Archive for the ‘Editorial’ Category

DA – Olimpiada poporului român

Posted by Stefan Strajer On July - 31 - 2012

DA – Olimpiada poporului român

 

Autor: Grid Modorcea (New York)

 

Bravo, romani de acasa si de pretutindeni care ati votat DA! Romania este salvata! E formidabil spiritul romanesc atunci cand se uneste la greu, impotriva raului. Sa nu mai lasam niciodata raul sa se inscauneze. Daca veghem, daca suntem mereu treji, el poate fi prevazut, preintampinat!

Votul nostru trebuie sa le dea de gandit tuturor celor care vin la putere si nu inteleg ca ei trebuie sa fie in slujba poporului si nu invers.

S-a vazut cum arata Maimuta fricoasa si lasa, care se hlizeste cu o torta in mana si vrea sa dea foc democratiei!

Poporul e o forta. Are o arma colosala: votul! Totul o sa fie bine. Chiar daca vremelnic poporul mai are de dus in carca Maimuta, un balast care ar trebui impachetat si trimis la Bruxelles, să se spele ei pe cap cu un astfel de rebut al istoriei! Ce-au facut romanii acum e un vot democratic, nu o lovitura de stat, cum spune Marele Ametit, o epava, care nici in ceasul al 12-lea nu se trezeste! Oare nu vede ca 87 la suta dintre romani nu-l vor!? Cum poate sa ignore 9 milioane de romani? Ce se astepata, sa fie presedinte pe o tara imaginara, fara popor?! Romania are de rezolvat mari probleme si uite cu ce se ocupa un Maimutoi, ii abureste inca o data pe creduli si fuduli!

Romanii adevarati sunt cei care au mers la vot, chiar daca au votat NU. Si e posibil ca USL sa numere mai bine: se asteapta la 52 la suta votanti. Dar ca un presedinte care sa nu mearga la vot si sa faca o campanie ca adeptii lui sa-i urmeze exemplul, sa boicoteze, sa-i jigneasca pe cei care merg, este o rusine istorica, fara comentarii, e piatra de moara a democratiei, este blamul total asupra constiintei umane, reprezentate de un ratacit in politica, oaia neagra a Europei! Si chiar daca veneau toti adeptii lui la vot, tot cei cu DA ar fi castigat detasat.

Dar Lasitatea sa a urmarit sa nu se atinga cvorumul, nu l-a interesat esenta fenomenului, faptul ca a generat acest referendum si faptul ca 87 dintre romani au votat demiterea sa!

Pacat de ardeleni si unguri, care s-au infratit cu tiganii si au stat acasa, perpetuand astfel ceata, fiindca ei n-au inteles ca la acest referendum nu e vorba de un om, ci de o idee, ideea de schimbare! In curand vor fi noi alegeri. Si ei trebuie sa iese din casa, sa aleaga oameni, dar daca nu au exercitiu democratic, ce vor alege, aceleasi gunoaie!?

Iata ce a scos in evidenta acest referendum, o Maimuta, care se substituie statului, fiindca bomboana de pe coliva pe care o suge el e “lovitura de stat”. Care lovitura? Revenirea la normalitate? Sau Maimuta o face pe Ludovic al XIV-lea, care zice “L’Etat c’est moi”?! Disperarea de a nu pierde privilegiile, l-au facut sa inventeze ceva diabolic, “lovitura de stat” si neparticiparea la vot! Asa, cu aceasta strategie rusinoasa, se perpetueaza ceata, haosul. Asta a si vrut acest individ insetat dupa putere, ca sa revina la Cotroceni si sa-si poata tainui mai departe marsaviile si diversiunile!

Dar ce credibilitate mai are el cand spune NU, cand le cere romanilor sa nu mearga la vot si cand 87 la suta dintre romani nu-l vor?!

Oricat de infantil ar fi Ponta, guvernul trebuie sa treaca la treaba, sa se uite si spre popor, nu numai spre alegeri, alte alegeri, din alegeri in alegeri, dar de nevoile tarii cine se mai ocupa?! Cine va iriga pamantul crapat, cine va lupta cu cicatricele secetei? Sa vedem, vin acum nemtii lui Merkel, fericiti ca lasii care nu au mers la vot le-au salvat aliatul?! Sau tot poporul roman, saracul, va trage la jug?!

Iata de ce referendumul trebuia sa fie o Olimpiada pentru toti romanii, o schimbare spre binele poporului, o intoarcere cu fata spre nevoile lui, nu sa perpetueze ceata si paiata!

Evident, acum vor apare toate marlaniile acestui individ si e timpul ca justitia libera sa-i faca socoteala. Ticalosii trebuie sa plateasca umilinta si ingenuncherea acestui popor in fata codosilor straini de la UE. Si in fata unora ca Andrei Plesu, Ion Cristoiu sau a acelui imposibil Kakartianu, rusinea ziaristilor, fara instinctul dreptatii, oameni de paie, bolnavi dupa glorie ieftina si bani marunti! Pleava, maruntis! Care, una-doua, o dau pe umor! Ei cred ca asa se spala prostia din creier! Umoristi de doi bani, gogosari de paie! Ei sunt cica „precauti”, auzi, precauti, asa cum Plesu a demonstrat si cand era ministru de externe si a facut niste gafe enorme! Atunci i-a jignit pe sarbi, azi isi jigneste propriul popor, daca nu cumva el face parte din alt popor, tiganesc sau transcendental! Acesti gafisti ar tebui sa spele putina!

Indivizi care in scrierile si vorbele lor televizate sfatuiau poporul sa nu mearga la vot sau dadeau din colt in colt, o faceau pe „analistii”, indemnau populatia sa voteze NU, otrepe fara simtul primejdiei, fara să priceapa nimic din realitate. Ce sa mai analizezi, măi, lingaule, in fata unei evidente destarate, a unui om fara tara, un om fara popor?! Ce faci in fata unui potop, analizezi sau pui mana pe vasle?!

Indiferent ce se va intampla de acum incolo, poporul a inteles ca solutia la rau este schimbarea! Am aratat care e semnificatia ei in articolul anterior, „Votati schimbarea”! Nu se poate trai la nesfarsit intr-o camera imbacsita, deschideti ferestrele, am spus, e nevoie de primenire, de aer proaspat!

Si poporul roman s-a dovedit inca o data mai intelept decat aceste capete patrate, decat ICR-istii, alta cloaca de bandiţi care l-au luat pe NU in brate. Ei vor muri cu NU in frunte, acesti sarlatani si bişnitari ai culturii, care intra in istoria rusinii cu eticheta „intelectualii lui Basescu”! Care intelectuali? Poate „Liichelele lui Basescu” si e putin spus!

DA, e nevoie de DA in toate sensurile pentru Romania. Invatati sa spuneti DA, fratilor, fiindca DA inseamna energie pozitiva, iar NU, negativa. Am invatat lectia asta in America. De aceea americanii sunt departe, fiindca ei sunt calauziti de aceasta energie pozitiva, care ii impinge mereu inainte. Pentru ei nu există NU. Daca sovai sau te aude ca spui NU, te lasa. Ei cauta aliati pozitivi. Incarcati-va cu DA si veti merge inainte, si veti face minuni, asa cum ati facut acum, in timpul marii Olimpiade de la Londra. 29 iulie a fost Olimpiada poporului roman!

Lumea va trebui sa respecte votul nostru. Daca UE e o uniune democratica ar trebui sa blameze un aliat care ii indeamna pe oameni sa nu se duca la vot. Sa-l ia doamna Merkel de sofer daca il iubeste pe acest NU-l al Europei!

Cred ca documentele UE nu sunt corecte, trebuie regandite, sa fie interzisa o astfel de campanie lasa, ticaloasa, impotriva votului. Ce pune UE in loc daca valoarea votului este ridiculizata si anulata? De ce nu se intampla asa ceva in alte tari din UE, ci numai in Romania?! De ce au lasat cei de la Bruxelles sa se intample asa ceva? De ce tac?! Le convine un aliat mic, pricajit, supt, fara personalitate?!

Dar 9 milioane de romani au dat importanta votului! Romania va fi, categoric, respectata, va fi mult mai demna, va intra cu fruntea sus pe covorul rosu al Olimpiadei. Nu va mai fie teama de carcotasi. De politicianisme ieftine. Galgaragiii au supt si au subrezit spiritul viu al istoriei. Am vazut zeci de emisiuni otravite. Goana dupa profit i-a facut pe multi patroni de televiziuni sa inoate in mocirla indoielii, sa fie flasi precauti. E timpul sa se trezeasca si ei. E nevoie de o noua voce in mass-media romaneasca, acum urata, leproasa, slinoasa, plina de neprofesionisti.

Poporul roman a fost limpede, a transmis un mesaj magic. E timpul sa se scuture si mass-media de paiate, care fac numai rau, fiindca uratesc imaginea unui popor frumos, drept, intelept, viteaz, pe care il subestimeaza si il prezinta numai deformat, il slutesc, il fac tampit. Numai emisiuni tampite, care ii reprezinta pe cei care le fac.

Poporul roman are nevoie de o alta oglinda. Oglinda voastra, paiatelor, s-a invechit. Ati intors-o cu partea mata. Poporul roman e cu un pas inainte in faţa unor efemeri ca Merkel, Basescu, Plesu et co. Poporul roman trebuie sa invete sa vorbeasca mai putin si faptele or sa dovedeasca limpede cine este: o forta, care nu s-a alterat!

Restul sunt marginali, pleava, tiganii boicotisti in corpore, forumisti fara coloana vertebrala, mereu „nedumeriti”, care se baga unde nu le fierbe oala, liber-schimbisti, cum ii numea Caragiale (suntem in Anul Caragiale, de bun augur pentru romani!). Sa nu va pese de cei care traiesc din firimituri, din linguseli. Daca ar fi demni, toate haimanalele care l-au lins pe Basescu ar trebui sa lase locul unor oameni noi, curati, cinstiti.

Romania are 9 milioane de astfel de oameni! 9 milioane de oameni care au votat schimbarea! Ei nu stiu sa spuna decat DA. Cu DA inainte, asa sa fie vorba, in spiritul celei mai intelepte vorbe a poporului roman: „Cu Dumnezeu inainte”. DA este energia pozitiva, este Dumnezeu.

Corespondenta de la New York

 

Doamne, potoleşte-i pe români!

Posted by Stefan Strajer On July - 27 - 2012

Doamne, potoleşte-i pe români!

 

Autor: Ioan Mugurel Sasu

 

Din nou va fi chemat la urne poporul român. I se va cere părerea asupra unor probleme, pe care cei care au fost şi sunt plătiţi să facă în aşa fel ca acestea să nu existe au dat greş, el alegătorul, să hotărască cine este în drept să conducă ţara. Cetăţeanul cu venituri modeste şi care face parte din categoria socială în care omul sărac nu este „de rând” ci este „de regulă”, va avea ceva de spus prin utilizarea temporară a ştampilei. Cui va avea de spus? Celor care în fericită simbioză beneficiază de clemenţa legii în loc să suporte rigorile ei? Şi asta în mod sfidător şi mai ales „uniţi în cuget şi în nesimţiri”? Oare pentru a clarifica nivelul de demnitate (probat de repetatele pierderi şi câştigări de ciolan), nu ar fi corect, pentru informarea noastră, a celor care suntem mai departe de craterul vulcanului politic, să vedem alături de numele celui care îşi laudă partidul şi o paranteză cu celelalte fomaţiuni politice prin care a trecut în ultimele două decenii? Sau cei care vorbesc despre criză, indiferent de la ce nivel, să aibă şi ei o paranteză cu salariul? Electoratul să vorbească, prin exercitarea dreptului la vot, aleşilor cărora li s-au pus la dispoziţie condiţii, timp, salarii, birotică şi atât de multe altele, dar care nu sunt traşi la răspundere atunci când nu se ridică la nivelul care este necesar? Sau principului „Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim” nu i s-a infirmat constituţionalitatea? Cred că multe nume vor deveni, cu timpul, denumire. Să vina poporul să clarifice ierarhia în lumea celor care, peste noapte, unii fără să ştie, au ajuns egali în grad cu Gaddafi? Va să zică tot cei de teapa lui Moş Ion Roată trebuie să ridice bolovanul. Corect, nici sabia lui Damocles nu era a lui Damocles. Probabil că feţele cu care se ocupă ecranul televizorului au luat cu ele, în drumul spre poziţia socială care justifică prezenţa lor pe sticlă, mentalitatea celor care i-au propulsat. O fi. Vechii greci nu au fost egoişti, le-au împrumutat zeilor toate păcatele omeneşti, diferenţa este că instituţia olimpiană nu era susţinută de la buget. Ar mai urma să ceară părerea poporului şi asupra situaţiei familiei care a pierdut ceea ce a avut de pierdut şi care se tot pricopseşte cu câte o infiltraţie, ieri „duduia”, azi „duduiul”, numai de duduit nu mai duduie nimic. Poate nu va fi cazul, deşi este ciudat de unde atâţia împăraţi în basmele unui popor care nu a edificat niciodată un imperiu. Dacă au fost persoane care nu ştiau cum se poate râde cu răutate, în ultima vreme au avut ocazia să afle. Oare cum or fi denumind oamenii de ştiinţă transformarea agresorului în victimă concomitent cu câştigarea simpatiei celor care, iniţial, erau expuşi violenţei acestuia? Până una-alta criza bântuie prin Europa şi împotriva ei nu se organizează referendum. O fi având ea multe cauze dar una ar fi şi obişnuinţa oamenilor de a le trebui mai mult decât au nevoie. Mai ales acolo unde nu există nici un fel de limită şi ideea de bun simţ a căzut de multă vreme în desuetudine. Istoria crizelor economice şi a extremismului politic asigură suficient material de studiu pentru cei care ar vrea să facă ceva. În cazul în care aceştia există.

   Măcar de ar fi protejat folclorul (folosit din plin în campaniile electorale) de avalanşa, mai mult sau mai puţin insidioasă, de referiri la sfera instinctelor primare şi la năravul bahic.

   Indiferent de rezultatele (că, de obicei, fiecare are dreptatea lui) referendumului, multe vor fi din belşug, pâine mai puţin.

 

                                                          

Lacheii puciştilor s-au dezlănţuit împotriva mea!

Posted by Stefan Strajer On July - 27 - 2012

Lacheii puciştilor s-au dezlănţuit împotriva mea!

 

Autor: George Petrovai

 

În seara zilei de 17 iulie 2012 am fost sunat de Viorel Necula, redactorul şef al revistei Mioriţa din California, ca să mă anunţe că atât ei, cât şi alte publicaţii româneşti din America de Nord, au primit materiale de la niscaiva lachei ai USL-ului, în care sunt acuzat – atenţie! – că nu am mâncat salam cu soia alături de truditorii României proletare şi că, drept urmare, nu am căderea morală să semăn neîncrederea printre români în ceea ce priveşte constituţionalitatea proceselor ce acuma se derulează în ţară.

            Pentru aceşti iremediabil mutilaţi din punct de vedere moral-conceptual şi pentru alţii, care au tendinţa să le calce pe urme, este necesar să fac următoarele precizări:

            1.Nu vi se pare, domnilor tovarăşi, că ar cam fi timpul să depăşiţi faza argumentelor ce fac parte din primitiva categorie a „salamului cu soia”? Constat că pentru unii ca voi, înţelepciunea marxist-leninistă este atât de înrădăcinată în minţi şi trupuri, încât vi se pare absolut firesc să vă coborâţi conştiinţa la nivelul stomacului, ba chiar să vă descotorosiţi de ea odată cu fecalele.

            Acuzaţiile împotriva mea cum că n-am mâncat salam cu soia, deci că fizic n-aş aparţine acestei ţări aflată la cheremul ticăloşilor mai vechi şi mai (ciocoii vechi şi noi ai lui Nicolae Filimon în variantă modernă), îmi stârnesc râsul prin grosolana lor netemeinicie: N-am părăsit nicicând această ţară, chiar dacă interogatoriile şi supravegherea atentă din partea fostei Securităţi se constituie în argumente îndestulătoare pentru o decizie de acest fel!

            Incapabili să descifraţi nuanţele subtile ale logicii, trebuie să vă spun că, aidoma unui bumerang, de fapt acuzaţiile se îndreaptă împotriva voastră. Căci, la urma-urmei, prin astfel de învinuiri, voi faceţi o distincţie netă între românii din interiorul graniţelor, adică cei care au obligaţia patriotică să gândească şi să acţioneze conform standardelor usl-iste stabilite de ministerul propagandistic al Antenelor, şi românii din afara graniţelor, fapt pentru care mi-aţi făcut onoarea – e drept, fără voia voastră – să mă azvârliţi într-un spaţiu al gândirii libere şi corecte, de care (recunoşteţi iarăşi fără voie) românii din ţară încă nu au parte.

            Vă dau dreptate că n-am mâncat salam cu soia nici în vremurile tenebroase din iepoca de aur şi nici în timpul mineriadelor coordonate cu zel criminal şi indignare bolşevică de către Ion Iliescu. Dar n-am mâncat nu numai pentru faptul că de felul meu sunt lacto-vegetarian, ci mai ales pentru că unuia ca mine îi era practic imposibil să-l procure înainte de Decembrie ’89, iar epoca iliesciană m-a îngreţoşat atât de mult, încât mi se părea că până şi soia are un inconfundabil iz securisto-bolşevic.

            2.Mai are cineva nas să vorbească de constituţionalitatea asaltului purtat de pucişti împotriva instituţiilor statului? Păi, domnilor mâncători de rahat, pentru care – vorba adorabilului Petre Ţuţea – democraţia este contraindicată precum este contraindicat sifilisul la cugetare, marile cotidiene ale lumii (Le Monde, Washington Post etc.) sunt apreciate ca formatoare de opinii nu pentru ştirile incerte şi acuzele colportate ba de ortacii lui Traian Băsescu, ba de adversarii lui, ci pe baza informaţiilor indubitabile furnizate de ambasade, de agenţiile internaţionale de presă şi, nu în ultimul rând, chiar de declaraţiile contradictorii ale liderilor USL.

            Pentru că cine naiba mai poate să se încreadă în bunele intenţii ale unei grupări profitoare şi, în bună parte, infracţională din Parlamentul României, devenită atotputernică prin racolarea traseiştilor cu dosare penale în regulă, când nedemnii membri ai acestei grupări conjuncturale sunt de fapt servitorii preaplecaţi ai plutocraţiei lui Dinu Patriciu, Voiculescu sau Vântu, dar de ochii lumi cochetează cu democraţia în varianta sa ochlocratică?!

            P.S. O ultimă înştiinţare pentru înverşunaţii mei adversari de opinii, morală, comportament etc.: Presimţirile voastre negre nu v-au înşelat în ceea ce mă priveşte – nu ajunge că de ani şi ani fac parte din redacţiile unor prestigioase publicaţii româneşti din străinătate, precum Curentul internaţional (apare la Detroit) sau Pagini româneşti din Noua Zeelandă (apare la Auckland), dar, cu câteva zile în urmă, Viorel Necula m-a anunţat că am fost cooptat în colectivul redacţional al revistei Mioriţa. Cu precizarea că nu pot fi vândut sau cumpărat, întrucât nu primesc nici un ban de nicăieri pentru sutele de texte pe care le public în zeci de reviste din ţară şi străinătate…

 

                                                                                                       

În apărarea I.C.R., dar altfel

Posted by Stefan Strajer On July - 20 - 2012

În apărarea I.C.R., dar altfel

 

Autor: Grid Modorcea (New York)

 

Aflu ca au sarit in apararea ICR regizorii de film Lucian Pintilie si mai tinerii Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Catalin Mitulescu, Tudor Giurgiu sau Corneliu Porumboiu, adica cei care au profitat din plin de banii ICR, ai contribuabililor romani. Acesti oameni au facut ce-au vrut, s-au lafait, asa cum pe vremuri s-au lafait pe punga poporului roman cineasti ca Francisc Munteanu, Virgil Calotescu, Mihnea Gheorghiu, Titus Popovici si inca multi, MULTI altii, care au dus-o regeste in regimul comunist. Mereu politica s-a infiltrat in cultura si cultura a devenit ancilla sa.

Cine spune ca ICR trebuie desfiintat? Nimeni. Institutul Cultural Roman, cu statutul sau de sustinator al culturii romane in strainatate, e necesar ca aerul. Problema nu este a schimbarii umbrelei politice, a mutarii sediului sau a nu stiu carui cui administrativ, ci a conducerii actuale a ICR, a haitei care a ignorat valorile Romaniei si a sustinut numai camarilla. Indiscutabil, regizorii mai sus pomeniti meritau sprijiniti, unii dintre ei sunt valori autentice, dar d-lui Pintilie, care dupa 1989 domneste in cultura romana, caruia i s-a creat un studio propriu, care are bani cati vrea la dispozitie, i se pare normal ca el sa fie sprijinit si cineasti la fel de valorosi ca Dan Pita, Mircea Daneliuc, Ioan Carmazan, Nae Caranfil si altii ca ei sa fie total ignorati, fiindca nu fac jocurile ICR? Mie mi-ar fi rusine sa fiu in ipostaza lui Pintilie et co. si sa sar la jugulara celor care vor sa puna frana abuzurilor gastii lui Patapievici. Miroase de la o posta a drojdie. Acestia sa fie “intelectualii lui Basescu”, o gasca de cersetori elitisti?! E o alta fata a raului comunist. Desigur, tinerii cineasti nici nu banuiesc ca ceea ce fac ei seamana izbitor cu abuzurile unor Lica Gheorghiu, Nicu Ceausescu si altor privilegiati ai regimului comunist. De aici, de la distanta, unde patimile sunt estompate, unde am cu totul alte preocupari, cum ar fi acum Festivalul “Shakespeare in the Park”, despre care voi trimite in curand cronici, se vede ca in palma cum lucreaza aceasta echipa pro ICR-Patapievici, in care se amesteca jenant arta cu pomanageala.

E umilitor, e sub demnitatea de intelectual, sa iei apararea unui Institut antiroman, cand banii sunt ai romanilor! Fiindca Pintilie, Mungiu et co. fac filme pe banii romanilor, nu ai lor. Si se deplaseaza la New York, Cannes sau Berlin tot pe banii romanilor, nu-i asa?! Si nu numai ICR ii sprijina, ci si CNC, o alta mosie a lor. De ce nu sunt ei Institutul Cultural Roman? Daca acest institut este al Romaniei, sa fie si de partea celor care nu-i ridica osanale! Ieri aceasta vaca de muls se numea PCR, acum se numeste ICR. S-a schimbat o litera, dar metehnele au ramas aceleasi. Nu e semnificativ oare faptul ca nu protesteaza cineasti ca Adrian Sitaru sau Nap Toader, care fac filme minunate cu forte proprii, ci tocmai cei privilegiati?! Nu mai spun de Lucian Pintilie fiindca el are de mult o vaca grasa de muls. Institutul apeleaza la aceasta echipa de creatori latratori, iar ea, cand ICR trage apa, sare imediat in ajutorul lui. Ce se intampla in acest caz este o dovada limpede ca in cultura Romaniei se practica o politica mosiereasca, fiindca ICR a devenit mosia unui grup caragialesc, care, cum e calcat pe batatura, sare la jugulara. E o atitudine jalnica, de sfidare a bunului simt, dar mai ales a conditiei de intelectual si de sustinator al cauzei romanesti. Daca ICR il sustine pe Mungiu, ce-i pasa lui Mungiu de cultura romana, de faptul ca ICR nu sustine si alte valori? Ce-i pasa lui Mungiu ca ICR pompeaza bani cu nemiluita in artisti ca Perjovski si altii din camarilla ICR, in timp ce adevaratele genii stau pe margine sau se descurca singure, precum Horatiu Malaele sau Silviu Purcarete!? Ce-i pasa lui Mungiu ca ICR monteaza spectacole de doi bani sau ca sustine o organizatie numita Pavilion, pe care o intretine cu bani grei, asa cum am aratat anterior in “Urdori in vitrina ICR” si “Scrisoare deschisa catre Pataputievici si Pavilionul lui de vanatoare”!? Dar puteti sa cititi si articolul “Romania, intre ciocolata si dick”, din care veti afla de ce regizorul si producatorul Catalin Mitulescu sustine o institutie care, in forma actuala, iti provoaca voma.

Acest asa-zis “protest” al lui Pintilie et co exprima conditia creatorului roman, care continua sa fie, in tara noastra, extrem de umila, o cauza fiind insasi slugarnicia lui. Ce credibilitate sa aiba un asemenea “protest” de linguseala atata timp cat dl. Pintilie et co nu ne spun ce s-a(u) facut cu 10 (zece) milioane de euro (din bani publici!), bugetul ICR? Cui i-au folosit cartile lui Tismaneanu, Avramescu (nu poetul!), Cartarescu si sotia, Plesu si sotia, Perjovski si sotia (alta caprarie), scoase din acesti bani, carti anti-romanesti si pornografice?! Ati vazut, d-le Pintilie, albumul foto scos de Patapievici, cu ardei iuti in vagin?! A controlat cineva ce fac acesti indivizi cu banii pensionarului roman?! De ce ICR a respins in repetate randuri proiectele unor pictori de geniu, precum Bogdan Pietris si Gabriela Culic?! Pietris s-a stins avand pe buze aceasta intrebare: “De ce?” Poate ne spune dl. Pintilie de ce? Sau poate ca autorul lui “Brikabrak” e cititorul asiduu al Raportului Tismaneanu si il inspira in noul sau film, asa cum pe Mungiu l-a inspirat / a plagiat o alta carte, ca sa arate lumii cat de ticaloasa este ortodoxia romana, plina de lesbiene si preoti schizofrenici!

Cu un cuvant, sustin ICR, dar un altfel de ICR, transparent (transparent, d-le Pintilie, altfel studentii nu vor ramane cu nimic din lectiile dvs) si deschis tuturor valorilor nationale, nu doar “intelectualilor lui Basescu”, o imagine care seamana tot mai mult cu latul cu care incepe filmul “Padurea spanzuratilor” al celui mai rafinat regizor roman, Liviu Ciulei, un model de artist care nu ne-a oferit niciodata, in lunga lui existenta creatoare, imaginea umilintei politice. Dimpotriva, a ramas un reper al demnitatii intelectualui adevarat.

 

 

Ponta şi Antonescu, tusea şi junghiul în politica de azi a României

 

Autor: George Petrovai

 

            Toate activităţile umane care vizează progresul societăţilor prin dezvoltarea şi rafinarea culturii şi civilizaţiei, toate evidenţiază o atare înclinaţie a omului înspre jocul serios şi cu reguli stricte, obligatorii prin norme de comportament şi legi, încât sintagma homo ludens (omul jucător) mi se pare mult mai adecvată pentru caracterizarea omului din totdeauna şi de pretutindeni decât mult mai consacratele sintagme homo sapiens, homo faber sau homo religiosus. Căci, aşa cum aflăm din celebra carte Homo ludens a lui Johan Huizinga, carte apărută în anul 1977 la Editura Univers, „Abia când face trecerea de la a juca joaca (to play the play) la a juca jocul (to play the game), eul intră în faza sa de maturizare”. Prin urmare, progresul omenirii este totuna cu trecerea de la joaca specifică copilăriei biologice şi istorice a omului, la jocul matur, conştient şi temeinic organizat…

            Fiind o îndeletnicire nu doar specific umană, ci şi o activitate cu un mare impact asupra destinelor individuale şi a comunităţilor mai mari sau mai mici (de la popoare până la familii), se subînţelege de ce politica îşi are regulile sale stricte după care trebuie să se conducă de la primii fiori ai lui homo politikon încoace. În caz contrar, toate manevrele politicianiste cu aparenţe de legalitate, constituţionalitate şi democraţie aparţin intervalului cuprins între demagogie şi vrerea celui mai tare.

            Graţie ruşinosului cuplu Ponta-Antonescu (tusea şi junghiul politicii româneşti din aceste zile), un cuplu manevrat din spate de sinistrul duet bolşevico-securist Iliescu-Voiculescu, România a ajuns vedeta lumii pentru câteva zile şi se constituie în motiv de serioasă îngrijorare europeană pentru cine ştie câtă vreme de-acu înainte.

            Şi cum să fie altminteri, când faptele puciştilor dâmboviţeni au lăsat cu gura căscată toată floarea cea vestită a întregului Apus, şi Răsărit, şi Sud, şi Nord prin iuţeala şi precizia cu care ba au fost capturate, ba au fost decapitate principalele instituţii ale statului român, astfel ca plagiatorul Victor Ponta să ajungă – în pofida minciunilor debitate la tot pasul şi a promisiunilor neonorate după urecheala de la Bruxelles – un premier de neclintit, iar uzurpatorul Antonescu să ajungă în doar cinci zile din codaşul Senatului la Cotroceni, de unde – prin vorbe şi fapte – le oferă românilor probe irefutabile de echidistanţă prezidenţială (sic!), fie ea şi tranzitorie, atât prin zelul cu care ia parte activă la mitingurile anti-Băsescu, cât şi prin vituperările sale la adresa adversarilor politici în pauza dintre două mitinguri.

            Că, de, miza este atât de mare, încât e de neadmis ca Băsescu să revină la Cotroceni, pentru ca parlamentarii penali şi puşcăriabili să poată răsufla uşuraţi, iar dacă totuşi revine, atunci e greu de crezut că noul chiriaş îşi va lua tălpăşiţa din politică aşa cum a promis, când se ştie prea bine că nicăieri nu se trăieşte pe picior mai mare decât la sânul generos al acestei cutre.

            Aşa că-i de aşteptat ca asemenea politruci forjaţi la şcoala lui Iliescu, pentru care politica de stat este totuna cu cea de clan infracţional şi de partid mafiot, să întrebuinţeze toate tertipurile imaginabile şi să arunce în luptă toate mijloace aparent legale, din rândul cărora nu pot să lipsească lungirea referendumului atâta timp cât este de trebuinţă pentru democraţia interesului usl-ist, respectiv reducerea simţitoare a secţiilor de votare pentru românii din străinătate (pe întinsul teritoriu al SUA, iniţial s-au avut în vedere doar patru secţii de votare!), doar-doar în acest chip ticălos îi vor face pe compatrioţii neintoxicaţi cu minciunile şi dezinformările de la ministerul propagandistic al Antenelor să renunţe din pricina enormelor distanţe să-şi mai dea votul în favoarea democraţiei şi a statului de drept.

            Dar, în pofida acestor piedici semănate de nevrednicele noastre autorităţi pe drumul care duce la urne, sunt înştiinţat că românii din SUA nu-s descurajaţi, ci ei luptă din răsputeri pentru îmbunătăţirea condiţiilor în vederea exercitării dreptului la vot, inclusiv pe calea protestelor şi a petiţiilor. Este de presupus că şi românii din Europa apuseană (Franţa, Italia, Spania etc.), confruntaţi cu aceeaşi problemă, nu se vor lăsa mai prejos…

 

Votati schimbarea!

Posted by Stefan Strajer On July - 16 - 2012

Votati schimbarea!

 

Autor: Grid Modorcea (New York)

 

L-am intrebat pe un american matur cum voteaza el, dupa ce criterii? Mi-a spus ca are un singur criteriu: schimbarea. Asta e regula democratiei. Mai ales in  cazul unui partid aflat la putere care s-a dovedit ticalosit. Sau in cazul unor presedinti incapabili. L-a votat pe Clinton, apoi pe Obama, acum o sa voteze cu Romney. Mereu omul nou va aduce un suflu proaspat fata de cel vechi.

Alegerile din 29 iulie sunt un bun prilej pentru romani sa faca acest exercitiu democratic. Sigur, in America e foarte simplu, sunt doua partide la putere, care alterneaza. Dar la noi e o amestecatura, o varza politica, orientarile inca nu s-au cernut. Dovada opinia romanilor, care este foarte impartita. Domina insa o realitate, ca si fostul PSD, si Basescu cu ai lui s-au dovedit niste corupti. Si unii si altii si-au dovedit din plin ticalosia. Cu totii i-au mintit pe oameni. Desigur, nu se pot compara la acest capitol Basescu si Antonescu. Dar romanii nu trebuie sa voteze acum un om, ci o idee, ideea de schimbare. Orice schimbare genereaza miscare, viata, un nou pas inainte. Findca omul care vine nu este asa de ticalosit ca omul care pleaca, iar daca sta putin, pana la noua schimbare, nu are vreme sa fie corupt, sa arate ca unul care sta opt ani in scaunul de presedinte!

Romanii sunt conservatori, adica lenesi din punct de vedere al exercitiului democratic. Ei s-au obisnuit cu raul si tot pe el il aleg. Ideea de schimbare e un exercitiu democratic pe care inca nu-l au in sange dupa 70 de ani de stagnare comunista si neocomunista, in care nu au stiut ce e schimbarea.

De aceea ii indemn pe romani sa mediteze la acesta idee. E groaznic, intr-adevar, sa alegi intre Basescu si Nastase, dar e mai usor sa alegi intre Basescu si Antonescu. Chiar daca maine si Antonescu se va dovedi un pisicher. Dar nu are timp sa se manjeasca prea mult, fiindca vine urmatoarea schimbare.

Aici e cheia, sa nu fie lasat nimeni sa-si perpetueze hotiile. Mereu schimbare, aerisire, ca o camera imbacsita, care are nevoie de curent, de ferestre deschise. “Adevarul se afla mereu in opozitie”, spunea Eminescu. Fiindca atunci cand opozitia castiga puterea, ea incepe sa minta, sa nu mai poata sa-si onoreze promisiunile si atunci, automat, adevarul trece in opozitie. Alegatorii sunt de vina ca oameni ca Basescu defileaza pe scaunele puterii de 20 de ani!

Si schimbarea inseamna inainte de toate justitie si mai buna. Asa imi spunea americanul. Justitia va cere mereu socoteala celui schimbat.

In cazul Romaniei insa lucrurile sunt foarte complicate. Nimic nu e limpede acolo. Oricum, de la distanta se vede ca puterea, fosta si actuala, este rupta de popor. De la distanta se vad doua Romanii, Romania puterii, a coruptilor, implicit Romania promisiunilor, si Romania tacuta sau reala, Romania celor multi, fraieriti si umiliti. Altfel spus, Romania poporului. A acelui popor sfidat de putere, in primul rand de Traian Basescu. Pentru el “poporul roman are structura fecalei”. Acest lucru odios l-a scris un om de-al lui intr-o carte (“Politice”), un amartaloi, pe care l-a validat mereu in post, in ciuda protestelor multor intelectuali, mai ales din diaspora americana. Ceea ce inseamna ca presedintele si-a asumat acest punct de vedere al javrei lui.

In campania electorala sa raspunda la aceasta intrebare: de ce crede el ca “poporul roman are structura fecalei”? De ce si-a asumat acest punct de vedere schizoid? Sa nu se faca a nu sti ce a scris patibularul ICR-ist: “Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii” (Politice, p. 63). El se crede un atlet al stiintei, un supererou, fata de cei “23 de milioane de omuleti patibulari – buni de spinzuratoare” (“Politice”, p. 53). Va dati seama ce au ajuns romanii? “Un popor cu substanta tarata. Oriunde te uiti, vezi fete patibulare… guri vulgare, trasaturi rudimentare” (“Politice”, p. 34), vorbind o limba spurcata: “Romana este limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim sau sa o folosim numai pentru injuraturi” (“Politice”, p. 64).

Va dati seama in ce limba si-a scris Eminescu poeziile? Sau Eminescu nu face parte din poporul roman? Ba face, dar el e “cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasam”. Si s-au debarasat. Nu mai exista. Exista doar “omul recent”, tradus in 17 limbi! Un “om recent” nu face parte din fecala poporului roman. Basescu, de pilda. Priviti ce figura de sfant are, ce suav e, cata gngasie si puritate, un inger, nu alta, ca si fritz de la ICR! Ei sunt “poporul ales”. Restul sunt turma, adica: “Romanii nu pot alcatui un popor fiindca valoreaza cat o turma” (“Politice”, p. 64).

De aceea, avem o istorie de rahat, ca o latrina rau mirositoare: “Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cand i-au lasat romanii pe daci in forma hibrida, stramoseasca, ne-au luat la urinat slavii: se cheama ca ne-au plamadit din aceasta clisa daco-romano-slava, ma rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era sa ne inecam, asa de temeinic au facut-o. Demnitatea nostra consta in a ridica mereu gura svintata, iar ei reincepeau: ne zvintam gura la Calugareni, ne-o umpleau iar la Razboieni, si asa mai departe, la nesfirsit. Apoi ne-au luat la urinat rusii, care timp de un secol si-au incrucisat jetul cu turcii, pe care, in cele din urma, avind basica udului mai mare, i-au dovedit” (“Politice”, p. 64).

Si ce viitor are un asemenea popor? Ne spune tot spirochetul de la ICR: “Puturosenia abisala a statutului suflet romanesc…, spirocheta romaneasca isi urmeaza cursul pana la eruptia tertiara, tropaind vesela intr-un trup inconstient, pina ce mintea va fi in sfirsit scopita, inima devine piftie, iar creierul un amestec apos”!

Va dati seama ce minte tarata are acest scopit, acest dovancat, care tropaie apos, ca o piftie, fericit ca poate sa scrie asa ceva? El e intr-un delir tertiar, intr-o transa orbetica! E fericit ca poate sa tropaie cum vrea pe banii poporului roman, fericit ca acest punct de vedere este asimilat si de un presedinte patibular, asimilat foarte taios si agresiv, altfel nu s-ar incapatana sa-l mentina de 8 ani in post, ilegal, pe acest amartaloi, cum ii numea Mircea Eliade pe cei vanduti diavolului, pe cei care lucreaza impotriva poporului roman!

Indiscutabil, “Politice” e oglinda celui sau celor care au emis asa ceva, e autoportretul “intelectualilor lui Basescu”! Cunosc ei poporul roman? Spirochetul se uita numai in biroul lui si vede numai tanii si sutei, tot felul de mihaiesi beliti, si crede ca acesta e poporul roman! De unde sa cunoasca el cum arata si cum simte un fagarasan, un maramuresean sau un hobitean?! Daca nu le place acest popor, de ce nu pleaca, de ce nu-l lasa in debaraua lui? Il sug, il exploateaza si apoi il scuipa, il jignesc, il sfideaza, iata lectia democratiei romanesti.

Daca domnii care vor schimbarea, cu Antonescu in frunte, nu lamuresc aceste lucruri fundamentale, inseamna ca sunt mai vinovati decat paratii, inseamna ca sunt partasi la defaimare, ca au asimilat si ei un astfel de punct de vedere odios, de care nu sunt capabili decat marii criminali ai istoriei. Dar astfel de criminali la noi au papion la gat, nu streang.  

Niciodata nu s-a intamplat ce se vede cu ochiul liber acum, ca poporul roman, prin reprezentantii lui, sa fie dusmanul poporului roman! Nu la Bruxelles se joaca soarta Romaniei, ci la Bucuresti. Politicienii imping poporul in strada, o solutie disperata, la limita, cand zeci de solutii mai bune se pot gasi in Franta, Anglia si alte tari luminate. Suntem in UE sau nu suntem? Nu suntem. Nu suntem pregatiti sa fim acolo.

Iar Basescu e primul repetant. Romania nu a avut in fruntea ei un om mai insemnat. Nici pe vremea lui Ilies Voda, nu s-a pomenit asa ceva. Cititi ce scriu forumistii despre el, ca e diliu, sarcastic, bolnav de putere, cinic cu intelectualii, ca orice complexat, desigur, foarte iubit de “popor” (citeste cheflii).

Si in faza de “suspandat”, cum ar spune Mita Baston, nu are rusine, dimpotriva, e agresiv, obraznic, sfideaza pe toata lumea. Cred ca asa ar face si pe scaunul electric! Uluitor ca Antonescu et co. nu au replica. Mai bine l-ar aduce la tribuna pe Mircea Crisan, desi exista unul identic, Andrei Plesu, sa-i dea cateva replici bune.

De la distanta se vede numai circ, un circ tragic insa. Nu-mi pot imagina ce s-ar intampla cu Romania daca Basescu se intoarce la Cotroceni. Locul lui, spun forumisii, cei care il cunosc bine, este langa Nastase, nu la Cotroceni!

Daca poporul roman nu invata lectia democratiei, daca nu voteaza cu schimbarea, sa nu mai gaseasca alte cauze pentru dezastrul care il asteapta. El este cauza propriei sale nenorociri.

 

 

Grid Modorcea

Corespondenta de la New York

 

 

 

Pasul următor: Demiterea lui Băsescu!

Posted by Stefan Strajer On July - 16 - 2012

Pasul următor: Demiterea lui Băsescu!

 

Autor: Ion Coja (Bucuresti)

Prin condamnarea și încarcerarea lui Adrian Năstase s-a făcut primul pas și a început astfel sfârșitul haitei de criminali și hoți instalați la guvernarea României pe 22 decembrie 1989. Pasul următor este demiterea lui Băsescu, la referendumul din 29 iulie. Votul nostru trebuie să împingă lucrurile spre acest deznodămînt firesc și absolut necesar. Ne-am săturat de ei. Din păcate, nu-i putem demite pe toți printr-un singur referendum, printr-un singur gest public! Va trebui să-i luăm pe rând. Știe toată lumea cine va urma după Băsescu! Dar e musai ca Băsescu, capul răutăților din România, să dispară acum de pe scena politică pentru ca prăbușirea sistemului politic mafiot să continue, să meargă până la capăt, dacă ne ajută bunul Dumnezeu!

      Presa mercenară, inclusiv televiziunile, încearcă o diversiune parșivă și ticăloasă în sprijinul lui Băsescu, prezentând situația ca o luptă între Traian Băsescu și Crin Antonescu, inducând în mintea românilor ideea că la referendum vor avea de ales între Băsescu și cuplul Ponta-Antonescu! Nimic mai fals și mai periculos decât această interpretare a situației în care ne aflăm! Noi acum avem posibilitatea de a elimina din jocul politic pe unul dintre cei mai mari răufăcători din politica românească! Faptul că adversarii săi s-ar putea să fie mai mincinoși și mai hoți și mai incompetenți decât Băsescu nu trebuie să ne inducă în eroarea de a-i mai acorda lui Băsescu creditul nostru!

      Din fericire, nu aceasta este situația. Adversarii politici ai lui Băsescu au păcatele lor, incomparabil mai mici însă. Au făcut multe greșeli, dar răul făcut de ei Țării și cetățenilor acestei Țări este, dacă pot spune așa, în limitele normalității. Aceste limite Băsescu le-a depășit chiar înainte de a deveni președinte!

      Avem acum ocazia acestui referendum și trebuie folosită fără niciun regret, pentru a scăpa astfel de un individ care ne-a făcut mult rău și ne va mai face, dacă nu-i luăm din mână pârghiile puterii de a face mai departe rău în jurul său!

      Pentru ceilalți politicieni, tovarăși sau adversari, unii cu nimic mai de soi decât Băsescu, nu avem încotro și trebuie să așteptăm până la următorul soroc electoral, în toamnă. Imediat după demiterea lui Băsescu, societatea civilă va trebui să se aplece asupra candidaturii lui Crin Antonescu. Ar fi o mare rușine ca românii să aleagă încă un președinte, al patrulea, care nu are ce căuta în fruntea Țării. Să sperăm că scurtul răgaz de câteva săptămâni nu ne va împiedica să ne edificăm corect asupra lui Crin Antonescu și a celorlalți candidați, în speranța că măcar unul dintre ei să prezinte un palmares demn de a fi luat în seamă.

      Să ne fie clar așadar: votul nostru pentru demiterea lui Băsescu nu înseamnă un vot pentru Crin Antonescu! Nu înseamnă preferința pentru acesta!

      Votăm împotriva lui Traian Băsescu numai și numai prin raportare la isprăvile bine cunoscute ale lui Băsescu, unul dintre principalii vinovați pentru starea precară a națiunii române, a României de azi!

 

*

      De ce trebuie demis Băsescu?

      Nu au nicio valoare acuzațiile pe care i le aduce Parlamentul. Motivele pentru care Băsescu trebuie să cadă sunt cu totul altele, mult mai serioase, mai numeroase, și de ele trebuie să ținem seama în ziua referendumului.

      Mai întâi, amintim câteva dintre motivele pentru care Băsescu nici nu trebuia să ajungă în cea mai înaltă funcție! În mod normal, Băsescu nu trebuia să ajungă nici parlamentar, nici ministru!

 

      1. În decembrie 1989 Traian Băsescu ocupa o funcție de director în Ministerul Transporturilor, la Constanța, în Port. Erau ani buni de când nu mai naviga. Era cunoscut printre colegi și subordonați ca un impostor în funcția respectivă. O funcție pe care nu o onora, nici prin comportamentul său, nici prin pregătirea sa profesională destul de îndoielnică. Se știa că la câteva examene importante din cariera unui comandant Băsescu nici nu se prezentase, dar le promovase prin intervenția „organelor de partid”, a protectorilor săi din Securitate.

       Apartenența lui Băsescu la Securitate este certă, a fost demonstrată public. Personal, am discutat acest subiect cu Ion(?) Cătuneanu, fost director în Portul Constanța, care după 1990 și-a recunoscut apartenența la Securitate în fața unui grup de prieteni constănțeni. Cătuneanu ne-a spus că a fost coleg cu Băsescu în structurile Securității. După părerea mea, acest detaliu biografic nu îl încriminează în mod automat pe Traian Băsescu. Nu este grav dacă Băsescu a colaborat cu Securitatea sau dacă a lucrat efectiv în Securitate, ca ofițer! Problema este despre ce Securitate vorbim! După decembrie 1989 a devenit clar că Securitatea nu a fost un monolit, cu oameni de aceeași factură, toți o apă și un pământ. A devenit clar că unii dintre securiști, nu puțini, au făcut parte din Securitatea trădătoare, din Securitatea aservită unor servicii secrete străine, care n-au rămas străine de ce a urmat după 1990 în România. Avem toate motivele să credem că toată cariera politică a lui Traian Băsescu, atât de neașteptată, este datorată sprijinului ocult primit de acesta din partea unor astfel de instituții și structuri. Evident, nici pe departe Băsescu nu este singurul om politic aflat în această situație. Îi țin companie ceilalți doi președinți de după 1990, precum și importanți lideri politici sau din mass media etc. Partea proastă este că au primit acest sprijin ca să facă mult rău României și românilor.

 

      2. În ianuarie 1990, Băsescu a fost printre primii directori demiși la cererea colegilor și a subordonaților. S-a aflat pe lista de directori demiși semnată de ministrul Burada. După câteva zile, acesta a fost „sfătuit” și, practic, obligat să revină asupra demiterii lui Traian Băsescu, revocând ordinul. Subalternii au protestat vehement, contestându-l în continuare, inclusiv în justiție. Băsescu a fost obligat să cedeze și să plece din Constanța, alungat propriu zis de foștii colegi și subordonați. În mod semnificativ, la alegerile parlamentare nu a candidat niciodată în Constanța, unde multă lume îl cunoaște foarte bine câte parale face. Era vestit printre marinari ca un comandant de vas extrem de priceput în relațiile cu vama din port…  A venit la București unde aceiași protectori discreți și eficienți l-au plasat sub pulpana lui Petre Roman și Ion Iliescu. Așa a început o carieră politică de care n-ar fi avut parte dacă nu ar fi primit constant ajutorul unor entități secrete, imposibil de identificat de publicul larg, de alegători.

 

      3. Ca ministru la Transporturi (din mai 1990 până în octombrie 1992 și după 1996), se face vinovat de multe abuzuri și nereguli. Iată câteva:

 

– a permis și a coordonat deplasarea minerilor la București, la mineriadele din iunie 1990 și septembrie 1991. Un simplu ordin al ministrului putea să împiedice venirea minerilor. Dimpotrivă: Băsescu i-a pedepsit pe subalternii care, din proprie inițiativă, au încercat să oprească năvala minerilor.

 

– a demarat acțiunile complexe de sabotare a CFR-ului. Din ordinul său a fost suspendat primul tren de călători, pe ruta Craiova-Cluj. La concurență cu CFR au apărut firme particulare de transport auto. Aceste firme sunt, cele mai multe, controlate prin interpuși de Traian Băsescu și alți foști miniștri la Transporturi. Ca să le meargă bine acestor firme, au fost suspendate o mulțime de trenuri, au intrat în reparații nesfârșite liniile cele mai circulate, pentru ca viteza trenurilor să fie exasperant de mică și lumea să prefere transportul auto. Linia Constanța-București este cel mai bun exemplu pentru ce s-a întâmplat și se întâmplă în toată țara. Se urmărește distrugerea CFR și privatizarea a ceea ce nu poate fi distrus!

 

– a descurajat și amânat orice proiect de construcție a unor auto-străzi noi. A decis că „România nu are nevoie de auostrăzi”! A supravegheat personal reparațiilor la auto-strada Pitești, lipsa sa de pricepere vădindu-se imediat prin calitatea proastă a lucrărilor.

 

– a introdus sistemul de dijmuire în transportul internațional auto, sistem perpetuat până azi.

 

– s-a implicat direct sau prin interpuși în falimentarea flotei comerciale și înstrăinarea acesteia. Dosarul Flota, ajuns în justiție, n-a fost finalizat deoarece Băsescu a știut să-și facă complici persoane din conducerea celorlalte partide parlamentare, precum Micky Șpagă și alții, de aceeași teapă!

 

– demascat de dl Gabriel Ștefănescu, șeful corpului de control din minister, Băsescu a trecut la represalii, concediindu-l pe funcționarul corect și curajos.

 

– altă persoană care l-a demascat pe Băsescu a fost Mihai Erbașu. Mihai Erbașu a murit asasinat în propria sa casă, a doua zi după ce l-a criticat pe Băsescu la OTV și a promis că va aduce la următoarea emisiune a lui Dan Diaconscu dovezile certe ale fărădelegilor și abuzurilor săvârșite de Traian Băsescu de-a lungul ultimilor ani, ca ministru și ca primar general al Capitalei. Îi sugerez lui Dan Diaconescu să scoată din arhiva OTV și să prezinte emisiunile făcute cu Mihai Erbașu și Gabriel Ștefănescu pe tema abuzurilor lui Traian Băsescu. Mă îndoiesc însă că Dan Diaconescu va urma sugestia mea. Face în momentul de față o propagandă fățișă în favoarea lui Băsescu. Păcat…

 

– alegerea sa ca primar și președinte s-a făcut prin fraudă electorală. Vorba lui Ponta: „Au furat mai mult decât noi!” (Ghilimelele îmi aparțin…) Băsescu și oamenii săi au inventat procedee inedite de furt electoral, au inovat în domeniu. La asemenea prostii le merge bine mintea! Căci prost nu este Băsescu, dimpotrivă, este inteligent și mai ales viclean! Predispus genetic spre infracțiune, spre eludarea legii, a normelor și regulilor bunei creșteri, ale corectitudinii! Lasă să se înțeleagă că această „dimensiune” golănească și interlopă a personalității sale a dobândit-o la gura portului! Ca băiat de port!… Eu nu recunosc în acest comportament stilul constănțean, mentalitatea celor născuți pe malul mării! Traian Băsescu nu este constănțean! Nu este născut la Constanța, cei șapte ani de acasă nu i-a petrecut la Constanța, iar constănțenii, când au avut prilejul, l-au alungat dintre ei! Prin felul său de a răzbi în viață, mințind și păcălind, având mereu ceva de ascuns, Băsescu nu este de-al nostru!

 

Ca președinte, și-a arătat arama în nenumărate ocazii.

 

– răpirea ziariștilor din Irak a fost o manevră tembelă și criminală deopotrivă. Chiar și azi, dacă s-ar face o anchetă serioasă, s-ar putea dovedi că Băsescu a fost de acord cu această diversiune prin care a sperat să pozeze în salvator al Patriei! Se pare că au gândit-o alții, dar el a fost în permanență în cunoștință de ce se întâmplă. La data aceea țara era guvernată de coaliția PSD-PNL, de Călin Tăriceanu prim ministru, iar Băsescu șoma la Cotroceni, nu-l băga nimeni în seamă!

 

– la referendumul din 2007 a evitat un scrutin corect introducând în mod abuziv și a doua întrebare pentru alegătorii naivi: dacă sunt de acord cu reducerea Parlamentului, la o singură Cameră, cu numai 300 de parlamentari? Întrebare capcană, care atrăgea simpatia naivilor și a deturnat atenția electoratului de la miza reală. Băsescu încearcă acum o manevră similară prin răspândirea ideii că lumea are de ales între el și Crin Antonescu… Repet: manevră abilă, dar perfect ticăloasă, care denotă lașitate și fuga de răspundere pentru faptele sale.

 

– după alegerile din 2008 a refuzat să ofere funcția de prim ministru majorității parlamentare, care îl propusese pe Klaus Johannis. L-a numit în mod perfect ne-constituțional pe Emil Boc,  care își dovedise deja incompetența, și a demarat acțiunea de racolare, prin șantaj și șpagă, a parlamentarilor traseiști dispuși să se alăture PDL-ului, pentru a inversa raportul politic din Parlament stabilit democratic prin votul nostru. Așa a ajuns să inventeze un nou partid, UNPR, într-un dispreț total pentru voința electoratului și litera Constituției!

 

– lui Băsescu îi aparține ideea de a interzice oamenilor săi din Parlament să participe la votul secret, neavând încredere că aceștia vor vota la ordinul primit. Moment extrem de rușinos, fără pereche în viața parlamentară din toată lumea!

 

– a luat o serie de măsuri care au discreditat și dezonorat armata. A dispus trecerea în rezervă a unor ofițeri superiori de valoare, veritabili profesioniști, caractere autentice, și a ridicat la gradul de generali o seamă de impostori, în frunte cu fostul ministru al Armatei.

 

– în disprețul opiniei publice, a adevăratei intelectualități, i-a numit pe Vladimir Tismăneanu și Horia Patapievici în funcții pentru care aceștia nu aveau nicio competență, dimpotrivă, erau contra-indicați în modul cel mai categoric cu putință.

 

– în schimb, a eliminat-o din viața politică pe dna Mona Muscă atunci când, din sondaje, a reieșit că lumea prețuia tot mult mai mult eleganța și competența unei adevărate doamne în comparație cu mârlănia și bădărănia prezidentului nimerit în funcția supremă prin tertipuri și minciună. Mona Muscă nu a făcut poliție politică. Eu însumi și toți colegii mei de la Universitatea București, care aveam ore cu studenții străini, am acceptat să informăm ierarhic – în cazul nostru la prodecan, dacă ni se pare ceva suspect la vreun student străin! Era știut că sub eticheta de student intrau în țară mulți veritabili teroriști! Nu am semnat niciun angajament în acest sens, dar dacă ni s-ar fi cerut să semnăm, nu am fi avut nimic împotrivă! Presa noastră a avut atunci un comportament dezgustător, făcându-se complice la mârșăvia lui Băsescu. Ca și colegii de partid ai bietei femei!… Căci acesta este pericolul cel mai mare pe care îl reprezintă Băsescu: proliferează în societate, în rândurile tineretului mai ales, modelul său de succes: prin fraudă, bădărănie, viclenie, diversiune, nerușinare!

 

– în anii de guvernare a lui Emil Boc, când Traian Băsescu a controlat tot ce se făcea în Țară, guvernul a contractat cele mai mari împrumuturi din istoria României. În aceeași perioadă guvernul a procedat și la cea mai severă scădere de salarii și pensii din istoria României! Unde s-au dus aceste fonduri uriașe?

Cât timp va mai sta la Cotroceni, lui Băsescu nu i se va cere socoteală pentru acest jaf!

 

– nu putem uita și ierta recomandarea prezidențială făcută tinerilor români aflați în dificultate, nemulțumiți de ce le oferă societatea: să emigreze, să plece în străinătate!…

 

– cel mai vinovat și inacceptabil gest politic al lui Băsescu îl constituie declarațiile repetate făcute de acest saltimbac politic potrivit cărora România trebuie să cedeze din suveranitatea națională în favoarea „guvernului” de la Bruxelles sau din alte capitale, exponente ale Noii Ordini Mondiale. Niciun alt președinte european nu s-a arătat atât de dispus să accepte acest raport politic de subordonare și aservire națională. Cui a cerut nevrednicul de Băsescu mandat pentru asemenea declarații iresponsabile? Nu este acesta un gest de trădare națională? Sau de iresponsabilitate majoră?! Ce trebuie să mai facă acest individ că să fie îndepărtat de la orice funcție publică și tras la răspundere pentru faptele sale, incompatibile cu legea penală și cu exigențele funcției prezidențiale?! (Voi reveni asupra chestiunii.)

 

– și-a permis să iasă în public cu declarații ne-constituționale de susținere a unor proiecte economice precum Roșia Montană! Interpelat de activiști voluntari ai interesului național, când aceștia i-au pomenit de obligațiile pe care fiecare generație le are față de urmași, față de nepoți, neisprăvitul le-a rîs în nas: care nepoți?! Exact cu aceeași mentalitate a țiganului nomad, pe care nimic nu-l leagă de vatra satului, de Țară:

        – Măi, țigane, sări că-ți arde satul!

        – Nu-i nimic! Mă mut în altul!

       Chiar are patrie acest Băsescu? Iar acea patrie este România? Mă îndoiesc!

 

 

                                                                                                            Ion  Coja

 

Post scriptum. Oameni buni, să nu ne facem griji prea mari și prea devreme pentru cel care va urma să-i ia locul Băsescului în toamnă la Cotroceni. Să rezolvăm la referendum problema Băsescu. Și vom vedea ce va fi mai departe! Sunt convins că vor apărea candidaturi noi, valabile, demne de funcția respectivă, din partea societății civile. Știu bine că vreo doi-trei dintre generalii pe care i-a îndepărtat Băsescu din Armată ar fi foarte potriviți cu funcția supremă. Academia Română și mediul academic ne oferă de asemenea câteva candidaturi valabile, mai valabile decât cele cu care ne amenință clasa politică. Personal, mă gândesc cu plăcere și speranță la Dumitru Prunariu… Și la încă vreo trei-patru posibili candidați, oameni tineri, români de care să fim mândri și mulțumiți.

Dar mă văd obligat să fac următoarea constatare: deși nu mi-a plăcut niciodată de Crin Antonescu, impresie pe care am făcut-o public în mai mult rânduri, trebuie să recunosc că prestația sa din ultimele zile, prestața sa la Cotroceni, mă satisface. Declarațiile sale limpezi în apărarea demnității și suveranității funcției de președinte al României în raport cu funcționărimea de la Bruxelles m-au surprins în modul cel mai plăcut. Sper că le va confirma în continuare.

Doamne, ajută!

La răsărit de democraţie

Posted by Stefan Strajer On July - 16 - 2012

La răsărit de democraţie

 

Autor: George Petrovai

 

            Trăim într-o ţară de la porţile Orientului, în care binele general, respectiv armonia şi dreptatea tuturor, rămân în continuare la stadiul de idealuri intangibile, dar în care sunt perfect realizabile o mulţime de alte lucruri, aflate pe alte meleaguri în conflict ireconciliabil cu legea şi bunul simţ: potrivit cutumei mioritice a diabolizării, obiectiv atins prin trusturile de presă ale marilor răufăcători (Voiculescu, Vântu), vedem cum e perfect posibil ca judecata grosului cetăţenilor să fie trimisă în vacanţă, iar sentimentele lor să fie într-atât de biciuite şi distorsionate, încât să li se pară că-i imperios necesar ca Băsescu să fie linşat pentru nişte acuzaţii (încă) nedovedite, pe când Iliescu nu doar să scape cu faţa curată pentru nişte fărădelegi mai mari ca roata carului (punerea ţării pe butuci, prăsirea corupţiei şi a „baronilor”, mineriadele), dar chiar să conducă şi astăzi ţara în calitatea sa de preşedinte de onoare al Partidului Social Democrat; este posibil, de asemenea, ca românilor să li se pară că-i perfect normal ca, indiferent de mijloacele întrebuinţate în disputele dintre ei, politicienii să urmărească victoria chiar prin terfelirea şi zdrobirea adversarilor ideologici, nicidecum să aibă ca ţintă adevărul; pentru că aşa au hotărât jocurile politice în urma hazardului de la alegerile locale, ne-a fost dat să ne pricopsim cu un prim ministru inegalabil în ceea ce priveşte impertinenţa şi inabilitatea, care – iată – după recenta vizită întreprinsă la Bruxelles pentru a da socoteală de „victoriile” repurtate împotriva fragilei noastre democraţii, s-a ales cu atestatul de necalificat în politica la standarde europene, titlu cu siguranţă de nimeni invidiat, căci are darul să-i sporească celebritatea negativă deja adjudecată şi să-i completeaze profilul moral-spiritual centrat pe hoţie şi minciună.

            Oricine în afară de Victor Ponta, vorbesc de cineva cu simţul onoarei şi cu groaza firească de ridicol, cu siguranţă că şi-ar fi dat demisia din toate funcţiile deţinute pentru a-şi apăra blazonul, prin prezentarea probelor capabile să demonteze gravele acuzaţii şi dovezi de furt intelectual. El, însă, se apără în continuare cu caraghioasa nedibăcie a hoţului prins, care caută din răsputeri să se descotorosească de obiectul furat, doar-doar va fi lăsat în pace pentru a-şi vedea în continuare de îndeletnicirile sale. Spusele lui în această chestiune de-un penibil strivitor, au darul să uluiască prin monumentalitatea neruşinării îmbinată cu seninătatea inconştienţei: „Băsescu mi-a făcut-o. Dar eu sunt gata să renunţ la titlul de doctor”…

            Numai că o atare apărare stângace şi neconcludentă, mai avan îl înfundă în loc să-l scoată basma curată. Păi cum vine asta? Conform logicii pontiste, nu-i vinovat cel care fură, ci cel care dă în vileag hoţia. Apoi, chiar dacă renunţi la un titlu dobândit pe căi necinstite, în cazul de faţă printr-un plagiat grosolan, faptul acesta n-are cum să te spele de greul păcat comis vizavi de bunele şi sănătoasele tradiţii ale mediului academic, care are datoria să vegheze necontenit la bunul său nume şi să-l apere prin promovarea calităţii şi descurajarea imposturii.

            Iată de ce zilele „doctorului” Ponta sunt numărate. Căci lucrurile în cazul tezei lui sunt atât de evidente cu ochiul liber şi de la distanţă, încât nici o comisie corectă din lumea asta nu poate să-l scape de ruşinea furtului intelectual.

            Iar odată plagiatul confirmat de noua Comisie de Etică a Universităţii din Bucureşti, cariera politică a aventurierului Victor Ponta se încheie pentru totdeauna şi într-un mod lamentabil, indiferent de rezultatul referendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu, o demitere din ce în ce mai improbabilă în noile condiţii impuse de Uniunea Europeană, adică în conformitate cu hotărârile Curţii Constituţionale (participarea la scrutin a jumătate plus unul din românii cu drept de vot!), şi neuitând de situaţia critică în care se află România de azi din punct de vedere economic-financiar (prăbuşirea leului) şi politic (repetatele avertismente ale oficialilor europeni) după doar două luni de guvernare usl-istă.

            Pentru că dacă partizanii înverşunaţi ai demiterii lui Băsescu au o singură şansă ca să scape de coşmarul revenirii lui la Cotroceni – prezenţa la vot nu doar a peste nouă milioane de români, ci şi votul favorabil a jumătate plus unul dintre cei prezenţi la urne, pe Băsescu îl avantajează atât votul împotriva demiterii, cât şi neprezentarea cetăţenilor, acum pe timp de vară şi pe perioada concediilor.

            Unde mai pui că taman în aceste zile când leul în cădere atacă Guvernul Ponta din interior, iar oficialii europeni şi presa internaţională îl mitraliază din exterior, taman acuma, zic, încrederea în Traian Băsescu înregistrează un trend ascendent, fapt care mă face să cred că scorul va fi foarte strâns, dar fără a se atinge pragul minim cerut de hotărârea Curţii Constituţionale şi acceptat de Ponta la solicitarea expresă a oficialilor europeni.

            Votul dat pe 29 iulie va arăta întregii lumi dacă românii au discernământul necesar să aleagă între drumul anevoios care-i duce spre democraţia europeană şi drumul pavat cu minciuni, tâlhării şi mită (atât timp cât mai sunt ceva bani!), un drum care-i redirecţionează spre comunismul cu faţă umană.

            P.S.1.Este trist şi ruşinos pentru toţi locuitorii acestei ţări că România va fi de acuma înainte monitorizată, întrucât oficialii europeni nu mai au încredere nici în asigurările date de actualii guvernanţi şi nici în bunele lor intenţii. Prea de multe ori aceştia au fost prinşi cu mâţa-n sac, iar Uniunea Europeană nu-şi poate permite ca prin creerea unui precedent extrem de riscant, să pun în pericol tot ce s-a construit până în clipa de faţă;

            2.Costul referendumului se ridică la circa 95 de milioane lei. Cum actualul referendum este rezultatul voinţei puciştilor, care vor ca prin el să-şi apere pieile şi să-şi legitimeze noile poziţii, iar astfel să pregătească terenul pentru câştigarea viitoarelor alegeri parlamentare din toamna acestui an, ar trebui ca aceşti bani să le fie imputaţi. România nu-şi poate permite  o atare cheltuială doar pentru faptul  că grosul parlamentarilor profitori şi traseişti consideră că acuma este momentul propice pentru a scăpa de un preşedinte incomod şi în recul de popularitate după opt ani de mandat şi trei ani de recesiune economică. Indiscutabil că dacă în atenţia lor ar fi stat grija pentru popor şi pentru imaginea României, atunci n-ar fi acţionat în acest mod banditesc, cu totul indiferenţi la costurile prezente şi viitoare, ci ar fi aşteptat alegerile parlamentare din acest an şi pe cele prezidenţiale din 2014. Pe de altă parte, dacă sunt democraţi şi acţionează în spirit democratic, de ce USL-ul în primul rând s-a opus la aplicarea referendumului din 2009 (au trecut, iată, trei ani de la acel plebiscit!), care avea în vedere revizuirea Constituţiei şi reducerea numărului de parlamentari la 300? Răspunsul este simplu: referendumul din 2009 era împotriva intereselor lor, pe când acest referendum declanşat în pripă şi în forţă îi ajută să-şi consolideze puterea şi să-i scape pe infractorii cu ştaif, fireşte, dacă alegătorii nu vor găsi de cuviinţă să le strice socotelile mârşave;

            3.Prin declaraţiile făcute de Ponta îndată după revenirea de la Bruxelles, oficialii europeni au dovada palpabilă cam ce încredere pot să aibă în promisiunile lui. Căci iată ce a găsit de cuviinţă să declare, purtat de avântul atacului la baionetă împotriva lui Traian Băsescu: „Dacă nu vor fi 9 milioane de români la referendum, vom intra într-o bătălie juridică”. Şi mai departe: „N-am angajat promisiunea la Bruxelles că va fi prag electoral” (subl. mea, G.P.). Dar pentru a evita momentul copleşitor de ruşinos când oficialii europeni vor fi nevoiţi să-i spună în faţă ceea ce noi, românii, deja o ştim atât de bine – anume că-i un mincinos notoriu, poate că ciracii lui, în primul rând întreprinzătorul lui socru răspopit, vor găsi alte chichiţe pentru a se deroba de la obligaţiile asumate, care acuma îi neliniştesc nevoie mare. De pildă, lungirea plebiscitului atât cât cere democraţia interesului usl-ist – două zile, o săptămână, o lună, ba chiar pînă la alegerile din toamnă. Şi iac-aşa o s-o ţinem tot într-o veselie, că doar românii au mare nevoie de circ. Marea problemă este cu procurarea banilor pentru pâine…

Prostul, dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul!…

Posted by Stefan Strajer On July - 12 - 2012

Prostul, dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul!…

 

Autor: Prof.univ. Ion Coja

     

Așadar, pe 29 iulie va fi mare sărbătoare națională: scăpăm de unul dintre cei doi președinți deopotrivă de impostori. Nu e chip să scăpăm de amândoi, din păcate!… Pe 29 iulie cu un ochi vom râde, pentru neisprăvitul care reintră în neantul nimicniciei sale, cu celălalt ochi vom plânge pentru nenorocul nostru de a rămâne pe cap cu celălalt ipochimen!

Gestul lui Crin Antonescu de a plusa potul de pe masă cu cariera sa politică, la care va renunța în caz că referendumul îl readuce pe Băsescu la Cotroceni, a fost un gest de pokerist prost, perdant, au zis cei care-l cunosc mai demult și mai bine. Mie mi-a adus aminte de vorba, tot proastă, spusă de Băsescu la adresa medicului Arafat, cel de la SMURD, când în fața întregii Țări l-a invitat golănește și cinic pe harnicul și devotatul funcționar să demisioneze! Lumea a reacționat împotriva bădărăniei prezidențiale într-un mod care onorează încă o dată opinia publică românească, și dr.Arafat a rămas în funcție! Iar cel care azi este demisionat/suspendat se numește Traian Băsescu!… Nu Arafat!

E lucru sigur așadar că mulți își vor schimba intenția de vot la referendum după ce l-au auzit pe Crin grozăvindu-se și arătându-se atât de sigur pe opțiunile electoratului că vor coincide cu ale sale! Putea să spună o asemenea vorbă izmenită între ai săi, printre admiratori, de-o fi având! Spusă în public, cu atâta infatuare încrâncenată, vorba proastă și semeață irită publicul, care se trezește astfel invitat să aleagă între cele două demisii: a președintelui suspendat și a președintelui interimar!

Va trebui ca lumea să facă un mare efort de inteligență și memorie pentru a conchide că, totuși, Traian Băsescu trebuie demis cu orice preț, oricâte prostii vor mai face adversarii săi! Și oricât de jalnică ar fi postura adversarilor săi politici! Pentru că Traian Băsescu trebuie demis, dar pe cu totul alte considerente decât cele invocate și, de fapt, inventate, scornicite de experții lui pește din USL!… Oricum, numai un prost, dar nu orice prost, numai un prost autentic, adică și fudul, putea să spună vorbele cu care Crin și-a încheiat discursul, un discurs care era cât pe ce să fie foarte bun, cu condiția să-l fi rostit altcineva!

Da! Prima greșeală a lui Crin Antonescu este că el a sărit cel mai tare la gâtul lui Băsescu. Un calcul simplu, un calcul psihologic elementar, de bun simț, l-ar fi determinat pe „vorbete” să prezideze sobru și elegant ședința camerelor reunite și atât, să-i lase pe alții să facă spume la gură, să-l facă albie de porci pe Băsescu tunând și fulgerând împotriva infractorului la legea penală, iar el, seniorial, ca un pater familias, să joace rolul perfectului arbitru!

Dar țața (tzatza) de sub ciuful lui Crin nu s-a putut abține!… Mă simt acum perfect edificat asupra pițifelnicului și mă crucesc, ca și în cazul Băsescului, cum a fost posibil ca un asemenea ins să ajungă acolo unde se află de atâția ani buni: ba deputat, ba ministru, ba primul liberal al Țării, iar acum, iată-l, primul român de pe planetă!… Ce se întâmplă cu românii ăștia?! Ce blestem se ține de capul lor, nefericiții de noi?!…

Despre Băsescu:

I. Nu are nicio vină că el ne-a anunțat și prezentat măsurile de austeritate, reducerea de salarii și pensii! Asta nu înseamnă nicidecum imixtiune în sfera executivului. Dimpotrivă, fiind vorba de o situație excepțională, a acționat cu curaj și bărbătește. Păcat doar că a spus și multe minciuni atunci, în legătură cu FMI, bunăoară, pe care azi adversarii săi le trec cu vederea! Ci el și-a ieșit din rol, substituindu-se guvernului într-un mod nepermis, atunci când, de pildă, a susținut public proiectul anti-național Roșia Montană, luându-i peste picior, efectiv golănește, pe naivii și idealiștii care ar dori să le lăsăm nepoților noștri o Țară bogată, încă stăpână pe bogățiile subsolului! „Care nepoți?!” le-a rânjit în nas cel legiuit să fie dintre noi cel mai grijuliu cu soarta nepoților, a generațiilor viitoare! Ci Băsescu i-a sfătuit pe tineri să-și caute un rost oriunde vor vedea cu ochii, numai în România, nu!

La fel, atunci când a intervenit pe cât de energic, pe atât de prostește în dezbaterea publică a Legii Sănătății, a făcut-o din motive obscure, care nu par legate de grija pentru bunăstarea comunității românești! Inclusiv în chestiuni privitoare la justiție s-a ante-pronunțat, fără să i-o ceară nimeni și fără ca funcția să-i permită, favorizând astfel abaterea de la lege a judecătorilor și procurorilor, impunând-o chiar!

II. Băsescu a cerut ca la referendum buletinele de vot să fie înseriate! O măsură excelentă pentru preîntâmpinarea jafului electoral sau măcar pentru diminuarea acestuia! Probabil că Băsescu și ai lui vor repeta această cerere în zilele următoare! Întrebarea care se pune este următoarea însă: de ce Băsescu nu a cerut sau măcar n-a dispus ca în 2009, precum și la celelalte alegeri, să se fi votat tot cu buletine înseriate?! Cu alte cuvinte: Băsescu a organizat impecabil furtul și falsul electoral, inclusiv prin buletine neînseriate, în urma căruia a ajuns mai întâi primar, mai apoi președinte. Cunoaște bine tehnicile de furt, a adus inovații personale care, probabil, în limbajul de specialitate, în argoul infractorilor politici, îi poartă numele. Știe bine că la referendum, fără nicio pârghie administrativă în mână, va fi furat! Așa cum a furat și el de fiecare dată! De data asta se teme că lui i se va fura din voturi!… Deh! Să mai fie și lupul mâncat de oaie!

Despre felul în care s-au desfășurat alegerile trucate din 2009 nu se spune însă nimic în cererea de suspendare! De ce oare? Păi dacă susții că alegerile din 2009 au fost măsluite, recunoști implicit că adevăratul câștigător a fost Mircea Geoană, iar în acest caz nu mai are sens demiterea lui Geoană din fruntea PSD pe motiv că a pierdut alegerile!… Geoană a câștigat majoritatea voturilor cetățenilor, iar Băsescu a inversat scorul la numărarea voturilor, ajutat mult și de cei care l-au sabotat pe Geoană din interiorul PSD! În frunte cu ghici ciupercă cine era șeful campaniei electorale a PSD în 2009?!…

III. În cererea de suspendare nu se spune nimic de Dosarul Flota și alte matrapazlâcuri sau infracțiuni! Desigur, acest dosar este unul dintre motivele pentru care Băsescu nu trebuia să ajungă la Cotroceni, ci la Jilava sau, în cel mai bun caz, la hotelul cu circuit închis, de cinci stele, de pe Calea Rahovei… Numai că alături de Băsescu, ar mai fi intrat și alți lideri politici, din celelalte partide!

La fel, sabotajul CFR-ului! L-a inițiat Traian Băsescu în momentul când, din dispoziția sa, a fost suspendat primul tren de călători: Craiova – Cluj-Napoca. În aceeași zi au pornit din Craiova spre Cluj și retur primele autobuze ale unei companii particulare de transport, al cărei patron este un interpus prezidențial. Dar nimeni din clasa politică nu-i poate reproșa lui Băsescu dezastrul din CFR, deoarece toți miniștrii care i-au succedat la Transporturi, de toate nuanțele jegului politic, au continuat politica criminală inaugurată de matroz, punând CFR-ul pe butuci!

Și altele, și altele!…

Vom reveni asupra individului.

Despre Crin Antonescu:

I se potrivește perfect încă o vorbă românească, românească și minunată: gura bate curul! Dacă tăcea, președinte rămânea! Dar așa, fără să-și dea seama și mai ales fără să vrea, nerodul și-a înscris numele pe buletinul de vot de la referendum, când românii, de fapt, vor avea de răspuns la întrebarea: Pe cine îl preferați președinte? Pe Traian Băsescu sau pe Crin Antonescu?… Păi cine să-l prefere pe acest „vorbete cu plete”?!…

Un neica nimeni perfect acest Crin Antonescu! Nimic nu poate ilustra mai bine halul deplorabil în care ne-a adus clasa politică nășită de FSN și Gorbaciov (recte KGB!) decât prezența acestui personaj insolit și neavenit oriunde ai da de el! Îl găsiți acum la Cotroceni. Pentru câteva zile a fost secundul comandantului Băsescu, ca președinte al Senatului. A vrut, n-a vrut, iată-l așadar în vârf de tot! Cine-i de vină?

Căci vina, oameni buni, nu este a lui! Nu, nu! De vină nu este cine cere, ci cine-i dă impostorului și obraznicului ceea ce nu i se cuvine!… De vină e cine nu i-a dat peste mână! Și două după ceafă!

(Nota bene: Să fie clar, cu vorbele din fraza de mai sus, mă refer la amândoi neisprăviții! Și nu numai! Săăăăracă Țară Românească!…)

…A spune despre cineva că este „un neica nimeni”, înseamnă că nu prea ai prea multe să-i reproșezi. Doar atât, că n-a făcut nimic altceva decât umbră pământului degeaba! O viață de om! Și atunci te întrebi: pentru care rațiune de stat să i se dea atâta atenție și răspunderi atât de mari?!… Zici neica nimeni și pui punct discuției. Cine nu e de acord, să vină cu argumente, despre isprăvile intelectuale, civice, politice, manageriale etc., ale individului. Aștept deci să aflu palmaresul cu care să se laude fiecare român când se gândește la președintele Țării, fie el și interimar.

Tot ce știu din palmaresul lui Crin Antonescu este că n-a plagiat la teza de doctorat. Nici măcar o virgulă! Ceea ce, e drept, nu e deloc puțin în zilele noastre!…

Voi reveni și asupra șutului!

Post scriptum: Invit cititorii și comentatorii de pe acest site să găsească un proverb potrivit și pentru derbedeii din UNPR. În ceea ce-i privește pe cei din UDMR, evident, nu avem cuvinte! Nu le găsim! Lipsesc din limba română! Or fi existând în maghiară! Sper să le rostească cât mai sonor compatrioții noștri maghiari. Chiar și pe acest site (www.ioncoja.ro). Sunt invitații mei.

 

       7 iulie 2012

 

Cianura din ceaşca de cafea

Posted by Stefan Strajer On July - 12 - 2012

Pamfleţel 

Cianura din ceaşca de cafea

 

Autor: Corneliu Florea (Winnipeg, Canada)

 

Și io, ca tot românul domnit, beau cafea, beau de cincizeci de ani și n-am știut până ieri că, în fiecare ceașcă de cafea se află o concentrație de cianură de până la 6 ppm (părți pe milion). Stupefiat, primul lucru care mi-a venit în minte, a fost epoca de aur a lui Ceaușescu, care dădea poporului nechezol în loc de cafea, să nu-l intoxice cu cianură, îl proteja. Măreț conducător și  RMGC este măreață, ne promite o altă epocă de aur în schimbul aurului adevărat de la Roșia Montană!!

Să nu-mi spuneți că nu știți cine este RMGC, fiindcă cât de mult bine vrea să ne facă nouă românilor, mai ales celor din Țara Moților, auziți de ani de zile. Este vestita companie canadiană, care trage cu dinții de noi să ne facă oameni, să ne prăcopsească fără să ridicăm un deget, numai să-i dăm voie să ne radă ultimile treisute de tone de aur pe care le mai avem. Atât. Noi le dăm ultima mână de aur, care o mai avem și ei vor turna peste Roșia Montana un con al abundenței cum nu a turnat nici o altă stăpânire în două mii de ani în care au cărat aurul moților de acolo, începând cu romanii. O sută de ani, romanii au extras de la Roșia Montană trei tone de aur pur pe an, deci trei sute de tone de aur. Popoarele migratoare, fiind în marș migrator, s-au mulțumit doar cu  aurul din albiile râurilor din Munții Apuseni și au plecat mai departe. Ungurii care nu s-au priceput la minerit, au adus mineri din imperiul de apus cărora le-au dat toate privilegiile posibile numai să scoată aur pentru ei. Dar habsburgii i-au întrecut pe unguri și otomani în extragerea aurului; priviți Viena cât e de măreață, datorită și aurului de la Roșia Montană. În vremea habsburgilor a apărut: „Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă în poartă”, în vremea lor a fost răscoala lui Horia, Cloșca și Crișan. Cu cât se căra mai mult aur cu atât erau mai săraci și nevoiași moții. Nu s-a făcut mai nimic pentru ei, cu excepția regimului comunist: locuri de muncă, locuințe, școli, spitale, ședințe și defilări de Întâi Mai. După 1989, Ion Marcel Ilici Iliescu și Petru Roman au frânat tot ce mergea în țara asta, au pus în funcție degradarea generală și vânzarea țării la preț de fier vechi, la preț de gunoi reciclabil.

La Roșia Montană, unde m-am aflat zilele acestea și am citit în materialele propagandistice ale RMGC, adică Roșia Montană Gold Corporation, că mai multă cianură se găsește în ceașca mea de cafea decât va lăsa ea în sterilul de după extragerea aurului cu cianură din minereul aurifer românesc. Cum să nu mă prosternez și io în fața acestei companii canadiene ce nu mai poate de binele celor din Munții Apuseni, deși au și ei munții lor plini de aur și ar putea să le spună canadienilor câtă cianură lasă în urma lor, ba mai mult să le-o anihileze și pe cea din cafea. Chiar dacă le-ar face și promisiunea asta, în Canada profitul companiei ar fi cu mult, mult mai mic fiindcă un miner canadian trebuie platit și asigurat cât zece mineri români. Plus costul protecției mediului canadian ce este foarte strict legiferat și controlat cu maximum de exigență, absolut diametral opus de ceea ce se întâmplă în România unde protecția mediului natural e floare la ureche pentru Ministerul Mediului și al Pădurilor care închide ochii cu nepăsare și la clăile de gunoie arucate de-a lungul șoselelor și-a apelor  dar mite la cianura lui Gold Corporation care nici nu se vede pe deasupra. Nici doamna ministru Plumb, nume predestinat să fie ministru al mediului românesc, nu simte ceanura în ceașca ei de cafea, deși este similitudine de poluare între plumb și ceanură.  

Am fost la Abrud și Roșia Montană pentru că am vrut să mă informez personal. Să-mi extrag io informațiile după ce am auzit multe păreri pro și contra. Întâi m-au izbit în fesieri starea deflorabiă a drumurilor, apoi dezordinea, murdăria și sărăcia localităților, superficialitatea și nepăsarea, oamenii buni dar indiferenți la ceea ce e în jurul lor, mai mulți câini comunitari decât copii. Ăștea suntem, ăștea plătim taxe și impozite din care nu se vede nimic investit local. Totul se scurge spre București și stăinătățuri. Din 1975 a început decăderea românească, care s-a accentuat sub Iliescu și a atins cotele prăbușirii totale sub Năstase și Băsescu. Guvernanții sunt parveniți, corupți și hoți, intelectualitate de avangardă nu există, restul înjură, dau din mână și așteaptă miracole chiar și de la Gold Corporation! Unii sunt atât de obnubilați și disperați încât așteaptă salvarea lui Dumnezeu prin trimisul lui: Gold Corporation! Alții nu au vrut să vorbească iar un specialist autorizat, autorul unei excelente istorii a mineritului la Roșia Montană, cu care am și vizitat galeria romană a minei, la multe întrebări mi-a răspuns cu no comment!  

Și Gold Corporation promite sarea și marea, numai să pună mâna pe ultima resursă auriferă a României, până atunci promite orice lăsând impresia că este mai mult o societate de binefacere și nicidecum o corporație capitalistă bazată pe minimum de investiții și maximum de profit. Oamenii nevoiași cred, fiindcă nu li se oferă alte alternative deși există, dar actualii guvernanți în locul devizei totul prin noi înșine au ales orice pentru un comision gras!!  

În secolul XXI jumătate din forța de creație și muncă a lumii se va recicla cel puțin odată, pentru că societatea dinamică creiază noi alternative. Și aici se pot înființa noi servici și industrii mici, ca în alte părți ale țării, se poate reîncepe, prin noi înșine, din nou exploatarea auriferă la exterior, fiindcă avem foarte buni specialiști români în domeniul mineritului iar statul are atâția bani să înceapă investiția. Dar ne-am obișnuit să palavragim și să cerșim ajutoare în loc să dăm randament. Am devenit o națiune fără voință și cu cel mai scăzut randament pentru Țara Noastră. Cât mai e a noastră.

Hai, să mai sorbim o gură de ceanură din ceașca de cafea, fiind siguri că după Gold Corporation, moții nu vor mai spune munții noștri aur poartă… doar vor continua, săraci, să bată  pe la porțile altora …

(Iunie, 2012, Bistrița – Casa cu flori)

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors