenţi chinezi, ca Wan Dan, care a câştigat, în 1998, premiul asociaţiei National Endowment for Democracy; Wang Youcai, fondatorul Partidului Democrat Chinez; Xiao Qiang, directorul proiectului de Internet China, pentru Universitatea California din Berkeley (şi commentator la Radio Asia Liberă, aparţinând dlui George Sörös…!!! – n. mea:  evreu maghiar, devenit …“american””); activistul Tibetan Tashi Namgyal Khamsitsang (n.n.: …ştiut este, de toată lumea, că SUA îl ţin în braţe pe Dalailama Tibetului, pe care îl arată, din când în când, Chinei, ca pe…“pisica neagră”!).(…) De fapt, e şi un război personal (n.n.: de fapt, pro-israelit! –  între George Sörös şi senatorul Norm Coleman, cel care s-a opus alegerii iudeului Mark Malloch Brown, în funcţia de preşedinte al BĂNCII MONDIALE, după plecarea lui Paul Wolfowitz…evreu, fie şi după…”struna numelui”!). Daniel Schmitt (pseudonim!) , co-fondatorul german al lui Wikileaks, a reuşit să-i <<hăckuiască>> lista suporterilor lui Coleman, furând informaţii privind  conturile bancare, adresele şi publicându-le pe Wikileaks. Drept consecinţă, Coleman a pierdut alegerile în faţa lui Al Franken, cel susţinut puternic de Sörös!!! (…) Devenind o putere în Islanda, unde a ascuns bordul Wikileasks, Sörös îi apără pe islandezi în a-şi plăti datoriile faţă de investitorii britanici şi olandezi (…) lovind, astfel, în primul ministru britanic, Gordon Brown, acesta din urmă neiertându-l pentru atacul împotriva lirei sterline, din anii 1990 (…). Din Islanda, Sörös va fi foarte bine poziţionat în a câştiga controlul şi asupra imenselor resurse minerale de sub gheţurile Groenlandei. Obţinând control asupra acestor resurse, Sörös va putea dicta în indutria electronică mondială (…). Un email al lui John Young, care, de curând, a părăsit Wikileaks: <<Dacă CIA ne va ajuta, vom reuşi. Avem ajutor de la NED, CFR, Freedom House şi alte paravane ale CIA. Avem toate documentele de dinante de 2005 din Afganistan. Cam toate şi  din India. (…) De la partide politice şi consulate, Banca Mondială, departamente ale ONU, organizaţii comerciale…şi chiar şi de la mafia rusească de pishing. Suntem acoperiţi. Ne-am oprit la 1Tb>>.

…Acum, aceeaşi revistă online, despre “revoltele” din Egipt: “Revoltele din ultima perioadă din Egipt nu reprezintă altceva decât încă o <<revoluţie>>, născocită de Illuminati – ca în  Serbia, Georgia, Ucraina, Kârgâstan, Mongolia etc. – n. mea: România, la loc de frunte! (…) <<Drepturile omului>> şi <<democraţia>> reprezintă totdeauna pretextul acestor revoluţii/mişcări iluminatti, încă de la revoluţiile franceză şi rusă! (…) Cine este omul pregătit de Illuminati să-l înlocuiască pe Hosni Mubarak? Mohammed El Baradei, membru al <<Grupului de Criză Internaţională>>, un grup non-profit, în spatele căruia se află bancheri celebri, precum George Sörös – principalul actor al familiei Illuminati, Rotschild! (…) El Baradei, fost director al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, dar şi deţinătorul Premiului Nobel pentru Pace (n.n.: numai evreii sau cei susţinuţi, puternic, de iudeo-masonerie, “câştigă” Nobelul…!). (…) <<Democraţia>> şi <<schimbarea>> sunt parolele/cuvintele-cheie, ale Noii Ordini Mondiale, pe care vor s-o instaureze Illuminati, pe planeta Terra.(…) El Baradei a mai făcut parte din Asociaţia Naţională pentru Schimbare, al cărei lider este şi şeful partidului francmasonic <<Frăţia Musulmană>>, care partid a fost INTERZIS DE CĂTRE MUBARAK!!! De ce l-a interzis? Pentru că <<Frăţia Musulmană>> nu e altceva decât o organizaţie-paravan a serviciului secret britanic MI-6!!!

(…) Zilele trecute, El Baradei s-a întors victorios în Egipt, spre a conduce demonstraţiile de pe străzile Egiptului. (…) Ar fi prea departe, dacă am afirma că îndepărtarea lui Mubarak ar fi o nouă victorie a Israelului, ce se va extinde de la Nil la Eufrat? Căci locţiitorii săi, SUA, se află, deja, în Iraq. (…) Un lucru e sigur: nu-i pasă nimănui de democraţie şi drepturile omului, ci doar de bani şi putere” (cf. art. Revoltele din Egipt, încă o regie de film pusă la cale de Illuminati – în revista online Secretele lui Lovendal, 31 ianuarie 2011).

***

Cât despre aşa-zisa “Revoluţie a Iasomiei” (n.n.: iasomia fiind un simbol naţional tunisian şi  o floare cu multiple valenţe simbolice la arabi, în general…), ziarul online al lui Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, dezvăluie aceeaşi şerpărie de interese masonice, de putere şi…”avere”, interese economico-militare SUA-Israel, precum în cazul Egiptului – (…şi dezvăluirile vin din mai multe părţi, în legătură cu faptul că “propuşii” pentru putere, în Tunisia, sunt “mercenari” şi “marionete”, de mult pregătite de CIA…şi că, în niciun caz, această “revoluţie” nu este prielnică intereselor naţionale tunisiene, ci devine tot mai clară confiscarea “Revoluţiei Iasomiei” de către interesele SUA-Israel…şi cine s-o mai nimeri “în bătaia” manipulărilor”!!!: “Ignorarea protestelor şi a represiunii acestora este în general atribuită susţinerii de care se bucura regimul Ben Ali din partea SUA şi Franţei. Susţinerea se datorează în special descurajării şi chiar a persecuţiei islamiştilor fundamendalişti în această ţară. […]După fuga lui Ben Ali în Arabia Saudită, puterea a fost preluată de Prim-minstrul Mohamed Ghannouchi, văzut în Tunisia ca mîna dreapta a lui Ben Ali. Preluarea s-a făcut cu încălcarea constituţiei tunisiene care prevede că puterea revine Preşedintelui Parlamentului. Peste noapte sloganurile s-au schimbat din <<Jos Ben Ali!>> în <<Jos Ghannouchi!>>. […]Al Qaeda a salutat prompt răsturnarea regimului lui Ben Ali, ostil fundamentalismului islamic. În cazul liberalizării rapide, fundamentaliştii vor căuta să profite de nemulţumirile generate de tranziţie şi ar putea cîştiga o poziţie importantă” – cf. Liviu Crăciun, Tunisia: Revoluţia iasomiei, în revista online În linie dreaptă, din 15 ianuarie 2011):

Alors que les médias occidentaux célèbrent la « Jasmine Revolution », Thierry Meyssan dévoile le plan US pour tenter de stopper la colère du peuple tunisien et conserver cette discrète base arrière de la CIA et de l’OTAN. Selon lui, le phénomène insurrectionnel n’est pas fini et la vraie Révolution, tant redoutée par les Occidentaux, pourrait rapidement commencer.(…) Le 2 janvier 2010, le groupe Anonymous (un paravent de la CIA) hacke le site internet officiel du Premier ministre et place un message de menace en anglais sur la page d’accueil. Le logo est celui du Parti pirate international, dont le membre tunisien Slim Amanou sera propulsé par l’ambassade US secrétaire d’Etat à la Jeunesse et des Sports du « gouvernement d’union nationale ».

Masqué sous le pseudonyme Anonymous, le cyber-escadron de la CIA —déjà utilisé contre le Zimbabwe et l’Iran— hacke des sites officiels tunisiens et y installe un message de menace en anglais.(…)

L’expression « Jasmine Revolution » laisse un goût amer aux Tunisiens les plus âgés : c’est celle que la CIA avait déjà utilisée pour communiquer lors du coup d’Etat de 1987 qui plaça Ben Ali au pouvoir.(…) Outre les inamovibles membres du RCD, il reste des gadgets médiatiques et des agents de la CIA. Par la grâce du producteur Tarak Ben Amar (le patron de Nessma TV), la réalisatrice Moufida Tlati devient ministre de la Culture. Moins show-bizz, plus significatif, Ahmed Néjib Chebbi, un pion de la National Endowment for Democracy, devient ministre du Développement régional. Ou encore, l’obscur Slim Amanou, un bloggeur rompu aux méthodes de l’Albert Einstein Institute, devient secrétaire d’Etat à la Jeunesse et des Sports au nom du fantomatique Parti pirate relié à l’auto-proclamé groupe Anonymous.(…)

Le vrai siège du pouvoir n’est plus au Palais de la République, mais à l’ambassade des Etats-Unis. C’est ici que l’on a composé le gouvernement Ghannouchi. Située hors de Tunis, dans un vaste campus barricadé, l’ambassade est un gigantesque blockhaus hautement sécurisé qui abrite les postes centraux de la CIA et du MEPI pour l’Afrique du Nord et une partie du Levant. (…) “ – cf. Thierry Meyssan, Washington face à la colère du peuple tunisien, în Réseau Voltaire, 23 ianuarie 2011).

***

Despre China

Posted by Stefan Strajer On February - 4 - 2011

Despre China

 Autor: Ioana MOLDOVAN (Los Angeles, USA)

 

Informaţii culese din lucrările de semestru ale unei colege

 

Am crescut într-o lume în care „Made in People’s Republic of China“ era apogeul luxului proletar. Pasta de dinţi MAXAM sau ciocolata în ambalaj auriu care încadra perfect fotografia unui pod erau motive pentru ca fiecare zi în care le găseam în casă să semene a Crăciun. De atunci lucrurile s-au schimbat radical. China a devenit simplu „Made in China”, o ţară care, odată cu preluarea Hong Kongului şi Macao, în 1999, a început să pună la grea încercare doctrinele economico-politice potrivit cărora, pentru ca o ţară să fie capabilă de o puternică şi sănătoasă dezvoltare economică, numai sistemul capitalist dublat de democraţie, ca formă de guvernare, e singura combinaţie posibilă.

China este ţara cu cele mai atractivă economie, în creştere constantă din 1978, anul în care partidul unic comunist a decis liberalizarea ei, punând accent pe investiţii şi exporturi. Produsul intern brut aşează China pe locul doi în lume, după Statele Unite, cu o cifră de aproape 5 trilioane de dolari.

Degeaba am schimbat regimul politic, degeaba am schimbat continentele, când vine vorba de cumpărături, pe orice pui mâna în Statele Unite, totul este „Made in China“. Nimic nu mai pare un teritoriu protejat. Toate firmele de prestigiu au lăsat în urmă atelierele şi fabricile din Ecuador, Mexic, Guatemala, Honduras, Sri Lanka şi s-au mutat în China. La Macy’s, cele mai vândute cizme au fost cele din cauciuc, care le imită perfect pe cele de călărie şi, evident, sunt „Made in China”; la fel ca şi punga de hârtie lucioasă şi roz pe care scrie, cu litere aurii, numele celei mai apreciate firme care deserveşte publicul feminin: Victoria’s Secrets.

China nu-şi permite să greşească în contextul economic actual. Poziţiile pe care le deţine în prezent sunt consolidate şi datorită unor măsuri guvernamentale ca cea care intră în vigoare foarte curând, în 1 februarie, şi se referă la jurnaliştii economici ce relatează despre bursa chineză. Potrivit acestei măsuri, doar jurnaliştii cu minim doi ani de experienţă în zona economică au voie să relateze despre bursă, iar editorii ştirilor economice trebuie să aibă cel puţin cinci ani vechime în domeniul. În acest fel guvernul de la Beijing doreşte să se asigure că acţiunile în derulare pe bursă vor fi protejate de fluctuaţii cauzate de zvonuri. Măsura, care poate se încadrează în intervenţionismul unui regim totalitar, se justifică în contextul în care bursele din Shanghai şi Shenzhen la un loc formează cea mai mare piaţă, la nivel mondial, pentru companiile care îşi fac oferta publică pentru prima dată.

Dintre aceste companii, cele care s-au remarcat în ultimii doi ani sunt cele care fabrică panouri solare, China devenind cel mai important jucător în multe din componentele acestei industrii, în primul rând datorită subvenţionării eficiente pe care guvernul chinez o practică. Cu doar o săptămână înaintea vizitei oficiale pe care preşedintele chinez Hu Jintao o va face la Washington, Barack Obama a semnat un document potrivit căruia panourile solare necesare Departamentului Apărării vor fi de producţie internă, americană, chiar dacă în acest fel costurile s-ar putea să fie mai mari. Departamentul Apărării foloseşte panouri solare în toate zonele în care soldaţi americani sunt angajaţi, fiind o modalitatea sigură şi autonomă de gospodărire a resurselor necesare vieţii într-o zonă de conflict, fără a depinde de cineva.

* * *

În 2009, cu ocazia vizitei în China, Preşedintele american a promis o simplificare în procedura acordării de vize pentru studiu studenţilor chinezi care doresc să studieze în Statele Unite. Acest fapt a făcut ca numai într-un an numărul chinezilor care aleg SUA ca destinaţie academică să crească cu 27,5 %. Cei mai mulţi dintre studenţii chinezi provin din rândurile a trei universităţi: Universitatea Peking, Universitatea Tsinghua şi Universitatea de Ştiinţe şi Tehnologie a Chinei. 

Cei aproape un milion de studenţi chinezi care sunt cuprinşi în sistemul de învăţământ american, la toate nivelurile, ajung să fie acceptaţi datorită efortului depus de firme de consultanţă la care aceştia apelează. Prea puţini dintre tinerii chinezi reuşesc sa facă singuri curte unei universităţi americane şi sa fie acceptaţi datorită efortului personal depus. Dosarele celor care doresc să studieze în SUA sunt realizate cu scrupulozitate de firme de consultanţă care funcţionează legal în China. Pentru serviciile lor, acestea percep între 20.000 şi 50.000 RMB, echivalentul a 3.000-7.500 de dolari americani. Deţinute de chinezi care la rândul lor au studiat în SUA, aceste firme de consultanţă se implică într-o paletă întreagă de lucruri, de la descoperirea unui program academic care să corespundă cu cerinţele studentului – client, până la efectiv completarea documentelor online necesare pentru a aplica la o universtate americană, completarea documentelor necesare obţinerii de viză şi chiar cumpărarea de bilet de avion până la destinaţie. Firmele de succes sunt cele care reuşesc să trimită cât mai mulţi studenţi chinezi în SUA, iar numele lor este cunoscut de clientela interesată.

Schimbul de informaţii între studenţii plecaţi la studii şi colegii rămaşi în China se face prin Renren (în traducere reţeaua din campus), un fel de facebook chinezesc, folosit în special de studenţii din universităţile chineze şi care numără peste 40 de milioane de utilizatori.

Studenţii chinezi nu discuta politică niciodată, nici despre a lor dar nici nu comentează chestiuni la ordinea zilei care se întâmplă în Statele Unite sau aiurea, în lume. Wei –Wei Wang este bursieră Getty, în jurnalism, originară din Taiwan dar care îşi desfăşoară activitatea la Beijing. În articolele ei a povestit lumii întregi despre o serie de clădiri aparţinând unor foste fabrici dezactivate şi care, ani la rândul au fost folosite, cu acordul autorităţilor, ca spaţii – galerii şi studio de către tineri artişti chinezi. În timp zona a devenit cunoscută sub numele de 798 Art District şi un fel de magnet pentru o nouă elită, un nucleu al tinerei generaţii care însă a fost rapid etichetată de către aceleaşi oficialităţi ca fiind „tineri furioşi”. Drept urmare, zona a fost culcată la pământ, distrugându-se o serie de graffitti şi alte forme de artă urbană. Numeroşi artişti care au încercat să-şi protejeze operele au fost arestaţi şi sunt în continuare închişi, chiar şi la această oră, pentru nealinierea lor.

China defineşte în acelaşi timp două entităţi: guvernul şi poporul. Suprapunerea nu mai este perfectă.

(Ioana MOLDOVAN*, Los Angeles, 31 ianuarie 2011)

——————————

* Ioana Moldovan este bursier Fulbright la School of Theater din cadrul University of Southern California, Los Angeles. (n.r.)

Romania va deveni groapa de gunoi etnic a Europei! (5)

Posted by Stefan Strajer On January - 12 - 2011

ROMÂNIA VA DEVENI GROAPA DE GUNOI ETNIC A EUROPEI! (5)

Autor: Vasile Zărnescu

În Spania există şi „ţigani romi“

De la „sora latină“ Franţa – tot mai anglofilă şi americanizată –, să coborîm, în jos, la sora şi mai latină, Spania.

Ana Teruel transmitea din Paris, la 26 august a.c., articolul Francia pide a Rumania un mayor esfuerzo en la integración de los gitanos / París exige a la UE que fiscalice el dinero que Bucarest recibe para su inserción“: „Franţa îi cere României un mai mare efort în integrarea ţiganilor / Parisul cere U.E. să verifice banii pe care Bucureştiul îi primeşte pentru integrarea lor“. Citiţi şi vă cruciţi:

«El Gobierno francés ha pedido a la Comisión Europea que obligue a Rumania a responsabilizarse de la inserción de la población gitana. En una carta enviada a José Manuel Durão Barroso, jefe de la Comisión, el primer ministro francés, François Fillon, exige que la Unión tome medidas para asegurarse de que los 4.000 millones de euros de fondos europeos que Rumania recibe cada año para programas de inserción se utilizan debidamente. “Francia no dispone de los medios judiciales necesarios para forzar al Gobierno rumano a emplear esos fondos en vivienda y educación para su población. Pero Europa sí puede (…)”, declaró ayer Pierre Lellouche, ministro de Asuntos Europeos, que advirtió que si el Gobierno rumano “no hace de esta cuestión su prioridad nacional”, Francia bloqueará la entrada de Rumania en el espacio Schengen, que permite la libre circulación». Adică: «Guvernul francez i-a solicitat Comisiei Europene să oblige România să-şi asume răspunderea integrării populaţiei ţigăneşti. Într-o scrisoare trimisă lui José Manuel Durão Barroso, (…) François Fillon îi cere ca Uniunea să ia măsuri pentru a se asigura de faptul că cele 4.000 milioane de euro proveniţi din fonduri europene pe care îi primeşte anual România pentru programele de integrare să fie utilizate aşa cum trebuie. „Franţa nu dispune de mijloacele juridice necesare pentru a sili Guvernul Român să folosească aceste fonduri pentru locuinţe şi educaţia acestei populaţii. Însă Europa poate (…)“, a declarat ieri Pierre Lellouche, ministrul pentru Afaceri Europene, care a avertizat că dacă Guvernul român „nu face din această problemă prioritatea sa naţională“, Franţa va bloca intrarea României în spaţiul Schengen, care permite libera circulaţie». Adică musiu Lellouche vrea ca România să facă din problema ţigănească problema sa naţională numărul 1! Nici mai mult, nici mai puţin! Şi mai scrie Ana Teruel:

«(…) La reunión de ayer es la primera que sostienen Francia y Rumania desde que París anunciara, a finales de julio, su intención de desmantelar los campamentos ilegales de gitanos extranjeros. Desde entonces han sido expulsados casi 700 romanís, la gran mayoría de ellos de nacionalidad rumana. (…) También acordaron profundizar la cooperación policial para combatir “el tráfico de seres humanos, la prostitución, la mendicidad y la delincuencia en general“» [102]. Traducere: «(…) Întîlnirea de ieri este prima pe care o au Franţa şi România de cînd Parisul şi-a anunţat, la sfîrşitul lunii iulie, intenţia de a desfiinţa taberele ilegale ale ţiganilor străini. De atunci încoace, au fost expulzaţi circa 700 de romi, dintre care cei mai mulţi de naţionalitate (sic) română. (…) De asemenea, au convenit să acţioneze pentru o mai bună cooperare în domeniul poliţiei pentru a combate „traficul de fiinţe umane, prostituţia, cerşetoria şi delincvenţa, în general“» (s.n. – V.I.Z.).

Din redactarea ei ambiguă s-ar părea că cele patru miliarde de euro daţi anual României de U.E. ar fi exclusiv pentru aplicarea programelor de integrare a ţiganilor! Chiar dacă admitem că francezii care pretind că U.E. ar fi dat României 24 sau 20 sau 10 miliarde de euro anual pentru rezolvarea problemei ţigăneşti ar fi nişte zombi, totuşi, chiar cele patru miliarde clamate de Ana Teruel tot reprezintă o sumă exorbitantă, iar reporteriţa spaniolă ar fi trebuit să verifice datele vehiculate. Noi ştim că, dimpotrivă, România cotizează la Uniunea Europeană cu patru miliarde de euro anual, din care primeşte înapoi foarte puţin.

Dar, ideea alocării către România a celor patru miliarde de euro din fonduri europene exclusiv pentru rezolvarea integrării ţiganilor nu este o scăpare din condei a Anei Teruel, ci, din păcate, este un loc comun cel puţin în mass media de limbă spaniolă. Astfel, sub titlul „París pide a la Comisión Europea que presione a Rumanía para frenar la salida de gitanos (Paris cere Comisiei Europene să exercite presiuni asupra României pentru a stopa plecarea ţiganilor)“, se afirmă: „PARIS, 25 (Reuters/EP). El primer ministro galo, Francois Fillon, ha escrito al presidente de la Comisión Europea, José Manuel Barroso, este miércoles, pidiéndole que adopte medidas para garantizar que los 4.000 millones de euros en fondos europeos entregados anualmente a Rumanía se usan para resolver el problema de los gitanos“ (s.n. – V.I.Z.). Adică: „Primul ministru francez (…) i-a adresat o scrisoare (…) lui José Manuel Barroso, cerîndu-i să adopte măsuri pentru a garanta că cele 4.000 de milioane de euro, provenite din fonduri europene, acordate anual României sunt utilizate pentru rezolvarea problemei ţiganilor“ [103].

Revenind la analiza conţinutului ultimului fragment al textului Anei Teruel, trebuie să relevăm că, deşi nu se ştie cine a proptit-o corespondentă la Paris a cotidianului El País, se pare că a absolvit o şcoală de presă ca a lui Ion Cristoiu, care spune „Ce-s cu astea!“, deşi expresia corectă este impersonală: „Ce-i cu astea!“ Oricum, fie că o face din prostie, fie că o face deliberat, să reţinem, că, în primul rînd, trebuia să scrie, corect, „de cetăţenie română“ şi nu, greşit, „de naţionalitate română“. Pentru că, de vreme ce sunt ţigani (gitanos), sunt de etnie – în nici un caz naţionalitate – ţigănească, deoarece ţiganii nu sunt constituiţi într-o naţiune. Abia acum, precum am mai relevat, Uniunea Europeană încearcă, abscons, să-i declare naţiune, căci, prin scandalul provocat de expulzarea lor inclusiv din Franţa, pentru a le rezolva „corect politic“ situaţia, îi va da declara „naţiune“ şi le va da un stat în România; probabil că le va da o parte din zona Olteniei vecină cu Banatul, cu capitala la Craiova sau Timişoara – zonă despre a cărei desprindere avertizase ex-şeful Statului Major General Mircea Chelaru şi în care ţiganii au acaparat, între timp, cea mai mare parte a imobilelor din centrul capitalelor celor două provincii [104].

În al doilea rînd, reportera spaniolă, similar „guguştiucilor“ români, care folosesc, unii – precum obedienţii de la Evenimentul zilei, revista 22, TVR, Antena 3 etc. – numai vocabula „romi“, iar alţii, şi ţigani şi „romi“, foloseşte şi ea două denumiri pentru ţigani: gitanos şi romanís ţigani şi romi. În al treilea rînd, prin considerarea ţiganilor numiţi romanís ca fiind „de naţionalitate rumana“ sporeşte asocierea dintre romanís şi rumana – adică dintre „romi“ şi români, şi favorizează întărirea cvasi-identităţii dintre ţigani şi români!

De la folosirea, aici, a cuvîntului gitanos, mai încolo, a cuvîntului rumanos, apoi a făcăturii romanís, se ajunge – „firesc“, am putea spune! – la aberaţia filologică şi etnică denumită gitanos romanís, aberaţie devenită, şi ea, un loc comun în presa de limbă spaniolă! Iar, prin repetiţie, deci prin acceptarea de către comunitatea ziariştilor şi „analiştilor“, capătă valoare „ştiinţifică“! De exemplu, se spune: „Francia expulsa a otros 300 gitanos romanís [105]. Adică: „Franţa expulzează alţi 300 de ţigani romi“. Aberaţia are o formă mai pleonastică şi absolut absurdă atunci cînd motorul Google face traducerea automată a acestui titlu din spaniolă în engleză: „France expels another 300 Roma Roma“!!! După ce unii dintre idioţii de francezi au introdus în dicţionarele lor prestigioase sensul absolut greşit al cuvîntului „xenofobie“ – care înseamnă „frică de străini“ şi nu „ură faţă de străini“ (!), cum pretinde Larousse şi, după el, toată „lumea bună“ occidentală [106] –, iată că spaniolii scornesc, şi ei, o nouă specie de absurditate filologică, „ţigani romi“, care, în traducerea automată ajunge în engleză în echivalentul „Roma Roma“! Or, aşa cum, prin psitacismul filologic al făcătorilor de dicţionare s-a răspîndit sensul greşit al noţiunii „xenofobie“, la fel s-a împrăştiat pleonasmul gitanos romanís şi se va răspîndi şi „Roma Roma“, căci programatorul domnului motor Google este politically correct şi la fel sunt şi cei care, în arealul anglo-saxon, utilizează făcătura Roma deşi au termenul străvechi gypsy! De aceea, această sintagmă – „Roma Roma“, cu R mare – este, sub aspect semantic, la fel de urît mirositoare ca şi ţiganii păduchioşi şi împuţiţi, debarcaţi cu forţa din autobuz de către şoferi, la presiunea lyonezilor poluaţi olfactiv!

Dovada irefutabilă cea mai recentă a mimetismului intelectual, a obedienţei instituţionale şi a manipulării politice a cetăţenilor occidentali este chiar interdicţia impusă magistraţilor britanici de a folosi cuvîntul ţigan! Dar, în acelaşi sens, nu putem trece sub tăcere manifestările de politically incorrectness, de mimetism, de manipulare şi de denigrare a României din cauza cerşetorilor ţigani exprimate de un neisprăvit actoraş francez, Jonathan Lambert, pe postul public de televiziune France 2, sub forma „salutului românesc“. Replica românilor a fost pe măsură, dar insuficient mediatizată: „În urma incidentului care a luat deja proporţii diplomatice, prin care umoristul francez Jonathan Lambert a reinterpretat salutul roman, adaptându-l la o aşa-zisă variantă românească, cu mâna întinsă ca la cerşit, o grupare de hackeri a atacat, în semn de protest, site-ul publicaţiei Le Monde“; şi: „Ţiganii nu sunt români. Noi v-am respectat Franţa, voi ne veţi respecta România!“ [107].

Monitorul Oficial şi mass media electronice

trebuie obligate să scrie cu diacritice

Dar, iniţial, s-a folosit expresia „gitanos rumanos“: „Las claves del conflicto entre la Comisión Europea y Francia por la expulsión de los gitanos rumanos“ [108].

Vedeţi ce absurditate terminologică şi conceptuală a apărut şi ce agresiune axiologică s-a provocat contra României prin făcătura „rom“?! Ţiganii au ajuns să fie nu doar ţigani, ci şi „romi“, astfel că echivalenţa dintre, pe de o parte, ţigani, numiţi, acum, în Spania, şi gitanos romanís, nu numai gitanos – ca pînă la impunerea de către Andrei Pleşu şi Petre Roman a porcăriei „rom“ –, şi, pe de altă parte, români – numiţi, în Spania, rumanos –, această echivalenţă, deci, să pară o chestie firească în Occident. De aici, apare ca „naturală“ falsa identificare român = ţigan pe plan internaţional – adică îndeosebi în Occident, unde au emigrat ţiganii! De ce nu s-or fi dus în India, căci se mîndresc cu originea lor indiană?!

Astfel se ajunge ca, în fonetica limbii spaniole – cu rumanos şi Rumania –, a limbii franceze – cu roumains şi Roumanie –, germane – cu Rumänisch şi Rumänien –, ţiganii să fie mai romani decît românii!!! Pentru că şi în dicţionarele germane, de cînd cu marea diversiune numită „corectitudinea politică“, deşi cuvîntul zigeuner pentru „ţigan“ există de secole, acum el este tradus tot prin „rom“. Or, dacă şi românii utilizează, în mass media şi, îndeosebi, în limbajul oficial numai făcătura „rom“, atunci de ce să nu o folosească şi străinii?! La această similitudine şi, implicit, confundare cu ţiganii, invită şi lenea redactorilor şi conducătorilor Monitorului Oficial, care publică toată legislaţia şi celelalte materiale fără diacritice, deşi limba română are semne diacritice. La această lene impardonabilă a Monitorului Oficial se adaugă aceea a publicaţiilor on line, care, de asemenea, nu se obosesc să folosească diacritice. Şi iată cum ceea fusese, iniţial, doar o vulnerabilitate – scrierea fără diacritice – a devenit o agresiune axiologică efectivă contra limbii române, deoarece înlesneşte confundarea de către străini a limbii române cu „limba romani“ sau cu „limba romanes“. Spun „sau“ deoarece sintagma „limba romanes“ este o făcătură recentă, iar ţiganii încă nu s-au hotărît care denumire să fie aleasă, dar, în ultimii ani, înclină, cum am mai spus, pentru a pretinde că ei vorbesc „limba romanes“, fiindcă această variantă le uşurează străinilor confundarea rapidă între a vorbi „romanes-te“ – fără diacritice – şi „româneşte“, cu diacritice, deoarece, pentru un străin constituie o diferenţă absolut insesizabilă! Prin această apropriere a denumirii false de „limbă romanes“, se creează „legitimitatea“ pentru ţigani să se prezinte ca fiind, chipurile, români! Numai că varianta „limba romani“ este introdusă imediat după 1990 şi ea a căpătat, deja, o răspîndire internaţională. De exemplu, în articolul „El Holocausto de los gitanos durante el Tercer Reich (1933-1945)“, apare paragraful introductiv «En lenguaje romaní, el término Porrajmos significa, literalmente, el “Gran Devorador” de la vida humana, destrucción, catástrofe, desastre. Pero es mucho más solemne y sentimental que “Holocausto”. Se trata de un equivalente semántico muy similar al concepto judío de Shoah» [109], care, evident, nu mai are nevoie de traducere, cu excepţia primelor trei cuvinte: „En lenguaje romaní“ – adică: „În limba romani“! Asta fiind, evident, „limba“ ţigănească.

Este, oare, nevoie de o lege specială pentru ca Monitorul Oficial să fie obligat să-şi publice textele cu diacritice? Pentru că sinecuriştilor de la Consiliului Naţional al Audiovizualului nu le dă prin cap să impună această obligativitate, deşi legea de funcţionare a C.N.A. prevede că „apără limba română“!

Atunci, de ce Guvernul român – sau măcar ambasadorii noştri – nu organizează contracararea acestor campanii din Franţa, Spania, Anglia etc. prin care este denigrată România?! Acestea nu mai constituie doar vulnerabilităţi la adresa securităţii naţionale, ci de-a dreptul atacuri veritabile! De ce?! Pentru că actualul ministru de Externe, Teodor Baconschi, a fost ambasador la Paris şi nu vrea să irite diplomaţia Franţei?! Sau, mai degrabă, pentru că ambasadele noastre din toate ţările în care se comit asemenea campanii denigratoare contra României – îndeosebi din Italia, Franţa, Spania, Anglia – nu întreprind nici o măsură, fiindcă sunt ocupate doar să toace banii noştri în interes privat şi nu pentru a apăra demnitatea, imaginea şi interesele României?!

Vedeţi la ce a dus ticăloşia lui Andrei Pleşu şi Petre Roman, care au impus făcătura „rom“, şi a presei slugarnice care a folosit-o şi, încă, o mai face?! Vedeţi de ce trebuie, de urgenţă, să reîncepem campania declanşată de Jurnalul Naţional [110], de strîngere a semnăturilor pentru eliminarea vocabulei „rom“, întrucît constituie o agresiune axiologică devenită intolerabilă? Vedeţi de ce trebuie, în mod tacit şi general, să eliminăm din vocabularul mass media această insanitate şi să folosim exclusiv cuvîntul „ţigan“?! Unii au început să propună să schimbăm denumirea ţării, ca să scăpăm de oprobiul internaţional de a fi confundaţi cu ţiganii. Ar fi o gravă eroare, pentru că am dovedi că nu suntem în stare să ne apărăm nici măcar numele ţării!!! Apoi, menţinerea memorandumul lui Petre Roman, acum, după ce toată Europa s-a lămurit că ţiganii nu pot fi civilizaţi decît cu forţa nu înseamnă decît perpetuarea actului de trădare naţională pe care l-au comis aceşti doi miniştri netrebnici. Cît despre opinia românilor, este încă o dată subliniată de sondajul site-ului www.ziare.com, care a propus ieri, 13 octombrie, un sondaj pentru eliminarea vocabulei „rrom“: azi, 14 oct., rezultatul sondajului era de 97,77 la sută pentru eliminare [111]; a făcăturii „rom“, deocamdată! Totodată, organizaţiile şi publicaţiile patriotice, politicienii şi parlamentarii trebuie să refacă proiectul de lege Funar-Păunescu şi să apară legea eliminării vocabulei „rom/rrom“ şi folosirii exclusive a cuvîntului ţigan. De altfel, şi preşedintele Traian Băsescu s-a convins, totuşi, în urmă cu o lună, că „în momentul în care s-a luat decizia schimbării denumirii ţiganilor în romi, s-a luat o decizie greşită, europenii făcând confuzie între romi şi români“ [112].

Acum, în acest context favorabil, determinat îndeosebi de radicala poziţie anti-ţigănească a Italiei şi Franţei, o acţiune eficientă ar fi ca toţi cei care activează în mass media să utilizeze exclusiv cuvântul „ţigan“. În această situaţie, nu vor mai putea fi amendaţi de nimeni, iar C.N.C.D. ar deveni caduc şi, repet, ar trebui desfiinţat! Mai ales pe aceste vremuri de criză, de penurie pecuniară la bugetul „consolidat“ al statului! S-a desfiinţat subvenţionarea de la stat a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (A.O.Ş.R.) – o instituţie-căpuşă, care, fiind „o gaură neagră în buget“, a încercat să-l mituiască pe preşedintele Traian Băsescu cu titlul de „academician“ [113] –, a Academiei de Ştiinţe Medicale etc., şi să se menţină acest C.N.C.D. dăunător, bugetivor şi – aşa cum a relevat senatorul Iulian Urban – esenţialmente ilegal [114]?! Să reamintesc una din dovezile de impertinenţă a C.N.C.D.: „Prin Hotărârea nr. 384 din 22.04.2008, Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat că utilizarea termenului de «rom» nu reprezintă o formă de discriminare indirectă faţă de comunitatea majoritară“ [115]. Şi iată cum, în turpitudinea C.N.C.D., poporul român a ajuns să fie denumit „comunitatea majoritară“! Acum, după doi ani de permanente şi dure represalii anti-ţigăneşti în civilizatele şi democraticele ţări ale Europei occidentale şi după două decenii de denigrare a României din cauza impunerii făcăturii „rom“, mai au curajul belferii din C.N.C.D. să pretindă că utilizarea vocabulei „rom“ nu reprezintă o gravă insultă la adresa românilor?! La fel, deputatul ţigan Nicolae Păun, care era mai mult ţigan decît „rom“ cînd îşi zicea „Nicky Scorpion“ – pe vremea cînd acaparase restaurantul Gării de Nord, de i-a trebuit primarului general al Capitalei Traian Băsescu vreo trei ani de procese ca să-l expulzeze de acolo – şi care perora anul trecut contra campaniei duse de Jurnalul Naţional pentru revenirea la denumirea ţigan [116], a făcut „ciocul mic“ şi nu-i mai reproşează preşedintelui Nicolas Sarkozy că jigneşte etnia ţiganilor prin expulzarea lor – deşi este şi el ditamai preşedintele Comisiei pentru apărarea drepturilor omului din Camera Deputaţilor. Dat fiind tupeul acestui ţigan parvenit şi ţinînd cont de averea strînsă prin afacerea „Nicky Scorpion“ şi altele la fel de oneroase, chiar e de mirare că nu şi-a cumpărat cîteva hectare de pămînt pe care să le denumească, şi el, „Republica rromilor“ – cum a făcut algerianul Rachid Nekkaz, în Franţa [117]. Sau se teme să nu dea de necaz, să nu-i aducă pe români la exasperare şi să preia modelul represiv al italienilor!

Totodată, cred că ar fi cazul să apelăm la guvernele Angliei, Franţei, Germaniei, Italiei, Spaniei, Elveţiei etc. să încerce să facă demersuri pe lîngă presa lor ca, în propaganda proţigănească şi antiromânească [118], să nu mai folosească vocabula „roma/roms“ pentru a-i indica pe ţigani, ci pe cele consacrate istoric şi ştiinţific în limbile respective: tzigane, gypsy, zingaro, gitano, zigeuner etc. Ar fi şi un pas în a dovedi că aceste guverne respectă, cât de cât, România şi poporul român.

14 octombrie 2010

Post scriptum. Exemplarul pentru premierul Emil Boc a fost depus la Secretariatul General al Guvernului cu nr. 2365/15 oct. 2010, iar cel către ministrul Teodor Baconschi la Registratura Ministerului Afacerilor Externe, cu nr. 12502/15 oct. 2010.

EPILOG

Pe lîngă textul scris depus la Registratura generală a Administraţiei Prezidenţiale, am trimis această Scrisoare deschisă şi sub formă electronică. După acest demers, am primit răspunsul următor:

„Petitia nr.29423
Data: 04-11
 Stimate domnule Colonel (r.) Vasile Zarnescu,
Am primit mesajul adresat Presedintelui României, domnul Traian Basescu si am retinut punctul de vedere exprimat.
Consilier de Stat
Gabriel-Cristian Piscociu“ (sic).

De la Secretariatul General al Guvernului am primit, sub nr. 15C/2365 din 26.10.2010, un răspuns semnat de un şef de serviciu, un anume Cristian Schink, cum că Scrisoarea mea „a fost transmisă la Ministerul Afacerilor Externe şi Agenţiei Naţionale pentru Romi, în conformitate cu prevederile legale în vigoare“ (cf. facsimilul). Dar acest Cristian Schink nu a precizat – aşa cum era necesar – care sunt respectivele „prevederi legale“ şi, apoi, nu a observat – sau s-a făcut că nu observă, deşi chiar în titlu se precizează! – că eu o trimisesem, deja, inclusiv Ministerului de Externe, ca al treilea destinatar şi, deci, nu mai era nevoie să o trimită şi Guvernul: adică, de fapt, herr Schink s-a spălat pe mîini! Totuşi, chiar şi aşa, şeful Schink trebuia să mă asigure că îmi va comunica soluţia dată de M.A.E. Sau, pentru aceasta, nu mai există prevederi legale? M.A.E. nu trebuie să dea un răspuns Guvernului şi să arate modul cum a soluţionat problema?! Pe de altă parte, eu ceream Guvernului să dea seamă despre banii primiţi de la U.E., despre care occidentalii ştiu că ar fi fost de 17 sau 20 sau 24 miliarde €! Desigur, cum am arătat, nu se putea să fi fost atît de mulţi euroi, dar despre cei care au fost primiţi trebuie să dea socoteală. Sau Guvernul i-a înfundat cu euroi pe cei de la „Agenţia Naţională pentru Romi“ şi nu are curajul să recunoască?! Totodată, eu solicitam ca această agenţie să fie desfiinţată, iar banii risipiţi acolo realocaţi altor obiective. Pentru integrarea ţiganilor trebuie să contribuie ţiganii bogaţi, nu statul român.

De la Ministerul Afacerilor Externe nu am primit nici un răspuns, pentru că cei de acolo se ocupă de afacerile externe, nu şi de cele interne. Mai mult, din presă am aflat că M.A.E. nu agreează eliminarea făcăturii „rom“, pe motiv că au consultat cei din minister pe cineva – nu spun cine, persoană importantă! – şi au decis că mizeria „rom“ este cea care trebuie  utilizată! Cu asemenea indivizi în M.A.E., nu este de mirare că România are imaginea deplorabilă actuală! Oricum, conform altor prevederi legale pe care cei din M.A.E. le ignoră, M.A.E. trebuia să îmi dea un răspuns, chiar şi aşa caraghios ca al lui Cristian Schink. Eu ceream M.A.E. să traducă textul în limbile europene şi să-l difuzeze ţărilor occidentale, spre a se clarifica diferenţa dintre ţigani şi români. Ce a făcut M.A.E. pentru spălarea imaginii României înnegrite de ţigani?! Nimic! Celor din M.A.E. li s-au diminuat şi lor leafa cu 25 la sută?!

24 decembrie 2010

 

NOTE

[102] Ana Teruel (din Paris), „Francia pide a Rumania un mayor esfuerzo en la integración de los gitanos“ în El Pais, 26 august 2010, pag. 5, pe http://www.elpais.com/articulo/internacional/Francia/pide/Rumania/mayor/esfuerzo/integracion/gitanos/elpepiint/20100826elpepiint_5/Tes; http://en.calameo.com/read/000364089a30e72017d70). Vezi şi: Magda Crişan, „România, pusă la zid din cauza ţiganilor“, Adevărul, 28 iulie 2010, pe http://www.adevarul.ro/international/Romania-pusa_la_zid_din_cauza_tiganilor_0_305969973.html; *** , „Integrarea romilor, conditie pentru aderarea Romaniei la Schengen?“, www.9am.ro, 29 Iulie 2010, pe http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/155723/Integrarea-romilor-conditie-pentru-aderarea-Romaniei-la-Schengen.html#comments_opener, care conţine inclusiv comentariul meu Corectarea atitudinii francezilor; Cristina Sbîrn, «Prima şefă a Delegaţiei CE la București, Karen Fogg: “Problema romilor este o problemă națională. Nu totul trebuie decis la Bruxelles”», Adevărul, 17 oct. 2010, pe http://www.adevarul.ro/actualitate/Prima_sefa_a_Delegatiei_CE_la_Bucuresti-Karen_Fogg-_-Problema_romilor_este_o_problema_nationala-_Nu_totul_trebuie_decis_la_Bruxelles_0_355164835.html.

[103] Vezi: *** „París pide a la Comisión Europea que presione a Rumanía para frenar la salida de gitanos“, în lainformation.com, 25 august 2010, pe http://noticias.lainformacion.com/mundo/paris-pide-a-la-comision-europea-que-presione-a-rumania-para-que-frene-la-salida-de-gitanos_jqYweqNWOIoPMipyAeEHw2/; vezi şi Redacción Mundo, „París pide presionar a Rumanía para que frene la salida de gitanos“, în www.cope.es, 25 august 2010, pe http://www.cope.es/mundo/25-08-10–paris-pide-presionar-rumania-que-frene-salida-gitanos-208839-1; *** „Francia presiona a Rumania por gitanos con una carta a la UE“, Digitalgroup.info, Ago 25th, 2010, pe http://digitalgroup.info/wordpress/?p=35509; *** „Francia presiona a Rumania por gitanos con una carta a la UE“, în EL UNIVERSAL, Caracas, 25 august 2010, pe http://www.eluniversal.com/2010/08/25/int_ava_francia-presiona-a-r_25A4379453.shtml; etc.

                [104] Eufrosin, „Ce nu a putut Moscova atunci, face axa Washington-Londra-Tel Aviv, acum“, AlterMedia, 2 octombrie 2010, pe http://ro.altermedia.info/general/ce-nu-a-putut-moscova-atunci-face-axa-washington-londra-tel-aviv-acum_21111.html. Vezi şi: Mălin Bot, „GALERIE FOTO Clanul ţigănesc Covaci şi-a pus la uscat covoarele pe gardul Parcului Rozelor, simbol al Timişoarei“, Adevărul, 21 iulie 2010, pe http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/adevarul_de_seara_bastani_timisoara_covaci_0_302369980.html; Adriana Szoke , „Spiritul Timişoarei, pătat cu graffiti antiţigani“, în Adevărul, 27 febr. 2006, pe http://www.adevarul.ro/articole/spiritul-timi-x15f-oarei-p-x103-tat-cu-graffiti-anti-x163-igani/175976; Crina Jilavu, „Interlopul Bercea Mondial, primul preşedinte al ţiganilor“, în Adevărul, 29 iulie 2009, pe http://www.adevarul.ro/articole/interlopul-bercea-mondial-primul-presedinte-al-tiganilor.html; Mălin Bot, „Clanul Cârpaci terorizează oraşul, sub protecţia procurorilor şi susţinut de nume grele din sistemul judiciar“, în Adevărul, 23 sep 2009, pe http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/Carpaci-Clanul-procurorilor-terorizeaza-protectia_0_121787821.html; Cristian Poelincă, „Mafia ţigănească a semănat teroare imobiliară ca în Evul Mediu în capitala Banatului“, în Adevărul, 1 dec. 2009, pe http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/Teroare_imobiliara_ca_si_in_Evul_Mediu_0_163184036.html; Daniel Dancea, Baştanii mafiei imobiliare ţigăneşti sunt mai răi decât călăii comunişti din lagărul de la Piteşti, în Adevărul, 16 mai 2010, pe http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/Bastanii_mafiei_imobiliare_tiganesti_sunt_mai_rai_decat_calaii_comunisti_din_lagarul_de_la_Pitesti_0_262174087.html; etc.

[105] ***, „Francia expulsa a otros 300 gitanos romanís / El 48% de los franceses apoya las repatriaciones, según una encuesta publicada hoy“, în El Pais, 26 august 2010, pe http://www.elpais.com/articulo/internacional/Francia/expulsa/otros/300/gitanos/romanis/elpepiint/20100826elpepuint_7/Tes;  *** „Francia sigue expulsando a gitanos romanís“, EL PAÍS – Madrid – 26/08/2010, pe http://www.corazonblanco.com/francia_sigue_expulsando_a_gitanos_romanis-itemap-61-59588-1.htm; *** „Francia debe explicarse sobre las expulsiones de gitanos romanís, 2“,  30 septembrie 2010, pe http://www.eurogersinfo.com/espagne/actes1710.htm; http://www.elpais.com/fotografia/internacional/Gitanos/romanis/deportados/Bucarest/elpdiasoc/20100826elpepuint_12/Ies/; *** „France expels another 300 Roma Roma“, pe http://www.todanoticia.com/17506/francia-expulsa-otros-300-gitanos/?lang=en.

[106] Alexandra-Iulia Zărnescu „Cuvântul xenofobie trebuie scos din uz“, AlterMedia, 29 august 2008, pe http://ro.altermedia.info/mass-mediacenzura/cuvantul-xenofobie-trebuie-scos-din-uz_9022.html#more-9022.

[107] Iulia Roşu, «”Salutul românesc” cu palma întinsă, executat în direct la TV, de către un umorist francez», Adevărul, 19 aprilie 2010, pe http://www.adevarul.ro/international/europa/Salutul-romanesc-intinsa-executat-TV_0_246575818.html. Vezi şi: Adriana Matei, «MAE cere socoteală francezilor pentru “salutul românesc” – VEZI VIDEO», Realitatea TV, 20 aprilie 2010, pe http://www.realitatea.net/mae-cere-socoteala-francezilor-pentru-salutul-romanesc—vezi-video_709885.html; *** «Hackerii români au atacat Le Monde cu mesajul “Ţiganii nu sunt români. Noi v-am respectat Franţa, voi ne veţi respecta România!”», Gândul, 21 apr 2010, pe http://www.gandul.info/news/hackerii-romani-au-atacat-le-monde-cu-mesajul-tiganii-nu-sunt-romani-noi-v-am-respectat-franta-voi-ne-veti-respecta-romania-6001992; *** Hackerii români s-au supărat pe francezi, Evenimentul zilei, 21 aprilie 2010, pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/hackerii-romani-s-au-suparat-pe-francezi-892874.html; *** The French Salute, 21 aprilie 2010, pe http://www.dailycotcodac.ro/2010/04/the-french-salute/; R.P., „Le Courrier International: Orgoliul romanesc se revolta pe Internet, hackeri romani au atacat site-ul cotidianului Le Monde“, HotNews, 21 aprilie 2010, pe http://www.hotnews.ro/stiri-international-7153291-courrier-international-orgoliul-romanesc-revolta-internet-hackeri-romani-atacat-site-cotidianului-monde.htm;Oana Ţepeş Greuruş, „Răspunsul românilor la salutul francezilor“, Evenimentul zilei, 22 aprilie 2010, pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/bloggerii-romani-ii-pun-pe-francezi-cu-mainile-sus-892955.html; *** «Presa din Franţa, despre “salutul românesc”: Autorităţile pot reprima rasismul, dar nu o fac», Jurnalul Naţional, 23 aprilie 2010, pe http://www.jurnalul.ro/stire-observator/presa-din-franta-despre-salutul-romanesc-autoritatile-pot-reprima-rasismul-dar-nu-o-fac-541845.html; Nicolae Prelipceanu, „Salutul românesc la Paris şi acasă“, România liberă, 27 Aprilie 2010, pe http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/salutul-romanesc-la-paris-si-acasa-184585.html.

[108] *** „Las claves del conflicto entre la Comisión Europea y Francia por la expulsión de los gitanos rumanos“, în El Pais, 15 septembrie 2010, pe http://www.elpais.com/articulo/internacional/claves/conflicto/Comision/Europea/Francia/expulsion/gitanos/rumanos/elpepuint/20100915elpepuint_9/Tes.

[109] *** „El Holocausto de los gitanos durante el Tercer Reich (1933-1945)“, pe http://www.memoriales.net/zig/zig_1.htm.

[110] Monica Iordache Apostol, «De ce i-a vrut Teodor Meleşcanu “ţigani”», Jurnalul Naţional, 6 martie 2009, pe http://www.jurnalul.ro/stire-tigan-in-loc-de-rom/de-ce-i-a-vrut-teodor-melescanu-tigani-145683.html; Dania Dimitriu, «Românii, confundaţi cu rromii fiindcă vorbesc “romanes(te)”», Jurnalul Naţional, 16 martie 2009, pe http://www.jurnalul.ro/stire-tigan-in-loc-de-rom/romanii-confundati-cu-rromii-fiindca-vorbesc-romanes-te-146288.html; http://www.urbaniulian.ro/2009/03/05/in-legatura-cu-petitia-rromtigan/; Gabriela Antoniu, «Propunere Jurnalul Naţional: “Ţigan” în loc de “rom”», Jurnalul Naţional, 17 martie 2009, pe http://www.jurnalul.ro/stire-tigan-in-loc-de-rom/propunere-jurnalul-national-tigan-in-loc-de-rom-145427.html; vezi şi: *** „De ce ţigani şi nu romi?“, Jurnalul Naţional, 12 martie 2009, pe http://www.jurnalul.ro/stire-tigan-in-loc-de-rom/de-ce-tigani-si-nu-romi-146036.html; Aurel David, «Ţigan, nu rom, chiar şi cu dublu “r”», Jurnalul Naţional, 21 martie 2009, pe http://www.jurnalul.ro/stire-tigan-in-loc-de-rom/tigan-nu-rom-chiar-si-cu-dublu-r-501636.html.

 [111] Bogdana Boga, „Sunteti de acord cu inlocuirea termenului RROM cu TIGAN?“, ziare.com, 13 Octombrie 2010, pe http://www.ziare.com/social/rromi/comentarii-sondaj-ziare-com-sunteti-de-acord-cu-inlocuirea-termenului-rrom-cu-tigan-1048352-pag2#comentarii.

[112] *** „Băsescu: Schimbarea denumirii ţiganilor în romi, o decizie greşită“, în Jurnalul Naţional, 9 septembrie 2010, pe http://www.jurnalul.ro/stire-observator/basescu-schimbarea-denumirii-tiganilor-in-romi-o-decizie-gresita-554121.html.

[113] Vasile Zărnescu, „AOSR: o gaura neagra în buget“, pe http://ro.altermedia.info/politica/aosr-o-gaura-neagra-in-buget_19612.html; idem, „De cine-i este frică preşedintelui A.O.Ş.R.?!“, pe http://ro.altermedia.info/coruptie/de-cine-i-este-frica-presedintelui-aosr_18863.html. Vezi şi: *** „Vivat Academia, vivat impostores“, în Academia Caţavencu, 5 mai 2010, pe http://www.catavencu.ro/vivat_academia_vivat_impostores-13746.html.

[114] Iulian Urban, „Consiliul pentru Combaterea Discriminării funcţionează în afara legii“, 5 noiembrie 2009, pe http://www.urbaniulian.ro/2009/11/05/consiliul-pentru-combaterea-discriminarii-functioneaza-in-afara-legii/; vezi şi http://www.urbaniulian.ro/2010/06/02/tiganii-m-au-biruit-tapalaga-a-devenit-idolul-tiganilor-dupa-ce-maghiarii-si-pedelistii-din-cncd-au-hotarat-ca-senatorul-gagiu-nesimtit-urban-i-a-discriminat-pe-tigani-avand-un-discurs-anti-tigane/.

[115] Eugenia Mihalcea, Dana Piciu, „Cuvântul rom este un neologism“, în Jurnalul Naţional, 5 martie 2009, pe http://www.jurnalul.ro/stire-tigan-in-loc-de-rom/cuvantul-rom-este-un-neologism-145633.html.

[116] Adrian Mogoş, „Şi romii se ţigănesc între ei“, Jurnalul Naţional, 10 martie 2009, pe http://www.jurnalul.ro/stire-tigan-in-loc-de-rom/si-romii-se-tiganesc-intre-ei-145879.html. Vezi şi: Alexandru Cautis, „Cum să furi o stradă din Bucureşti“, Academia Caţavencu, 20 Mai 2009, pe http://www.catavencu.ro/cum_sa_furi_o_strada_din_bucuresti-7924.html; http://www.ghidul.ro/firma/piata-nicky-scorpion–44664; http://www4.pmb.ro/wwwt/l52/db/09_20090715.pdf; Sorana Ionescu, „RAZBOI TOTAL IN TIGANIE – Imparatul Iulian si Regele Cioaba il fac praf pe deputatul Niky Scorpion“, Interesul public, 13 Februarie 2008, pe http://www.interesulpublic.ro/13-02-2008/RAZBOI-TOTAL-IN-TIGANIE-Imparatul-Iulian-si-Regele-Cioaba-il-fac-praf-pe-deputatul-Niky-Scorpion.html; Ana-Maria Niculae , Raluca Curteanu, „Bucureşti: Străzi libere pe hartă, blocate în realitate“, Adevărul, 9 septembrie 2009, pe http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/Strazi-realitate-blocate-libere-harta_0_113389033.html; *** Niky Scorpion a fost reales sef al tiganilor, Agentia.org, 1 februarie 2010, pe http://www.agentia.org/anchete/niky-scorpion-a-fost-reales-sef-al-tiganilor-714.html.

[117] Paul Cocoiu, «Un politician francez vrea să pună bazele “Republicii Romilor”», în Evenimentul zilei, 11 octombrie 2010, pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/un-politician-francez-vrea-sa-puna-bazele-republicii-romilor-908720.html.

[118] *** „Mesaj transmis intr-un tren din Franta: Sporiti-va vigilenta, romanii fura!“, 9AM, 23 februarie 2010, pe http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/147672/Mesaj-transmis-in-trenurile-franceze-Sporiti-va-vigilenta-romanii-fura.html; Teodor Tita, „Matei Visniec despre tiganii romani din Franta: Buba s-a spart! Nu mai poate fi inabusita cu fraze corecte din punct de vedere politic“, în HotNews, 10 august 2010, pe http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7679649-matei-visniec-despre-tiganii-romani-din-franta-buba-spart-nu-mai-poate-inabusita-fraze-corecte-din-punct-vedere-politic.htm?cfnl=; Cristian Mihai Chis, „Opinii: Avem o marfa: Tiganii“, în ziare.com, 20 August 2010, pe http://www.ziare.com/social/rromi/avem-o-marfa-tiganii-1036404#adaugare-comentariu; *** „Copiii romi, hotii Europei“, pe http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/149376/Copiii-romi-hotii-Europei.html; ***, „New York Times: Rromii romani abuzeaza de “granitele deschise” din UE“, în Napocanews, 18 September 2010, pe http://www.napocanews.ro/2010/09/new-york-times-rromii-romani-abuzeaza-de-granitele-deschise-din-ue.html; Ionuţ Ţene, „După ţigani, vin la rând românii şi apoi evreii?“, în Napocanews, 18 September 2010, pe http://www.napocanews.ro/2010/09/dupa-%C8%9Bigani-vin-la-rand-romanii-%C8%99i-apoi-evreii.html; *** „Prison avec sursis pour le maire incendiaire“, în NOUVELOBS.COM, 15 mai 2006, pe http://tempsreel.nouvelobs.com/actualite/societe/20060515.OBS7713/prison-avec-sursispour-le-maire-incendiaire.html; vezi şi Marie Marty, „Prison avec sursis pour le maire incendiaire“, Le Parisien, 16 mai 2006, pe http://www.leparisien.fr/faits-divers/prison-avec-sursis-pour-le-maire-incendiaire-16-05-2006-2006989253.php; *** Ni s-au întors franţujii, bre!“, în Academia Caţavencu, 23 august 2010, pe http://www.catavencu.ro/ni_s_au_intors_frantujii_bre-15345.html; http://forum.realitatea.net/showthread.php?p=539531. Vezi şi: *** „O româncă este în comă după ce a fost bătută de un italian la Roma – VIDEO“, Mediafax, 13 oct. 2010, pe http://www.mediafax.ro/externe/o-romanca-este-in-coma-dupa-ce-a-fost-batuta-de-un-italian-la-roma-video-7469072/; *** „Romanca agresata in Italia a murit“, 9AM, 16 octombrie 2010, pe http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/201780/Romanca-agresata-in-Italia-a-murit.html.

 

            Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu

 

 

 

EMPATIA ŞI… SPAŢIUL SCHENGEN

Posted by Stefan Strajer On January - 2 - 2011

EMPATIA ŞI… SPAŢIUL SCHENGEN

 

Autor: Radu MIHALCEA (Chicago, USA)

Era o dimineaţă mohorâtă de decembrie… ajun de Craciun. Cei 300 de cai de sub capota maşinii ştiau că mergem spre casă şi trăgeau din toate puterile… Nu puteam să-i controlez mereu fiindca la viteza asta maşina străbătea mai mult de 50 m în fiecare secundă şi eu trebuia să fiu foarte atent la ce se întâmplă în faţă… Distanţa de frânare putea să fie de cca 150 m, timpul meu de reacţie era de 0.2 sec iar timpul de reacţie al frânei era de 0.3 sec… Deci aveam nevoie de cel puţin 175 m liberi ca să pot evita un accident: privirea mea încordată baleia autostrada undeva între 200 şi 300 m în faţă încercând să ghicească intenţiile celor care mergeau pe banda 1. Banda 2 era de multe ori liberă – altfel nu mi-aş fi permis să conduc aşa de repede – iar eu mergeam pe banda a treia, rezervată în Germania pentru cei care se grăbesc… Ştiam că acul vitezometrului lui urca pe nesimţite şi din când în când îi aruncam o privire scurtă: iarăşi 230 Km/ h! „Ho, hoo…caii tatii!” le spuneam în şoaptă şi puneam uşor piciorul pe frână reducând viteza la 180 Km/h,  viteza mea „de croazieră”. În maşină era linişte şi cald,  zgomotul motorului se forma undeva în spate şi eu nu-l mai auzeam, nu auzeam decât şueratul vitezei prin steaua cu trei colţuri care împodobeşte botul fiecărui Mercedes…

Pe neaşteptate clopoţelul telefonului a înterupt liniştea concentrată din maşină… Am pus piciorul pe frână, am încetinit la 140 Km/h, am trecut pe banda a doua – în spatele meu venea un Porsche – şi am ridicat receptorul: „Dă drumul la radio, în România este revoluţie!” îmi spune soţia… Era anul 1989! Am trecut pe prima banda, am încetinit la 80 km/h… “Peste 15 ani, când o să ies la pensie o să mă pot întoarce ACASĂ!” visam eu la volanul maşinii… „ACASĂ” fiind acolo, în Constanţa, pe malul Mării Negre şi nu aici, unde acum mă aşteptau soţia şi copii… Ne-am fi întors cu toţii…

Era o altă dimineaţă mohorâtă de decembrie… Cei 300 de cai trăgeau liniştiţi dar cu toate puterile… Autostrada era goală, numai departe în faţă, pe banda de avarie se întâmpla ciudat şi eu nu puteam să desluşesc ce… Dar după 2-3 secunde am văzut că era vorba de o maşină şi… de un om în spatele ei… O împingea acum, la vale… dar dealul următor era puţin mai încolo… „Ăsta nu poate să fie decât un român!“ mi-a trecut prin cap pe când treceam ca fulgerul pe lângă el: am şi pus piciorul pe frână… M-am oprit după 200 m, am ieşit pe banda de avarie, am dat înapoi, m-am dat  jos din maşină. “Ce faci taică, aici?” “Mă duc la Roterdam, la băiatul meu!” “Pâi mai ai 600 km… cum vrei să ajungi până acolo?” “M-a lăsat motorul!” …L-am luat la remorcă, am lăsat maşina la o parcare, l-am dus acasă la mine, am telefonat cu băiatul lui… Era anul 1995! Multe dintre motoarele despre care eu ştiam că există în România, începuseră să dea rateuri…

Era o a treia după amiază mohorâtă de decembrie… Plecasem la ora patru dimineaţa din Bucureşti, la ora 14 ajunsesem la Nadlac şi avusesem un moment de fericire pentru că străbătusem 600 km în numai 10 ore… Între timp trecusem de Viena, cei 300 de cai ai mei simţeau deja apropierea de casă şi trăgeau din toate puterile… Îmi planificasem să ajung la miezul nopţii ceea ce însemna să fac 1400 Km în 10 ore… Ştiam că îmi va reuşi…Mă deranja totuşi lipsa de viteză din România şi mă tot gândeam: “Cum de a apărut această diferenţă colosală? De ce nu se mişcă România mai repede? Când o să mă pot întoarce dacă ei merg aşa de încet?” Era anul 2000!  

Era o altă dimineaţă mohorâtă de decembrie…În vama Nădlac mă întreabă vameşul:  “Unde este rovigneta dvs?” “Care rovignetă?” întreb eu…”Dacă călătoriţi în România trebuie să aveţi o rovignetă…Trageţi pe dreapta şi mergeţi la ghişeul ăla!” Mă duc la ghişeu…şi vameşa întră direct în subiect: “Aveţi euro sau dolari?” “Am!” zic eu şi scotocesc  prin buzunarele pantalonilor ştiind précis că că acolo nu aveam decât bani mărunţi…Scot vre-o 20 €, îi pun pe masă…”Nu-i de ajuns!” Mai scotocesc…scot încă patru…”Nu-i de ajuns!” Mă mai scotocesc puţin, mai scot vre-o doi…Vameşa se uită dispreţuitoare la mine….”Văd că sunteţi un om cumsecade…şi mi-e milă de dvs. cu toate că încălcaţi legile ţării…Hai, mergeţi!”  les…dar mă întorc: “Şi rovigneta?” “În Ungaria nu aveţi nevoie de rovignetă!”…”Câtă dreptate are…!!” mă gândeam eu şi m-am uitat încă o dată în paşaport, la pagina unde era viza de şedere permanentă în SUA… Acolo vameşii nu bagă în buzunar banii cuveniţi statului… Adio, adio visul meu scump de întors la Constanţa, adio!…Era anul 2005!

Era o dimineaţă mohorâtă de decembrie…Cei 300 de cai ai maşinii mele stăteau în grajd (sorry: în garaj!) şi ronţăiau din ovăzul imaginar pe care-l pusesem într-o iesle imaginară…Răsfoiam în linişte cele 300 de ştiri zilnice de pe internet când îmi sare în ochi informaţia că atât Germania cât şi Franţa se impotrivesc intrării României în spaţiul Schengen de acum în două luni de zile… Era anul 2010! S-au trezit nemţii! S-au trezit francezii! Dar românii…? Oare s-au deşteptat şi ei? Un îndemn poetic există de vre-o 150 de ani!

Răsfoiesc ziarele româneşti… şi găsesc o primă explicaţie: într-un proiect de investiţii, România s-a decis să cumpere o altă tehnologie, nu cea franceză şi atunci francezii… Ei aşi! Chiar aşa? Măăii… ”Ăsta …nu s-a deşteptat încă!” m-am gândit eu şi am pus ziarul de o parte…Iau altul, unde chiar găsesc titlul “De ce nu este primită România în Spaţiul Schengen?” Îl citesc pe nerăsuflate …pe urmă îl recitesc încet, literă cu literă şi…nu mă dumiresc! Autorul a scris o pagina şi jumătate dar n-a spus de ce România nu este primită în spaţiul Schengen…!? Formidabil! Dar ce a scris?

Iau o foaie de hârtie şi fac o listă cu ideile la care părerile noastre sunt identice:

-“România…la data primirii în Nato şi EU…era departe de standardele ţărilor care urmau a ne fie parteneri.” De acord! 

-“În România trăieşte un popor demn… care pretinde acelaş tratament ca şi celelalte popoare…” Subscriu!

Cam atât în ceea ce priveşte punctele comune!

Şi restul? Aleg trei dintre afirmaţiile “cele mai tari”:

-“(UE)…nu este cu nimic superioară vechii Uniuni Sovietice…” Booom!

-“…mă gândesc… să revin în politică… pentru a determina poporul român să părăsească UE.” Booom! Booom!! Tare de tot!

-“…se vor găsi unii care să nu fie de acord cu acest punct de vedere… probabil că în calitatea lor de sclavi în vreo redacţie finanţată din afară intră în obligaţia lor să-şi apere stăpânii de orice atacuri venite din partea românilor”.

Aici mă opresc… şi mii de gânduri îmi trec prin cap cu o viteză mai mare de 200 Km/h…Ceea ce autorul a scris aici este citit de diaspora română…care ia articolul drept bun: a fost publicat într-un ziar românesc de prestigiu de către o personalitate cu titluri universitare! Pe baza acestuia diaspora îşi formează o părere despre România şi despre UE…

Ziarul mai este citit şi de organele de supraveghere ale  presei din SUA şi din UE…şi i aceştia îşi formează o părere despre autor, despre diaspora română şi despre România…Informaţiile respective, condensate,  ajung pe masa de lucru a politicienilor care guvernează tările respective…şi…vor fi analizate înainte de a se lua alte hotărâri…În cadrul analizelor se foloseşte un concept denumit “empatie”, care ar trebui să nu lipsească nici-o dată din relaţiile între oameni, care ar fi trebuit să fie parte componentă a articolului dar nu este de recunoscut în textul publicat… Empatie…Poate că ar trebuie să discutăm mai întâi despre ea?

Ce este empatia?

Empatia  – nu simpatia, nu antipatia – este o atitudine de bază în relaţiile interumane prin care fiecare partener  încearcă să intuiască problemele celuilalt şi capătă astfel  posibilitatea să-i vină în întâmpinare contribuind  esenţial  la eliminarea unor conflicte potenţiale sau a celor apărute deja. Empatia înseamnă a pătrunde în lumea gândurilor celuilalt, al înţelege şi…dacă interesele coincid, a deschide posibilitatea unei  colaborări bazată pe interesul reciproc. Cumva asemănătoare, în întreprinderi se foloseşte noţiunea de “chimie” dintre şefi şi angajaţi, dintre colegi, dintre partenerii de afaceri, etc: dacă “chimia” corespunde… există o primă garanţie pentru o colaborare cu succes. În articolul “The win-win strategy” publicat în Meridianul Românesc din….am prezentat un concept cu componente asemănătoare.

Empatia este o componentă de bază şi a relaţiilor diplomatice. La primirea României în UE, statele UE au arătat o mare doza de empatie, acceptând România ca membru cu toate că nu era pregătită pentru acest pas…asta a spus chiar autorul articolului. În schimb UE aşteaptă un grad similar de empatie din partea populaţiei române, dar răspunsul autorului este cuprins în expresia “…să-şi apere stăpânii de orice atacuri venite din partea românilor”. Românii să atace Franţa? Sau Germania?…Haida de! Dacă ataci …nu mai poate fi vorba de empatie…şi deci n-ai ce căuta nici în UE, nu numai în Schengen.

Dacă declari că numai te gândeşti să ataci atunci arăţi că nu ai înţeles conceptul UE…care a fost iniţial creeată pentru a impiedica dezvoltarea unei industrii de război care să faciliteze al treilea atac german împotriva celorlalte tări europene şi apariţia unui al treilea război mondial…Conceptul de bază al UE a fost şi este asigurarea păcii în Europa… dar uite că s-a găsit un român care să “atace”!

Măiii!! Conceptul UE este unul franco-german… iar românii ar dori să fie primiţi şi ei… dar pun condiţia să schimbe niţel conceptul, pe ici pe colo, prin părţile esenţiale? Haida de!! Chiar aşa?

UE aşteaptă nu numai  o atitudine empatică din partea ţărilor candidate la membrie… ci aşteaptă îndeplinirea 100% a cerinţelor UE puse la aderare…în sensul  şi în felul în care acestea sunt înţelese de ţările deja membre. Trebuie spus că există mari deosebiri între ceea ce înţelege UE, Germania şi Franţa pe de o parte şi ceea ce înţelege România – sau românii – pe de altă parte. Trebuie spus că aceste deosebiri îşi au rădăcinile în tradiţiile milenare ale ţărilor respective… iar dacă România doreşte să devină un membru cu drepturi depline trebuie să… se adapteze 100% la cerinţele UE. Asta este şi va fi foarte greu fiindcă este vorba de cultura unui popor întreg şi schimbările de cultură durează decenii dacă nu secole…Altfel…

Din punctul de vedere al culturii (cultură de întreprindere sau de organizaţie, nu cultură în sensul de artă), UE este o organizaţie germano-catolică în timp ce România este o ţară latino-ortodoxă. Deosebirile dintre aceste două forme de civilizaţie rezultă în primul rând din diferenţele de înţelegere în practicarea religiei – cu rădăcini de 1700 de ani în vestul Europei şi de numai  800 de ani în est – şi în al doilea rând din diferenţele de înţelegere în atitudinea faţă de puterea de stat şi de regulile de convieţuire socială. Ambele se potenţează reciproc aşa că rezultatul multiplicării 2 x 2 nu este 4 ci 6 sau 7 sau 8…

Asta este deosebirea între UE şi România. Şansa de a progresa  – relativ rapid – de la 2 la 8…este cea pentru care guvernele României s-au zbătut ca România să fie acceptată ca membru al UE…În rest, din colaborarea cu UE rezultă numai probleme fiindcă:

-religia catolică (sau protestantă, ca variantă a ei) este extrem de dinamică, mobilizează şi serveşte societatea într-un mod exemplar. Există grădiniţe, organizaţii educative de tineret, şcoli, universităţi, institute de cercetare, expoziţii de artă, spitale, case de bătrâni, ospicii, locuinţe şi multe altele, toate sub conducerea bisericii catolice (sau protestante) în care au loc o mulţime de activităţi dedicate nu numai credincioşilor ci întregii populaţii. Predicile săptămânale durează numai 3/4 oră şi tratează multe probleme ale vieţii cotidiene. Nimic din toate acestea nu se regăseşte în biserica ortodoxă română.  Enoriaşii respectivi…se deosebesc atât de mult unii de alţii de parcă ar trăi pe două planete diferite…

– forma de stat germanică s-a manifestat organizat şi a creeat primul imperiu germano-catolic acum 1200 de ani. De atunci şi până acum germanii au rămas tot timpul în fruntea Europei, au creeat o mare parte din muzica mondială, din filozofie, din tehnică, din medicină şi sunt mai departe o forţă în economia şi în ştiinţa mondială. România a fost creată acum 140 de ani…şi cu câteva excepţii nu a creeat nimic de seamă pentru cultura mondială…

Pentru a te putea măsura de la egal la egal cu nemţii şi francezii trebuiesc mai întâi depăşite handicapurile determinate de istorie şi de religie, de cultură…Altfel…nu merge!

Poate ar fi cazul ca românii să dea dovadă de empatie şi să se întrebe mai întâi: “Ce vor afurisiţii aştia de francezi şi de nemţi şi ce ar trebui să schimbăm la noi…pentru a fi acceptaţi în rândul lor?” Fiindcă despre asta este vorba: despre schimbare. Trebuie schimbată atitudinea faţă de sine însăşi (Lasă-mă să te las!), faţă de muncă (Las’că merge şi aşa! Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc!), faţă de conducerea ţării (Citez dintr-un ziar românesc de săptămâna asta: “Escroc, incult şi beţiv, înconjurat de interlopi, interloape, ţoape şi falşi intelectuali, conducătorul…), trebuie băgată în puşcărie vameşa care colecta banii pentru ea şi pentru colegii ei şi nu pentru ţara care a numit-o pe post şi care o plătea ca să-i apere interesele, trebuie judecate marile procese de corupţie sau hoţie ai căror acuzaţi se ascund în parlament…Trebuie schimbată radical calitatea materialelor scrise în ziare sau difuzate în mass-media pentru a putea da o orientare oamenilor care rătăcesc acum zăpăuci dintr-un colţ într-altul în căutarea unei soluţii şi dau vina pe cine nimeresc fără să le treacă prin cap că orice schimbare în bine începe de la persoana propie…Sunt atât de multe de schimbat încât asta ar dura decenii, poate mai mult de cei 30 de ani pe care i-am prezis eu în urmă cu câteva luni. De fapt… trebuie schimbat totul…Poate ar trebui schimbată întreaga populaţie cu o alta, venită din ceruri şi care într-un an de zile ar putea să transforme această ţară în paragină într-o gradină…Dar poate că ar trebui început mai modest şi anume cu îndeplinierea condiţiilor UE fiindcă acestea sunt teribil de avantajoase pentru România: este vorba de alinierea cu două ţări care se află pe primele locuri din lume în ceea ce priveşte cultura, arta, ştiinţa, economia …Nu-i aşa că ar fi teribil ca şi România să ajungă la acest nivel ba încă cât mai repede? Şi atunci…intrarea în Schengen ar mai fi oare o problemă?

Deci soluţia ar fi să se pornească de la empatie şi să se ajungă în Schengen?

Mă întorc la experienţele mele cu maşina şi-mi pun întrebarea cum a fost posibil ca în 15 ani să fi fost distrus visul meu de a mă întoarce într-o Românie avansată, aproape aliniată cu puterile europene? Cu câtă plăcere aş fi zburat în patru ore pe autostrada Nădlac – Bucuresti  ca să ajung după încă o oră şi jumătate  la Constanţa! Cum a fost posibil ca dintr-o ţară agrară (1947) România să devină o ţară industrial – agrară (1980) şi dintr-o ţară fără datorii externe (1989) să devină o ţară îndatorată până peste cap, una dintre primele 10 din lume candidate la faliment, care importă 90% din produsele agricole şi nu mai produce mai nimic? Cum a fost posibil? Unde sunt uzinele construite de mine şi de colegii mei  sau la care am lucrat între anii 1960 – 90: 23 August, Filatura Românească de Bumbac, Timpuri Noi, Uzina de Masini Grele Iasi, Steagul Roşu, Tractorul, Uzina de Locomotive Diesel – Electrice Reşiţa, Fabrica de Scule Râşnov  şi multe, multe altele, câteva sute în total…?

Răspunsurile sunt diferite dar foarte multe au acelaş tenor: ceilalţi – UE, Germania, Franţa, Ruşii, evreii şi mulţi alţii – sunt de vină! Ceilalţi…adică (citez):

-“Comisarii noii Uniunii Sovietice (Europene), principalii şi singurii vinovaţi de toate nenorocirile…din România.” Oare autorul a uitat “căpuşele” care au distrus întreprinderile româneşti vânzându-le materii prime la un preţ dublu decât al pieţii şi cumpărând produsele finite la jumătate de preţ? Oare autorul n-a văzut jaful fără margini la instalaţiile de irigat din Bărăgan şi din Dobrogea şi din altă parte din care nu au mai rămas nici măcar dalele de beton ale canalelor de apă? Nu se poate!

-“Poate că vesteuropenii nu au distrus complect această ţară…” Vesteuropenii? Eu am lucrat cu ei, am lucrat cu UE şi – împreună cu alţi colegi – am adus două milioane DM în România, neranbursabili. Autorul articolului a avut trei stagii de lucru la o universitate daneză…nu cumva a fost plătit de UE? Mi se pare că la Calafat se construeşte un pod peste Dunăre cu bani europeni. Autostrada Timişoara – Arad este pe ¾ finanţată de UE…România nu a putut absorbi decât cca. 30% din fondurile puse la dispoziţie de UE şi au fost deja milioane de € în fiecare an…

Vesteuropenii au distrus ţara? Şi Vântu şi Năstase şi FMI şi Banca Religiilor şi…ăştia toţi sunt… vesteuropeni? Şi libanezii, şi turcii si egiptenii şi mulţi alţii din spaţiul arab care au cumpărat întreprinderi şi au semnat obligaţia de a investi milioane…şi pe urmă au desfiinţat întreprinderile, au vândut maşinile la fiare vechi şi au închiriat spaţiile ca depozite…că altceva …decât comerţ …nu ştiau să facă? Mi-aduc aminte că atunci când au fost privatizate telefoanele, compania germană Telekom împreună cu altele s-a retras din licitaţie… aşa că o companie grecească necunoscută a devenit propietara telefoanelor din România… De ce s-au retras nemţii? Nu ştiu… Dar ştiu că în Germania darea de mită este pedepsită cu închisoarea… Poate de asta?

Aş putea continua cu exemple şi cu citate…dar…ce folos…! De douăzeci de ani cititorii români sunt alimentaţi cu ştiri de acest fel…şi mulţi dintre ei şi-au format părerea că autorii care scriu aşa sunt bine informaţi şi au dreptate…Eu sunt sigur că publicul român este îngrozitor de dezinformat şi în mare parte dezorientat…

Acum …informat sau nu…ce-i de făcut? România se află într-o stare dezastruoasă, cu asta suntem de acord. Până şi învăţământul superior, cândva fala României, este la pamânt…Cei câţiva tineri supradotaţi care apar în fiecare an, iau drumul străinătăţii de îndată ce s-au afirmat cât de cât…Medicii, alţi intelectuali şi nu numai ei pleacă pe capete…şi din această hemoragie de cadre nu văd cum România ar putea să-şi revină. În 1947 a fost distrusă intelectualitatea – cea care exista pe atunci – pe urmă evreii au părăsit ţara (evreii formează elita societăţii americane, asta numai ca exemplu!), pe urmă nemţii s-au repatriat (şi nemţii formează elita oriunde s-ar afla), pe urmă au plecat românii care cum a putut, dar aceia se numărau în  orice caz printre cei mai puţin “adaptaţi”, cei mai puţini cu “capul plecat”…Cine a mai rămas?…

Este totuşi un avantaj că un comandant de vas a ajuns preşedinte: marinarii sunt obişnuiţi să înfrunte furtunile şi marea pe care navigă România acum este extrem de furtunoasă! Însă lipsa de concepte politice şi economice a opoziţiei poate duce pe oricine deadreptul  la disperare! În afară de moţiuni de neîncredere – care n-au nici-o şansă din cauza majorităţii parlamentare a guvernului – nu am văzut nimic de la ei. Asta-i tot ce pot două partide politice româneşti?? Sărmana, săraca ţară! Întradevăr săracă! Cine a zis ultima oară că România este o ţară bogată?! Oh, Dumnezeule!

Mai este un punct, ultimul şi cel mai dureros!! Îl citez fiindcă l-am întâlnit mereu în ultimii ani de zile: “…vesteuropeni …îşi permit să ne trateze ca pe nişte cetăţeni de rangul doi sau trei”. Am colaborat câţiva ani buni cu EU, am trăit câteva decenii în Europa de Vest  şi pot să-i asigur pe autor şi pe toţi cei care gândesc în acest fel că vesteuropenii nu spun aşa ceva: asta nu ar corespunde cu  “political corecteness” şi ei se feresc de o asemenea greşeală, acolo considerată foarte gravă. Românii însă, prin felul lor de a înţelege lucrurile, prin modul lor de a ignora empatia, prin felul lor de a da buzna în casa europeană unde cer imediat să modifice regulile de joc, prin felul lor de a-şi îndeplini angajamentele numai pe jumătate, de a-şi mătura gunoiul sub preş spunând că au făcut deja curat, prin trimiterea celor mai buni dintre ei în Parlamentul European, prin delegaţii care cerşesc  la colţurile de stradă în marile metropole europene, prin articolele defăimătoare din ziarele lor…ei bine…ei bine românii ăştia…Nu, nu sunt toţi românii, sunt numai o minoritate gălăgioasă, dezorientată şi dezinformată, dar mulţi se iau după ei…Ei bine…Ce să mai zic? Asta e! Este chiar aşa! Nu că zic vesteuropenii, ci fiindcă este aşa cum a scris autorul articolului! El are dreptate…cel putin de data asta!

Cine-şi închipuie că…ce ştim noi… ştim numai noi…se înşeală amarnic. La fel se înşeală cei care cred că România este monitorizată numai atunci când vine delegaţia FMI sau o alta…Nimic mai fals! Există mii de informaţii care sunt cercetate zilnic, analizate, compilate, interpretate de oameni de mare specialitate şi fineţe…Că magistratura a mai amânat un process de conrupţie? Asta se ştie la Berlin înainte de a apare în presa din Bucureşti…Că vestul este de vină despre situaţia în care românii şi-au adus propia ţară după 21 de ani de democraţie rominească?  Se ştie de mult…că mulţi români se îmbată cu apă rece…Şi atunci nu rămâne decât sinceritate totală şi aplicarea cu consecvenţa a normelor cerute de UE, altfel…nu există nici-o şansă.

Dar  vre-o soluţie, există?

În primul rând românii ar trebui să recunoască starea în care se află ţara şi ei înşişi: numai dacă pornesc  de la o bază sănătoasă pot construi ceva de durată.  Construcţiile imaginare care pun la bază vina altora pentru nenorocirile româneşti sunt…aeriene…sunt văzduhiste, după cum ar spune un prieten de al meu.

Abea pe urmă  se poate trece la implementarea unei soluţii căci…există una…dar este grea şi durează ani…Soluţia constă în aceea că fiecare dintre cei rămaşi în ţară să se ia de ciuf şi…să se tragă pe sine însuşi din mocirlă, afară! Asta înseamnă să înveţe cu insistenţă, zi şi noapte, ceea ce îi interesează, să-şi schimbe o mare parte din apucături, să-şi însuşească cât mai mult din ceea ce pune la dispoziţie UE…să…să…şi asta în continuu în următorii 20 de ani…

Ah, mă scuzaţi vă rog, soţia mă strigă…Trebuie să scot cei 300 de cai de la maşina mea, afară, la aer curat! Dacă credeţi că aţi avea nevoie de ei ca să trageţi România afară din noroi…vii împrumut cu plăcere împreună cu lanţurile pentru roţi, ca să puteţi trece de orice obstacol alunecos!

Deci: prin empatie …în Schengen!

Succes!

PS: Eu nu lucrez în nici-o redacţie, nu sunt plătit de vre-o putere străină, pensia mi-o primesc din Germania fiindcă am lucrat acolo ca inginer…şi cu toate astea am o altă părere decât autorul citat. De unde se vede că o altă opinie românească nu se verifică în practică: “Dacă nu zici la fel ca mine…eşti platit de cineva, ştiu eu de cine!”  Ce lipsă de empatie şi chiar de respect, faţa de cel care îşi permite să aibă o părere! Ce rezultat mizerabil după 21 de ani de la revoluţie!

Radu MIHALCEA

Chicago, SUA

31 ianuarie 2010

NOUĂ COMENTARII DESPRE PARTIDUL COMUNIST

Posted by Stefan Strajer On November - 27 - 2010

NOUĂ COMENTARII DESPRE PARTIDUL COMUNIST

Autor: Adrian STURDZA

Luni, 22 noiembrie, ora 12:00, la Târgul de Carte „Gaudeamus”, Romexpo, a avut loc lansarea în România a cărţii „Nouă Comentarii despre Partidul Comunist”

„Noua Comentarii despre Partidul Comunist” reprezintă o serie de editoriale tipărite în luna noiembrie 2004 de ziarul DaiJiYuan, ediţia în limba chineză a ziarului The Epoch Times (www.theepochtimes.com). Începând de atunci, ele au avut un efect extraordinar asupra cititorilor din întreaga lume şi în special în China, unde au declanşat un val uriaş de demisii din Partidul Comunist Chinez. În câteva săptămâni de la publicare, chinezii au început să îşi posteze demisiile pe un site special construit, numărul demisiilor crescând în fiecare an: în prezent, numărul total al celor care şi-au dat demisia din PCC a ajuns la peste 80 de milioane.

 

Prin publicarea acestei colecţii de articole, editorii secţiei române a ziarului The Epoch Times (www.epochtimes-romania.com) îşi propun să iniţieze o dezbatere despre caracterul Partidului Comunist, pornind de la analiza extrem de documentată a istoriei terorii comunismului chinez, prezentată în lucrarea de faţă, o analiză ce are la bază documente oficiale ale Partidului Comunist Chinez (PCC), relatări ale unor terţe persoane, sau mărturii detaliate bazate pe experienţa personală.

 Temându-se de răspândirea celor Nouă Comentarii, PCC a interzis cartea în China, a folosit “Marele Firewall” pentru a bloca în mod sistematic accesul prin internet la Nouă Comentarii; a trecut la predepsirea celor implicaţi în promovarea şi distribuţia Nouă Comentarii. Cu toate acestea, Nouă Comentarii au continuat să se răspândească în China. În timp ce distribuirea în mod public a cărţii nu este posibilă în China, în chinatown-urile din întreaga lume este ceva obişnuit să găseşti standuri care ajută cetăţenii chinezi să-şi dea demisia din Partid.

 Datorită unor motive lesne de înţeles, identitatea autorului colecţiei de articole nu a fost făcută publică.

Oficial, în România, comunismul a murit în 1989. Dar efectele sale se mai resimt încă, uneori chiar foarte puternic şi dureros – atât cele de natură materială, cât, mai ales, daunele produse conştiinţei româneşti – care sunt mult mai greu de reparat şi cu efecte devastatoare mai subtile, pe termen lung.

 Poate că citind aceste Comentarii veţi avea, ca şi noi, impresia că obţineţi o înţelegere mai profundă a dramei petrecute în România. Poate veţi crede, ca şi noi, că aceste Comentarii ne privesc pe toţi cei care am trăit sub comunism şi care am fost de-a lungul vremii influenţaţi de maleficele doctrine.

În limba română ne puteţi urmări la www.epochtimes-romania.com. Mai multe informaţii pe: http://ninecommentaries.com/

Adrian STURDZA

Presedinte Epoch Times Romania

http://epochtimes-romania.com

 

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors