Archive for the ‘Editorial’ Category

Apel – Forumul Civic al Romanilor din Covasna, Harghita si Mures

Posted by Stefan Strajer On March - 15 - 2010

A P E L

FRAŢI ROMÂNI din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş!

 

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, vă cheamă să lăsaţi pentru o zi grijile voastre acasă şi să veniţi la Topliţa, sâmbătă, 20 martie 2010!

Veniţi să ne alăturăm glasurile spre a le spune diriguitorilor ţării că în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, trăim peste 400.000 de români! Suntem urmaşii celor care secole de-a rândul au înfruntat “Marea Unire, cele mai crâncene mijloace cu scopul de a ne desfiinţa şi maghiariza”, cum a afirmat cel ce a fost întâiul patriarh al României, Miron Cristea, fiu al Topliţei Române.

Asemenea mijloace, sub o altă formă, sunt folosite şi astăzi împotriva identităţii şi dăinuirii noastre. Iar acestea se petrec după mai bine de nouă decenii de la Marea Unire de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, când Transilvana noastră străbună s-a unit cu România!

Aşa cum a hotărât Adunarea reprezentanţilor românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, din 28 octombrie 2006 de la Izvorul Mureşului, şi de această dată, dorim să ne exprimăm îngrijorarea pentru continuarea acţiunilor anticonstituţionale ale unor lideri politici şi civici maghiari, ce urmăresc enclavizarea acestei zone, prin înfăptuirea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa-zisului „ţinut secuiesc”, şi să solicităm autorităţilor statului: Parlamentului României, Preşedinţiei, Guvernului, precum şi întregii societăţi româneşti, Patriarhiei, Academiei, mass-media, societăţii civile – să ia atitudine şi să-şi exprime, public şi neechivoc, o poziţie tranşantă referitor la acţiunile iredentiste, revizioniste şi separatiste, care atentează făţiş la unitatea şi suveranitatea statului şi naţiunii române.

Prin glasul autorizat al reprezentanţilor românilor din cele trei judeţe, dorim să tragem un nou semnal izvorât din îngrijorarea românilor aici trăitori şi direct afectaţi, faţă de recenta adoptare tacită, în Senatul României, a legii promovate de UDMR cu privire la regionalizarea României, lege prin care se doreşte refacerea formulei staliniste, de tristă amintire, a Regiunii Autonome Maghiare, şi a regiunii de nord-est a Transilvaniei ruptă din trupul ţării, prin Dictatul de la Viena, de repunerea pe tapet a adoptării în Camera Deputaţilor a proiectului de Lege privind statutul minorităţilor naţionale, prin care se urmăreşte legiferarea bazei autonomiei teritoriale pe criterii etnice şi sforţarea proclamării limbii maghiare ca limbă oficială în aşa – zisul „ţinut secuiesc” şi apoi în toată Transilvania, şi nu în ultimul rând, de continuarea acţiunilor de discriminare şi deznaţionalizare a românilor din Arcul Intracarpatic.

Vom cere ca în perspectiva reorganizării regiunilor de dezvoltare social-economică a ţării, în concordanţă cu cerinţele Uniunii Europene, în configurarea acestora să nu prevaleze criteriul etnic, care s-a dovedit generator de disfuncţionalităţi, discriminări şi subdezvoltare şi nicidecum dezvoltarea armonioasă şi echilibrată a României.

Vom cere răspicat să fie respectat statutului limbii române ca limbă oficială în activitatea instituţiilor administraţiei publice locale.

Vom reînnoi propunerile noastre de stabilire prin lege a unor garanţii în procesul de descentralizare, care să evite abuzurile şi discriminările românilor numeric minoritari de către autorităţile locale, precum şi cele privind asigurarea cadrului legal de reprezentare a populaţiei româneşti din zonă, în structurile decizionale legislative şi administrative locale şi centrale.

Îi vom chema din nou pe concetăţenii de etnie maghiară la conlucrare, considerând că singura soluţie de convieţuire este buna înţelegere, bazată pe respectul reciproc, în spiritul valorilor creştine şi europene, şi nu separatismul şi enclavizarea. România a dovedit că este şi rămâne patria comună a tuturor fiilor ei, pe care îi ocroteşte deopotrivă, indiferent de etnia, naţionalitatea ori confesiunea lor, modelul interetnic românesc fiind apreciat pe plan internaţional.

Le vom reaminti tuturor românilor că toate aceste probleme cu care ne confruntăm aici, nu sunt doar ale românilor din aceste judeţe, ci ele vizează fiinţa naţională şi reprezintă o problemă vitală a întregii ţări, a cărei rezolvare presupune exprimarea solidarităţii tuturor românilor, din ţară şi din străinătate.

De aceea vă chemăm, fraţi români din Covasna, Harghita şi Mureş, să veniţi sâmbătă, 20 martie 2010 la Topliţa Română, să vă exercitaţi drepturile constituţionale şi să ne unim glasurile pentru apărarea drepturilor noastre, dar şi pentru apărarea unităţii şi integrităţii României, pentru ca pruncii noştri să aibă un viitor, aici, în vatra strămoşească.

Sf. Gheorghe — Miercurea-Ciuc — Tg. Mureş, 6 martie 2010

Obrăznicii ude mereu

Posted by Stefan Strajer On March - 10 - 2010

Obrăznicii ude mereu

Autor: Cornel Cotutiu

        S-au întâmplat în ultimele săptămâni (de fapt, câte din 1990 încoace?) o seamă de evenimente politice, congrese de partid, crampe la nivel guvernamental și parlamenatar, toate spre disperarea populației sau afrodisierea ei (prin cârnați, bericici și un pachet de orez gratuit). După ce gură-cască a înghițit  ce i-a picat în plisc, acum cască ochii (nu pliscul) și , încă buimăcit, se întreabă ce i se întâmplă.

        Lumea constată că totul fierbe, dar în același fel ca până acum ( de 20 de ani): felurite feluri, toate la fel.

         Tăbăcit  de astfel de scenarii, unul mai penibil ca altul,  m-am trezit impresionat de două aspecte ieșite din comun, ieșite chiar din comunul bun simț: manelele (omologate de președintele țării) și îndrăzneala ude mereu-lui.

         Locatarul de la Cotroceni, după ce o dă, în public, cu expresia ”țigancă împuțită”, mai deunăzi consideră că această specie de cântec, maneaua, este majoritar preferată de poporul român (invocând chiar nume de cabotini care infestează folclorul românesc). Cu un comportament, o mentalitate, o simțire, o vorbire adesea de maidan (cum o are președintele țării) e firesc, e logic să declari că  populația pe care o păcălești de atâta vreme e manelistă, telenovistă.

        O declarație atât de iresponsabilă, ofensatoare la patrimoniul folcloric românesc a trezit până și mass-media occidentală, provocând mirare și râs. Dar la această aruncare cu mucii în fasole vine, degrabă, un majordom al curții de la Cotroceni – patibularul R.H.Patapievici, jenantul personaj care a fost desemnat de Cotroceni să conducă Institutul

 Cultural Român. A zis el, cu vocea lui de alogen: Da, limbajul de manele este mai corect decât acela de la unele posturi de televiziune românești. S-o recunoaștem: Ce zel pupincurist!

        Ei bine, de unde vine titlul textului acesta? Desigur, de la UDMR.

        Liderii acestei formațiuni ilegale au un comportament uluitor și exemplar pentru ceea ce înseamnă a fi obraznic, parșiv, oportunism și capabil de șantaj circumstanțial.

        Indiferent cum se va finaliza  povestea cu președintele Senatului României, rămâne ideea (prin declarația lui Marko Bela) că UDMR  ar fi râvnit la funcția de al doilea om din stat, în postura de președinte al Senatului. Ce obrăznicie!

        Ce înseamnă obraznic? Dicționarul spune: lipsit de respect, lipsit de rușine, neascultător, neastâmpărat, nerușinat. Acestea sunt, de fapt, atributele acestei organizații, de la înființare până în prezent (altfel, ar fi dispărut de mult!). Tot timpul s-a situat la lipitură,  la pânda unei fripturi. ”Ude mereu” știe că trăim, de 2o de ani, sub o umbrelă a democrației cârpite. Și profită. Așa cum o face dl. Băsescu, hrănindu-și enoriașii cu un cârnat și o bericică.

        Apropo de ”Ude mereu”: prietenii mei unguri sunt sigur că mi-au înțeles  corect demersul acesta. Noi, oamenii normali, români, unguri, sași, tigani suntem la fel de năpăstuiți, de săraci, de păcăliți. Îmbuibații nu au naționalitate.

                                                               Cornel COTUȚIU

PRĂDAREA ROMÂNIEI

Posted by Stefan Strajer On February - 24 - 2010

PRĂDAREA ROMÂNIEI

 VICTOR GAETAN ŞI CIPRIAN NASTASIU

        

CUM  PRADĂ TRAIAN BĂSESCU ROMÂNIA.

CRIMA ORGANIZATĂ. INTERESELE  EXTERNE

Recenzie de Corneliu Florea 

Acesta este titlul şi subtitlul volumului care mi-a  fost dăruit de un bun prieten. Îi mulţumesc. Întâi, volumul a apărut în ediţie samizdat în tiraj limitat ce s-a epuizat imediat. În  2009, Editura Compania a scos o nouă ediţie. În noiembrie 2009, la Hotelul Hilton din Bucureşti a avut loc lansarea volumului şi o conferinţa de presă cu autorii care au răspuns întrebărilor. Volumul s-a bucurat de un imens interes de la început datorita subtitlului CUM  PRADĂ TRAIAN BĂSESCU ROMÂNIA, atât de direct şi incitant. Citind volumul, descoperim cu surprindere ca şi conţinutul este incitant prin dezvăluirea atâtor fără de legi din partea celui ce a fost ales tocmai să vegheze la respectarea legilor, nu să le nesocotească pentru putere şi avere personală. Mai mult, Traian Băsescu nu a ripostat cu contra argumente ci cu insulte, într-o conferinţă de presă, ceea ce este încă o dovadă în plus că cele prezentate de autori sunt adevărate.

Autori sunt doi români cinstiţi şi curajoşi. VICTOR GAETAN este un scriitor româno-american care trăieşte de mulţi ani la Washington, împreună cu familia. S-a stabilit de tânăr în Statele Unite şi s-a realizat prin el însuşi, întâi pe plan academic, la Harvard University, iar apoi la  Washington. A rămas sufleteşte ataşat ţării sale, neamului şi este intrigat de ceea ce se întâmpla datorită impostorilor de la conducere. În introducerea semnată, Victor Gaetan face un scurt rechizitoriu lui Traian Băsescu, începând cu  suspendarea lui din 2007 când a pretins că este victima  parlamentarilor pentru că luptă împotriva crimei  organizate. O denaturare grosolană şi o capcană în care au căzut naivii care nu pun faptele înaintea vorbelor. Faptele pe care cei doi autori la expun în volum sunt clare şi dovedesc ca Traian Băsescu sprijină, din umbră, crima organizata de străini în România. De asemenea, ne prezintă oamenii cu diferite funcţii şi poziţii care îl sprijină pe Traian Băsescu în protejarea celor implicaţi în crima organizată. Numele lui Mihai Răzvan Ungureanu şi Teodor  Bakonsky  sunt capetele lungului afiş de servili. 

CIPRIAN NASTASIU este timişorean, provine dintr-o familie greco-catolică, ceea ce este foarte important, fiindcă greco-catolicii ăştia, sunt întotdeauna mai corecţi şi laborioşi („ora et labora”) decât noi, ăştia, ortodocşii („Ce-a da Domnu”). A terminat facultatea de Drept la Bucureşti, apoi s-a întors la Timişoara unde a devenit procuror la Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog Timişoara. Apoi s-a transferat în Bucureşti la Parchetul General, la biroul procurorului general, rămânând  tot în serviciu de cercetarea criminalităţii organizate a căror iţe a început să le dezlege cu ajutorul informaţilor de la SRI şi a Poliţiei. Pe rând a avut succese în depistarea celor ce se ocupau cu drogurile, cu traficul de persoane, a fost procuror în binecunoscutul Dosar Ţigareta. Prin acest caz s-a apropiat, descoperit şi preocupat de cei ce se ocupă ilegal de traficul şi vânzările de armament. Ajuns în această  piaţă internaţională a interlopilor veroşi şi fără scrupule a intrat în cea mai periculoasă junglă a criminalităţii organizate. A fost surprins câţi străini activează în România, ce relaţii şi colaterale au, cât de extinsă şi puternică este reţeaua internaţională a criminalităţii. Prin cercetările făcute, prin informaţiile dobândite, pe dovezi a ajuns la concluzia că Traian Băsescu este pilonul ei de sprijin în România.  

DIICOT – Directoratul pentru investigarea crimei organizate şi terorismului –  a fost înfiinţat şi organizat, central şi teritorial, în 2003. Imediat s-a sprijinit pe Poliţie şi Serviciul Roman de Informaţii, s-a conectat la serviciile internaţionale de acelaşi profil. Acest serviciu a fost subordonat procurorului general Ilie Botoş, iar procurorul Ciprian Nastasiu făcea parte din echipa sa. A continuat investigaţile în Dosarul Ţigareta, pentru ca în spatele fumului de ţigări se făcea un mare trafic ilegal de arme.  

SHIMON NAOR – evreu născut în România, devenit între timp cetăţean israelian, un bine cunoscut vânzător  internaţional de armament s-a ocupat de traficul şi vânzarea de armament şi în afacerea Ţigareta. A fost depistat, anchetat şi judecat în România. A fost condamnat câţiva ani la închisoare in 1999. La scurt timp a fost eliberat pe cauţiune şi imediat a şters-o în Israel, unde e bine merci, şi se ocupă în continuare de traficul cu armament. Statul Român nu a cerut extrădarea lui, iar Statul Israelian are grijă de valoroşii săi cetăţeni. Procurorul şi echipa sa de la Poliţie, nu fluieră a pagubă ci a mirare de la ce înălţime a venit eliberarea pe cauţiune a unui criminal internaţional.

ANUL 2004. Alegeri prezidenţiale in România. În cei  patru ani ai tandemului anti-românesc Iliescu-Năstase, dintre care ultimul un adevărat campion al corupţiei, românii s-au săturat şi scârbit de corupţia guvernanţilor şi politicienilor din România. Trăian Băsescu a profitat din plin de această stare de spirit a cetăţenilor români şi cu o abilitate diabolică şi-a dus toată campania de pe poziţia unui viitor preşedinte ce va stăvili, prin lege, corupţia în ţara. Românii au închis ochii la tot trecutul şi faptele sale şi l-au ales preşedinte. Odată ales, în beţia succesului, amnezia s-a lăsat peste promisiunile de viitor campion al anticorupţiei, ocupându-se doar de putere şi avere, acoperindu-şi cu grijă trecutul.

OMAR HAYSSAM – om de afaceri siriano-roman, etalon al corupţiei, căsătorit cu o românca cu care are  şase copii, plus unul de la o metresa a lui. În urma activităţilor sale infracţionale a adus statului român o pagubă de două milioane de euro, numai într-o afacere. Pentru acest motiv, cazul a fost transferat pentru investigaţii şi ancheta DIICOT-ului, în sarcină de procurorul Ciprian  Nastasiu  şi echipei sale de investigaţii. Cu migală şi profesionalitate  încep să strângă informaţiile necesare procesului. Pe căi diferite Omar Hayssam, aude şi simte că este în colimatorul  incoruptibilului procuror şi atunci pune la cale:

RĂPIREA ROMÂNILOR ÎN IRAK. Citind acest volum, rămânem  contrariaţi de ceea ce  a  prezentat mass media romanilor şi adevărul dezvelit de procurorul Ciprian  Nastasiu şi echipa sa. Pe scurt, Omar Hayssan a pus la cale un plan şi o afacere pe cât de ingenioasă pe atât de diabolică. Planul a fost  să sponsoreze un grup de ziarişti care sa viziteze Irakul, Damascul, unde  urmau să fie răpiţi de nişte falşi terorişti aranjaţi de el. După răpire, Omar ar fi intervenit ca intermediar, i-ar fi recuperat devenind  eliberatorul, erou în faţa romanilor! Ar fi câştigat prestanţa ce i-ar fi servit de scut împotriva celor de la DIICOT. A doua parte era afacerea. Răpitorii trebuiau să se arate duri şi determinaţi la început, dar odată ce intervenea el să pară mai înduplecaţi şi să ceară o mare sumă de bani drept răscumpărare. Odată banii primiţi se vor împărţi cu el, fiindcă era planul lui. Scenariul escrocului internaţional ar fi reuşit dacă nu era incoruptibilul procuror şi brigada lui condusă de comisarul Miron, care intuindu-i imediat planul au cerut arestarea sa preventivă. Fără Omar, a urmat  partea dificilă, ziariştii români trebuiau răscumpăraţi cât mai repede, până ce nu apar complicaţii din partea răpitorilor, cum se întâmpla  în asemenea cazuri. 

FALSA CELULĂ  DE  CRIZĂ  A  LUI TRAIAN  BĂSESCU, în plină isterie creată de  mass media  pusă să facă rating sub orice formă, încep negocierile pentru salvarea nefericiţilor jurnalişti care aveau toată simpatia din parte românilor. Traian Băsescu vrea să strălucească din nou şi înfiinţează de urgenţă o celula de criză antitero, şi iar îi impresionează pe votanţii lui. Ciprian Nastasiu împreună cu comisarul Miron pleacă la Damasc pentru informaţii şi investigaţii în timp ce Omar Hayssan este reţinut la Bucureşti. Răpitorii de la Damasc ameninţă cu moartea sau, în fine, eliberarea în schimbul unei sume ce depăşea zece  milioane de euro. Se acceptă. Şi acum intervine ceva cu totul de necrezut, dar adevărat, o surpriză repugnantă, oribilă. Statul roman acceptă să-i răscumpere, bani se iau dint-un fond special al SRI, trec pe la celula de criză şi de acolo la răpitori care numără cu trei milioane mai puţin! Pentru cele de mai sus vă rog să citiţi DVS capitolul Răscumpărarea şi milioanele dispărute (paginile de la 87 la 91, editia apărută la Compania în 2009). Răpiţii sunt primiţi cu emoţie, iar Traian  Băsescu nu putea să nu fie acolo, să strălucească, să se spună că lui îi aparţine tot meritul în această grea şi nedreaptă luptă cu terorismul internaţional. După care, toate documentele negocierilor şi datele despre sumele jonglate au fost secret închise pentru următorii 50 de ani de către Traian Băsescu. Cifrele date de autori vin din informaţii din sursele speciale irakiene şi americane. De ce se teme Traian Băsescu de pune lacăte la adevăr?    

URMATORUL SCENARIU A LUI OMAR   HAYSSAN este interesant pentru că ne arată cât de coruptă a ajuns societatea românească la toate nivelele, cum un escroc internaţional a putut cumpăra aproape pe oricine în Bucureşti. Este interesant şi foarte bine descris, din nou recomand volumul. Citindu-l putem vorbi în cunoştinţa de cauză. Pe scurt, Omar  Hayssan se îmbolnăveşte şi suferă în închisoare. Odată ajuns pe mâna doctorilor, din doctor în doctor cu asistenţa avocăţeasca, tocmai de la New York şi Ierusalim, nu glumesc citiţi cartea, este eliberat din  închisoare. Procurorul nu mai are drept să-l ancheteze fiind grav bolnav după cum reiese din certificatele medicale, aşa că, este creştineşte să-l redăm familiei în aceste clipe grele. Toată lumea de acord, afară de incoruptibilii de la DIICOT care cer să nu părăsească ţara, pe care Omar o jupoaie atât  de mult, să fie ţinut sub supravegherea poliţiei. Omar cu metresa şi poliţia după el pleacă la munte să se refacă şi surpriză, aşa în stare gravă, dispare. I se pierde urma definitiv! Traian Băsescu face un circ de zile mari, cad demisii la picioarele lui, la insistenţele lui, printre care şi a procurorului general Ilie Botoş, cu toate că în acest caz el nu a avut nici o responsabilitate. Trăian Băsescu îşi freacă  mâinile de bucurie fiindcă îşi aduce o păpuşă – marionetă  drept procuror general 

LAURA CODRUŢA KOVESI – tânără, înaltă, muncitoare şi atât. Era să uit esenţialul: ascultătoare, motiv pentru care Traian Băsescu a fixat-o acolo. Prima ascultare îndeplinită a procuristei a fost să-l concedieze pe Ciprian Nastasiu din Centrala DIICOT, eliberându-l pe Traian Băsescu de incoruptibilul procuror care-i stătea în coaste. Bine Codruţa! O altă ascultare de serviciu a fost sa divorţeze de  Eduard  Kovesi, care era urmărit pentru  furnizarea de informaţii operative unui ofiţer maghiar de informaţii, divorţ pe care Codruţa l-a acoperit, cu ce altceva decât: din motive personale. 

SĂ NU UIT DE OMAR HAYSSAN, e bine sănătos, frumos şi rotund la faţă. Între timp, cu ajutorul românilor, care ştim cât de credincioşi şi omenoşi sunt, şi-a dus toată familia cu el, plus copilul metresei, poate şi metresa, dar soţia nu trebuie să ştie asta. De asemenea nu se ştie nici faptul că, din când  mai face câte o vizită  în România, din prietenie şi din dragoste faţă de România jupuită şi de el . 

ÎNCHEIEREA o iau din volumul celor doi, în care sunt şi alte multe dzvăluiri despre prădarea României sub privirea îngăduitoare a  campionului anticorupţie.

„Omar a câştigat. Sistemul lui Băsescu a câştigat. România a pierdut!’’

CORNELIU FLOREA

FEBRUARIE  2010

WINNIPEG –  CANADA

           ( Se poate procura de la  www.compania.ro  sau  compania@clicknet.ro  )

 

PATAPIEVICI ÎNTRE PENAŢI ŞI LARI

Posted by Stefan Strajer On February - 9 - 2010

POLEMOS

“Nu am să mă înjosesc demonstrându-mi aici  românitatea” scrie şi semnează Horia Roman Patapievici un articol în cotidianul Evenimentul Zilei din 4 Februarie 2010.

PATAPIEVICI ÎNTRE PENAŢI ŞI LARI

 Autor: Corneliu Florea

Este pentru prima dată când am căutat verbul a înjosi  în DEX, gândindu-mă că, după baricada bucureşteană din 1989, verbul să fi primit şi alte sensuri, înţelesuri. NU, a rămas la fel, deci Horia Roman Patapievici (HRP) pur şi simplu nu se înjoseşte să ne demonstreze românitatea sa. Prin urmare, cei ce mai au curajul, in vreo ocazie oarecare, să spună, susţină şi demonstreze ca sunt români de fapt se înjosesc, umilesc, dezonorează, degradează. Acestea fiind celelalte sensuri ale înjosirii. Felicitări HRP, nimeni nu te obligă să te înjoseşti şi cu atât mai puţin să ne demonstrezi ca eşti român. Ai demonstrat ce eşti.

Cotidianul Evenimentul Zilei (EvZ) are un senat cu senatori aleşi, puşi la treabă şi remuneraţi după  îndeplinirea sarcinilor. Printre ei, in fiecare joi îi vine rândul lui  HRP să nu se înjosească să facă parte din cei 23 de milioane de omuleţi patibulari, deşi după cetăţenie face parte dintre ei, să ne facă educaţie şi reeducare de obicei, subliniez de obicei, demonstându-ne cât de înjositor este a fi român! Asta este misia lui, aşa cum Pristanda avea o misie, si era zi şi noapte sfeşnic la datorie! În această  joi, a pus din nou placa cu ura, imbecilitatea şi xenofobia  românilor folosindu-se de tertipul lui Pleşu de acum o lună, numai că pe el nu l-a interpelat un tânar ci un domn cu  aspect de pensionar, nu în obor precum Pleşu  ci  într-un supermarket. Cel cu aspect de pensionar i-a spus că ar trebui să ceară scuze lui Mihai Eminescu pentru ofensele aduse. HRP când aude de Mihai Eminescu este ca electrocutat la înaltă tensiune, se zguduie tot,  gesticulează dezordonat, strigă revenindu-şi greu numai după ce ii mai numeşte pe români plini de ură şi xenofobi. Aşa a fost si in acest articol, în plus, din nou s-a dat de ceasul morţii că el a fost răstălmăcit în cazul lui Mihai Eminescu!! HRP a folosit un tertip gazetăresc banal şi ieftin prin care inculpă nişte anonimi cu denigrările sale despre Mihai Eminescu in articolul „Inactualitatea lui Eminescu în Anul Caragiale” publicat în ziarul Adevărul din 15 ianuarie 2002. Urmăriţi: „Hotărât lucru, la o sută cincizeci de ani de la naştere, Eminescu nu mai e la modă.” *** „Eminescu nu mai e la modă fiindcă nu dă bine” *** „Amploarea prăbuşirii cotei lui Eminescu la bursa  valorilor proclamate la lumina zilei” *** „Eminescu  este suspect  pentru ca este politic incorect” *** „Nu  mai este poet naţional deoarece noi ieşim din zodia naţională” *** „Nu mai este poet canonic pentru că  studioşii manifestă tendinţa să pună mâna pe revolver când aud cuvântul tradiţie” *** „Nu mai este poet profund pentru ca profundul nu mai este prizat de intelectualii progresişti” *** „Nu este poet român  fiindcă tot ce este interesant în Eminescu este pur german”. Las la latitudinea cititorului sa înţeleagă ce  înţelege, să tălmăcească şi răstălmăcească cum vrea. Adaug numai că, după toate aceste atacuri furibunde de dispreţuiri şi calomnii lui HRP nu i-a mai rămas decât să-l bage în debara, lucru pe care-l face cu mâna lui, lăsând  amprente clare! Dar, din nou susţine că alţii au făcut-o („tinerii”, „studioşii”). În trecut, i s-a cerut să nominalizeze anonimii de la care a auzit şi citit cele de mai sus. NU a răspuns la întrebări. Numai lamentări parafrenice şi a făcut pe victima. Nicăieri în presa româna până la aceea dată, nu a apărut scris de altcineva: Eminescu este cadavrul nostru din debara. Iar, prezumtivul domn cu aspect de pensionar, plus noi ceilalţi omuleţi patibulari care am protestat împotriva acestor blasfemii automat suntem etichetaţi handicapaţi intelectual, duşmăni, xenofobi.  

Sugerez celor din mass media bucureşteană, să ne demonstreze că în România este totuşi democraţie, să dea de urma  domnului cu aspect de pensionar şi să îi ia un interviu! Merită să mai ascultam şi alte opinii, mai ales că cei cu aspect de pensionari au mai multă cultură şi experienţă decât mulţi alţii. Nu cer acest lucru de la EvZ pentru că ei nu acordă democraticul drept al replicii  la cele scrise de HRP despre mine în articolul său. Conducerea şi redacţia  EvZ, probabil, are numai jumătate de democraţie euro-atlantică şi o păstrează numai HRP&COMP. În schimb am citit comentariile în legatură cu articolul lui HRP în care din nou face pe victima omuleţilor patibulari.  Consemnez câteva: 

D-le Patapievici, e mai mult de un deceniu de când v-am citit prima carte! Tot de atunci, încă de la primele pagini, am înţeles ca veţi face parte din larii şi penaţii casei mele” – Coman Horaţiu din Mediaş. Respectam dreptul Domnului Horaţiu de a-şi alege ce lari şi patroni ai casei sale vrea, e proprietatea dânsului, poate avea un larium cu o stauetă a lui HRP, cu papion şi o mâna în falcă, căruia să-i aducă ofrande precum romanii: citeva  boabe de grâu la picioare şi din când în când sa-i pună câteva picături de miere de albină pe creştet, să i se închine şi să-l adore cât pofteşte. Noi chiar îl felicităm şi suntem uimiţi că ideea vine tocmai de la Mediaş, luându-le înainte lui Andrei Pleşu şi Alex Ştefănescu. Nu-i nimic, elite mari, voi încercaţi din răsputerile voastre intelectuale să-l duceţi mai înainte şi, din lar domestic al medieşanului, să-l  ridicaţi la rang de lar public, la Bucureşti! Templu are, este la sediul ICR-ului, pe Aleea Alexandru, mai trebuie să luaţi legătura cu Fondul Plastic să-i facă cate o statuetă mică din tinichea ce să fie distribuite la ICR-urile din străinătate şi prin adoratorii lui pe bulevardele bucureştene.

Dar nu sunt toţi la fel ca cel din Mediaş, mai sunt şi cei plini de ură, de xenofobie, care nu se lasă mai prejos şi zic ca HRP a început cu ura şi xenofobia împotriva poporului român când i-a făcut turmă după grămadă, la semnul fierului roşu, omuleţi patibulari, roşi de spirocheta românească până în stadiul terţiar! Acestea toate nu se uită. Nimeni până la HRP, nu i-a tăvălit prin urină precum el! De ce a făcut-o? Ce altă răsplată mai aşteptă de la români, nu îi este destul cea de la cei ce l-au cocoţat acolo?!

O internaută, Clara Warner, nu-l adoră pe HRP, precum medieşanul cu larii şi penaţii, îi spune că a scăpat  ieftin până acum şi că nu-l urăşte fiindcă este bufonul canaliei. Mă opresc. Mai departe dăm peste mai multe postări ale unui cotoi afurisit care se joaca cu el între labe la fel ca şi cu un şoricel şi îl întreabă cum a fost cu declaraţia lui despre Gioană a primit sex oral. Da, e o chestiune nebuloasă şi repede băgată sub preş de toţi, ceea ce ne dă dreptul la supoziţii, pentru că nu a fost chemat să dea explicaţii nici de Madam Gioană nici de Băsescu Traian. Una dintre supoziţii e de-a dreptul zgâlţâitoare: Nu Băsescu l-a înscăunat la ICR, cineva şi mai mare decât amândoi la un loc! Sper sa fie doar o supoziţie. Un internaut ce îşi zice Erbicidu dar se poartă ca un patapicid  îl stropeşte cu nu mă pot gândi la tine decât ca la un mitic arivist. Xenofob rău cu miticii. Apoi vine ION şi zâce: Eu nu vă urăsc, eu vă dispreţuiesc! Dispreţul e mai usturător decât ura, dar numai la cei cu obraz fin. Dar apare Etern Student care susţine că HRP are o figură de şoarece etern mirat, ori unde s-a mai văzut şoarece cu obraz fin. Mie îmi place analogia asta, a lui HRP cu un şoarece etern mirat, mai mult decât cea a lui CVT, care îl compara cu o tenie, ce în loc de cap are un scolex cu cârlige înfipte în ICR şi ventuze în bugetul contribuabilor xenofobi, bineînţeles. Alex nu a ştiut până acum ce înseamnă patibular, a deschis DEX-ul şi cu uimire a aflat ce este el după HRP. Niciodată nu-i prea târziu să deschidem ochii mari. Şi din Sibiu scrie un alt ION: nu-i vorba de ură, că pe un filfizon nu-l poţi urî şi mai zice ceva de imbecilitate, dar am pierdut noţiunea de când am fost trecut în rândul lor, cu toate că am terminat şi io şapte clase cu menţiune! Revine Etern Student, care face nişte combinaţii reuşite de băşcălie la adresa lui HRP, după care îi spune clar: Cam clasică încercarea cu xenofobia: jegul când este înjurat pentru ca este jeg, zice că este înjurat pentru ca este străin!! Cine are ochi să vadă, cine are urechi să audă! Internautul  Orlando are două întrebări adresate lui HRP: prima dacă este legat de scaun – e vorba de scaunul de la ICR – a doua: Eu ca român sunt mândru de Eminescu aveţi ceva cu el, nu sunteţi român? Probabil v-a scăpat, HRP nu se înjoseşte să demonstreze că e român! Fac o paranteză, nu pierdeţi ocazia şi căutaţi comentariul internautului Turcu, merită, i se adresează reverenţios, Domnule Director Patapievici, de asemenea uitaţi-vă  şi la cele ale studentului etern în care descrie ce i-a spus Monicăi Lovinescu la Paris în 1990 şi veţi afla ca, in drum spre Paris, HRP şi-a pierdut şi ultimele resturi rudimentare de caracter! Mai departe printre postări, Virgil într-un scurt comentariu îi demonstrează ca gândeşte superficial. Ar fi bine şi atât. Dan îi scrie ar trebui să depuneţi mandatul, asta, desigur, dacă ati avea un minimum de verticalitate şi decenţă.  Tare nea’ Dane, nu poţi cere omului ce nu are. Alex are o nouă idee: Dacă vre-o persoana publică din România ar fi atacat personalitatea , să zicem, Ben Gurion sau a Goldei Meir, ne-am fi trezit cu severe proteste diplomatice din partea Israelului şi a Statelor Unite! Bravo, curajos al adevărului, eşti trecut direct la antisemiţi. Internautul Glas  Papier începe: victimizarea eternă pe care o fluturaţi mereu creând‚ „scenete” cotidiene de culpabilizare a … şi restul frazei lipseşte, să se ştie ca, acolo sus cineva e cu „ochii democraţiei euro-atlantice” deschişi. Internautul Naboncota îi dă amical sfaturi, de scenă şi ecran, cum să ne convingă că nu este ceea ce este referindu-se la antiromânismul HRP. Mă opresc la Ciprian, care pune punctul precis pe i după care se întreabă ca un îngeraş nevinovat, din cartea lui Pleşu, dacă şi HRP face parte din grupul descris de el, ce dispreţuieşte şi urăşte tot ceea ce este românesc. Se poate, dragă, uite cum s-a luat de tine garda şi lefegii lui HRP, făcându-te ticălos. Vai, vai! Direct şi simpatic Dorel, care-l  compară cu nu ştiu ce ţigan şi îi spune patibulaevici! Original, să mai spună cineva ca românii nu au imaginaţie creatoare, expresia unui high IQ, plus că îi trage o caracterizare obiectivă, dar nu o reproduc. Mă opresc la internautul care scrie Patapievici cu „elita” lui nu valorează 3 lei! Criză, criză în România, dar uite că sunt români cărora le dă mâna să arunce leii! Toate aceste postări ne arată ca HRP e în cădere liberă…

Sigur, sunt incorect şi rău intenţionat, am învăţat de la  HRP şi EvZ, dacă din cele aproape două sute de comentarii  le-am ales numai pe cele ce îmi convin, lăsând deoparte adoratorii şi idolatrii lui HRP din aceste comentarii. Da, adevărat, dar ei sunt insignificanţi pe lângă noi, milioanele de omuleţi patibulari xenofobi cu antiromânii, iată cifra lor reală, dată cu această ocazie de internautul Petrescu: Suntem câteva mii care vă urmărim emisiunile şi vă citim cu dragoste, care înţelegem ce vreţi să spuneţi… Mai departe comentariile vă aparţin, eu în final doresc să mă adresez direct lui HRP.

Dragă Roman Patapievici, ardelenii romani au o vorbă câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia!  Îţi spun asta fiindcă ţi-am comentat articolul ca replică, deoarece ai scris despre mine infatigabilul patriot din Canada. Sa nu te… frigă grija, de fatigabilitatea sau infatigabilitatea mea, vezi-ţi mai bine de deviaţiile tale accentuate de personalitate, ca să nu zic mai mult, ca medic. Cât priveşte zeflemeaua la adresa patriotismului indiferent al cui, trebuie să-ţi spun că e liber în toată lume. Încă. Dar, dacă, te deranjează patriotismul la români, atât cât mai este, desfiinţează-l, săptămânal, joia la EvZ. Ba mai mult, dă o fugă, împreună cu Volodea şi Andrei, până la Cotroceni şi împreună cu preşedintele jucător pregătiţi  legea interzicerii sentimentelor şi manifestărilor patriotice la români, şi fii fericit.

CORNELIU FLOREA, FEBRUARIE 2010, WINNIPEG – CANADA

 

Articolul aparut in Evenimentul Zilei, 4 februarie 2010:

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/885331/SENATUL-EVZ-Ura-si-imbecilitatea-Din-nou-despre-Cazul-Patapievici/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua Unirii Principatelor – Caracterul domnitorului Alexandru Ioan Cuza

Posted by Stefan Strajer On January - 24 - 2010

Caracterul domnitorului Alexandru Ioan Cuza

 

 Autor: Viorel Rus

Aniversăm în curând „Unirea Moldovei cu Ţara Românească”, de la 24 ianuarie 1859, eveniment epocal pentru istoria neamului românesc. În timpurile acelea au ieşit la iveală personalităţi ce au rămas înscrise pentru totdeauna in inimile noastre între care în prim plan domnitorul „Unirii”, Alexandru Ioan Cuza. Despre acest mare român s-a scris mult, dar nimeni atât de documentat precum istoricul de excepţie, academicianul A.D.Xenopol (1845-1920), în lucrarea sa mai puţin cunoscută publicului larg, „Domnia lui Cuza-Vodă”. Consemnez pentru cititorii „Curentului Internaţional” un fragment din capitolul acestei lucrări ce analizează însuşirile caracteriale ale domnitorului, cu lumini şi umbre, aşa cum au fost.

                                                                                                Viorel Rus

 

„… Cuza a domnit numai 7 ani, scurt răstimp din viaţa omenească şi când a fost ales era în vârstă de 39 de ani, deci om format, în care se cristalizaseră însuşirile cele mai de seamă ale caracterului său. Să le schiţăm, întrucât ne învoiesc în această lucrare amintirile contemporanilor.

            Mai întâi ca fizic, Alexandru Cuza era „un bărbat de statură mijlocie, însă arătos, cu o înfăţişare plăcută şi ademenitoare. Manierele lui erau distinse, ceea ce nu puţin îi ajuta în izbânzile sale diplomatice” (Bolintineanu, Viaţa lui Cuza –Vodă, p. 40 Comp. p. 17[1]).

            Când îl atingeai, niciodată nu-ţi rămânea dator cu răspunsul. El era foarte sincer şi prieten adevărat, dar şi către cine nu-i plăcea, se arăta îndată, căci nu ştia să se făţărească. El nu iubea pompa şi arătările exterioare şi făcea foarte puţin caz de ovaţii şi de sărbători, pe care cele de mai multe ori ştia că sunt de comandă (asupra acestui punct vezi salutarea ce i-o făcură ţăranii la 11 decembrie 1861 ( „Românul”, 20 ianuarie 1862).

            Era nelacom de bani, şi cea mai bună dovadă despre aceasta este, după cum spune Bolintineanu, el a fost unul din domnii ce a ieşit din domnie fără să fi făcut avere mare        (Bolintineanu, Viaţa lui Cuza-Vodă, p. 132 Comp., Anghel Dimitrescu, Discursurile lui Barbu Catargiu, Bucureşti, 1886, p. LV).

            El nici nu avea nevoi prea mari; nu iubea luxul, masa şi traiul său erau cumpătate, avea însă mare plăcere pentru cai frumoşi, cu toate că nu era bun călăreţ.

Într-un grad înalt era dezvoltat la el simţământul dreptăţii, pe care o recunoştea chiar şi către duşmanii săi. Aşa când apără pe mitropolitul Meletie, care era să fie dat în judecată, pentru că tăgăduise legitimitatea adunării din 1858, când ceru să se recunoască prinţul Grigore M. Sturza de deputat în aceeaşi adunare, când anulă în afacerea antreprizei şoselei din Galaţi sechestrul pus pe averea lui Lascăr Catargiu, care cu toate acestea devenise unul din duşmanii lui cei mai rostiţi. (Vezi Decretul din 6 octombrie 1865, în Monitorul Oficial din 8 octombrie 1865).

Pe lângă dreptate avea însă şi o mare delicateţe de simţăminte. Asupra acestui punct, domnul I. Zane spune, că pe când Bolintineanu, fostul ministru şi prieten al lui Cuza, stătea în casa părintelui d-lui Zane şi era plin de datorii, pe lângă că era şi greu bolnav, Cuza ştiindu-l mândru, întrebuinţase următorul mijloc pentru a-l face să primească un ajutor. Pusese pe un neguţător să-i scrie, că odată l-a înşelat cu o sumă de bani, dar mustrându-l conştiinţa, i-o restituie (Scrisoarea d-lui Iuliu Zane către A.D.Xenopol, publicată în Arhiva, XII, 1901, nr. 1-2. Vezi şi Monitorul Oficial, 4 iunie 1892).

Cuza era apoi foarte mândru şi nu pleca uşor capul înaintea altuia. Încă din timpul pârcălăbiei lui, pe când oştirile austriece ocupau Galaţiul, soldaţii nemţi obişnuiau a face multe necuviinţi. Cuza ceru de mai multe ori comandantului trupelor din Galaţi să-şi înfrâneze oamenii, la care i se răspundea tot cu glume. Într-o zi el trimise o companie de soldaţi români, ca să prindă pe acei austrieci prin crâşme şi alte locuri publice, îi legă cot la cot şi îi aduse la cazarmă. Comandantul, pentru a nu păţi şi altădată o atare ruşine, sau spre a nu fi nevoit a se opune cu putere şi a vărsa sânge, luă măsura de a pune soldaţii săi la rânduială. Această notă a caracteruluilui Cuza va domina mai ales în politica lui exterioară. Cuza era un înfocat naţionalist şi patriot, precum o dovedesc mai întâi răsunătoarea lui demisie, apoi ţinuta sa mândră şi vrednică faţă cu toate puterile, în tot timpul domniei lui ţinta lui supremă fiind ridicarea politică a poporului său, după cum dovedeşte şi după ieşirea lui din domnie, refuzul său de a intra în ţară cu ajutorul baionetelor străine, când Franţa îi făcu această propunere (Dovezile se vor aduce în cursul expunerii).

Faţă de clasele ţării, Cuza era un potrivnic al boierilor, un partizan declarat al poporului de jos şi un luptător aprig şi neobosit pentru egalitatea socială şi răsturnarea privilegiilor şi în această privire omul cel mai potrivit pentru perioada de dezvoltare în care intra poporul românesc şi care trebuia să-l prefacă din starea de barbarie orientală în aceea a occidentului civilizat.

Dar acest caracter avea ca toată făptura omenească şi umbre, pe lângă lumină. Era neserios, zeflemist, lua toate lucrurile în uşor şi prea nepăsător de soarta lui, de care însă era legată aceea a poporului pe care îl domnea (Valentineanu, Alegerea, detronarea, şi înmormântarea lui Cuza-Vodă, Bucureşti, 1898, p. 17.).

Cuza apoi deşi foarte inteligent, cuprinzând uşor lucrurile, nu prea iubea munca       (Place c. Walenski, 9 mai 1859, acte IX, p. 336: „Tout ce qui sent l`application et les affaires le fatiguent”, acelaşi Walenski, 34(12) ianuarie 1859, Ibidem, IX, p. 242: „ par une bizarrerie de son caractere, a la fois et paresseux, on ne le vit pas se placer au premier rang des lutteurs qui respousserent avec tant de`energie les intrigues de la Turquie et de l`Austriche”).

Pe de altă parte îi plăcea mult a râde şi a-şi bate joc de cei ce-l înconjurau mai aproape şi ţinea în seamă prin o mare simpatie pe acei ce primeau glumele lui. Aşa se făcu de el lăsa adeseori trebile pe mâinile oamenilor săi de încredere şi de a se constitui aşa numita lui camarilă (Librecht, Docan, Pisoschi), tocmai în momentul când el îşi înduşmănise într-un chip aşa de grav mare parte din clasa conducătoare, prin lovitura de stat.

Conform cu aceste contrasturi în caracterul său, îi plăceau loviturile zdravene, neaşteptate (Cât despre celelalte defecte ce i se puneau în seamă, Bolintineanu spune: „Se imputau domnului patima jocului. El nu juca alta decât jocuri ordinare cu amicii de când se numise domn. Îl acuzau de mândrie … În casă era amabil cu toţi, îi punea pe toţi să şadă, le permitea să fumeze, să râdă. Îl acuzau de băutură, nu bea decât apă la masă şi lichior după masă. Îl acuzau de patimă pentru femei. Nu a despărţit niciun bărbat de femeia sa, nu a făcut să plângă nici o mamă pentru fiica sa răpită”)…

            Acest om închegat de fire din tainele eredităţii, era să urce pe tronul ţărilor române în momentul cel mai critic al vieţii lor, atunci când tratatul de la Paris, scoţându-le de sub jugul turcilor şi al ruşilor sub care stătuse până atunci încujbate, le chema la viaţă nouă, atribuindu-le un rol în mersul politic al lumii…”


[1] În paranteze autorul reda sursele bibliografice pe care le-a folosit în aprecierile sale.

FILOSOFUL REAXAT – REPLICA LA UN ARTICOL

Posted by Stefan Strajer On January - 6 - 2010

FILOSOFUL  REAXAT – REPLICA LA UN ARTICOL

Autor: Corneliu Florea

Adrian Paul Iliescu (API) este filozof pe stat de plata. A terminat facultatea de filozofie în 1976 la Bucuresti, a predat marxism-leninismul studentilor politehnisti pâna în 1990, dupa care, în cinci ani a devenit profesor universitar filozof, dupa ce în prealabil a trecut si pe la Oxford (vadul boului pe româneste) si acum trece studenti de la Marx (Care nu a fost marxist! Adevarat.) la Wittgenstein (Care sustine ca fapte sunt rocile, analizele filozofice doar niste straturi pâna la ele. Adevarat.) Dreptul lui câstigat pe baricada bucuresteana, dar ceea ce mi-a atras atentia a fost articolul sau RUSOFOBIA publicat în Cotidianul-cotidian din 18 dec. 2009. Lectura m-a indispus, la fel ca si pe alti cititori-comentatori, care, cu o singura exceptie, au adus ca argumente rocile, adica faptele, cum zice Wittgenstein, nou idol filosofic a lui API. Înainte de ai da o replica, am încercat sa aflu ce l-a determinat sa scrie acest articol: a fost obligat, îsi urmareste, fara scupule, niste interese, vrea sa urmeze exemplul patibularului Patapievici de-a ponegri si defaima poporul român, sau incompetenta intelectuala de comprehensiune a faptelor istorico-sociale, inconstienta, stupiditate! M-am încurcat în ipoteze, nu am putut trage înca concluzia, poate dupa ce comentez articolul lui din cotidian, care a fost prezentat în cinci paragrafe:
Paragraful întâi. “Odata cu alti strigoi locali, a reînviat rusofobia”. Asa, in forta de cugetator profund, fortissimo, îsi începe articolul API. La strigoi, nici nu se putea altfel, îi fixeaza pe Ion Antonescu si pe legionari. E liber, si politically corect, sa dam în ei ca în sacul de box. Cine are curajul sa le i-a apararea, stiu ce îi asteapta: groapa cu furnici! Urmeaza dispretuitorii occidentului, alti strigoi, ceva mai mici. Trece la rusofobia ca boala veche la români si de când îi urâm noi pe rusi. Ei de când?? De mult, de la Ecaterina a 2-a, de când ne tot calca în picioare, cotropesc în forta brutala, ne jefuiesc, ne maltrateaza bestial. Un comentator i-a spus sa nu ignore ca ne-au invadat de 12 ori, ceea ce este un motiv întemeiat sa nu mai avem încredere în ei, sa fim circumspecti. Karl Marx referindu-se la ocupatia rusa în tarile Române din 1828 scrie:
“Au avut loc excese groaznice. Contributii de tot felul în produse, furaje, vite, corvezi, hotii, omoruri. Barbati si femei au fost înhamati la care cu vizitii cazaci care nu-si crutau nici bâta, nici vârful lancii lor. Peste 30.000 de români fura smulsi de la munca câmpului pentru a servi ca animale de munca. Cei mai fericiti fugira în munti, unde singura lor hrana era scoarta de copac. Guvernul rus raspunse la proteste cu Nu ne intereseaza cine face lucrul, oamenii sau animalele, numai ordinile sa fie executate” (Karl Marx: Însemnari despre români. Manuscrisul B 85, Lucrarea a aparut in România in 1964).
Nu putem sa credem ca filozoful marxist-leninist API nu a citit între 1964 si 1989 aceasta lucrare. Sigur a citit-o, tragedia lui este ca nu a înteles nimic, sau pur si simplu are tulburari de personalitate, cu deficit de sensibilitate si discernamânt. Ce ar fi dorit API, facut profesor de filozofie dupa 1990, ca acei români si urmasii lor sa fie rusofili?!? Si, daca lui, si celor care îl sustin în acest aberant reeducator articol li se pare ca vremurile acelea au apus de mult, atunci de ce ei si familia lor au motive de rusofilie, acum?!? Pot sa ne raspunda, dar sincer!! Pentru ca noi, majoritatea românilor nu putem avea asemenea sentimente fata de ocupatiile rusesti, chiar daca am lua în considerare numai ultima ocupatie; cea din 1940 pâna în 1990, pentru ca românii ce stiu, cât de cât, istoria lor din toate timpurile, socotesc si Basarabia, si Bucovina locuita de români cu mult înaintea rusilor, ucrainenilor si a evreilor. Sau acesta nu mai este un drept pentru toate natiunile, domnule profesor API?!?
Paragraful doi. Este absolut absurd fiindca, API vrea sa ne spuna care este culmea absurdului dupa filozofia sa, scriind ca: “Bush jr. cel mai stupid presedinte din istoria Amedicii” (?!?) dupa care, doua rânduri mai jos citim: “Americanii sunt însa un popor plin de vitalitate, pragmatic si rational, asa ca l-au trimis pe Bush în tenebrele texane.” Bravo API!! Numai vezi, noi nu suntem studentii tai sa-ti înghitim prostia absurda! Esti ilogic si ignorant. Nu poti conecta coerent un popor rational cu aleagerea unui presedinte stupid! Ignorant esti pentru ca, nu l-au retrimis pe Bush în tenebrele texane. Întâi Bush nu a stralucit in gândire ca un profesor de filozofie dâmbovitean, dar a avut destula minte sa-si faca toate interesele pe spatele aliatilor nato si a rationalului popor american. Apoi a dus la capat doua mandate cât prevede constitutia lor, iar acum, chiar acum, Bush din tenebrele texane iradiaza de placere, citind cât de stupid este API!! Se spune despre stupizi ca dau în gropi, în acest paragraf API cade în haul absurdului scriind ca Bush si-ar fi dat seama ca: “Rusofobia n-o fi ea capabila sa-i zapaceasca pe americani, dar pe români precis îi poate îmbrobodi.” Chiar asa? Sapa un pic, sa ajungi la rocile filosofului pe care-l preda-i studentilor! Ti-a trecut vreodata prin encefal cam câti rusofobi sunt în jurul rusilor numai în ultimii 200 de ani, care nu stiu de Bush, dar îsi cunosc suferintele lor si-a parintilor lor pricinuite de rusi.
Cum poti sa scrii un asemenea articol? Cum se poate publica un asemenea articol dragi redactori cotidieni?
Paragraful trei. Filozoful API are o imagine foarte buna despre el si dupa ce a trecut prin istorie ca marfarul prin tunel vrea sa calce si dezaxatii, dar vai lui, ne da înca o dovada de cât de reaxat este printr-un cip implantat. Dupa API dezaxati sunt cei ce scriu pe ziduri: “Basarabia, pamânt românesc”, datorita rusofobiei. Probabil, dupa reaxatul API ar trebui sa scrie Traiasca Stalin! Întoarca-se Stalin! Sa se scrie pe toate zidurile, gardurile si pe tricouri care au, care nu sa-si atârne o placarda. Dar, daca într-adevar vreti sa vedeti cât de reaxat este API cititi: “si asa cum nu le permitem maghiarilor sa strige Ardealul, pamânt unguresc, nici noi nu avem dreptul sa revendicam Basarabia!!” Mai cititi odata ca sa luati la cunostinta ca nu avem dreptul!! Clar, ordin de la API! Si ne miram ca unii se întreaba de educatia, cultura si starea lui de sanatate mintala. Dar, nu-i chiar asa, fiindca invers se poate: noi sa le permitem maghiarilor sa strige, cât îi tin bojocii: Ardealul, pamânt unguresc iar noi reprimim dreptul, si nici rusofobi nu mai suntem, sa revendicam Basarabia! Multumim draga Apisor. Numai sa-ti spunem ceva, noi, astia din Ardeal, ce voi acolo pe Dâmbovita nu stiti: ungurii, de la Kossuth la Viena si pâna la Tokes la Bruxeless tot asta striga, si or striga!! Si ei stiu bine istoria adevarata a Ardealului nu ca tine, un micut reaxat cu cip. Karl Marx scrie ca în Constitutia lui Kossuth din 1848, articolul XII-lea decreta încorporarea Transilvaniei la Ungaria: Transilvania e declarata tara maghiara, limba maghiara este singura admisa… si toti cei ce au avere sunt unguri. Oare ai priceput ceva, ori cipul nu-ti permite?
Paragraful patru. Reaxatul API pune un diagnostic, ca o sentinta de condamnare pe viata românilor care mai viseaza la România Mare si rusofobilor care scriu si pe ziduri, ca sunt: victimile unei groaznice patologii morale. Cutremurator, scuturator, tremurator, bucatica rupta din halucinatiile patibularului Patapievici! Cei ce nu sunt înca victime au o singura sansa; sa-si puna masca de hârtie ca pentru gripa porcina. E o salvare! Si toate astea, numai din cauza lui Ceausescu si Basescu. Daca nu ar fi fost astia doi, rusofilia ar fi fost floarea nationala a românilor, pe care am fi cultivat-o pe toti coclaurii si ulitele noastre, iar fratii nostri mai mari zilnic ar veni la noi încarcati de bunataturi, ce nu s-au mai vazut si cu românofilie pravoslavnica si federala ne-ar îmbratisa, de ne-ar sufoca…
Paragraful cinci sau Apisor ajunge la adevar: “Marele pericol pentru România nu sunt rusii ori maghiarii, ci românii”. De la mine putere am subliniat românii fiindca îi dau dreptate! Da, ce e a lui, a lui sa fie, conform dreptului la proprietate intelectuala, din care se poate trage o singura concluzie: nu putem scapa România de pericol numai daca o scapam de români!! Ne-a dat cheia istorica a problemei noastre ca popor cu brutalitate primitiva, cum zice. Plus si înca o mare explicatie: “Nu rusii deslantuie macelul cotidian pe sosele, masacrul câinilor…” Ma opresc, fiindca asta cu masacrul câinilor este argumentul în fata caruia toate contrargumentele istorice devin nule. Pai, da, câti câini au masacrat rusii în România? Ce, ei de asta veneau si vin în România, sa mascreze câini? Are dreptate, rusii întodeauna în trecut au fost, si vor fii în viitor, parteneri economici de inegalabila importanta, zice Apisor.
(SOLSTITIUL IERNII  2009, WINNIPEG – CANADA)

PS – În final, compasiunea ma cuprinde fata de API, motiv pentru care îl dezmierd Apisor, fara subîntelesuri rautacioase. Îi privesc cu staruinta poza lui de la articol si nu vad nici un semn de inteligenta pe fata lui… ce conteaza, cip reaxator sa aiba…

Nota redactiei. Politica redactiei noastre nu coincide intotdeauna cu punctul de vedere al colaboratorilor, dar in acest caz subscriem la aceasta replica a domnului Corneliu Florea, colaboratorul nostru. Puteti citi articolul scris de Adrian Paul Iliescu la link-ul de mai jos:

http://www.cotidianul.ro/rusofobia-105677.html

UN VETERINAR TRATEAZA CULTURA ROMÅNILOR

Posted by Stefan Strajer On December - 30 - 2009

UN VETERINAR TRATEAZA  CULTURA ROMÅNILOR

Autor: Corneliu Florea

De multa  vreme se simtea nevoia unui veterinar sa trateze  cultura româneasca. Îi multumim ardeleanului Emil a lui Boc, ca a gasit veterinarul potrivit pentru îngrijirea culturii românesti, care  sufera de la Andrei Pleşu încoace. Multumim UDMR-ului, care de douazeci de ani se sacrifica la fiecare alegere pentru români, daruindu-le pe cei mai buni fii ai sai sa ne conduca, şi acum, în acest specific caz, sa ne trateze cultura şi pe cei care o fac, daca o mai fac. (Vorbesc de fac-ul românesc, nu de cel englezesc).
Desigur, veterinarul KELEMEN HUNOR merita sa fie chiar preşedintele României, a candidat pentru aceasta functie la recentele alegeri, dar din motive de imaturitate politica a românilor, a ajuns preşedinte un marinar care şi-a vândut barca cu tot cu vâsle, numai cârma a luat-o de folosinta la preşedintie. Altfel veterinarul Kelemen Hunor ar fi venit cu trusa lui de veterinar si cu totul altfel ar fi aratat România în câteva luni. Ne multumim, şi cu atât, ca a ajuns MINISTRUL CULTURII si AL PATRIMONIULUI  NATIONAL fiind convinşi ca nici nu se va compara cu foştii miniştri ai culturii.
În paranteza, reamintesc miniştrii recenti ai culturii. Andrei Pleşu facea pe fata mare dizidenta, nimic nu-i placea, nimic nu facea, pâna într-o zi când şi-a dat demisia ca nu i l-au adus pe reje în tara… Petre Salcudeanu se pricepea la cultura, şi la bautura, dar nu a stat mult ca i-au aranjat sa fie prins cu mâta-n sac (mîta ştia sa bata si la maşina de scris). Ludovic Spiess ne placea cum cânta, îl aplaudam, jos palaria şi s-a dus. Mona Musca, ce musca la arat informatii era, nu se ştia de ce îl peria, pupa şi premia pe Patibularul Patapievici, fiindca ajunsese carturar la CNSAS, avea dosarul ei în mâna! Şi a venit Adrian Iorgulescu dupa care nu a ramas nici o nota pe portativul culturii româneşti, numai o mare tâmpenie: cerebralizarea taranilor. A urmat permanentul catapultat, Theodor Paleologu, care a aterizat mai mult în bratele cântaretei  Sarah Nassiff decât în treburile ministeriale, şi-a divortat. Pe rând s-au dus, ministru dupa ministru, pe apa celor ce nu au lasat nimic în urma lor. Douazeci de ani degeaba! Si se mai mira Mircea Cartarescu de ce nu ia şi el Nobel, cât de cât, acolo! Pai cu aşa miniştri, maestre? Dar, zori noi primenitori se arata la poarta ministerului culturii românesti: vine veterinarul cu trusa, va deschide abcesul şi va baga  mâna pâna la cot!
Îmi permiteti, sa va prezint  pe noul ministru al culturii din România, Kelemen Hunor. S-a nascut în Secuime, pardon, în Tinutul Secuiesc, dar el zice ca e ungur, ceea ce e treaba lui, a lor, a secuilor-unguri şi a ungurilor-secui, nu are importanta în multiculturalismul european. S-a educat în limba materna de la gradinita pâna la Bolyai-Babeş, unde în 1993 a terminat veterinara, o facultate ce se ocupa de toate animalele bolnave, nu numai de cele a lui Breban. Cum la acea data, Petre Salcudeanu pusese o mâna pe cultura si lânga cultura Kely a nost’  a zis ca mai asteapta, facând si filosofia între timp, ca nu te poti prezenta în fata vacilor oricum. A început sa si publice, când o poezie, când o nuvela în limba materna, ca aşa-i corect înca de pe vremea când o fost Horthy la Cluj. A luat un premiu, nişte medalii. Felicitari. Timpul trece cu privirea politica înainte, cu parlamentul de la Bucureşti, cu lupta pentru autonomia Tinutului Secuiesc şi curatirea lui de români. Acum, aici este o mica hiba, pe care de fapt o au toti locuitorii Transilvaniei, indiferent daca îs români, unguri, secui sau alte minoritati conlocuitoare, ei toti împreuna sunt mai grei de cap, le trebuie mai multa vreme sa priceapa lucrurile, aşa şi cu Kely a nost’. El a ramas cu mintea în urma, pentru ca autonomia Tinutului Secuiesc este realizata din 2005!! Acesta este adevarul, mergeti şi vedeti, mergeti şi vedeti cum este în Tara Bascilor, in Qubec, care au fost exemplele lor de acum 10-15 ani. Comparati!!
No, poate io sa şi greşesc, ca tot omu, indiferent de nationalitate, poate Kely a nost’ sa nu fie ca ceilalti transivaneni mai înceti cu mintea, stnâd el de opt ani în parlamentul cu mitici s-o fi iutit la minte: stie bine ca autonomia este la ea acasa în Tinutul Secuiesc, dar mai sunt si alte autonomii de facut! Pentru ca autonomie lânga autonomie se face Tinutul Secuiesc Mare! No şi de aici începe greul pentru  domnu’ doctor de marai cum zîce taranu’ român din Marele Tinut Secuiesc, ce se întinde de pe Carpati pâna la Tisa. Întâi ca îi musai de o înca o universitate ungureasca, ca  Bolyai-Babeş are numai 17 facultati ungureşti. Boc aproba! Apoi, nu au nici edituri şi publicatii ungureşti câte le trebuie fiindca ei scriu şi citesc de zece ori mai mult decât valahii, care de fapt numai se uita în plaiul cu boi a lui Dinescu. Boc aproba! Ei nu au Institute Culturale Secuieşti în strainatate. Patibularul Patapievici vorbeşte cu Basescu şi se face! Şi ansamblurile foclorice trebuie, musai, sa mearga la New York şi în Mexic. No problem, doar sunt bani în bugetul ministerului. Apoi în patrimoniu sunt atâtea şi atâtea  conace şi castele ungureşti ce trebuiesc renovate, restaurate. Nu-s bani! No problem, împrumutam, zice Basescu. Guvernul aproba daca secuii dau palinca şi voturi! Dau! Iar, când restaurarile vor fi gata, proprietarii le vor redobândi, ca aşa-i democratic. Vedeti câte stau pe capul noului ministru, trebuie sa-l laudati. Iar, daca va reuşi sa introduca şi o a doua limba oficiala în România, suntem siguri ca  Basescu Traian îi va lipi Steaua României în piept. Merita!!
Io îi doresc sanatate şi putere de munca cum a avut şi Zsolt Nagy, când o fost ministru!
(Anul 2009, la sfârsit, WINNIPEG –  CANADA)

Record de politică şi politicieni la hectar!

Posted by Stefan Strajer On December - 12 - 2009

Liviu AntoneseiRecord de politică şi politicieni la hectar!

Autor: Liviu Antonesei
Într-o ţară în care abia au început să se simtă efectele adevărate ale unei crize economice pe care, din motive electorale, am tot amînat-o, în care banii devin rari determinînd reducerea pensiilor şi a salariilor bugetare, cele din privat scăzînd singure de frică, într-o ţară în care bursa a fost bulversată de alegerile recente şi de scandalul cu fraudarea acestora, iar leului i se face respiraţie gură la gură de către Banca Naţională pentru a nu se jigări de tot, ei, bine, într-o asemenea ţară, cu ceva tot stăm foarte bine – cu politica şi cu agenţii săi, politicienii! Nu doar că există atît de mulţi că rivalizează în massă pentru funcţii, dar unele dintre acestea chiar sînt ocupate de mai mulţi politruci în acelaşi timp! Iată, avem un premier demis şi interimar totodată, dl. Boc, unul invalidat deja de Parlament, dl. Croitoru, altul plecat înapoi la Sibiu din pricina rezultatelor alegerilor de duminică, dl. Johannis, mai este şi dl. Negoiţă, iar acum îl aşteptăm de bună seamă pe cel de-al cincilea, ce va fi numit în funcţie de cum se va putea alcătui o majoritate. Iar majoritatea este strict dependentă de ce va decide Curtea Constituţională în legătură cu contestaţia privind fraudarea alegerilor depusă de PSD! Pentru că, în momentul de faţă, avem şi doi preşedinţi – e drept, unul a cîştigat sondajele şi a ţopăit de bucurie pe 6 decembrie la ora 21 fix, celălalt ar fi cîştigat alegerile şi-a ţopăit de bucurie mai spre dimineaţă! Ce va decide CCR nu am cum să ştiu. Dacă va decide invalidarea alegerilor şi rejucarea celui de-al doilea tur de scrutin, e limpede că vom ajunge tîrziu la desemnarea unui premier, la alcătuirea unui guvern cu oarece susţinere parlamentară şi demararea în cele din urmă a unui veritabil program anticriză, a reluării programului cu FMI şi a celorlalte măsuri vitale pentru a face faţă crizei tot mai ameninţătoare. Probabil, după sărbători – desigur, dacă vom scăpa vii şi nevătămaţi de acestea! Dacă CCR va decide că alegerile au fost corecte şi va valida alegerea preşedintelui, s-ar putea ca lucrurile să dureze la fel de mult, dacă nu şi mai mult. PDL-ul prezidenţial a guvernat şi cu PNL şi cu PSD şi logodnele cu pricina n-au rezistat mai mult de un an. Se va încumeta vreunul dintre cele două partide să mai încerce o dată, mai ales după incendiarele schimburi de replici pre- şi post-electorale? PSD susţine că nu, iar PNL dă semnale contradictorii şi pune condiţii, de pildă alocarea postului de premier, pe care PDL nu le poate înghite, cel puţin nu cu mare uşurinţă! Ştiu că PDL încearcă şi o soluţie de avarie cu UDMR, parlamentarii minorităţilor şi cei ajunşi „independenţi”, dar în varianta aceasta tot nu ies între 8 şi 10 mandate necesare formării unei majorităţi. Pe deasupra, nu putem şti dacă UDMR ar marşa cu adevărat pe o formulă ce nu pare să aibă prea mulţi sorţi de izbîndă. În cele din urmă, nu exclud să se ajungă la soluţia cea mai radicală – alegerile anticipate! Care s-ar declanşa în plină iarnă şi pe fondul unei crize economice ajunsă la apogeu. Cine naiba ar cîştiga alegerile, cu un scor consistent, în asemenea condiţii? Încurcată situaţie şi complet lipsită de orizont! Atîta politica şi atîţi politicieni la hectar şi nici o soluţie clară!

TRAIAN BASESCU – mesaj electoral

Posted by Ion Roata On December - 5 - 2009

COMUNICAT DE PRESĂ
MESAJUL PREŞEDINTELUI TRAIAN BĂSESCU
ADRESAT ROMÂILOR DE PRETUTINDENI
Dragi români!
Prin votul dat la Referendumul din 22 noiembrie 2009 aţi dat o şansă continuării
reformei clasei politice. Nu a fost uşor să câştigăm împreună această etapă. Dar, după
cum vă spuneam, nu mă voi da în lături de la niciun efort pentru a desăvârşi reforma
clasei politice şi modernizarea statului român. Am simţit susţinerea şi prietenia voastră,
v-am avut aproape şi aşa îmi doresc să rămâneţi şi în următoarea perioadă.
Referendumul a fost validat cu o prezenţă la vot de 50,16%! Votul dumneavoastră a
făcut diferenţa, căci aproape 100.000 de români din afara ţării s-au prezentat la vot, acel
1% care a făcut posibilă validarea referendumului. Aţi fost aliaţii democraţiei şi s-a
demonstrat, încă odată, că fiecare vot contează.
Prezenţa record la vot în toate secţiile din străinătate şi votul covârşitor pe care mi l-aţi
dat m-au făcut să mă simt încă odată Preşedintele tuturor românilor! Va mărturisesc că
a fost cel mai plăcut moment al acestei campanii, care mi-a adus o imensă satisfacţie –
să văd că aţi participat în număr atât de mare la scrutinul electoral din România, că
trăiţi şi simţiţi pentru România, pentru ţară şi pentru viitorul naţiunii române! Aţi
demonstrat lumii întregi că românii sunt o forţă atunci când îşi fac auzită vocea, că
România este o democraţie consolidată. Prin efortul vostru, de a vă prezenta la vot, aţi
demonstrat celor de acasă că vă pasă de ei şi că purtaţi în suflet culorile Tricolorului.
Dragostea de ţară este un sentiment care nu se stinge dincolo de graniţele României!
Acum, vă cer să îmi fiţi aceeaşi aliaţi de nădejde pentru ca, împreună, să putem continua
reformele, să întărim legătura dintre comunitatea în care trăiţi şi ţara mamă! Vom avea
multe de făcut împreună, multe proiecte de continuat atât pentru românii de
pretutindeni, cât şi pentru cei de acasă.
Simt că votul dumneavoastră este încărcat de speranţe, aşteptări, de toate acele
aspiraţii pe care le cunosc şi care mă determină să acţionez cu şi mai mare
responsabilitate pentru a vi le îndeplini. Voi fi acelaşi Traian Băsescu care luptă pentru
voi, oriunde v-aţi afla!
Va aştept, din nou, pe 6 decembrie 2009, la cel de-al doilea scrutin al alegerilor
prezidenţiale, pentru a da un viitor românilor de pretutindeni.
Pentru tot ce a fost şi ce va urma, vă mulţumesc!

Traian Basescu,

Presedintele Romaniei

Traian Basescu.site

Vreau o Românie a bunului-simţ!
Vreau o Românie în care pensiile să fie de bun-simţ!
Fiecare român trebuie să aibă o pensie decentă după o viaţă de muncă. Fiecare român trebuie să primească pensia după cât a contribuit. Să punem capăt pensiilor speciale pentru parlamentari şi magistraţi.

Vreau o Românie în care salariile să fie de bun-simţ!
Fiecare român să fie plătit pentru cât munceşte.  Trebuie să păstrăm un echilibru între salariile celor care muncesc în sectorul privat şi cei care muncesc în sectorul de stat. Am pus capăt sporurilor nejustificate şi salariilor indecente ale şefilor din aparatul guvernamental.

Vreau o Românie cu un parlament de bun-simţ!
Parlamentul trebuie să facă legi bune pentru cetăţeni. Parlamentul trebuie să rămână cu o singură cameră. Două camere înseamnă mai multă birocraţie, cheltuieli mai mari, întârzierea adoptării legilor. Parlamentul trebuie să aibă maximum 300 de parlamentari şi nu 471 câţi sunt acum. Sunt ţări mai mari decât România care au o singură cameră a Parlamentului şi mai puţini parlamentari decât avem noi acum.

Vreau o Românie cu o justiţie de bun-simţ!
Justiţia trebuie să împartă dreptatea pentru toţi românii. Nimeni nu este mai presus de lege. Nici preşedintele, nici parlamentarii, nici miniştrii, nici chiar magistraţii, cei care împart dreptatea. Fiecare român să răspundă în faţa legii pentru faptele sale. Justiţia trebuie să judece mai repede dosarele şi să dea sentinţe drepte.

Vreau o Românie cu un sistem de educaţie de bun-simţ!
Doar un sistem de educaţie performant poate pregăti tinerii pentru viaţă. Fiecare tânăr din România trebuie să aibă o şansă pe piaţa muncii. Avem nevoie de profesori bine plătiţi, de şcoli mai curate, de laboratoare bine dotate şi de implicarea comunităţii locale în deciziile şcolilor.

Vreau o Românie cu funcţionari de bun-simţ!
Românii trebuie să fie trataţi decent atunci când merg la medic, la circumscripţia financiară, la poliţie. Românii au nevoie de servicii de calitate pentru care plătesc taxe şi impozite. Ne trebuie o administraţie publică suplă şi eficientă cu funcţionari bine pregătiţi şi politicoşi care să servească în mod egal şi corect toţi cetăţenii.

Nota redactiei. Materialul din aceasta pagina este identic cu cel din editia tiparita, alocat spatiului electoral inchiriat celor doi candidati din turul doi. Din motive care tin de politica editoriala, “Curentul International” isi pastreaza independenta vis-a-vis de partide, candidati etc.

MIRCEA GEOANA – mesaj electoral

Posted by Ion Roata On December - 5 - 2009

MIRCEA GEOANA

.Poza reclama electorala

A fi sau a nu fi: iata-ntrebarea!
Cam asa incepe faimosul monolog din Actul III al piesei Hamlet. Mai mult ca oricând aceeasi intrebare isi gaseste ecoul in viata noastra in nenumatare ocazii, cu diferite subiecte incerte, cu actori a caror rol, deznodamântul poate fi cu totul altul decat cel scontat. A fii sau a nu fii: un om de caracter, este intrebarea si-n cazul candidatilor finalisti pentru functia suprema-n stat: Mircea Geoana si Traian Basescu. S-a scris si se va scrie inca multe dovedite si nedovedite, adevarte sau puse-n cumpana gândiri, credibile sau doar masurate-n greutatea neghinei semanate cu vigilenta, toate, fiind pretul asocierii cu acel candidat, cu ceea ce el poate a ma reprezenta in ceea cu sunt, reflectia caracterului si vointei proprii in viitorul destin al propriei mele natiuni. A fi sau nu a fi: iata-ntrebarea./ Mai nobil e sa-nduri in cuget, oare,/ Sageti si prastii ale-ursitei rele… continua versurile Shakespeare-ene, versuri ce ne sunt parca adresate noua românilor in situatii cruciale asa cum este ce-a de-acum, alegerea presedintelui României. Doar un singur argument as vrea sa folosec. Acest argument poate fi “Actul” jocului, nu din Hamlet, ci jocului real al generatiei tinere din tara noastra in anii ce vor veni. Legalizarea prostitutiei si a drogurilor usoare (dar sinucigase). Oare sa-mi fie constiinta atât de ingreunata de povara mizeriei si nepasarii fata de proprii nostri compatrioti, sa dau votul meu unui “om”, daca acesta poate fi numit om, stiind pe buna dreptate intentia si vointa exprimata de-a legaliza ceva a carei impotrivire in lumea civilizata este privita cu-atât de mare impotrivire? Nicidecum! Votul meu va fi dat acelui candidat care ma reprezinta cel mai aproape de ceea ce sunt, de ceea ce doresc neamului meu, de ceea ce-as face eu daca-as fi in masura sa decid in numele propriului meu neam. Singurul, din cei doi candidati la presedentie, cel ce merita votul meu si celui ce i-l voi da, este nimeni altul decât, Mircea Geoana. L-am cunoscut, i-am putut vedea optiunile politice de-a lungul celor patru ani in care am servit aceasi comisie de politica externa al Senatului României, i-am cunoscut caracterul si integritatea politica, este cel ce va putea reprezenta opiniile si vointa celor ce se identifica a fi conservatori cu principiile familiei, societatii si apararii drepturilor celor fara drepturi. Stoparea si obstructionarea unor initiative de genul celor fara caracter al intentiei legiferarii prostitutiei si drogurilor, o poate face doar unul ca Mircea Geoana, un om cu valori familiale de necontestat, unul ce sa pronuntat pro-familie si apararea valorilor acesteia in decursul anilor precedenti. A fi sau nu a fi: iata-ntrebarea. Unde-ti regasesti optiunea? Pro-legalizarea prostitutiei si drogurilor, atunci, voteaza Basescu…Doresti binele tinerilor si copiilor natiunii din care venim, doresti sentimental pro-famile sa fie promovat ca o virtute al natiunii noastre, atunci te rog, voteaza: Mircea Geoana. Iata raspunsul: A fi sau a nu fi: a fost intrebarea… Asa sa ne ajute Dumnezeu.
Doamne ajuta! Doamne da izbânda!
Sen. Viorel Duca Sr. (Ret.)

Mircea D.Geoana – Viitorul presedinte al României

Prin acest mesaj doresc sa ma adresez tuturor românilor; Dmnevoastra celor care locuiti pe pamântul mostenirii milenare al neamului românesc si deasemenea catre D-voastra care locuiti pe intinsele meridiane ale lumii.
Dragi Români, intucât, dealungul istoriei, natiunea româna in ciuda vitregiilor soartei, s-a remarcat si s-a identificat ca natiune crestina, si prin asta si-a garantat existenta fizica si spirituala, prin gratia lui Dumnezeu, noi suntem un popor si-o natiune crestina, de aceea ca si crestini români, va indemn, ca la aceste Alegeri Presedintiale, sa faceti o decizie in baza principiilor crestine, care trebuiesc respectate si onorate cu aceasta ocazie.
Peste doar câteva zile, vom fi confruntati cu marea decizie, pe care va trebui sa o facem ca natiune; de decizia fiecaruia dintre noi va depinde soarta natiunii române de mâine.
Asadar, alegerile presedintiale din 6 decembrie anul curent, vor fi un moment decisiv pentru natiune. |n acest contest, va invit sa alegeti dintre Candidati un lider, si pentru-ca suntem crestini, principiul crestin trebuie respectat si onorat cu aceasta ocazie;
Alege-ti, un lider, care sa promoveze familia si valorile crestine, un lider care iubeste identitatea neamului românesc, un lider, caruia ii pasa de nevoile poporul sau, un lider care sa ne poata reprezenta cu cinste in Europa in Alianta Nord Atlantica si in lume.
Dragi crestini români, din toata inima si cu toata responsabilitatea, pe care o am ca aparator al libertatii religiose, si ca promotor al valorilor crestine atât in România cât si in Statele Unite ale Americii, in decursul a celor trei decenii; public,va fac, recomandarea mea, invitatia si suportul meu si al colaboratorilor mei din tara si din strainatate, in favoarea Candidaturii lui Mircea Dan Geoana, ca viitor presedinte al României.
Poate va intrebati, de ce Mircea Geoana?… si nu altul!, in acest sens va prezint telegraphic doar trei argumente:
1. Mircea Geoana si nu altul, a fost Citez: “cheia sucesului integrarii României in Alianta Nord Atlanica” Declaratiile Dipolmatiei Americane din administratia Bush, Washington, la 29 Martie 2004.
2. Mircea Geoana si nu altul citez: “Cel mai tânar ambasador in Washington, dar un potential presedinte al României de mâine”. Cuvintele, Diplomatiei Americane din Washington, la 16 Ianuarie 1998.
3.Mircea Geoana si nu altul citez: ”Este promotorul familiei si a valorilor crestine”. Din nenumaratele scrisori, trimise de lideri crestini din tara si strainatate si confirmat de noi prietenii si colaboratorii sai dealungul anilor.
Dragi Români daca dorim un lider, unul cu viziune si unul care va aduce schimbare in România, votati-l pe Mircea Geoana ca presedinte al României.
Cu siguranta unii din D-voastra va veti intreba, Mircea Geoana, nu a facut greseli in decursul celor peste 16 ani de activitate politica ?…Da. Mircea Geoana a mai si gresit, dar, greselile pot fi neglijate in comparatie cu potentialul realizarilor pozitive atât in tara cât si in strainatate.
Asa dar tot Mircea Geoana, ramâne cel mai potential candidat pentru presedintia României.
Cu totii suntem constienti ca România, traverseaza o perioada destul de anevoioasa, o perioada când fiecare dintre noi ne asteptam la reconciliere si vindecare, la inflorire si bunastare, la pace si liniste, la sanatate si fericire, deodata crestinatatea româneasca a fost lovita fara mila in inima natiunii de propunerea Presedentiei române, privind dezincriminarea Consumului de droguri usoare si a sexului comercial.
Dragi crestini, consideram aceasta propunere a Presedintiei Române, o insulta la adresa Familiei, si a valorilor crestine, o ofensa adusa Crestinismului Românesc, si o amenintare la adresa echilibrului moral si social al României Contemporane. Multumim cu aceasta ocazie Patriarhiei Bisericii ortodoxe Române, Arhiepiscopiei Bisericii Catolice Române, Uniunii Bisericilor Baptiste din România, Uniunii Bisericilor Crestine dupa Evanghelie, Uniunii Bisericilor Adventiste din România, Aliantei Evanghelice Române din USA si Canada, Asociatiei Baptiste Române din USA si Canada, Aliantei Familiilor din România, si tuturor organizatiilor Crestine care si-au exprimat public, dezacordul fata de aceasta propunere a presedintiei României.
Dragi Crestini Români, din tara si de pe meridianele lumii, ca sa pastram familia Familie, si valorile crestine la loc de cinste, si sa avem un echilibru moral si social in România, Onorati cu prezenta D-voastra Alegerile Presedintiale, si votati-l pe Mircea Geoana ca Noul Presedinte al României.
Poate o parte din d-voastra, nutriti ideia ca acestea sunt perceptele alinierii de la Bruxell sau Strazburg; vreau sa stie intreaga Europa, ca noi românii suntem parteneri credinciosi si statornici, ai Comunitatii Europene, dar cât priveste IDENTITATEA NATIUNII ROMÂNE, Bruxelul si Srazburgul sunt fara cuvinte.
Ba dimpotriva, Parlamentul European, ar trebui sa transfigureze si sa implimenteze in sânul Comnunitatii Europene, respectul si Reverenta fata de Biserica si atributele eclesiastice ale Divinitatii.
Dragi români, daca dorim un lider cu viziune, unul, care sa aduca schimbare in România, un promotor al familie si al valorilor crestine, un purtator de cuvânt al identitatii neamului românesc, atunci votati-l pe Mircea Dan Geoana ca presedinte al României.
Doamne, ajuta natiunii române!
Peter Cocirteu,
Cleveland Ohio

Nota redactiei. Materialul din aceasta pagina este identic cu cel din editia tiparita, alocat spatiului electoral inchiriat celor doi candidati din turul doi. Din motive care tin de politica editoriala, “Curentul International” isi pastreaza independenta vis-a-vis de partide, candidati etc.

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors