Archive for the ‘Analize-Controverse’ Category

Vae victis!

Posted by Stefan Strajer On November - 13 - 2010

Vae victis! (Vai de cei învinşi!)

 

Autor: George Petrovai

            Trăim într-o lume caracterizată de nelinişte, dizarmonie lăuntrică, impermanenţă, asimetrie, absurd, violenţă şi intoleranţă, o lume tot mai grăbită şi mai pragmatică, a cărei civilizaţie rulează pe cele două legi definitorii, aflate în inseparabilă legătură: legea celor trei “c”-uri (consum-comoditate-confort) şi legea celor patru “p”-uri (prostituţie-proxenitism-pedofilie-pederastie).

            Fireşte, o asemenea lume eminamente materială şi carnală are foarte puţin de-a face cu cele spirituale, fapt pentru care chestiunile moral-culturale – văzute după loc şi caz ca fiind ba inutile, ba sâcâitoare – sunt tratate de bogaţi cu o îngăduinţă mai mult sau mai puţin dispreţuitoare, iar de săraci cu un elan provocator. Ceea ce înseamnă că atât săracii cât şi bogaţii sunt din ce în ce mai bisericoşi, dar tot mai puţin credincioşi, căci însuşi spiritul vremii îi îndeamnă să fie nesinceri şi ipocriţi, într-un cuvânt ticăloşi.

            Iar românii nu pot fi decât încântaţi de poziţia fruntaşă pe care o deţin la acest capitol, având în vedere faptul că era ticăloşilor de care Marin Preda face vorbire în romanul Cel mai iubit dintre pământeni, n-a fost doar caracteristica obsedantului deceniu al VI-lea, ci că an de an ea s-a învârtoşat şi ramificat cu perfidia unei boli incurabile, încât – cu puţine excepţii – românii de azi ori nu sunt băgaţi în seamă de străini (caz fericit), ori sunt asimilaţi de aceştia cu ţiganii. Că doar tot ei şi-au făcut-o atunci când le-au permis ţiganilor să se autointituleze romi, ceea ce în urechile străinilor cârcotaşi sună a român în ediţie prescurtată…

            Li s-a părut românilor în Decembrie ’89 că prin lichidarea Ceauşeştilor răul a fost tăiat din rădăcină şi că ţara a scăpat pentru totdeauna de blestemul bolşevismului. Aşa că după împuşcarea celor doi – partea cea mai vizibilă a unui rău de-o ameţitoare profunzime -, ei s-au pus pe înfulecate la democraţie şi libertate până li s-a aplecat (înfulecau cu polonicul, direct din cazan!), după care s-au aşezat temeinic pe distrugerea şi şutirea a tot ce le cădea sub mâini (fabrici, CAP-uri, lefuri nemuncite), fără să ia aminte că-n felul ăsta îşi fură căciula singuri.

            Iar “oamenii de bine” numai ce-şi râdeau în barbă de mulţumire pentru iuţeala şi destoinicia de care au dat dovadă atât la umplerea vidului de putere după debarcarea lui Ceauşescu, cât şi la turmentarea boborului cu promisiunile unei democraţii originale.

            Şi chiar că-i originală democraţia românească postdecembristă! Ţara, adusă – e adevărat – cu moralul la pământ în preajma acelui nefericit Decembrie ’89, dar şi cu datoriile externe plătite în totalitate, ba chiar cu creanţe de ordinul miliardelor de $ (Apropo, cum şi de către cine au fost păpate aceste creanţe?), a ajuns ca azi, după o guvernare democratică (sic!) de peste 20 de ani, să adune o datorie de circa 100 miliarde euro (Se înşeală amarnic cine crede că moralul grosului românilor de azi este măcar cu o câtime peste cele antedecembrist!); România, considerată cândva o ţară frumoasă şi bogată, nu mai este nici frumoasă (au rămas doar armonioasele forme de relief, aşa cum ni le-a dăruit Creatorul, dar fără podoaba pădurilor şi a livezilor de odinioară şi, desigur, fără însemnatele bogăţii din măruntaiele lor), şi nu mai este nici bogată. Ba dacă ne luăm după anumiţi indicatori economici netrucaţi (PIB, venitul pe locuitor etc.), atunci ea îşi merită locul la coada ţărilor din Uniunea Europeană, în pofida angajamentelor sforăitoare ale tuturor politrucilor din campaniile electorale şi în pofida strădaniilor comico-patriotice ale îmbogăţiţilor peste noapte, care prin risipa etalată în ţară şi peste hotare (plimbări cu iachturi şi avioane, camere de hotel plătite cu peste 2000 euro pe noapte etc.), vor să întărească prestigiul ţării în stilul lor ticălos şi – atunci când îndeplinesc anumite demnităţi integral nemeritate – vor să arate că ştiu să-şi păstreze rangul, că adică România este obligată să scoată parale până şi din piatră seacă (a se citi din buzunarul cetăţeanului onest) numai ca ei să fie plătiţi legal (că de ilegalităţi ce să mai vorbim!) la nivelul omologilor lor din ţările bogate ale lumii.

            De ceva timp România este în cădere liberă, lucru care rezultă cu claritate din scăderea continuă a nivelului de trai al majorităţii cetăţenilor săi, în timp ce îmbogăţiţii nu-şi mai încap în piele de bine şi sfidează o lume întreagă cu luxul lor îngreţoşător. De unde cu necesitate decug două concluzii evidente pentru orice om cu bun-simţ şi cu niţică minte lucidă:

            1)România încă nu are o clasă de mijloc viguroasă, dătătoare de siguranţă şi stabilitate pentru viitor, şi asta deoarece nu atât legislaţia sa stufoasă, cât mai ales modul dezastruos de aplicare a ei a favorizat înspăimântătoarea proliferare a corupţiei şi birocraţiei, două plăgi balcanico-mioritice (parte componentă a identităţii noastre naţionale) de care nu ştie nimeni când şi cum vom putea scăpa. De asemenea, inadmisibila permisivitate şi toleranţă în aplicarea legilor vizavi de escroci, hoţi şi tâlhari, îndeosebi vizavi de tâlharii cu ştaif şi de uneltele lor, a dus la proliferarea fără precedent a clasei rechinilor autohtoni, care – iată – nu doar că dorm liniştiţi şi se lăfăie în bogăţia lor odioasă, dar chiar vizează să deţină sau măcar să controleze funcţiile cele mai înalte din stat, scop pentru care uzează din plin şi cu insistenţă de canalele mass-media pe care le deţin, în vederea pervertirii discernământului politic al cetăţenilor de rând în sensul dorit de ei.

            În felul acesta, România şi-a constituit un sistem social după modelul ţărilor latino-americane, ţări în care orice este posibil, de la idolatrie şi până la linşaj public.

            2)La aproape doi ani de la declanşarea actualei crize, România o resimte atât de cuprinzător şi dureros, încât continuă să-şi adâncească declinul. Asta în condiţiile în care toate celelalte ţări din Uniunea Europeană emit semnale încurajatoare de redresare economică şi de depăşire a impactului provocat de criză.

            Guvernanţii români nu numai că s-au dovedit incapabili să elaboreze un plan suplu şi coerent de ieşire din criză, dar nici măcar nu se ascund că utilizează din plin cele mai parşive mijloace economice, de care de regulă guvernanţii responsabili şi oneşti se feresc ca de foc, căci astfel de mijloace n-au nici pe departe forţa relansării economice, ci cel mult pe cea a supravieţuirii, altfel spus a amânării scadenţei inevitabile (facturile şi datoriile externe oricum trebuie achitate!), prin mutarea greutăţii de pe un umăr pe celălalt:

            a)Suprapovara aruncată pe umerii ţării prin datoriile contractate;

            b)Spectrul unei sărăcii lucii care-i ameninţă pe cei mai mulţi dintre români prin ansamblul măsurilor descalificante dirijate de guvernanţi: scăderea veniturilor, creşterea preţurilor şi tarifelor, creşterea şi diversificarea impozitelor.

            Iată de ce spun: Vai de cei învinşi! Căci România de azi este ţara învinşilor…

            (Sighetul Marmaţiei)

EȘECUL MULTICULTURALISMULUI GERMAN

Posted by Stefan Strajer On November - 13 - 2010

EȘECUL MULTICULTURALISMULUI GERMAN

Autor: Nicholas Buda (New York)

Într-o Europă multinațională, multipartită și multiculturală, procesul  eșuat, recunoscut, al Germaniei de a se armoniza multicultural, este o lecție din experiența căreia trebuie să învățăm  pentru a nu repeta greșelile trecutului. Nu cu mult timp în urmă, cancelarul german Angela Merkel declara public acest lucru, cu ocazia întâlnirii de la Postdam, cu liderii din aripa conservatoare tânără a Uniunii Democrate Creștine. Prestigiosul ziar Allgemeine Zeitung, în pagina de știri din data de 16 octombrie, titra o parte din declarația cancelarului german astfel: „Sie stellte sich hinter die Kritik von CSU-Chef Horst Seehofer an der multikulturellen Gesellschaft: Dieser Ansatz sei absolut gescheitert! Man müsse Migranten nicht nur fördern, sondern auch fordern!”. („Ea a stat stat în spatele criticii lui Horst Seehofer, șeful CSU, adresată societății multiculturale: această abordare a eșuat complet! Cineva trebuie nu numai să-i încurajeze pe emigranți, dar de asemenea să și pretindă”!). Fără îndoială că această nereușită se datorează, așa cum menționa și președintele-ministru al Bavariei, Horst Seehofer, conceptului politic german: doar o cultură dominantă germană, nu una multiculturală! Aceste declarații făcute, la cel mai înalt nivel, de către leaderii politici germani aflați în fruntea guvernului federal, sunt pe cât de directe pe atât de șocante, fiind elaborate fără menajamente, sau – aș zice eu, fără delicatețea politică obișnuită – stârnind o avalanșă de reacții contradictorii.

Într-un efort de disperare, care devine din ce în ce mai vizibil, Germania renunță la politica de favorizare a etniilor conlocuitoare, de pe teritoriul său federal, aplicând în schimb conceptul dominant al culturii germane – tactică neactivată, oficial, până acum, bineștiindu-se moștenirea germană, a politicii rasiale, de după cel de al Doilea Răboi Mondial, care a costat milioane de vieți omenești -. Irascibilitatea socială a cetățenilor germani, nemulțumiți de modul în care imigranții devin din ce în ce mai numeroși și pe lista caselor de ajutor social, a ajuns la limita de sus. Cancelarul german nu a făcut decât să proclame public acest lucru, încercând o alianță ad extremis cu masele de votanți.

De unde vine această sensibilitate majoră a Germaniei? Este întrebarea la care a căutat să răspundă și analistul politic George Friedman, de la revista politică „Stratfor Global Intelligence”. În viziunea acestuia, problemele care stau la baza eșecului multiculturalismului german, își au rădăcinile în condițiile de viață extrem de grele, pe care le-au întâmpinat cetățenii germani, imediat după terminarea războiului. Societatea postbelică germană s-a trezit, dintr-odată, lipsită de forța de muncă, cel puțin din două motive: o conjunctură socială multiplă, cauzată de moartea a unui număr extrem de mare de germani și apariția lagărelor sovietice cu prizonieri de război. Al doilea motiv poate fi găsit în miracolul renașterii economice al Germaniei industriale din anii ’50. Motivele explicate de analistul politic par foarte pertinente, dacă luăm în considerare strategia socio-economică a Germaniei, din anii ’50 și următorii: forța de muncă necesară vastului proces de reabilitare economică fiind compensată prin admiterea etnicilor germani, veniți din țările blocul comunist al Europei de est și de sud-est. Odată cu creșterea cerinței pentru forța de muncă necalificată a pieței interne, Germania și-a extins tratativele de recrutare a muncitorilor și în țări ca Italia (1955), Grecia (1960), Turcia (1961) și Iugoslavia (1968). Efectul imediat al acestei strategii s-a resimțit în creșterea substanțială a profitului economic și implicit al nivelului de trai, preconizându-se un viitor prosper națiunii germane și un drum ascedent, spre o supremație economică europeană. Efectul secundar, cauzat de influxul masiv de muncitori temporari, nu s-a simțit la început. A gravitat pe o traiectorie oscilatorie incertă, fără a crea probleme atât pe plan socio-cultural cât și politico-administrativ. S-a crezut la început că acești muncitori necalificați, vor fi prezenți doar temporar și, odată cu încetarea contractului de muncă, se vor întoarce în țările lor de origine – lucru perfect demonstrat de muncitorii spanioli, portughezi și italieni. Cu toate acestea, foarte mulți muncitori din Europa de est și mai ales din Turcia, nu am mai părăsit Germania, continuând să beneficieze de statutul de „Gastarbeiter” (muncitor vizitator).

Primele semne ale unei suprasaturații a forței de muncă s-au făcut simțite odată cu scăderea economică din anul 1966, accentuându-se în recesiunea economică de după șocul petrolului din anul 1973. Clătinată de aceste perturbări interne, Germania s-a văzut în fața unor mase largi de muncitori necalificați, cărora nu mai avea să le ofere locuri de muncă. Nemulțumirile și protestele sociale ale imigranților s-au intensificat odată cu intrarea în vigoare a legii „Anwerbestopp” (oprirea recrutării forței de muncă), din anul 1973. Dacă la exodul muncitorilor spanioli, italieni și portughezi – atrași de avântul miracolului economic din țările lor -, societatea germană a asistat fără să se implice, odată cu trezirea la realitate, în fața unui număr impresionant de etnici turci musulmani, s-au făcut simțite și primele luări de poziție. Astfel, visul de supremație economică germană a dat naștere unor coșmaruri sociale de mari proporții, Germania neavând altă soluție decât să se confrunte, în mod direct, cu acestea.

Moștenitori ai sângelui prusac, germanii nu au dorit și nu doresc – în marea lor majoritate –  ca imigranții să devină o parte din țara lor, de aceea au aplicat, tacit, o politică de izolare a acestora. Obligat însă de conjunctura istorică a anilor 80, când numărul turcilor musulmani a atins cote alarmante, (astăzi sunt estimate cca 3,5 milioane de etnici turci în Germania), guvernul federal a propus soluția instaurării multiculturalismului sau „Multikulti”. Neagreat la început, multiculturalismul era de fapt un concept nou, liberal, care conferea imigranților un troc: păstrați cultura voastră DAR jurați loialitate statului german! Istoria a demonstrat că soluția nu a fost viabilă… doarece a murit încă de la naștere. Da, imigranții turci și-au păstrat limba, cultura, obiceiurile și religia, dar nu s-au încadrat în portretistica socială germană, formându-și landurile lor, adevărate conglomerate sociale separate de restul societății germane, un fel de teritoriu turc în teritoriul german. S-a ajuns astfel ca un număr impresionant de imigranți turci să nu vorbească limba germană și – prin definiție – să nu împărtășească valorile culturale germane și europene.

Inteligența conceptului de multiculturalism, gândită de guvernul de la Bonn atunci, se baza pe  faptul că respectând diverstitatea imigranților, se va putea cumpăra loialitatea acestora. Scenariul nu a fost urmat așa cum fusese plănuit: pe de o parte, cetățenii germani nu numai că nu au dorit, dar nici nu au știut cum să asimileze cultural, lingvistic și religios, iar pe de altă parte, etnicii turci au profitat de lejeritatea oferită, preferând secluziunea.

Declarațile cancelarului german devin astfel îndreptățite, dar cu asumarea unui eșec național, căruia îi suntem, cu toții, martori. Angela Merkel, fie că își asumă o responsabilitate politică enormă – fără precedent în istoria modernă a Germaniei – fie că aplică regulile unui joc politic inteligent, devine o nouă „Doamnă de fier” a Europei. În continuarea declarației sale, cancelarul mai spunea: „ne simțim legați de imaginea creștină a umanității, care ne definește. Cei care nu acceptă aceasta, sunt într-un loc greșit aici.” În situația politică europeană actuală, este, dacă nu imposibil, cel puțin foarte improbabil, ca Germania să își reconsidere poziția oficială cu privire la multiculturalism, în același timp cu validarea principiului de națiune germană!  Odată ce principiul națiunii există, tot așa există și ideea de interes național. Odată ce intresul național există și primează, Germania există, în contextul Uniunii Europene, numai prin ceea ce Goethe a numit „afinitate electivă” (în nuvela „Die Wahlverwandtschaft”, Tübingen, 1809). Ceea ce în mijlocul Războiului Rece a fost o certitudine, devine acum o opțiune. Iar dacă Europa devine o opțiune pentru Germania, atunci  nu numai că Germania a reintrat în istorie, dar luând în considerare și că este leaderul puterilor economice europene, istoria Europei începe încă odată, din nou.

Fundatia “Grigore Vieru” New York. Protest pro Paul Goma

Posted by Stefan Strajer On October - 26 - 2010

NOTA DE PROTEST 
PRIVIND NEACORDAREA CETATENIEI REPUBLICII MOLDOVA FAMILIEI CELUI MAI IMPORTANT DIZIDENT CONTEMPORAN,
IN VIATA, AL NEAMULUI NOSTRU, SCRIITORUL ROMAN DE SORGINTE BASARABEANA, PAUL GOMA

FUNDATIA “GRIGORE VIERU”
32-25 90th STREET, #407
EAST ELMHURST, NY 11369
USA

TEL # 1-718 205-7019

Domnuluil Mihai Ghimpu,
Presedintele a.i. al Republicii Moldova
Domnului Vladimir Filat,
Prim Ministru al Republicii Moldova
Domnului Iurie Leanca,
Ministru al Afacerilor Externe si Integrarii Europene al Republicii Moldova

 
Aceasta nota de protest vine din partea unui grup de romani, stabiliti in SUA, originari de pe ambele maluri ale raului Prut.

Ea exprima totalul nostru dezacord fata de hotararea oficiala de respingere a cetateniei Republicii Moldova familiei reputatului nostru consangean, Paul Goma.

Este de notorietate internationala faptul ca scriitorul dizident s-a nascut si a copilarit, cat i-a fost ingaduit, pe teritoriul actual al Republicii Moldova.  Nu cumva asta poarta denumirea de “drept natural”, adica venit de la Dumnezeu, alaturi de dreptul la libertate si dreptul de a-ti cauta fericirea dupa cum te indeamna sufletul?  Am ajuns in situatia de a nega chiar si Divinitatea, Sursa de la care venim si catre care, intr-o zi anume, ne intoarcem?  Este grav ce se intampla cu noi!  Am considerat ca, de la caderea URSS-ului, nu mai suntem “invingatorii naturii”, asa cum decenii de-a randul s-a straduit ideologia Kremlinului sa ne educe, ci ca suntem noi insine natura, deci n-are rost sa ne taiem zilnic craca de sub picioare cu teorii ce n-au nici in clin, nici in maneca cu realitatea, cu armonia universului in care traim.  
DOMNILOR DETINATORI DE FUNCTII PUBLICE DE LA CHISINAU: ATI DAT CU STANGUL IN DREPTUL RAU DE TOT!  Din tot ce justificati nimic nu face sens. Iata o formulare ce-ar trebui sa ne puna pe ganduri pe fiecare in parte:  se motiveaza de catre Ambasada Republicii Moldova in Franta ca distinsa doamna, Ana Maria Goma, sotia patimitului scriitor, “ESTE APATRIDA SI N-ARE TEMEI PENTRU OBTINEREA CETATENIEI REPUBLICII MOLDOVA”.  Pai nu ceri o cetatenie tocmai fiindca n-ai nici una, existand multe state care, nici nu admit dubla cetatenie?  Cu alte cuvinte, daca-ti este sete, nu umbli dupa apa, nu cauti sa-ti potolesti setea cumva?  Sa ne fie cu iertare, dar aceasta-i logica cea mai elementara cu putinta, nici nu ai nevoie de scoala pentru asa ceva.  Au, domnii ce-au emis aceasta formulare, pretentia sa fie apelati cu “excelenta”?  Poate “excrescenta”, sau “homuncul” mai pe intelesul tuturor!  CA SA MERITI APELATIVUL “EXCELENTA” TREBUIE, IN PRIMUL RAND, SA FII DREPT, IAR, MAI APOI, SA GANDESTI EXCELENT!  Ori, in cazul acesta, nu-i nici drept, nici gandit corect.

In general, factorii de raspundere, la nivelul “cazului Paul Goma”, au adoptat psihologia galinacee in rezolvarea acestei situatii.  Se spune ca gainusa fiind alergata de cocos are trei posibilitati: daca fuge, n-o mai prinde cocosul si pierde astfel partida;  daca sta pe loc risca sa fie confundata cu vreo prostituata, iarasi neconvenabil;  asa ca mai bine se impiedica si astfel toate-s bune si frumoase si la locul lor. Alesii nostri s-au oprit la a treia posibilitate, in acest caz.  Iata ce simtim noi in raspunsul factorilor de decizie de la Chisinau fata de obligatia de a repune in drepturile sale naturale, firesti, familia Paul Goma.  Nici nu ne-ar fi trecut prin minte in zilele cand strigam “Jos Comunismul!” in fata sediului ONU, pentru ca domniile voastre sa preluati Puterea, ca vom intampina rusine la un grad atat de ridicat.  NE-ATI FACUT SA NE SIMTIM PRECUM PROSTITUATELE, FOLOSITE SI AZVARLITE IN STRADA FARA NICI CEA MAI MICA REMUSCARE.  In mintea noastra va vedeam, practic, cei mai drepti reprezentanti ai neamului nostru, cu verticalitate, fruntea sus in demnitate, gata sa sacrifice orice in numele adevarului si dreptatii.  Ne amintim ca la depunerea juramantului de credinta, premierul Vlad Filat a ingenuncheat si a sarutat tricolorul.  Cum sa nu lacrimezi de bucurie cand vezi asa ceva?  Si cum sa nu lacrimezi de durere cand vezi ce se intampla dupa asta?  Pas de defilare pentru militarii nostri in fata lui Vladimir Vladimirovici Putin la Kremlin, pe 9 mai, negarea adevarului despre ziua de 28 iunie 1940, una dintre cele mai triste file dintr-o tragica istorie, iar mai nou, tratarea familiei Paul Goma drept o cantitate neglijabila.

In viata militara formula de multumire este, “SERVESC PATRIA!”  Aceasta-i multumirea dumneavoastra, fata de votul nostru prin care ati preluat Puterea?  Nu vrem sa fim transformati intr-o minge de fotbal pe care fiecare o suteaza unde vrea, in tribune sau peste poarta.  Vrem sa fim una din cele doua echipe ce se confrunta pe teren, dupa cum bunul Dumnezeu a conceput lumea, intr-o continua competite, ce se manifesta chiar de la procesul de inceput al vietii pe pamant.  Patria, inainte de toate, domnilor, si mai apoi, restul!  Dupa atata naveta la Moscova, este, probabil, greu sa mai si stii care-ti este Patria, nu-i asa?

Considerand ca greseala aceasta este comisa datorita luptei pentru ranza, din campania electorala, am hotarat sa procedam intr-un mod destul de original si de cinstit.  Cel care are cel mai tare de suferit, de indurat, in urma acestei netrebnicii este Domnul Paul Goma insusi, impreuna cu familia sa.  Sa nu fie nimeni in pielea si sufletul dansilor!  Il rugam, la modul cel mai profund cu putinta, pe chinuitul nostru frate, Paul Goma, sa manifeste public optiunea dumisale la incheierea acestei campanii electorale, astfel incat, cei cu drept de vot sa voteze alegerea  facuta, de fapt, de Domnul Goma.  Acesta ar fi un mod de a restabili un pic de dreptate intr-un sistem macinat de interese mici, meschine, in cea mai mare parte straine, totalmente, de oropsitul nostru neam.  Suntem convinsi ca in cazul pierderii alegerilor (Doamne fereste!) de catre AIE, primul motiv va fi, ce altceva decat, “Cazul Paul Goma”.  Realitatea, domnilor, este ca in Republica Moldova ne se confrunta stanga cu dreapta, politic vorbind, nici conservatorii cu liberalii, in sens american, ci se confrunta Estul cu Vestul, Rusia imperialista cu Restul lumii civilizate.  Iar din ce ati facut domniile voastre in acest an si jumatate de guvernare, balanta atarna, din pacate spre cei ce, de secole, ne-au inrobit.  Ne ramane speranta ca tinerii nostri, si exemplul cel mai concludent este Miscarea “Democratia Acasa”, au simtit gustul Sfintei Libertati si inteleg ca nici o conditie nu este mai importanta in viata oricui, decat CONDITIA DE OM LIBER.  Va fi ce va fi la acest 28 noiembrie 2010:  poate frauda, poate dirijarea intregului proces electoral, in mod subversiv, de la Kremlin (ne-am si obisnuit cu asta, nu-i asa?), lume dezorientata ce nu mai stie ce si in cine sa creada.  Problema cea mai dura este insa, legatura indestructibila, de monolit aproape, a filatilor, lupatilor, urecheatilor, lencilor nostri cu Scufita Rosie, acolo unde, pentru amagire, turlele bisericilor sunt aurite.  Imaginea fura ochiul, dar si libertatea, in special libertatea noastra.  Mantuitorul a colindat aceasta planeta cu o cruce de lemn si o inima de aur.  In Moscova, inimile sunt de lemn iar turlele si crucile din aur.  Cand vom avea intelepciunea sa patrundem aceasta profunzime ce, fara sa constientizam, ne defineste propria viata, propria existenta?

Iata, drama noastra; cel mai drept, cel mai bun dintre noi, cei in viata, dizidentul Paul Goma, “zace” departe, in Franta.  Iar vasta majoritate, ce a ales sa traiasca la bastina, “zace” acasa;  de nesiguranta, de teama permanenta a invadarii noastre de catre muscali, cu care ne-am obisnuit ca magarul cu samarul, de lipsuri grave si mari.  In cazul revenirii la putere a comunistilor suntem convinsi ca un procentaj zdrobitor al populatiei va lua drumul pribegiei.  Pribegie ce pare simpla din povestile altora, dar care nu-i deloc o gluma.  

Hai sa vedem ce hotaraste Chisinaul oficial, in urma protestelor noastre, sa vedem ce hotaraste Paul Goma in materie electorala, iar de va trebui sa hotaram singuri drumul de urmat, s-o facem cinstit fata de bunul Dumnezeu, fata de propria noastra constiinta.  Si in afara asa-zisei Aliante pentru Integrare Europeana sunt partide pro vestice ce asteapta voturi.  In felul acesta n-avem cum da gres.  Vom fi binecuvantati si vom urma calea cea dreapta.

Rugam organizatiile din diaspora romaneasca de pretutindeni provenita de pe ambele maluri ale Prutului sa se alature protestului nostru.  Sa punem sufletele alaturi de familia Goma care de treizeci si trei de ani se afla in “limbo”, departe de locurile dragi, pastrate de-a pururea in inima.  Ar fi pacat sa-i parasim pe cei ce nu ne-au parasit niciodata, chiar departe de Tara fiind.  Am ramane goi, tristi si pierduti ca frunza-n vant.  Sa nu uitam versul de aur al marelui Eminescu; “EU? IMI APAR SARACIA, SI NEVOILE, SI NEAMUL!”  Iar familia Paul Goma reprezinta toate acestea, la un loc.

Sa-i aparam cat putem, fiindca ne aparam astfel pe noi insine.  ASA SA NE AJUTE, DUMNEZEU!

Fundatia “Grigore Vieru” din New York in numele careia semneaza:

Originari din stanga Prutului:

Nicolae Zagariuc
Andrei Guzun
Alexandru Branzila
Sergiu Zbarnea
Cornelia Balan
Alexandru Placinta  

Originari din dreapta Prutului:

Florin Carlan
Grigore Culian
Cristi Boghian
Ion Stefan
John Predescu
Liviu Butura

AGARICI!

Posted by Stefan Strajer On October - 26 - 2010

AGARICI!

 Autor: Ion COJA

AGARICI!

Un nume de legendă, pe care l-au purtat şi onorat mai multe persoane, printre care şi o femeie de toată isprava. Ar merita să ştim mai multe despre această familie care s-a ilustrat cu osebire în anii celui de Al Doilea Război Mondial. Mi-am adus aminte că l-am cunoscut şi eu pe Horia Agarici, citind în revista Observatorul editată la Toronto, Canada, despre frumoasa poveste care a făcut să se intersecteze la un moment dat două existenţe exemplare, a doi aviatori: un român, ION DOBRAN, şi un american, BARRIE DAVIS. În rezumat: cei doi s-au confruntat ca adversari într-o luptă aeriană în care românul a reuşit să distrugă şi să doboare avionul Mustang pe care zbura americanul, dar, deşi i-a stat în putinţă, nu a atentat şi la viaţa aviatorului american, care, paraşutându-se din avionul incendiat, oferea o ţintă foarte uşoară. Dar nu şi pentru un aviator român. În mai multe situaţii similare, aviatorii români au acţionat întotdeauna conform codului de onoare al aviatorilor, armă care a aspirat dintru începuturile sale să fie a unor cavaleri sans tache et sans reproche… La fel a procedat şi ION DOBRAN, azi general (r.) nonagenar!

       Americanul BARRIE DAVIS nu s-a lăsat nici el mai prejos şi, atunci când s-a putut, adică după 1990, a venit în România să-l caute pe adversarul cu care s-a luptat la Galaţi în acea zi de iunie 1944 care putea să-i fie fatală. Întâlnirea celor doi a fost, după părerea mea, insuficient mediatizată. Un asemenea moment de omenie şi demnitate nu atrage, însă, atenţia presei noastre manelizate, dispusă mai degrabă să ilustreze şi să sporească prin propria sa prestaţie mizeria existenţei, iar nu frumuseţea ei… Mă rog, ăştia ne sunt ziariştii, cu ei defilăm!…

       Eram elev de liceu când l-am cunoscut pe domnul Horia AGARICI. A venit de câteva ori la noi acasă şi ne-a reparat aragazul. Lucra, dacă nu mă înşel, ca mecanic de întreţinere la Întreprinderea de Transport Constanţa, adică la „I.T.B.“-ul de pe malul mării. Acolo lucra şi tata, ca paznic de noapte… Mama l-a ţinut puţin de vorbă, oferindu-i şi o cafea, încercând să aducă vorba de anii când la radio se cânta compoziţia lui Gherase Dendrino despre aviatorul Agarici, care „a plecat la vânătoare, Să vâneze bolşevici“… Dar fosta glorie a Aviaţiei Române nu avea chef să vorbească pe acest subiect, aşa că mare lucru nu am aflat de la musafirul nostru. L-am privit cu atenţie. Mama mă avertizase că ne va călca pragul casei vestitul erou AGARICI. Era ea însăşi emoţionată. Nu m-am mirat că înfăţişarea sa fizică, poate şi din cauza hainelor ponosite, nu amintea de un erou al războiului nostru anti-bolşevic… Nu mai ţin minte cum am aflat, mai apoi, că domnul AGARICI frecventa cenaclul de poezie care se ţinea la Vila Şuţu, de pe malul mării, unde o vreme a fost şi redacţia revistei Tomis. Poate că l-am întâlnit chiar eu acolo, în cele două sau trei ocazii când am fost şi eu la şedinţele cenaclului.

       Ani buni mai târziu am aflat o poveste cu totul extraordinară despre concitadinul nostru. Am aflat-o de la un vecin, domnul Zoltan, activist de partid pe la „Casa Albă“, adică la judeţeana P.C.R. Povestea suna cam aşa: venise în ţară un general sovietic de aviaţie, care s-a interesat la arhivele Aviaţiei Române să afle cu cine se luptase el în ziua Z şi la ora H, undeva la Est de Constanţa. Cum în lumea aviatorilor se ţine o evidenţă strictă a misiunilor de luptă, nu i-a fost greu să afle cu cine se înfruntase: cu vestitul AGARICI, unul dintre aşii Aviaţiei de vînătoare româneşti. A aflat că fostul său adversar mai trăieşte, la Constanţa.

S-a adresat oficialilor locali rugându-i să-i aranjeze o întâlnire cu Horia AGARICI. De ce? În ce scop? Nu a vrut să dezvăluie intenţia cu care făcuse atâta drum, aşa că nici civilul care a bătut la poarta domnului AGARICI, invitându-l „la Partid“, nu a ştiut să-i spună despre ce este vorba. Dacă nu mă înşel şi îmi mai aduc bine aminte, a fost nevoie să meargă cineva cu bietul erou să-i procure un costum nou de haine, mai arătos, pentru întâlnirea cu generalul muscal… Pe scurt, a ajuns până la urmă în biroul cel mai important din toată Dobrogea, unde era aşteptat de prefect, adică de primul secretar P.C.R. al judeţului, şi alte notabilităţi, inclusiv vecinul Zoltan, adunaţi în jurul generalului. Acesta, când a dat mâna cu AGARICI al nostru, nu s-a putut abţine să nu-l îmbrăţişeze emoţionat, spre mirarea tomitanului. A urmat apoi explicaţia: cei doi se înfruntaseră, amândoi călare pe un avion de vânătoare. S-au intersectat de câteva ori, mitraliindu-se cu îndârjire. Dar nu reuşea niciunul dintre ei lovitura decisivă. După încă o rundă, când a dat să se întoarcă spre adversar ca să se mai mitralieze o dată, rusul a constatat că nu mai are muniţie… Devenise astfel o ţintă uşor de doborît, sub avion era marea învolburată în care, dacă s-ar fi paraşutat după doborîrea avionului, nu avea nici o şansă de salvare. Cele două avioane se apropiau tot mai mult unul de altul. În ultima clipă, rusul şi-a amintit că în Primul Război Mondial funcţionase printre aviatori o regulă cavalerească, potrivit căreia aviatorul rămas fără muniţie făcea semn adversarului printr-un anumit balans al avionului că nu mai poate continua lupta în condiţii de egalitate a şanselor, moment în care confruntarea se suspenda. Se întrerupea „meciul“!…

       Regula aceasta nu mai funcţionase, însă, şi în Al Doilea Război Mondial… Altă speranţă şi şansă neavând, rusul a făcut, totuşi, balansul respectiv şi a constatat că adversarul nu mai trage, se apropie până la o distanţă de la care s-au putut privi în ochi, iar românul i-a zâmbit şi i-a făcut un semn cu mâna, de salut, şi a dispărut spre orizontul dincolo de care era Constanţa… Cei doi se revedeau acum, după mai bine de 20 de ani. Felicitări, alte îmbrăţişări, şampanie etc. Dacă nu mă înşel încă o dată, după această întâmplare domnului AGARICI i s-a aprobat de la întreprindere o locuinţă la bloc, adică mai ca lumea decât şopronul sub care locuia, la Agigea parcă…

       Iar după alţi 40 de ani, încerc eu să povestesc această minunată întâmplare. O fac cu unele ezitări, nu mai ştiu nici cine era „prefectul“ Constanţei, nici măcar cu aproximaţie anul… Ce ţin bine minte este că, de îndată ce am aflat această poveste, am aşternut-o pe hârtie şi am prezentat-o spre publicare lui Adrian Păunescu, la vestita Flacăra de atunci. Adrian Păunescu a fost entuziasmat de întâmplare – poate că îşi mai aduce aminte! – şi a dat-o la publicat, chiar pe prima pagină. Din păcate, nu ştiu care „deştept“ care făcea cenzura revistei la Secţia de propagandă a C.C. al P.C.R. a oprit publicarea articolului, pe motiv că din această relatare iese prea pozitivă imaginea celor care au luptat împotriva forţelor Aliate… Mă crucesc şi azi pentru acel neica nimeni! După mintea lui, imaginea ofiţerului sovietic, care rămâne fără muniţie, nu se cuvenea a fi pusă în circulaţie… Altceva nu înţelesese!

       De povestit, la un pahar de vorbă, am mai povestit de câteva ori această întâmplare, pentru mine extrem de grăitoare cu privire la firea cea adevărată a românului. Cu o astfel de ocazie, cineva a povestit despre alt aviator român, care, în luptele cu piloţii americani, a fost el doborît. A sărit cu paraşuta din avionul în flăcări, iar adversarul său, care-i doborîse avionul, nu s-a mulţumit cu atât, ci s-a întors cu avionul şi l-a mitraliat, abia atunci, când plutea suspendat de paraşută, rănindu-se grav şi alegându-se cu un handicap motor pe toată viaţa, de la unul din gloanţele slobozite de american. Gest infam, pe care un aviator român nu ar fi conceput să-l facă…

       Totul petrecându-se sub cerul liber, Dumnezeu a văzut toată porcăria. Astfel că pilotul român a scăpat cu viaţă, cum spuneam, şi şi-a pus în gând, precum generalul sovietic, să-l găsească pe adversar ca să-i mulţumească personal pentru „bravura“ ostăşească arătată… Adică românaşul nostru a făcut tot ce a putut ca să capete un paşaport pentru America. Iar când, într-un singur picior, a ajuns în State, nu a avut decât un singur gând. Şi a reuşit! A cerut acces la arhivele Aviaţiei Americane. A trebuit să spună pentru ce. A spus şi i s-a dat voie să caute. L-a găsit pe individ. Dar autorităţile americane l-au rugat sau l-au convins ori au pretins să nu se facă caz public din isprava neisprăvitului. Românaşul nostru, ca un român autentic ce era, şi-a zis să-l lase pe amărît în plata Domnului. A cerut numai atât: să i se comunice că a scăpat cu viaţă atunci şi a venit acum în America după el să-l găsească şi l-a găsit!…

       Subiect de mare roman! Îl ofer cuiva mai înzestrat decât subsemnatul. Eu nu aş fi fost în stare nici relatarea acesta s-o fac, dacă nu insista domnul Vasile Zărnescu, care, la fiecare din ultimele noastre întâlniri, mă somează necruţător: Agarici!

                                                                                                        ION  COJA

Post scriptum: Cunoaşte cineva mai multe despre aviatorul român care şi-a căutat dreptatea cu atâta îndârjire până dincolo de ocean? Numele şi, eventual, alte detalii?

            Nota redactorului. Pentru publicarea acestui articol am avut aprobarea autorului.

Într-adevăr, după ce d-l prof. Ion Coja ne-a mărturisit, acum cîţiva ani, într-o şedinţă a Vatrei Româneşti, această amintire a sa despre unul dintre aşii români ai Aviaţiei de Vînătoare din Al Doilea Război Mondial, precum şi despre ratarea publicării relatării în Flacăra d-lui Adrian Păunescu, am iterat insistent – atît public, în şedinţele Vatrei, cît şi în particular – rugămintea mea de a-şi ţine promisiunea pe care chiar eu îl determinasem, atunci, să ne-o facă: publicarea acum, a acestei extraordinare pagini de eroism, de curaj şi de demnitate românească dovedite de vînătorul de avioanenu de vieţi de piloţi! – Horia Agarici! Este vorba de fapte de istorie reală, perpetuate oral, dar care trebuie consemnate şi în scris, pentru a fi accesibile şi altora. Iată că, în ceea ce priveşte proverbiala omenie a românilor, situaţia a fost reconfirmată în lupta aeriană a generalului (r.) Ioan Dobran cu aviatorul american Barrie Davis.

            Am adăugat în textul d-lui Ion Coja hyperlink-urile de faţă şi îi rog insistent pe cititori să citească articolele la care fac trimitere, întrucît ele întregesc atît relatarea sa despre eroul – ignorat de autorităţi – Horia Agarici, cît şi pe aceea a generalului de aviaţie (r.) Ioan Dobran. Astfel, în articolul lui Emilian ANDREI, „Aeroportul Kogalniceanu s-ar putea numi Horia Agarici“ (Ziua de Constanţa, 6 aprilie 2007, pe http://www.ziuaconstanta.ro/rubrici/deschidere-editie/aeroportul-kogalniceanu-s%11ar-putea-numi-horia-agarici.html), se relatează un fapt abominabil comis de un nemernic din vremea dominaţiei iudeo-bolşevice în România: „Se spune că, în timp ce se plimba pe stradă la Eforie, pe lîngă el a trecut o patrulă sovietică pe motociclete. Un «binevoitor», vrînd să se afirme în faţa ocupanţilor, i-a oprit pe militari spunîndu-le că acela pe lîngă care au trecut este Agarici, cel care le-a doborît trei avioane. Spre surprinderea sa, ruşii au întors motocicletele şi cînd au ajuns în dreptul aviatorului, l-au salutat ca şi cînd ar fi fost un superior de-al lor“! Scena – dacă e adevărată, iar cei care mai trăiesc şi au cunoştinţă de ea ar trebui să o consemneze, independent, în scris – confirmă gestul generalului sovietic supravieţuitor, care l-a căutat pe umanistul pilot de război român să-i mulţumească pentru generozitatea dovedită.

Pe de altă parte, relatarea din partea finală a articolului d-lui Ion Coja, despre aviatorul român care fusese mitraliat, în timp ce se salva cu paraşuta, chiar de către aviatorul american care-l doborîse – ceea ce constituie crimă de război! –, este confirmată inclusiv de către generalul (r.) Ioan Dobran în jurnalul său: «26.07.1944. Din faţă sus văd opt burţi de Lightning-uri care se răstoarnă-n spate după ce mă depăşesc, dar socotesc că am timp. Nu-l las pe cel din faţă pentru nimic în lume, orice s-ar întâmpla. O rafală prelungită şi ia foc, cu fum gros care se îndreaptă spre Lunca Siretului. Ăsta a terminat cariera undeva printre sălcii, dar ce te faci cu cei din spate. Nu-mi rămâne decât o disperată luptă de viraje pe care o susţin un timp, dar cât va ţine oare? Îmi dau seama că sunt pierdut şi chiar în momentul acela simt cum se înfing în avion proiectilele… Deja se simte un miros de ulei ars ca de motor gripat, nu mai este nimic de făcut pentru „22″ (curios, nu mă gândeam la mine, ci la avion). Sunt încă în aer şi avionul ia foc, fumul începe să mă înăbuşe, dar nu vreau să sar cu paraşuta, pentru că îmi aduc aminte de comandorul Sandu, în care au tras în timp ce cobora. Americanul e călare în spate, dar nu mai trage, e convins după fum şi foc că m-a terminat» (cf. Roxana Lupu, „Am apărat din aer linia frontului românesc“, Adevărul, 18 iulie 2010, pe http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Ioan_Dobran-_-Am_aparat_din_aer_linia_frontului_romanesc_0_299970380.html).

            Faptele de război, camaraderia şi solidaritatea de arme – chiar dintre foşti inamici! – reflectate de aceste articole subliniază şi mai mult, prin contrast, umilirea Armatei Române şi a rezerviştilor din toate armele de către guvernele postdecembriste şi, îndeosebi, de către actualul regim B.U.B.A. Să sperăm că Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, prin manifestaţiile publice organizate, azi, între orele 11 şi 15, va reuşi să-i aducă cu picioarele pe pămînt pe guvernaţi!

            25 octombrie 2010, Ziua Armatei Române

Colonel (r.) Vasile I. ZĂRNESCU

Sluga credincioasă: Horia Roman Patapievici

Posted by Stefan Strajer On October - 26 - 2010

Sluga credincioasă 

Autor: Corneliu Florea (Winnipeg, Canada)

 

Polemos

Patapievici a primit Ordinul Naţional Serviciul Credincios de la Traian Băsescu (Cotidianul din 16 octombrie 2010)  

Nu surprinde pe nimeni această veche, antică şi de demult practică, prin care stăpânii îşi răsplătesc, în fel şi chip, cele mai credincioase slugi. Se pot scrie din nou articole, eseuri sau chiar diplome de doctorat la Oxford pe această temă, pe lângă cele scrise până acum. Dar nu aceasta este ideea, nici faptul că multe elite culturale locale îl invidiază, considerându-se la fel de credincioase stăpânilor, dar, iar le-a luat-o Roman Patapievici înainte. Pentru ca data viitoare să umfle ei ordinul acesta se vor strădui şi mai mult să-şi arate slugărnicia. Până una alta, tac şi înghit, pentru că Roman Patapievici rade tot. Îmi vine în minte ordinul din 2008, primit din partea ambasadorului francez‚ „Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Ofiţer” după care, proaspătul decorat a declarat‚ „am venit soldat şi am ieşit  ofiţer” Pe mine, ticălosul de mine, m-a pufnit râsul aducându-mi aminte de o veche vorbă românească, în care tot aşa, nu ştiu ce vine şi pleacă ceva mai mare, dar, imediat mi s-a făcut o cumplită milă de Mircea Cărtărescu, el tot soldat a rămas, săracul, şi cât luptă, şi ce victorii, şi nici o decoraţie, măcar aia, de la Stockholm.  

Potrivit decretului nr. 942 din 2010 din Monitorul Oficial, decoraţia i-a fost acordată, întâi de toate, în semn de înaltă apreciere pentru contribuţia avută în domeniul istoriei ideilor. Da, Roman Patapievici are idei, este un om cu idei, trăiască… Una din marile sale idei a fost radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării. Mare idee, rămâne în analele plaiului mioritic şi al mioritenilor, locuitori acestui plai, care nu este, cum cred unii, la poalele Muntelui Sinai, fiindcă atunci nu i-ar fi venit lui Roman Patapievici ideea asta de contribuţie. Pentru că vorbim de ideile Roman Patapievici să-i amintim volumul Despre idei şi blocaje apărut în 2007 la Editura Humanitas şi dat cu autograf lui Traian Băsescu, care a lăsat toate treburile ţării şi afacerile personale la o parte ca să studieze amănunţit contribuţia autorului în domeniul istoriei ideilor. Dar cel care a studiat cu adevărat acest volum este un specialist în istoria ideilor, Florian Roatiş, care, cu argumente solide de specialist  erudit, îl demolează până la nivel de moloz! Molozul, după DEX, este ceea ce mai rămâne dintr-un patapievici luat la bani mărunţi de către un doct adevărat. Citiţi pe rând, întâi ce a compilat din ideile altora Roman Patapievici şi pe urmă analiza severă dar dreaptă a lui Florian Roatiş. După care, citiţi de dragul ridiculului grotesc şi ceea ce a scris lustragiul Alex Ştefanescu, fără să clipească, de gândit nu se pune problema, despre Roman Patapievici că: are o operă filosofică de mare anvergură!! Probabil, dintr-o oarecare miopie nu a văzut ţânţari cu anvergura aripilor şi mai mare, dar mai ales pentru că e şi el o slugă mai mică.

Al doilea motiv al acordării ordinului este: pentru talentul şi originalitatea dovedite în cercetarea marilor teme ale culturii contemporane (cum ar fi poneiul roz cu zvastica pe crupă sau Mircea Geoană primind sex oral – nota mea), contribuind pe această cale, la animarea vieţii intelectuale romaneşti şi la promovarea libertăţii de gândire şi exprimare în acord cu principiile democraţiei. Extraordinar, nici Elena Ceauşescu care era ingineriţă, şi doctoriţă si academiciană nu a făcut atâtea într-o viaţă, cât a făcut Roman Patapievici într-o după masă şi seară pe lângă o baricadă. Şi Traian Băsescu, ce pişicher dom’le, la atât talent şi originalitate îi da numai un grad de cavaler, aşa cum era Don Quichotte de la Manche! E drept că seamănă între ei ca gemenii univitelini, că sunt la fel de arătoşi şi mintoşi, ba mai mult, amândoi au gândit şi s-au exprimat numai şi numai democratic. Totuşi, două lucruri îi şi deosebesc. Primul, Don Quichotte l-a avut scutier pe Sancho Pancio, pe când Roman Patapievici îl are pe Traian Băsescu. E cazul să fim nu numai raţionali, dar să avem curajul de-a spune lucrurilor pe nume: Roman Patapievici nu a fost ales la Institutul Cultural Roman, el a fost impus acolo, Traian Băsescu doar a executat, ca orice scutier, toate poruncile. A doua deosebire este că, Don Quihotte nu avea cum să animeze viaţa intelectualităţi romaneşti, nu ştia că intelectualitatea română avea nevoie de animatori, nici nu avea bani de animaţie, nici măcar papion sau TVR. La animarea intelectualităţi romaneşti tot meritul este a lui Roman Patapievici. Întâi, a însufleţit intelectualitatea română spunându-le că suntem un popor cu substanţă tarată… cu suflet de o puturoşenie abisalăcu trup inconştient infectat de spirocheta romanească! În paranteză, iată că are contribuţii şi în spirochetologie  descriind tabloul clinic dat de o spirochetă descoperită de el numai la români! Roman Patapievici a însufleţit  intelectualitatea română (e drept că nu pe toată, toată, dar mai are timp şi mijloace financiare) cu ruşinea de-a fi român!! Şi, a şi argumentat de ce trebuie să ne fie ruşine că suntem români Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau să o folosim numai pentru înjurături. Şi a făcut şi primul pas; la New York, la  Institutul Cultural Român nu se mai vorbeşte româneşte. Apoi, animaţii intelectuali români au mai aflat: cu o educaţie pur românească nu poţi face NIMIC, au căzut în depresie şi au plecat în străinătate unde s-au realizat superior de la nimic prin „nimicul” şcolilor româneşti. Nu are vreo importanţă pentru reeducatorul animator, cu papion si facies răvăşit de elucubraţii, el tropăie mai departe susţinând ca avem o cultură second hand  (fără să ne spună cine a purtat-o prima dată, apoi ne-a vândut-o sau dat-o de milă) şi-l bagă pe Mihai Eminescu  în debara să nu ne vadă europenii cu el, că nu ne mai primesc în Uniune Europeană

Pentru toate acestea, eu cred că adevăraţii stăpâni a lui Roman Patapievici trebuia sa-i spună lui Traian Basescu să-i dea o paporniţă plină de ordine şi decoraţii şi să-l ridice direct in rang de generalissim, cum a fost Iosif Visarionovici Stalin. Merită, pentru ce a făcut şi ce ravagii va mai face in viaţa intelectuală românească ca animator şi reeducator. Am uitat esenţialul, să se facă abstracţie că e mare criză în România şi de sută de miliarde de euro datorie externă, şi să i se tripleze salariul şi fondurile ICR-ului,  bani necesari  pentru animatori-reeducatori ca el.            

Acordarea unui ordin naţional lui Roman Patapievici este ridicolă, caraghioasă şi de prost gust pentru că el susţine că românii nu pot alcătui un popor, în consecinţă nu suntem o naţiune, deci nu avem ordine naţionale. Îmi mai amintesc că, în 2007, într-un articol mult comentat din Adevărul, a scris Mihai Eminescu nu este poet naţional! Dacă a ajuns până aici cu talentul şi originalitatea ideilor urmează să-i spună scutierului să scoată din vocabularul românilor  cuvintele naţional, naţiune. (Zâmbiţi, zâmbiţi dar veţi vedea). 

Finalul decretului cu promovarea libertăţii de gândire şi exprimare în acord cu principiile democraţiei este eterna gogoriţă pentru cei ce nu cred că ideologiile politice au principii numai pe hârtie. În trecut, eu şi alţii, ne-am exprimat opiniile bazate pe fapte şi argumente că Roman Patapievici a încălcat principiile democraţiei, articole din Constituţia şi Codul Penal al României cerând aplicarea legii în cazul lui. Ni s-a râs în nas şi ne-au întors spatele cu o excepţie, care, zâmbindu-mi superior, mi-a spus maxima lui Baruch Spinoza în legătură cu asemenea cazuri: „Fiecare atâta dreptate are, câtă putere are”. E o axiomă, pe care trebuie să o înţelegi si invers n-ai putere, n-ai dreptate, aşa că du-te şi te plimbă!! De atunci mă tot  plimb, dar am şi constatat ceva; dacă în urmă cu zece ani eram printre puţinii care mi-am dat seama cine şi ce este Roman Patapievici, astăzi majoritatea românilor îl repudiază!! 

(Octombrie 2010)

 

                                               

Un proces în derulare (V)

Posted by Stefan Strajer On October - 23 - 2010

Un proces în derulare (V)

 

Pr.Vasile Susan

Iubiţi fraţi Preoţi Români Ortodocşi,

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul, Români de pretutindeni,

Ca semn de preţuire pentru slujirea Preoţească din Biserica Ortodoxă Română din ţară şi din diasporă, la care am fost chemat cu mai bine de 33 de ani înainte de scrierea acestui APEL; precum şi din dorinţa de a scoate în evidenţă DEFICIENŢELE = ANOMALIILE din Biserica Ortodoxă Americană = OCA, vin în întâmpinarea dumneavoastră cu versiunea Românească a APELULUI trimis la OCA la 9 Octombrie, 2010, pus pe Internet la www.pokrov.org.

Dacă nu uşoară a fost lupta cu diavolul a celor ce au numele lor scrise în paginile PATERICULUI, EGIPTEAN, ATONIT, ROMÂNESC, etc; prin aceste rânduri doresc a scoate în evidenţă faptul că nici MIE, nu îmi este uşoară lupta pe care o duc pentru recîştigarea drepturilor depline şi reîncadrarea ca preot slujitor în cadrul diasporei Româneşti din America. Cruntă este lupta cu minciuna, cu diavolul, cu ierarhii corupţi din OCA, cu clericii homosexuali protejaţi de Episcopi fără frică de Dumnezeu şi de slab caracter moral din OCA. Dureroasă este şi confruntarea cu cei ce luptă împotriva bunelor rânduieli creştine în Biserica lui Hristos Domnul. Prietenie diavolului, corupţiei, extorcării, minciunii, sunt atuurile Episcopilor OCA. Urmează conţinutul APELULUI.

De la:   P. C. Pr Vasile Susan

5413 N Nottingham Ave, Chicago, IL. 60656

Tel: 773-220-9503; E-mail:vasilesusan@hotmail.com

Data:   9 Octombrie, 2010, Ziua de pomenire a: Sf Apostol Iacob, fiul lui Alfeu,

Sf Andronin şi soţia Anastasia;

To:       P. F. Mitropolit JONAH, şi Sinodul Episcopilor de la OCA

6850 N.  Hempstead Turnpike, Syosset, NY   11791  

                                               

A PEL

 

Către Sinodul Episcopilor de la OCA pentru a pune pe Agenda de discuţii a Şedinţei de Toamnă a

Sinodului de la OCA din 19 – 22 Octombrie, 2010, “CAZUL MEU DE LITIGIU;”

Pentru rezolvare şi comunicare a „REZOLUŢIEI FINALE” printr-un “Comunicat de Presă al OCA”

Cu privire la rezultatele “CHESTIUNILOR ÎN LITIGIU” de care Sinodul Episcopilor de la OCA

şi eu (P. C. Pr Vasile Susan)  suntem preocupaţi în ultimii (7) şapte ani.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                         

Iată rânduielile pe care trebuie să le păziţi: “Să spună omul adevărul aproapelui său. Judecaţi şi daţi hotărâri drepte la porţile (tribunalele, locurile de judecată) voastre;

Să nu cugetaţi fărădelege unul împotriva altuia şi jurământul strâmb să nu-l iubiţi, căci toate acestea le urăsc”, zice Domnul.” Zaharia 8, 16 – 17.

Prea Fericirea Voastră, Onoraţi membrii ai Sinodului Episcopilor din OCA,

Binecuvintează Stâpîne!

Doresc să mă prezint:

Eu, sunt P. C. Pr. Vasile Susan, unul din foştii preoţi de la Episcopia Ortodoxă Română din America, ce a fost uzat şi abuzat de Sinodul Episcopilor de la OCA şi de Arhiepiscopul de la ROEA în calitate de “preot.” Acum voi aduce la cunoştinţa dumneavoastră după o periodă de mai bine de 6 ani şi jumătate de lipsă de acţiuni, fărădelege, activitate prost funcţională şi necanonică a Sinodului OCA şi acoperire de fărădelegi şi fapte de ruşine, toate abuzurile Sinodului OCA. Voi menţiona de asemenea: protecţia / acoperirea acordată clericilor  homosexuali =  sodomiţi; criterii duble; minciuni; necinste; extorcare; şantaj; blocarea dreptăţii în justiţie; încălcarea prevederilor şi procedurilor legilor Bisericii, Federale şi ale Statelor locale, … prin trimiterea curajoasă, deschisă, transparentă şi responsabilă a acestui APEL spre publicare în Revista Curentul Internaţional, precum se arată în titlul acestuia.

Eu, P. C. Pr. Vasile Susan, la timpul prezent sunt un preot Ortodox Român, neangajat în serviciul Bisericii de mai bine de 6 ani şi jumătate, fiind excomunicat ne-canonic, (fără a mi se da dreptul la cuvenita procedură canonică  şi la cuvenitul curs al legii). Nu am fost “transferat,” ci, excomunicat, concediat, dat afară pe nedrept din ROEA, ca şi “PERSOANĂ INDEZIRABILĂ,” fiind în mod necanonic pus sub ascultarea Mitropolitului Herman de la OCA. Acesta a fost dat afară de Sinodul OCA la 4 Septembrie, 2008 pentru abuzuri financiare. În prezent sunt sub ascultare la Mitropolitul Jonah de la OCA, ataşat în mod figurat, provizoriu, la altarul capelei de la OCA, St Sergius Chapel, Oyster Bay Cove, NY.  Voi prezenta date importante legate de activitatea mea de preot:

1 – Eu, P. C. Pr. Vasile Susan, am fost excomunicat, dat afară pe nedrept, concediat din ROEA, contrar prevederilor şi procedurilor Canoanelor Bisericii Ortodoxe, Statutelor OCA, Statutului şi Legiuirilor ROEA;                                                                                                                            

2 – Eu, P. C. Pr. Vasile Susan, am fost dat afară pe nedrept, de la Biserica Sf Maria din Chicago, IL, la 1 Martie, 2004, “fără a mi se da dreptul la cuvenita procedură canonică şi la cuvenitul curs al legii;”

 

3 – Eu, P. C. Pr. Vasile Susan, prin prezenta declar că contractul meu de angajare la Biserica Sf Maria din Chicago, a fost terminat, anulat în mod abuziv, neaşteptat şi am fost concediat la 1 Martie, 2004, din cauza abuzului de putere al Arhiepiscopului ROEA;

4 – Eu, P. C. Pr. Vasile Susan, prin prezenta declar că am fost considerat de Sinodul Episcopilor OCA drept “PERSOANĂ INDEZIRABILĂ,” TRECUT PE LISTA CELOR CONDAMNAŢI LA MOARTE FĂRĂ DREPT DE APEL, la data de 1 Martie, 2004.

 

5 – Eu, P. C. Pr. Vasile Susan, prin prezenta declar că Sinodul Episcopilor OCA refuză să facă cunoscut MOTIVELE acţiunii de EXCOMUNICARE. În schimb Sinodul OCA practică  sau foloşeşte, EXTORCAREA, ŞANTAJUL, BLOCAREA DREPTĂŢII ÎN JUSTIŢIE, CORUPŢIA, ÎNCALCĂ PREVEDERILE ŞI PROCEDURILE LEGILOR BISERICII, LEGILOR FEDERALE ŞI ALE STATELOR LOCALE.

 

6 – Eu, P. C. Pr. Vasile Susan, prin prezenta declar că Sinodul Episcopilor OCA refuză “DREPTUL MEU DE A FI AUDIAT, INTEROGAT,” potrivit Sistemului de Judecare din Biserică, (unde se cere ca în cazul unei neînţelegeri dintre un preot şi un episcop audierea, interogarea să fie făcută de 5 – 6 episcopi). Prin aceasta se arată DISPREŢUL NEÎNŢELEPT” faţă de prevederile Bibliei, Canoanelor Bisericii, Statutelor OCA, Statutului şi Legiuirilor ROEA, începând cu data de 1 Martie, 2004.

Eu, P. C. Pr. Vasile Susan, sunt soţ al unei singure soţii, tată a patru copii absolvenţi de Universitate, sunt un preot hirotonit în mod canonic mai bine de 33 de ani. Am studiat 9 ani în cadrul Instituţiilor Teologice Româneşti (5 ani la Seminarul Teologic, 4 ani la Institutul Teologic, sunt Licenţiat în Teologie şi Dreptul Canonic), am preoţie lucrătoare şi nu sunt sub nici o sancţiune sau pedeapsă canonică, nu am fost niciodată condamnat.                                                                                                                                                   

În prezent aştept răspunsurile la toate Memoriile, Apelurile, Plângerile, Scrisorile, SCRISORI – DESCHISE, etc,

începînd din Februarie / Martie 2003, când Arhiepiscopul ROEA a început hărţuirea şi prigoana împotriva mea.

Pentru a supravieţui şi a nu fi o povară pentru cineva, lucrez de peste 5 ani la Banca J P M Chase în Chicago, IL, în schimbul de noapte  (11:45 p.m. – 7:15 a. m.), fiind pe drum aproape 12 ore de la plecarea de acasă până la întoarcerea acasă. Săptămâna de lucru începe miercuri seara şi se încheie luni dimineaţa. În fiecare Duminică, Sărbătoare sau Zi de mare Praznic, de la serviciu merg direct la Catedrala Sf Treime de la OCA, locată la adresa 1121 N Leavitt St. Chicago IL 60622. Slavă Domnului că slujesc împreună cu Pr. Prot. John Adamcio, Sergei Garklavs, Oleg Mironowicz, Diaconul Thomas Keith. Preoţii pomeniţi mai sus pot spune adevărul despre slujirea mea la acea biserică.

Eu, P. C. Pr. Vasile Susan, am fost excomunicat, terminat, dat afară pe nedrept, concediat din ROEA, datorită faptului că am vorbit deschis şi tare, TRÎMBIŢÎND LA TOATĂ LUMEA despre acoperirea homosexualilor = sodomiţilor în OCA şi ROEA. Drept urmare a activităţii mele în cadrul Consistoriului Bisericesc de la ROEA (Citiţi ATAŞAMENTELE 1, 2, 3, puse la SCRISOAREA – DESCHISĂ din data de 22 Aprilie, 2010, şi aflată pe Internet la www.pokrov.org la data de 4, 25, 2010), EXCOMUNICAREA MEA din ROEA a fost pe masa de lucru a Arhiepiscopului ROEA. Mai multe amănunte despre MINE şi LUPTA MEA PENTRU DREPTATE în cadrul SISTEMULUI JUDICIAL BISERICESC, se pot găsi la TOATE materialele postate la www.pokrov.org.

Prea Fericirea Voastră,

Onoraţi membrii ai Sinodului Episcopilor din OCA,

La 5 Octombrie, 2005, adică 5 ani în urmă, am primit de la Cancelaria OCA informaţia că, Sinodul Episcopilor OCA ce se va întruni în şedinţa de toamnă între 18 – 20 Octombrie 2005, va discuta “CAZUL MEU” împotriva Arhiespicopului ROEA.

Istoria luptei mele pentru dreptate în cadrul sistemului judicial de la OCA unde sunt implicat eu şi Sinodul OCA, începe cu primul meu APEL trimis Mitropolitului şi Sinodului OCA pentru discutarea “CAZULUI  MEU”, în cadrul şedinţei de primăvară din 15 – 17 Martie, 2004. La acel timp nimic nu s-a făcut, şi NICI UN RĂSPUNS OFICIAL de la Sinodul OCA nu a fost trimis la atenţia mea de atunci încoace. Am trimis la Sinodul OCA mai bine de 15 Memorii, Apeluri, Plângeri, Scrisori, SCRISORI – DESCHISE, etc, fără a primi vreun răspuns.

Eu, P. C. Pr. Vasile Susan, prin ACEST APEL ŞI CER ÎN MOD OFICIAL Mitropolitului OCA, P. F. Jonah, în calitate de Preşedinte al Sinodului Episcopilor OCA, precum şi calitate de ierarh sub omoforul căruia mă găsesc la timpul prezent, următoarele:

1 – Să mi se recunoască / respecte de către Sinodul Episcopilor OCA, DREPTURILOR MELE potrivit prevederilor Canoanelor Bisericii; să se pună pe Agenda Sinodului Episcopilor de la OCA ce se va întruni în şedinţa de toamnă din 2010, CAZUL MEU / CHESTIUNULE MELE LITIGIOASE,” să fie discutate punct cu punct, şi să se urmeze recomandările din titlul acestui APEL;

2 – Să mi se recunoască DATA / ZIUA ASCULTĂRII = INTEROGĂRII fixată de Sinodul OCA potrivit prevederilor şi procedurilor Canoanelor Bisericii Ortodoxe, Statutelor OCA, Statutului şi Regulamentelor ROEA, pentru a putea AVEA ÎNFĂŢIŞARE la Tribunalul de Judecată de la OCA pentru cazul meu, cît mai devreme.

3 – Să mi se FACĂ CUNOSCUT TOATE MOTIVELE, CRIMELE, ACUZELE, ÎNVINUIRILE, pentru care am fost excomunicat, concediat, terminat ca angajat, dat afară pe nedrept,            batjocorit, dezonorat din ROEA, pentru a putea SĂ-MI APĂR DREPTURILE / SĂ DEZMINT toate acuzele, potrivit prevederilor şi procedurilor Canoanelor Bisericii Ortodoxe, Statutelor OCA, Statutului şi Legiuirilor ROEA, în raport de timp cu normativele legale în vigoare.  

4 – Să am “DREPTUL ŞI SĂ FIU ÎNDREPTĂŢIT LA CUVENITA PROCEDURĂ CANONICĂ ŞI LA CUVENITUL CURS AL LEGII” şi implimentarea Obligaţiilor de Încredere potrivit Normativelor Canonice Cerute Episcopilor Sinodului OCA; să fiu ADUS LA TRIBUNAL BISERICESC DE LA OCA PENTRU A FI JUDECAT potrivit prevederilor şi procedurilor Canoanelor Bisericii Ortodoxe, Statutelor OCA, Statutului şi Legiuirilor ROEA; să fiu CONDAMNAT, ori să fiu ACHITAT = DECLARAT NEVINOVAT de toate acuzele ce mi s-au adus pînă la data de 1 Martie, 2004.

 5 – Să FIU REPUS ÎN DREPTURI (DACĂ voi fi DECLARAT NEVINOVAT de vreo infracţiune, încălcare a legii, crimă, etc, ca urmare a Judecării de către Tribunal) LA BISERICA / PAROHIA DE UNDE AM FOST EXCOMUNICAT la 1 Martie, 2004; să fiu COMPENSAT pentru ORICE FEL DE DAUNĂ, DESPĂGUBIRE la care SUNT ÎNDREPTĂŢIT, potrivit preverilor Legilor federale, fără a recurge la vreo ÎNŢELEGERE NEORTODOXĂ, INCORECTĂ;”                      

6 – Să FIU REPUS ÎN DREPTURILE Sfintei Preoţii ca să pot continua slujirea ACTIVĂ (nu pasivă) şi preoţia lucrătoare cum se arată în aliniatul de mai sus, potrivit vocaţiei mele, pregătirii teologice şi a celor peste 25 de ani de pastoraţie în parohie / slujire preoţească;  

7 – Să FIU REPUS ÎN DREPTURI cu statut de preot paroh activ în OCA, pentru a fi în măsură să obţin drepturile de contribuţie / continuitate la Planul de Pensii de la OCA; să pot sluji la Biserica / Parohia de unde am fost EXCOMUNICAT, pentru a fi satisfăcut pentru timpul cînd va trebui ca să mă pensionez;

8 – Să FIU ADUS în faţa Sinodului Episcopilor de la OCA pentru data / ziua cînd va fi judecat preotul de la OCA / ROEA care este homosexual = sodomit, ca să depun mărturie că este homosexual; în calitate de fost Investigator la Consistoriul Spiritual de la ROEA doresc a aduce dovezi din care să rezulte că acel preot este homosexual, pentru a fi apoi caterisit de Sinodul Episcopilor de la OCA;

9 – Să FIU ADUS în faţa Sinodului Episcopilor de la OCA pentru a depune mărturie împotriva Arhiepiscopului de la ROEA, ca să se dovedească acoperirea preotului homosexual de la OCA / ROEA, precum şi homosexualitatea acelui preot; doresc a aduce mărturii în ce priveşte sperjurul = mărturia mincinoasă, precum şi dovedirea celorlalte învinuiri ce leam adus împotriva Arhiepiscopului ROEA, precum am arătat în PLÎNGERILE OFICIALE trimise la Sinodul Episcopilor de la OCA începînd cu data de 23 Iunie, 2005 pînă la timpul prezent, şi la care Sinodul OCA refuză să răspundă.

Toţi cititorii sunt rugaţi să înţeleagă acest lucru: procesul DE CURĂŢIRE a Sinodului de la OCA ce practică EXTORCAREA, ŞANTAJUL, BLOCAREA DREPTĂŢII ÎN JUSTIŢIE, CORUPŢIA, ÎNCALCĂ PREVEDERILE ŞI PROCEDURILE LEGILOR BISERICII, A LEGILOR FEDERALE ŞI ALE STATELOR LOCALE, a început cu cîţiva ani în urmă, dar încă nu s-a terminat.

 

Acest proces se continuă azi cu noul caz al Arhiepiscopului Canadian Seraphim (investigat de poliţia din Canada, precum se arată la www.oca.org şi la www.pokrov.org); iar Arhiepiscopul de la ROEA nu trebuie socotit în afara listei unde este numele lui deja trecut, şi al cărui timp va veni. Zilele grele prin care trece OCA la timpul prezent nu este altceva decît o mărturie autentică şi puţin ofensivă care demonstrează “lipsa de interes pastoral şi de senzitivitate a chestiunilor curente, adevărate şi palpabile.” Acestea demonstrează faptul că “Episcopii de la OCA au FOST MAI PUŢIN AUTOCEFALI  / CANONICI” în ultimii 30 de ani.

DE CE pînă la timpul prezent Sinodul Episcopilor de la OCA nu a ACŢIONAT, precum am menţionat “unele chestiuni” mai sus, întrebînd asemenea Arhiepiscopului +Job: “SUNT ADEVĂRATE ÎNVINUIRILE ( … ACUZELE MELE … ale Pr Vasile Susan), SAU SUNT FALSE?” Trupul Bisericii (membrii Bisericii) trebuie să fie curat, nepătat, în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor. Cum trebuie să fie membrii (inclusiv Episcopii) cînd intră şi slujesc în Biserică? … să fie curaţi, precum se spune la Biblie şi la Canoanele Bisericii, sau altfel?

Răspunsul CEL MAI AUTENTIC şi ORTODOX trebuie să vină de la Mitropolitul şi Sinodul de la OCA.

 

Prea Fericirea Voastră, Onoraţi membrii ai Sinodului Episcopilor din OCA,

În lumina prevederilor şi procedurilor: Biblice, Canonice, ale Statutelor OCA, ale Statutului şi Regulamentelor ROEA; ale prevederilor şi procedurilor cu privire la Metodele, Standardele şi Procedurile de la OCA referitoare la Abuzurile Sexuale din 2003; ale Rînduielii de Mărturisire a Credinţei şi Întrebare a Episcopilor precum sunt prescrise la OCA cu ocazia ALEGERII ŞI HIROTONIRII ÎNTRU EPISCOP; ale materialelor, scrierilor, interviurilor de înaltă valoare, scoase în evidenţă ocazional de P. F. Voastră; … Eu P. C. Pr. Vasile Susan prin acest APEL, … CER şi ROG pe Mitropolitul OCA, P. F. +Jonah, ca şi ierarhul meu, să fie cu luare aminte la CELE ce vor urma aici şi vă îndemn … vă rog să fiţi liber, direct, deschis, transparent, curajos, responsabil şi să procedaţi la LUAREA DE ACŢIUNE cu privire la TOATE Memoriile, Apelurile, Plîngerile, Scrisorile, SCRIRORILE – DESCHISE, trimise de mine la atenţia Sinodului Episcopilor de la OCA, începînd din Februarie / Martie 2003.”                                                                                           

Doresc a aminti Sinodului Episcopilor de la OCA acest proverb Latin: “Repetitio est mater studiorum,” care tradus înseamnă: “Repetarea este mama învăţării, mama studierii.” Voi repeta citatul ce urmează, pentru a vă da ocazia de a ÎNVĂŢA CEVA, de la unul dintre ai noştri fraţi în Domnul, preţuit atît de mult …

 

Şedinţa de două zile (13 + 14 Martie, 2007), a Consiliului Metropolitan de la OCA, s-a încheiat în mod dramatic, azi la ora 4 PM (EDST), ca urmare a unui apel nerăbdător al Arhiepiscopului +Job, prin care Consiliul a votat respingerea actualului Mitropolit Herman drept conducător la OCA, şi cu vot peste mărusa aşteptărilor a sprijinit lucrarea Comisiei Speciale de Investigare. După Liturghia Darurilor Înainte Sfinţite de dimineaţă, lucrările Consiliului Metropolitan au fost reluate. Între alte prezentări de rapoarte, a fost una de aproape o oră a avocatului Jim Perry, care a avertizat asupra responsabilităţilor pe linie civilă ce le ridică raportul Comisiei Speciale de Investigare. La acel moment, Arhiepiscopul +Job de la Chicago, s-a ridicat şi s-a adresat Consiliului Metropolitan, spunînd că el a fost “îngrozit şi stupefiat = înmărmurit” că atît Mitropolitul cît şi Consiliul Metropolitan au de gînd să reprime = să înăbuşe, raportul precum şi continuarea lucrărilor Comisiei Speciale de Investigare. Avînd în vedere semnificaţia zilei, el a prezentat o lungă şi interesantă meditaţie Consiliului Metropolitan prin care a cerut, “să nu întoarcem spatele către Cruce. În încheiere a spus aceste cuvinte, “Eu nu-mi pot da seama dacă, conştiinţa mea îmi va mai permite ca să rămîn în aşa Biserică,” iar după aceste cuvinte a plecat din cameră şi de la şedinţă.”  … vezi … www.ocanews.org … 03  14  2007. MAREA DRAMĂ DIN SYOSSET.

Eu, P. C. Pr. Vasile Susan nu doresc să tulbur somnul de veci al fostului OCA Arhiepiscop +Job, de la Chicago, prin folosirea cuvintelor lui în APELUL meu. Personal, eu cred că Arhiepicopul +Job a făcut o mărturie corectă în acel moment. Eu nu pot spune către Episcopii de la OCA, repetînd acele cuvinte memorabile, “Eu nu-mi pot da seama dacă, conştiinţa mea îmi va mai permite ca să rămîn în aşa Biserică,” … şi că eu aş face contrariul la ceea ce el a făcut.

Oricum, eu voi merge înainte cu acţiunile mele şi voi spune totuşi Episcopilor din Sinodul de la OCA cuvintele Sf Apostol Pavel adresate Efesenilor: “Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare.” (Efeseni 4, 25); ca de altfel şi cuvintele Domnului Hristos, “După roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7, 16). Eu cred că am spus destul şi adevărat. 

Prea Fericirea Voastră,

Onoraţi membrii ai Sinodului Episcopilor din OCA,

Eu, doresc a face cunoscut faptul că pregătirea şi experienţa mea teologică şi canonică, precum şi volumul larg de informaţii şi relaţii ale timpului prezent, mi-au dat posibilitatea de a reflecta, explora şi a prezenta “CHESTIUNILE MELE DE LITIGIU” la un nivel bisericesc mai superior pentru a mi se face dreptate, potrivit prevederilor canonice arătate aici (Canoanele 9 şi 17, ale Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon, 451, A.D.).   

În cazul în care Sinodul OCA continuă să arate IGNORANŢĂ cu privire la “CHESTIUNILE MELE DE LITIGIU,” atunci, Patriarhul Ecumenic, Sanctitatea Sa Bartolomeu de la Constantinopol, va primi “APELUL MEU” trimis Scaunului Ecumenic, ca PLÎNGERE din partea mea împotriva Mitropolitului şi Sinodului OCA, MAI ÎNAINTE DE SFÎRŞITUL ANULUI 2010. Cei de la Constantinopol, sunt la zi cu toate materialele mele de pe Internet şi ştiu cum să procedeze. Această opinie, nu trebuie considerată AMENINŢARE.

 

Eu precizez că, urmare a NOILOR DESFĂŞURĂRI, EVENIMENTE, din Lumea Ortodoxă în general, potrivit cu documentele anexate la acest APEL, ca şi EXHIBIT 1 (pe care le-am citit în totalitate, cu interes, nu superficial), rog în mod respectuos pe cititori să fie cu luare la conţinutul şi limbajul articulat al acestor documente; să le citească de pe Internet în Limba Engleză; să reflecteze asupra SUBIECTELOR PUSE ÎN JOCşi să GÎNDEASCĂ la CELE CE PE NEAŞTEPTATE SE VOR ÎNTIMPLA, drept urmare a situaţiei existente în Lumea Ortodoxă la timpul prezent, inclusiv OCA.

Eu, P. C. Pr. Vasile Susan, cu permisiunea dumneavoastră, doresc să vă dau posibilitatea de a învăţa, a cunoaşte ceva cu privire la “TERMINOLOGIA” folosită în acest APEL, ataşată la EXHIBIT 2.

Adăugarea la APEL a acestor EXHIBIT 1 şi 2, va fi de folos tuturor pentru a naviga mai uşor pe apele învolburate ale Lumii Ortodoxe la timpul prezent. Este spre binele tuturor să se ştie că, la CONDUCEREA LUMII / BISERICII ORTODOXE, se găseşte SOBORUL Bisericilor Ortodoxe Canonic Recunoscute în Lumea Ortodoxă, (14 Întâi Statători de Biserici Autocefale şi Autonome), “care se bucură de Recunoaşterea la Toată Ortodoxia), precum se arată în DIPTICUL, LISTA, POMELNICUL Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol.  

 Conducătorul acestui Sobor al Lumii / Bisericii Ortodoxe este Sanctitatea Sa, Bartolomeu, Patriarhul Constantinopolului, Noua Romă.

În Toată Lumea sunt 14 Biserici Ortodoxe Recunoscute ca aparţinînd grupului Ecumenic Ortodox, potrivit DIPTICULUI Patriarhie Ecumenice. Biserica Ortodoxă Rusă are în DIPTICUL ei 15 Biserici aparţinînd grupului Ecumenic Ortodox. Aceasta înseamnă că una din Bisericile Ortodoxe, şi anume > OCA < nu se bucură de Recunoaştere Totală în Lumea Ortodoxă, precum adevărat a declarat la 17 Iulie, 2010, Mitropolitul Hilarion de Volokolamsk, şeful Departamentului de Relaţii Externe al Patriarhiei Ruse. La timpul prezent NIMENI nu poate face nimic pentru a se schimba Statutul OCA. Numai Hristos Dumnezeu, ca iubitor de oameni şi Cap al Bisericii Ortodoxe Universal recunoscute, precum şi unii ierarhi, teologi şi preoţi cu pregătire teologică superioară, pot face ceva, spre binele comun al Lumii Ortodoxe şi al OCA, dar la un timp viitor imprevizibil.

Prea Fericirea Voastră,

Onoraţi membrii ai Sinodului Episcopilor din OCA,

ANOMALIA = este cuvîntul cel mai potrivit care defineşte: Devierea de la rînduiala, forma şi regula normală sau comună; O persoană care are atribute ieşite din comun; defect sau malformaţie; Lipsă de simetrie; deviere sau îndepărtare de la rînduiala, forma şi regula normală sau comună. Această definiţie este în conformitate cu Statutul de Organizaţie al OCA de la timpul prezent, vis a vis de Lumea Ortodoxă dar şi cu “CHESTIUNILE MELE DE LITIGIU.”

La timpul prezent Statutul ANOMALIC = ANORMAL al OCA, este rezultatul ÎNCĂLCĂRII sau VIOLĂRII TUTUROR prevederilor şi procedurilor Biblice, Canonice, ale Statutelor OCA, ale Statutului şi Regulamentelor ROEA; ale prevederilor şi procedurilor cu privire la Metodele, Standardele şi Procedurile de la OCA referitoare la Abuzurile Sexuale din 2003; ale Rînduielii de Mărturisire a Credinţei şi Întrebare a Episcopilor precum sunt prescrise la OCA cu ocazia ALEGERII ŞI HIROTONIRII ÎNTRU EPISCOP, de către TOŢI Episcopii Sinodului OCA. Acest Statut este fără frică “VĂ SPUN DESCHIS” şi ESTE pe linia Celei de-a Patra Conferinţe Pan – Ortodoxe, întrunită la Chambesy între 6 – 12 Iunie, 2009, care a discutat problemele “diasporei Ortodoxe.”

ANOMALIA = are aceste Sinonime: ABERAŢIE, ABNORMALITATE, EXCEPŢIE, EXCENTRICITATE, RARITATE, BIZAR. Poate cineva să CONTRAZICĂ, COMBATĂ aceste DEFINIŢII?

DICTATOR = este cuvîntul cel mai potrivit care defineşte: Un conducător absolut; Un Tiran; Un Despot; Un conducător care nu se mărgineşte efectiv la prevederile Constituţiei, Legilor, recunoaşterea opoziţiei, etc; Un conducător absolut, în special un tiran; O persoană care se comportă întro manieră autoritară sau tiranică; Un conducător neconstrîns de prevederile legii; O persoană autoritară care supune şi domină pe alţii; Un asupritor, un tiran; Unul ce deţine un control autocratic; O persoană ce dictează, un dictator.

Această definiţie este în conformitate cu STILUL, MANIERA, CONDUCEREA, ABUZUL DE PUTERE al EPISCOPILOR de la OCA, vis a vis de Lumea Ortodoxă dar şi cu “CHESTIUNILE MELE DE LITIGIU.” Această definire / definiţie este rezultatul ÎNCĂLCĂRII sau VIOLĂRII TUTUROR prevederilor şi procedurilor Biblice, Canonice, ale Statutelor OCA, ale Statutului şi Regulamentelor ROEA; ale prevederilor şi procedurilor cu privire la Metodele, Standardele şi Procedurile de la OCA referitoare la Abuzurile Sexuale din 2003; ale Rînduielii de Mărturisire a Credinţei şi Întrebare a Episcopilor precum sunt prescrise la OCA cu ocazia ALEGERII ŞI HIROTONIRII ÎNTRU EPISCOP, de către TOŢI Episcopii Sinodului OCA.

DICTATOR = are aceste Sinonime: CEZAR, DESPOT, FUEHRER, OPRESSOR, FARAON, TIRAN. Aceasta este imaginea Episcopilor de la OCA fără NICI O ÎNDOIALĂ. Poate cineva să CONTRAZICĂ, COMBATĂ aceste DEFINIŢII?

În lumina “APELULUI, a documentelor şi terminologiei anexate / prezentate dumneavoastră ca şi EXHIBIT 1, 2, Eu P. C. Pr Vasile Susan, doresc SĂ DOCUMENTEZ = SĂ ARĂT SCOPUL ACESTUI APEL. Iată scopul = A ATENUA, A ALINA ANOMALIILE din OCA, prin A VORBI DESCHIS / DIRECT / TARE / FĂRĂ OCOLIŞ, DESPRE ACESTEA. Ca atare, într-o manieră umilă, deschisă, transparentă şi responsabilă, eu, P. C. Pr. Vasile Susan, familia şi rudele apropiate, vom face cunoscut Sinodului Episcopilor de la OCA, următoarea prezentare, “CU PRIVIRE LA ANOMALIILE” pe care le-am întîmpinat / cu care am convieţuit din Februarie / Martie, 2003. Rugăm pe Episcopii de la OCA, precum şi întreaga Lume Ortodoxă să fie cu luare aminte la aceste prezentări.

Page 7

Prea Fericirea Voastră, Onoraţi membrii ai Sinodului Episcopilor din OCA,

Este o ANOMALIE:

 

1 – Să ai încredere, să te supui şi să consideri OCA şi Episcopii ei ca fiind Biserică Autocefală / Canonică şi Ierarhică, în lumina / sau precum arată Statutele OCA, declaraţiile, scrierile şi argumentele Episcopilor de la OCA, atît timp cît Episcopii şi Mitropolitul de la OCA arată DISPREŢ / DESCONSIDERARE faţă de: TOATE prevederile şi procedurile Biblice; Canonice; ale Statutelor OCA; ale Statutului şi Regulamentelor ROEA; ale prevederilor şi procedurilor cu privire la Metodele, Standardele şi Procedurile de la OCA referitoare la Abuzurile Sexuale din 2003; ale Rînduielii de Mărturisire a Credinţei şi Întrebare a Episcopilor precum sunt prescrise la OCA cu ocazia ALEGERII ŞI HIROTONIRII ÎNTRU EPISCOP. În acelaşi timp doresc să arăt că Sinodul Episcopilor de la OCA arată DISPREŢ / DESCONSIDERARE faţă de Valorile Morale Creştine pe care le-a IGNORAT cu bună ştiinţă. OCA şi Sinodul Episcopilor nu se bucură de RECUNOAŞTERE Pan Ortodoxă, precum a spus deschis Mitropolitul Hilarion Alfeyev la 20 Iulie, 2010.

 

2 – Să ai încredere, să te supui şi să consideri OCA, care este o Biserică mai puţin Autocefală / Canonică şi Ierarhică, în lumina / sau precum arată Statutele OCA, declaraţiile, scrierile şi argumentele Episcopilor de la OCA, atît timp cît Episcopii şi Mitropolitul de la OCA arată DISPREŢ / DESCONSIDERARE faţă de: Deciziile celei de-a IV-a Conferinţe Pre – Sinodale Pan – Ortodoxe de la Chambesy, Elveţia, din 6 – 12 Iunie, 2009, care a urmat Soborului extraordinar al tuturor Întâistătătorilor Bisericilor Autocefale reunite de către Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu în Octombrie 10 – 12, 2008. Aceştia s-au reunit “cu scopul de a atenua şi a pregăti un plan care să se ocupe cu anomaliile”, (precum ar fi mai mult de un episcop într-un loc, oraş, metropolă), şi “alte lucruri” care se întrepătrund cu viaţa Bisericii Ortodoxe, “precum se arată în materiale / scrieri la Episcopii de la OCA, la alţi Episcopi ai Bisericiii Ortodoxe, precum şi în prezentări sau materiale de pe Internet de la oca.org, ancient faith radio, ocanews.org şi roeanews.info.”

3 – Să ai încredere, să te supui şi să consideri Episcopii de la mai puţin Autocefala OCA, a fi “VASE ALE DUHULUI SFÂNT AL LUI DUMNEZEU,  în timp ce participă şi fac decizii la şedinţele Sinodului Episcopilor de la OCA. În acelaşi timp Episcopii de la OCA arată DISPREŢ / INFIDELITATE / LIPSĂ ÎN A OBSERVA / ÎNCĂLCARE / VIOLARE faţă de: TOATE prevederile şi procedurile Biblice; Canonice; ale Statutelor OCA; ale Statutului şi Regulamentelor ROEA; ale prevederilor şi procedurilor cu privire la Metodele, Standardele şi Procedurile de la OCA referitoare la Abuzurile Sexuale din 2003; ale Rînduielii de Mărturisire a Credinţei şi Întrebare a Episcopilor precum sunt prescrise la OCA cu ocazia ALEGERII ŞI HIROTONIRII ÎNTRU EPISCOP, prin ACOPERIREA şi PROTECŢIA clericilor homosexuali = sodomiţi de la OCA. Aceste ACTE / ATITUDINI sunt DE PLÎNS şi DE CONDAMNAT.

4 – Să ai încredere, să te supui şi să consideri Episcopii de la mai puţin Autocefala OCA, a fi la Conducerea OCA, exercitîndu-şi Obligaţiile de Încredere potrivit Normativelor Canonice Cerute în cadrul OCA, făcînd dreptate fără părtinire, în timp ce consideră pe preoţii şi laicii care TRÎMBIŢEAZĂ LA TOATĂ LUMEA despre acoperirea homosexualilor = sodomiţilor în OCA şi ROEA, precum sunt eu P. C. Pr Vasile Susan, considerat drept persoană de clasă / categorie inferioară, a 2-a. Prin ignorarea rugăminţilor mele, şi prin arătarea INFIDELITĂŢII / ÎNCĂLCĂRII / VIOLĂRII Sfintei Biblii, a Canoanelor Bisericii Ortodoxe, a Statutelor OCA, a Legiurile ROEA, a Legile U S A, menţionate în TOATE Memoriile, Apelurile, Plîngerile, Scrisorile, SCRISORILE – DESCHISE, etc, începînd din Februarie / Martie 2003, Episcopii de la OCA s-au compromis pe ei înşişi, iar aceste ACTE ale lor sunt DE CONDAMNAT.

5 – Să ai încredere, să te supui şi să consideri Episcopii de la mai puţin Autocefala OCA, ca fiind “AUTORITATE CANONICĂ,” atît timp cît OCA nu este o Biserică Creştină Ortodoxă Autocefală / Canonică cu deplină recunoaştere în Toată Lumea Ortodoxă. Se poate vedea că “MAI PUŢIN AUTOCEFALII / CANONICI, ORTODOCŞII EPISCOPI DE LA OCA PRACTICĂ ÎN MOD IMORAL ŞI NECANONIC (fără frică de Dumnezeu) următoarele: EXTORCAREA, ŞANTAJUL, BLOCAREA DREPTĂŢII ÎN JUSTIŢIE, CORUPŢIA, ÎNCALCĂ PREVEDERILE ŞI PROCEDURILE LEGILOR BISERICII, A LEGILOR FEDERALE ŞI ALE STATELOR LOCALE. Ei de asemenea arată DISPREŢ, INFIDELITATE, LIPSĂ ÎN A OBSERVA, ÎNCĂLCARE, VIOLARE faţă de TOATE prevederile şi procedurile Biblice; Canonice; ale Statutelor OCA; ale Statutului şi Regulamentelor ROEA; ale prevederilor şi procedurilor cu privire la Metodele, Standardele şi Procedurile de la OCA referitoare la Abuzurile Sexuale din 2003; ale Rînduielii de Mărturisire a Credinţei şi Întrebare a Episcopilor precum sunt prescrise la OCA cu ocazia ALEGERII ŞI HIROTONIRII ÎNTRU EPISCOP, contrar Obligaţiilor de Încredere potrivit Normativelor Canonice Cerute în cadrul OCA. 

6 – Să ai încredere, să te supui şi să consideri Episcopii de la mai puţin Autocefala OCA, ca şi “ÎNGRIJITORI, PĂZITORI (ADMINISTRATORI) AI BISERICII ORTODOXE A LUI HRISTOS DOMNUL” în timp ce Episcopii OCA de bună voie şi iresponsabili, arată DISPREŢ / INFIDELITATE / LIPSĂ ÎN A OBSERVA / ÎNCĂLCARE / VIOLARE faţă de: TOATE prevederile şi procedurile Biblice; Canonice; ale Statutelor OCA; ale Statutului şi Regulamentelor ROEA; ale prevederilor şi procedurilor cu privire la Metodele, Standardele şi Procedurile de la OCA referitoare la Abuzurile Sexuale din 2003; ale Rînduielii de Mărturisire a Credinţei şi Întrebare a Episcopilor precum sunt prescrise la OCA cu ocazia ALEGERII ŞI HIROTONIRII ÎNTRU EPISCOP. Ei se consideră pe ei înşişi a fi oameni, persoane de categoria / clasa 1-a, protejîndu-se pe ei înşişi, precum şi pe clericii homosexuali = sodomiţi din OCA / ROEA.

7 – Să ai încredere, să te supui şi să consideri Episcopii de la mai puţin Autocefala OCA, ca fiind la conducere şi în exerciţiul AUTORITĂŢII CANONICE, în timp ce în mod revoltător trec cu vederea: TOATE prevederile şi procedurile Biblice; Canonice; ale Statutelor OCA; ale Statutului şi Regulamentelor ROEA; ale prevederilor şi procedurilor cu privire la Metodele, Standardele şi Procedurile de la OCA referitoare la Abuzurile Sexuale din 2003; ale Rînduielii de Mărturisire a Credinţei şi Întrebare a Episcopilor precum sunt prescrise la OCA cu ocazia ALEGERII ŞI HIROTONIRII ÎNTRU EPISCOP, în privinţa ACŢIUNILOR MAI PUŢIN CANONICE referitoare la  ticăloşiile şi infracţiunile celor 2 Mitropoliţi OCA de mai înainte, pensionari acum. Episcopii Sinodului de la OCA îi acoperă pe clericii homosexuali = sodomiţi de la OCA şi delapidările foştilor Mitropoliţi, pe de o parte. Tot ei,  pe de altă parte şi fără ruşine practică: EXTORCAREA, ŞANTAJUL, BLOCAREA DREPTĂŢII ÎN JUSTIŢIE, CORUPŢIA, ÎNCALCĂ PREVEDERILE ŞI PROCEDURILE LEGILOR BISERICII, A LEGILOR FEDERALE ŞI ALE STATELOR LOCALE.

8 – Să ai încredere, să te supui şi să consideri Episcopii de la mai puţin Autocefala OCA, ca fiind “AUTORITATE CANONICĂ, atît timp cît Sinodul Episcopilor de la OCA, vis a vis de cazul meu de litigiu:

a – REFUsă – mi recunoască / respecte DREPTURILOR MELE potrivit prevederilor Canoanelor Bisericii de către Sinodul Episcopilor OCA; să se pună pe Agenda Sinodului Episcopilor de la OCA ce se va întruni în şedinţa de toamnă din 2010, CAZUL MEU / CHESTIUNULE MELE LITIGIOASE,” să fie discutate punct cu punct, şi să se urmeze recomandările din titlul acestui APEL;

b – REFU să  –  mi recunoască DREPTURILE MELE cu privire la DATA / ZIUA ASCULTĂRII = INTEROGĂRII fixată de Sinodul OCA potrivit prevederilor şi procedurilor Canoanelor Bisericii Ortodoxe, Statutelor OCA, Statutului şi Regulamentelor ROEA; pentru a putea AVEA ÎNFĂŢIŞARE la Tribunalul de Judecată de la OCA pentru cazului meu, cît mai devreme;

c – REFU să – mi recunoască DREPTURILE MELE de a mi se FACE CUNOSCUT TOATE MOTIVELE, CRIMELE, ACUZELE, ÎNVINUIRILE, pentru care am fost excomunicat, concediat, terminat ca angajat, dat afară pe nedrept, batjocorit, dezonorat din ROEA; pentru a putea SĂ-MI APĂR DREPTURILE / BUNUL NUME / SĂ DEZMINT toate acuzele, potrivit prevederilor şi procedurilor Canoanelor Bisericii Ortodoxe, Statutelor OCA, Statutului şi Legiuirilor ROEA, în timp cu normativele legale în vigoare;

d – REFU să – mi recunoască DREPTURILE MELE, de a avea “DREPTUL ŞI SĂ FIU ÎNDREPTĂŢIT LA CUVENITA PROCEDURĂ CANONICĂ ŞI LA CUVENITUL CURS AL LEGII” şi implimentarea Obligaţiilor de Încredere potrivit Normativelor Canonice Cerute Episcopilor Sinodului OCA; să fiu ADUS LA TRIBUNAL BISERICESC DE LA OCA PENTRU A FI JUDECAT potrivit prevederilor şi procedurilor Canoanelor Bisericii Ortodoxe, Statutelor OCA, Statutului şi Legiuirilor ROEA; să fiu CONDAMNAT, ori să fiu ACHITAT = DECLARAT NEVINOVAT de toate acuzele ce mi s-au adus pînă la data de 1 Martie, 2004.

e – REFU să – mi recunoască DREPTURILE MELE, de a FI REPUS ÎN DREPTURI (DACĂ voi fi DECLARAT NEVINOVAT de vreo infracţiune, încălcare a legii, crimă, etc, ca urmare a Judecării de către Tribunal) LA BISERICA / PAROHIA DE UNDE AM FOST EXCOMUNICAT la 1 Martie, 2004; de a fi COMPENSAT pentru ORICE FEL DE DAUNĂ, DESPĂGUBIRE la care SUNT ÎNDREPTĂŢIT, potrivit preverilor Legilor Federale, fără a recurge la vreo ÎNŢELEGERE NEORTODOXĂ, INCORECTĂ;”

 

f  – REFU să – mi recunoască DREPTURILE MELE, de a FI REPUS ÎN DREPTURILE Sfintei Preoţii ca să pot continua slujirea ACTIVĂ (nu pasivă) şi preoţia lucrătoare cum se arată în aliniatului de mai sus, potrivit vocaţiei mele, pregătirii teologice şi a celor peste 25 de ani de pastoraţie în parohie / slujire preoţească;  

                                                                                                                                         

g – REFU să – mi recunoască DREPTURILE MELE, de a FI REPUS ÎN DREPTURI cu statut de preot paroh, pentru a avea din nou drepturile mele la contribuţie / continuitate la Planul de Pensii al OCA; de a mă bucura de slujirea la Biserica / Parohia Ortodoxă de la care am fost expulzat pe nedrept, pentru a putea fi în ordine pentru vremea cînd voi ajunge la pensie; şi în FINAL de a emite “ O APOLOGIE = A PREZENTA / A CERE SCUZE” mie şi familiei mele pentru toate nedreptăţile ce ni leau făcut;

 

h – REFU să – mi recunoască DREPTURILE MELE, de a FI ADUS în faţa Sinodului Episcopilor de la OCA pentru data / ziua cînd va fi judecat preotul de la OCA / ROEA care este homosexual = sodomit ca să depun mărturie că este homosexual; în calitate de fost Investigator la Consistoriul Spiritual de la ROEA doresc a aduce dovezi din care să rezulte că preotul este homosexual, şi a fi apoi caterisit de Sinodul Episcopilor de la OCA;

 

i – REFU să – mi recunoască DREPTURILE MELE, de a FI ADUS în faţa Sinodului Episcopilor de la OCA pentru a depune mărturie împotriva Arhiepiscopului de la ROEA, ca să se dovedească acoperirea preotului homosexual de la OCA / ROEA, precum şi homosexualitatea acestui preot; doresc a aduce mărturii în ce priveşte sperjurul = mărturia mincinoasă, precum şi dovedirea celorlalte învinuiri ce leam adus împotriva Arhiepiscopului ROEA, precum am arătat în PLÎNGERILE OFICIALE trimise la Sinodul Episcopilor de la OCA începînd cu data de 23 Iunie, 2005 pînă la timpul prezent.

 

j – REFU să – mi recunoască DREPTURILE MELE, de a FI CANONIC ŞI DUPĂ LEGE REINTEGRAT LA BISERICA / PAROHIA, DE UNDE AM FOST EXCOMUNICAT, CONCEDIAT, DAT AFARĂ PE NEDREPT, TERMINAT; fiind COMPENSAT pentru ORICE VĂTĂMARE ŞI DESPĂGUBIRE LA CARE SUNT ÎNDREPTĂŢIT, aşa precum avocaţii de la OCA / ROEA menţionează în prezentările lor de la C.C.C.C;

 

9 – Să ai încredere, să te supui şi să consideri Episcopii de la mai puţin Autocefala OCA, ca fiind la conducere şi în exerciţiul AUTORITĂŢII CANONICE, în timp ce în mod revoltător trec cu vederea şi arată DISPREŢ / INFIDELITATE / LIPSĂ ÎN A OBSERVA Legea Corporaţiei Religioase, Articolul 5 – C, Secţiunea 107, din Statul New York, pe de o parte. Tot ei,  Episcopii de la OCA, pe de altă parte fără ruşine practică: EXTORCAREA, ŞANTAJUL, BLOCAREA DREPTĂŢII ÎN JUSTIŢIE, CORUPŢIA, ÎNCALCĂ PREVEDERILE ŞI PROCEDURILE LEGILOR BISERICII, A LEGILOR FEDERALE ŞI ALE STATELOR LOCALE.

10 – Să ai încredere, să te supui şi să consideri Episcopii de la mai puţin Autocefala OCA, ca aparţinînd unei Biserici Autocefale / Canonice, ca fiind la conducere şi în exerciţiul AUTORITĂŢII CANONICE, în timp ce,” Sinodul OCA ESTE ALCĂTUIT DIN EPISCOPI CORUPŢI; NU FUNCŢIONEAZĂ DUPĂ LEGE ŞI ESTE IRESPONSABIL ÎN PRIVINŢA PREVEDERILOR CANONICE;” practică: EXTORCAREA, ŞANTAJUL, BLOCAREA DREPTĂŢII ÎN JUSTIŢIE, CORUPŢIA, ÎNCALCĂ PREVEDERILE ŞI PROCEDURILE LEGILOR BISERICII, A LEGILOR FEDERALE ŞI ALE STATELOR LOCALE, pe de o parte; Episcopii de la OCA arată DISPREŢ / INFIDELITATE / LIPSĂ ÎN A OBSERVA / ÎNCĂLCARE / VIOLARE faţă de: TOATE prevederile şi procedurile Biblice; Canonice; ale Statutelor OCA; ale Statutului şi Regulamentelor ROEA; ale prevederilor şi procedurilor cu privire la Metodele, Standardele şi Procedurile de la OCA referitoare la Abuzurile Sexuale din 2003; ale Rînduielii de Mărturisire a Credinţei şi Întrebare a Episcopilor precum sunt prescrise la OCA cu ocazia ALEGERII ŞI HIROTONIRII ÎNTRU EPISCOP, pe de altă parte;

Sinodului Episcopilor de la OCA este iresponsabil şi canonic nepotrivit pentru îndatoriri în Biserică.

ATITUDINILE şi ACTELE Sinodului Episcopilor de la OCA sunt DE PLÎNS şi DE CONDAMNAT.

11 – Să ai încredere, să te supui şi să consideri Episcopii de la mai puţin Autocefala OCA, ca aparţinînd unei Biserici Autocefale / Canonice, ca fiind la conducere şi în exerciţiul AUTORITĂŢII CANONICE, în timp ce Episcopii de la OCA dau sfaturi avocaţilor de la OCA / ROEA să fie nesinceri în timpul litigiilor de la tribunalele civile, şi mai ales în ce priveşte chestiunea “CINE ARE JURISDICŢIE ASUPRA CHESTIUNII ÎN CAUZĂ.”

12 – Să ai încredere, să te supui şi să consideri Episcopii de la mai puţin Autocefala OCA, ca aparţinînd unei Biserici Autocefale / Canonice, ca fiind la conducere şi în exerciţiul AUTORITĂŢII CANONICE, atît timp cît Episcopii de la OCA nu depun eforturi: “SĂ ÎNLĂTURE” pe CEI DIN VECHEA GARDĂ, VECHII DESPOŢI, EPISCOPII CORUPŢI / ABUZIVI, cît mai curînd posibil; SĂ OPREASCĂ PRACTICAREA standardelor duble, minciunile, distorsionarea, lipsa de cinste, EXTORCAREA, ŞANTAJUL, BLOCAREA DREPTĂŢII ÎN JUSTIŢIE, CORUPŢIA, ÎNCALCĂ PREVEDERILE ŞI PROCEDURILE LEGILOR BISERICII, A LEGILOR FEDERALE ŞI ALE STATELOR LOCALE; să îmbrăţişeze principiile dreptăţii şi libertăţii pentru toţi.

                                                                                                                                                            Page 9

Prea Fericirea Voastră,

Onoraţi membrii ai Sinodului Episcopilor din OCA,

Capul Bisericii Ortodoxe, Domnul nostru Iisus Hristos, strigă către Episcopii de la OCA să fie cu luare aminte la: Regula Legii; să păstreze Casa Sa Cea Sfîntă = Biserica Ortodoxă a Americii ÎN BUNĂ RÎNDUIALĂ. Pentru aceasta ei trebuie să înceapă de la: Sf Evanghelie, mergînd şi trecînd prin Canoanele Bisericii Ortodoxe, Tradiţii, Învăţături, incluzind Statutele OCA; Statutul şi Regulamentele ROEA; Prevederile şi procedurile cu privire la Metodele, Standardele şi Procedurile de la OCA referitoare la Abuzurile Sexuale din 2003; Rînduielile de Mărturisire a Credinţei şi Întrebare a Episcopilor precum sunt prescrise la OCA cu ocazia ALEGERII ŞI HIROTONIRII ÎNTRU EPISCOP; Legile Federale şi ale Statelor Locale. 

Eu, P. C. Pr. Vasile Susan prin APELUL de faţă declar în mod deschis, transparent şi responsabil că terminologia intitulată, “mai puţin Autocefala OCA,” pe care am folosit – o la alcătuirea acestui APEL, nu are nici o nuanţă de înţeles peiorativ. Ea nu este altceva decît, “REFLECŢIA declaraţiilor, scrierilor şi comunicaţiilor” prezentate la EXHIBITUL 1. Aceste materiale aparţin în majoritatea lor Episcopilor de la OCA şi de la Patriarhia Moskovei, precum sunt Mitropoliţii +Jonah, Mitropolitul Hilarion. Alte materiale sunt provenite din comunicaţii ale Patriarhiei Ecumenice, etc.

Toate aceste MATERIALE nu mi-au fost străine mie, din contră, foarte cunoscute. Eu le-am citit şi studiat în totalitate. Cititorii APELULUI sunt rugaţi să înţeleagă faptul că pregătirea mea teologică şi experienţa vieţii, precum şi interesul de a afla ADEVĂRUL din materialele puse la EXHIBIT 1, le va da o mai bună înţelegere a faptului că, “EU”  în final am făcut / am prezentat “SINTEZA” limbajului din materialele enunţate in EXHIBIT 1. De aici a rezultat şi folosirea acestei teminologii = “mai puţin Autocefala OCA.”

Eu, P. C. Pr. Vasile Susan prin prezenta doresc ca în mod deschis, transparent şi responsabil să arăt tuturor că, în timp ce OCA este o Biserică Ierarhică în structura ei, ea nu trebuie să fie o DICTATORIE, nici o Biserică ANARHICĂ. Fărădelegea SĂ NU MAI FIE ÎNTÎLNITĂ în Syosset; toţi EPISCOPII CORUPŢI, ABUZIVI, DICTATORI SĂ FIE DAŢI AFARĂ DIN SINODUL OCA cît se poate de repede; abuzul Legilor din partea stăpînitorilor despotici şi tirani din OCA trebuie eradicat imediat.  

Eu, P. C. Pr. Vasile Susan, doresc a cere binecuvîntarea P. F. Voastre pentru a reaminti tuturor, că eu sunt un preot ce fac parte din OCA; iniţial aparţinînd unui grup naţional (ROEA); am studiat şi m-am pregătit din punct de vedere teologic timp de 9 ani. Au trecut peste 33 de ani de la hirotonia mea ca preot de către un ierarh ce aparţinea unei Biserici Ortodoxe Autocefale / Canonice recunoscute de toată lumea.

Prea Fericirea Voastră,

Onoraţi membrii ai Sinodului Episcopilor din OCA,

Eu, P. C. Pr. Vasile Susan,  nu am nici o îndoială că nu mi se va face dreptate în “CAZUL MEU DE LITIGIU”, dar cînd? Au trecut aproape 7 ani. Eu personal, nu doresc să am nici un fel litigiu cu Episcopii de la OCA, cel puţin pînă acum, în cazul în care aceştia îmi vor da răspunsurile aşteptate. Eu, împreună cu membrii familiei mele am îndurat CALVARUL pus asupra bunului nume, reputaţiei, etc, de către Episcopii OCA, de la 1 Martie, 2004. ACŢIUNILE Episcopilor de la  OCA sunt  DE CONDAMNAT.

Membrii familiei mele, mai puţin eu, speră că P. F. Voastră, ca Părinte al Bisericii, puteţi face mult mai mult şi mai bine decît membrii precedenţi din Administraţia Centrală a OCA, sau fostul Mitropolit, şi Episcopii din Sinodul de la OCA. Acum, după ce au trecut şase luni de la “APOLOGIA = CEREREA DE SCUZE” adresată Doamnei Koumentakos, ne aducem aminte ce aţi spus Vineri, 5 Martie, 2010,

“Eu îmi cer scuze, în numele Bisericii Ortodoxe din America, Doamnei Kristine Koumentakos şi familiei ei, pentru lipsa de atenţie şi sensibilitate pastorală cu privire la cu privire la chestiuni apropiate, bine cunoscute. Din păcate, procesele civile care au urmat ca rezultat al neînţelegerii dintre K. Koumentakos şi Fr Velencia puteau să fi fost evitate. La timpul prezent OCA este în faza de revizuire a Metodelor, Standardelor şi Procedurilor de la OCA referitoare la Abuzurile Sexuale. Împreună cu acestea este încă o revizuire care merge înainte şi are în vedere cum să se răspundă la cazuri privitoare la chestiuni pastorale, cum să se facă investigaţiile pastorale, cum să se acorde alinare pastorală şi cum să se adreseze cazurilor de abuz sexual. Noi vom face tot ce ne stă în puterea noastră să asigurăm că răspunsul şi intervenţia în asemenea chestiuni de acuzaţii referitoare la abuzuri sexuale va fi etic, profesional şi adecvat, potrivit cu Evanghelia Domnului Iisus Hristos, cu Învăţăturile şi Canoanele Bisericii Ortodoxe.

Page 10

Prea Fericirea Voastră,

Onoraţi membrii ai Sinodului Episcopilor din OCA,

După ce eu, P. C. Pr. Vasile Susan am PRIMIT acel E-mail trimis de Cancelaria OCA la 28 Aprilie, 2010, SPUN DESCHIS: ceva neaşteptat s-a întîmplat cu Mitropolitul şi cu Cancelarul de la OCA. Din păcate, sentimentul de VINOVĂŢIE al Episcopilor din Sinodul de la OCA, legat de LIPSA LOR DE ACŢIUNI CONCRETE pînă la timpul prezent, îi pune pe toţi ÎN POZIŢIE PROASTĂ, de OAMENI COMPROMIŞI.

Eu personal sunt de părere că, este cu totul stricător la cer şi DE CONDAMNAT felul în care au acţionat Episcopii de la OCA, trădînd pe Hristos Domnul, Biserica Sa, moştenirea OCA; în tot acest timp “OCA nebucurîndu-se de recunoaştere Pan – Ortodoxă.”

Eu, P. C. Pr. Vasile Susan, cred că se apropie acel timp cînd “ALTE CĂRŢI” vor fi puse pe masă, iar drept consecinţă a celor practicate pînă acum, ca de exemplu: EXTORCAREA, ŞANTAJUL, BLOCAREA DREPTĂŢII ÎN JUSTIŢIE, CORUPŢIA, ÎNCALCĂ PREVEDERILE ŞI PROCEDURILE LEGILOR BISERICII, A LEGILOR FEDERALE ŞI ALE STATELOR LOCALE, numele tuturor Episcopilor de la OCA vor fi puse pe “PERETELE RUŞINII”, în loc de, peretele de onoare.

 

Eu, P. C. Pr. Vasile Susan, din nou doresc să cer în mod oficial Sinodului OCA să lanseze o investigaţie, pentru a afla, DACĂ  “ACUZAŢIILE (aşa precum au fost publicate pe Internet, sau au fost trimise la Sinodul de la OCA şi la sute de adresanţi) SUNT CONSIDERATE ADEVĂRATE SAU FALSE?” Eu am cerut o astfel de investigaţie pe durata a şapte (7) ani, fără a avea vreun rezultat. Eu am cerut Sinodului OCA să urmeze această calea: Canoanelor Bisericii Ortodoxe, a Statutelor OCA, a Legiuirilor de la ROEA, Legilor Federale şi ale Statelor locale. Cu toate că am cerut cele de mai sus, Sinodul OCA nu ascultă, preferă să urmeze legile junglei sălbatice, fiind nepăsător dar şi pasibil de despăgubire, bun de plată pentru tot ce “MI S-A ÎNTIMPLAT MIE,” precum şi la alţi preoţi şi maici din OCA.

Eu, P. C. Pr. Vasile Susan, în lumina respectului pentru Dumnezeu şi Biserica Sa Ortodoxă, ÎNCĂ ODATĂ în mod oficial, deschis şi transparent, DORESC să spun Sinodului OCA următoarele: că atît eu cît şi familia mea nu suntem gata, şi nu vom fi niciodată de acord ca să negociem vreo înţelegere care nu este dreaptă, cinstită, deschisă, transparentă, conform cu legea, nesecretă şi finalizată în prezenţa avocatului meu care mă reprezinţă la fazele procesului de la tribunalul civil.

 

Eu, P. C. Pr. Vasile Susan împreună cu familia, precum se arată în cei şapte (7) DE LIPSĂ DE ACŢIUNE din partea Sinodului OCA, doresc a SPUNE SUS şi TARE, DESCHIS şi TRANSPARENT acestea, “cu mult timp înainte ‘EU’ am început să pregătesc planul pentru a confrunta ANOMALIILE de la OCA’ … precum:  EXTORCAREA, ŞANTAJUL, BLOCAREA DREPTĂŢII ÎN JUSTIŢIE, CORUPŢIA, ÎNCĂLCAREA PREVEDERILOR ŞI PROCEDURILOR LEGILOR BISERICII, A LEGILOR FEDERALE ŞI ALE STATELOR LOCALE, precum şi alte lucruri care se întrepătrund cu viaţa Bisericii. Voi lupta pentru DREPTATE pînă la ultima suflare a vieţii mele.” CÎT de curînd SE VOR TREZI LA REALITATE Episcopii de la OCA şi VOR FI BUNI PĂSTORI?”   

 

Eu, P. C. Pr. Vasile Susan, doresc să spun că, fiecare membru al Sinodului Episcopilor de la OCA este invitat să citească şi să ţină minte aceste cuvinte, NICI O PERSOANĂ ÎN ACEASTĂ ŢARĂ, NU CONTEAZĂ CÎT DE SUS ESTE PLASAT / PUS, SAU CÎT DE PUTERNIC ESTE, NU ESTE DEASUPRA LEGII; ŞI NICI O PERSOANĂ ÎN ŢARA ACEASTA NU VA FI SUB LEGE, MAI PREJOS DE LEGE, IGNORAT, NEGLIJAT. 

Prea Fericirea Voastră,

Onoraţi membrii ai Sinodului Episcopilor din OCA,

Eu, Pr. Vasile Susan, în lumina respectului pentru Dumnezeu şi Biserica Lui Ortodoxă, doresc încă odată ca in mod oficial, formal, deschis si transparent sa spun Sinodului OCA, că atât eu cât şi familia mea, nu suntem şi nu vom fi niciodata de acord ca s ă negociem vreo intelegere, care să nu fie dreapta, cinsitita, deschisa, transparenta, potrivit legii, nesecreta, in prezenta avocatului care ma reprezinta la tribunalul civil.

După ce dumneavoastră, Episcopii Sinodului OCA, aţi admis ACOPERIREA ADEVĂRULUI în cazul K. Koumentakos, şi aveţi acum sentimental că umblaţi din nou pe pămînt, vă rog SĂ FACEŢI ACELAŞI LUCRU, în ce priveşte “CHESTIUNILE MELE LITIGIOASE:” să arătaţi INTEGRITATE MORALĂ, COLOANĂ VERTABRALĂ = FERMITATE, TĂRIE DE CARACTER; să vă gîndiţi la eventualele CONSECINŢE ale acelui E-mail din 28 Aprilie, 2010, şi să fiţi cu luare aminte la următoarele / viitoarele ‘ŢINTE UNDE LOVIŢI.

Să nu uitaţi următoarele:                       

a – Eu, P. C. Pr. Vasile Susan şi familia mea, suntem în aşteptare de “A PRIMI SCUZE = APOLOGIE,” de la Episcopii Sinodului OCA, pe lîngă cuvenitele răspunsuri, reparaţii, compensaţii, etc, pentru daunele făcute;

Page 11

 

b – Eu, P. C. Pr. Vasile Susan şi familia mea, admitem că ierarhia OCA este direct acuzată / vinovată, de lipsa de atenţie şi sensibilitate pastorală cu privire la cele întîmplate. Nimeni din Sinodul OCA nu poate nega această acuzaţie. Memoriile, Plîngerile, Apelurile, Scrisorile, SCRISORILE – DESCHISE sunt dovezi care susţin adevărul spus de mine şi familia mea;

c – Eu, P. C. Pr. Vasile Susan şi familia mea, admitem că, “Procesul de la Tribunalul Civil ce a venit (sau încă unul care poate veni cînd nimeni nu se aşteaptă), ca şi rezultat al abuzului de putere, abuz al TUTUROR prevederilor şi procedurilor: Biblice; Canonice; ale Statutelor OCA; ale Statutului şi Regulamentelor ROEA; ale prevederilor şi procedurilor cu privire la Metodele, Standardele şi Procedurile de la OCA referitoare la Abuzurile Sexuale din 2003; ale Rînduielii de Mărturisire a Credinţei şi Întrebare a Episcopilor precum sunt prescrise la OCA cu ocazia ALEGERII ŞI HIROTONIRII ÎNTRU EPISCOP, etc, ar fi putut fi evitat,” DACĂ Sinodul Episcopilor de la OCA ar fi ACŢIONAT LA TIMP, şi potrivit cu cele enumerate mai sus.

d – Eu, P. C. Pr. Vasile Susan şi familia mea, admitem, că Mitropolitul şi Sinodul Episcopilor de la OCA, vor face tot ce stă în puterea lor să asigure că răspunsul şi intervenţia în asemenea chestiuni de acuzaţii referitoare la abuzuri sexuale, ŞI LA EXPULZAREA P.C. Pr. VASILE SUSAN, va fie etic, profesional şi adecvat, potrivit cu Evanghelia Domnului Iisus Hristos, cu Învăţăturile şi Canoanele Bisericii Ortodoxe.” Cînd vor face acestea?                                                               

e  – Eu, P. C. Pr. Vasile Susan şi familia mea, admitem, că Mitropolitul, Sinodul Episcopilor de la OCA şi întrega OCA au “acea ‘DORINŢA NOBILĂ’ pentru o vindecare rapidă a TUTUROR ANOMALIILOR CANONICE din AMERICA, în special cele existente la Sinodul Episcopilor de la OCA, care fac parte din aşa numita ‘DIASPORĂ ORTODOXĂ,’ care se datoresc ‘MAI PUŢIN’ decît aşa numitelor ‘CIRCUMSTANŢE ISTORICE.” Cele mai multe dintre aceste ANOMALII sunt cauzate de lipsa de atenţie şi sensibilitate pastorală cu privire la chestiuni apropiate, bine cunoscute. MULTE din aceste ANOMALII sunt legate direct de uzul şi abuzul Preotului Ortodox Român (Vasile Susan), din partea Episcopilor de la mai puţin Autocefala OCA.

Ţinta acestui APEL  a fost de a arăta voinţa mea tuturor Episcopilor de la OCA şi de a cere acestor Episcopi să rezolve “CAZUL MEU / CHESTIUNILE MELE LITIGIOASE,” în deplin acord cu practica Bisericii Ortodoxe Universale legată de Eclesiologie, Tradiţie şi Canoane. 

 

Prea Fericirea Voastră, Onoraţi membrii ai Sinodului Episcopilor din OCA,

Fraţi în Hristos Domnul,

La data de 8 Octombrie 2009, Pr. Thomas FitzGerald, Th.D. Decan la Şcoala de Teologie Ortodoxă Grecească Sfînta Cruce, a declarat următoarele,

“A fost un indiciu că Patriarhul Ecumenic a refuzat să accepte pe termen nelimitat ‘neregulile canonice prezente în regiuni, cum ar fi spre exemplu America de Nord’, care are un mare potenţial pentru mărturia Ortodoxă.”

Cu permisiunea dumneavoastră, aş dori să parafrazez teza de mai sus şi a spune următoarele Sinodului Episcopilor de OCA: “Pentru mine şi familia mea, CALVARUL prin care  am trecut, a fost mai mult decît foarte rău, tragic, de neuitat, de condamnat.  EXPERIENŢA de a accepta pe o perioadă nedeterminată , NEREGULILE şi ANOMALIILE Sinodului Episcopilor şi ale Administraţiei Centrale de la OCA, FĂRĂ A FACE ACEST CAZ CUNOSCUT PUBLICULUI CITITOR, a fost o lecţie din care am învăţat multe lucruri pentru mine şi cititorii acestor materiale publicate de Revista Curentul Internaţional.
Nu mai există loc pentru a ascunde adevărul sub covoarele Oficiului OCA din  Syosset. Nu se mai poate ascunde capul în nisip, într-un mod mai puţin ortodox, precum face struţul. Avocaţii mei sunt în aşteptarea UNEI REZOLUŢII FINALE  din partea Sinodului Episcopilor OCA în legătură cu CAZUL MEU DE LITIGIU.”
Timpul se scurge în defavoarea la OCA, iar cititorii de pe Internet trimit mesaje de răspuns şi arată părerile lor legate de ACŢIUNILE Sinodului Episcopilor de la OCA, referitor la postarea din 10 Septembrie, 2010 de la www.pokrov.org.

 

Pentru mine şi familia mea, ÎNTÎRZIERILE, LIPSA DE ACŢIUNI şi BATJOCURILE Sinodului Episcopilor de la OCA sunt FAPTE DE NEUITAT şi DE CONDAMNAT, ce vor fi scrise în cărţile ce le voi publica în curînd.

Eu am nădejdea şi mă rog pentru faptul că, Episcopii Sinodului OCA s-au familiarizat  cu   “CAZUL MEU / CHESTIUNILE MELE DE LITIGIU.” A sosit vremea să ACŢIONEZE în mod Ortodox.” Eu sunt Creştin Ortodox şi cer mila lui Dumnezeu. Amin.

Page 12

Eu, P. C. Pr. Vasile Susan, avînd în vedere cele de mai sus, doresc a ruga pe P. F. Voastră, precum şi pe Episcopii Sinodului OCA, să considere în mod creştinesc şi responsabil conţinutul acestui APEL ca fiind DIRECT, şi TRANSPARENT. Cred că Episcopii de la OCA trebuie să înceapă lucrarea la “CAZUL MEU / CHESTIUNILE MELE DE LITIGIU,” întâi rugîndu – se a fi luminaţi de Duhul Sfînt, iar rezultatele să se vadă în curînd.

Dorim P. F. Voastre şi Episcopilor Sinodului OCA sănătate şi pace,

Rămân al dumneavoastră,

Frate în Hristos Domnul,

P. C. Pr. Vasile Susan

                                          

Luni 30 August, 2010, la masa discuţiilor de la Cancelaria OCA / Syosset, N Y, au luat parte Metropolitul Hilarion Alfeyev, Şeful Departamentului de Relaţii Externe al Patriarhiei Ruse;  Metropolitul Jonah OCA;  Episcopul Tikhon de la Philadelphia şi Pennsylvania de Est; Episcopul Michael de New York şi New Jersey; Prot. Alexander Garklavs, Cancelarul OCA; Prot. Leonid Kishkovsky, Directorul Relaţiilor Externe de la OCA; Prot. John Behr şi Prot. Chad Hatfield, Decan şi Cancelar la Seminarul Sf Vladimir NY; Pr. Alexander Rentel, Secretarul Consiliului Academic al Seminarului Sf Vladimir NY.

Aceste subiecte au fost discutate cu siguranţă potrivit ştirilor anunţate, scrise, publicate:

Autocefalia OCA … OCA nu are recunoaştere Pan – Ortodoxă … Mai puţin Autocefala OCA …;

Arhiepiscopul Seraphim din Canada investigat pentru abuz sexual la copii, caz întîmplat în urmă cu 30 de ani;

Ieşirea unor grupuri naţionale din OCA şi punerea lor sub ascultarea Bisericii lor Mamă;

Unirea posibilă dintre OCA / ROCOR / Parohiile Patriarhiei Moskovei = Marea Mitropolie Rusă din America;

Faţa spune cum ţi-e viaţa = cei din fotografii nu zîmbesc … sunt trişti … OCA prin ANOMALII,  ACOPERIREA HOMOSEXUALILOR, ŞI CRIZA prin care abia a trecut S-A FĂCUT DE RUŞINE ÎN TOATĂ LUMEA ORTODOXĂ / CREŞTINĂ … şi VAI DOAMNE DE CE VA MAI URMA … VOM TRĂI ŞI VOM VEDEA!

 

NIMENI în ISTORIA OCA, sau a altei Biserici Ortodoxe Naţionale nu a făcut ce am făcut eu, P. C. Pr. Vasile Susan:

1 – AM CERUT VREME DE ŞAPTE (7) ANI SĂ MI SE ARATE ACUZELE, CRIMELE, PENTRU CARE AM FOST CONDAMNAT FĂRĂ A FI JUDECAT;

2 – AM FOST REFUZAT: A MI SE ARĂTA ACUZELE, CRIMELE;  A FI JUDECAT LA CEREREA MEA  PERSONALĂ DE TRIBUNALUL / COMPLETULUI BISERICESC DE JUDECATĂ DE LA OCA.

Cine are interes de a FACE CURĂŢENIE la OCA / ROEA şi a ELIMINA PE HOMOSEXUALI şi PE CEI CE ÎI APĂRĂ / ACOPERĂ pe aceştia,  este rugat ca să telefoneze la OCA: 516 – 922 – 0550, ori la ROEA: 517- 522 – 4800. Vă mulţumim!                            QUO   VADIS   OCA …?

(Pr. Vasile Susan, Octombrie, 2010, Chicago, IL. U.S.A.)

P.C. Preot Vasile Susan

5413 N. Nottingham Ave. Chicago, IL. 60656

Phone: 773-220-9503; E-mail: vasilesusan@hotmail.com

O zi între bunăvoință și mitocănie

Posted by Stefan Strajer On October - 17 - 2010

O zi între bunăvoință și mitocănie

 

Autor: Cornel COTUȚIU

Ceea ce fac pensionarii din Asociația de la Beclean (județul Bistrița-Năsăud), mai cu seamă acum, când guvernul vrea să le fure din buzunar un anumit procentaj din pensia lor, e foarte aproape de zicerea Monahului Delarohia: ”Să dai din ce nu ai.”

Acest gând creștin îi leagă de Congregația Inimii Neprihănite  „Casa Sfântul Iosif” de la Odorheiul Secuiesc  unde, acum câteva zile, un grup de pensionari s-au dus acolo (dar nu pentru întâia oară) nu cu mâna goală și nu din interese meschine, ci cu dragoste și bunăvoință pentru cei peste 130 de copii/adolescenți, proveniți din familii nevoiașe (dar nu numai) din cuprinsul României (ajunși aici după criterii străine de discriminare etnică, de sex și confesiune).

Nu sunt puțini kilometri până acolo, de aceea se obișnuiește un popas la ieșirea din Corund (o localitate vestită pentru ceramică populară), unde, pe terasa cu zeci de mese a hotelului restaurant ”Forgas”, pensionarii își scot din traistă de-ale gurii. Potrivit uzanței, cineva s-a dus să întrebe dacă ni se permite să ne așezăm pentru mâncare, asta presupunând, pentru doritori, și consumație din local: bere, suc, cafea, apă minerală ș.a. Persoana de la bar a acceptat, cu mențiunea (firească, de altfel) să lăsăm curat la plecare. Și ne-am așezat, scoțând din sacoșe ce a fost preparat acasă.

Din partea cealaltă, școlarii unui autocar – se vorbea ungurește –  tocmai se ridicau să intre în vehicolul parcat lângă trepte.

Abia am apucat să ne dorim unul altuia ”Poftă bună!”, când a apărut o fufă indignată, certându-ne pe o românească chinuită, să plecăm în 5 minute de acolo. Eram stupefiați. De ce să plecăm, câtă vreme ni s-a îngăduit șederea? Ea o ținea ca un papagal: Să plecăm, altfel, șeful o dă afară din slujbă. Insista isteric (deși, între timp a apărut și șeful și nici nu a luat-o în seamă). Noi, cu gura plină, cu îmbucătura nemestecată, ne strângeam farfuriile, pungile, lichidele, furculițele.

Am întrebat-o de ce micii excursioniști maghiari de alături au avut parte de alt tratament. Mi s-a strigat: „Pentru că au făcut comandă anticipată”. Anticipată? Cu urechea mea de dascăl de română am fost măgulit să aud din gura unei unguroaice țanțoșe neologismul românesc ”anticipată”. De fapt, ce vor fi comandat copiii? Nu era greu de observat că aveau fiecare preparate de la mămica. Eu, de acolo: ”Ce au comandat anticipat? Votcă, bere, ceai?”

Nu e prima dată când am constatat că în situații de isterie nu poate avea loc dialog.

La întoarcere spre casele noastre, în plină noapte, ne-am oprit la primul han, după intrarea în județul nostru. Tot pe motiv de foame și… sete. Am întrebat-o pe barmaniță dacă ne permite să poposim pe terasă, pentru a ciuguli ce ne-a mai rămas în bagaje. N-a avut nici o reținere. Și am stat acolo cât a fost nevoie, dar nu a apărut nimeni să ne alunge.

La un moment dat, am rostit o întrebare către grupul nostru: „De ce aici am fost tratați altfel decât acolo ?” Un moș hâtru a dat un repede răspuns: „Fiindcă aici ne aflăm în România”. Îl voi căuta să-l întreb ce trebuia înțeles prin aici.

Dacă guvernanții, Parlamentul român și Cotroceniul sunt atât de lași și meschini, acceptând de 20 de ani încoace șantajul UDMR-ului (aceasta însemnând nu colaborare, nu coaliție), așteptați-vă, cetățeni români, să nu puteți trece, în curând,  prin județele Harghita-Covasna decât cu pașaport. Fie că e vorba de tren sau de autoturism. Poate nu va fi nevoie, dacă veți fi cocoțați pe cal și cu o carne crudă sub șa… Veți avea norocul să fiți considerați urmașii înaintașilor lor. Dar carnea de sub șa va trebui să fie din trupurile românilor uciși la Ip și Trăsnea în 1940.

Ardelean fiind, pot constata pozitiv, totuși: majoritatea ungurilor din arealul românesc sunt oameni de bunăvoință. Ceilați se situează la categoria ”piszkos”, ”mocskos” – în psihic, în comportament, în cotidianul cel de toate zilele, garnisit cu „gulas” și ”palinka”.

ROMÂNIA – ÎNCEPUTUL UNEI FICŢIUNI!

Posted by Stefan Strajer On October - 17 - 2010

ROMÂNIA – ÎNCEPUTUL UNEI FICŢIUNI! – sau: …ROMÂNIA DE AZI… – DAR CEA DE MÂINE ŞI POIMÂINE?!

 

Autor: Prof.dr.Adrian Botez

…Încă din liceu (era prin 1973…), când am auzit, la Istorie, că Socrate a fost asasinat de…”democraţia atheniană”, adică de „dictatura proştilor” (azi, eu aş zice: „dictatura proştilor ticăloşi”!), am simţit oarece frisoane, contra…democraţiei!

…Azi aş mai adăuga:

   – Democraţie: modul optim de a face, dintr-o ţară REALĂ – praf şi pulbere! FICŢIUNE PURĂ!!! Democraţie, care va să zică… păţania Meşterului Manole: o gaşcă vine la putere (să luăm, doar spre pură exemplificare…PDL-ul) – şi ce face, prima dată şi prima dată, numita gaşcă?! Dărâmă, cu sprinten avânt comunisto-stalinist, ce-a încercat (DACĂ va fi încercat!) să zidească… „precedenta”! PRIN DEMOCRAŢIE SE ASIGURĂ DISCONTINUITATEA PERFECTĂ DE EXISTENŢĂ A UNEI ŢĂRI! Nici continuitate, nicio logică, niciun strop de bun-simţ, de bună-credinţă! DOAR „TROMPETA” UNEI FICŢIUNI… „STATALE”!!!

…Haideţi să vedem, însă, ce a adus, „concret” (?!) democraţia masonică, pentru o Românie contemporană (vom încerca să explorăm structurile vizibile şi pe cele…mai puţin vizibile, dar…TERIBILE!!!):

1-În primul rând, TEATRU (…că tot ziceam de…”ficţiune”!)! Ba nu, pardon: BÂLCI ŞI MANELE…FĂRĂ „PÂINEA ROMANĂ” a „neronilor şi caligulelor” amurgului  de Imperiu Roman!!! „Revoluţii” confecţionate la comandă, lovituri de… stat ”vântul”…Cam aşa ceva se vede…Restul (adică: cine i-a pus pe actorii-bâlceni să joace? cine le-a scris „libretul” operetei?! cine-i plăteşte şi din ce fonduri?!…) – e, vorba unuia, Shakespeare…: „tăcere”.

Că, de nu, te calcă maşina, se prăbuşeşte avionul de Smolensk, sau…zbori fără paraşută, de la … etajul 9 (…coincidenţă: „De la Spitalul 9!”).

2-PREŞEDINŢIA…- EA ESTE (…nu în stil „Zeus”, deci, ci în stil…Yahwe-Yehova – „Eu sunt cel ce sunt…ŞI MAI MULT DECÂT ATÂT!”). Dar nu ca Preşedinţie, ci ca zonă de fiţe, orgolii şi mofturi, ca în haremurile de pe timpul „muiaţilor” sultani de pe Bosfor, teleghidaţi (în toate cele ale politichiei…) de către „preferata” cadână…Zonă de linguşeli moleşitoare, precum cea a eunucului Traian Radu Ungureanu, de anul trecut: „PERSONALITATEA PREŞEDINTELUI TRAIAN BĂSESCU TRANSCENDE GALAXIA!”   

3-„Garantul democraţiei”, „factorul legislativ al unei/oricărei ţări democratice” , PARLAMENTUL, nu numai că nu garantează (având, „din start”, o structură debilă şi monstruoasă, în care opoziţia nu contează, decât ca…ABSENŢĂ!) altceva decât…dictatura unei lichele anti-naţionale şi anti-creştine, numită Traian Băsescu (cel care a declarat, azi, 11 octombrie 2010, că, „de acum încolo, PREIA EL ROLUL…OPOZIŢIEI”! – …PĂI, ĂSTA N-O FI FIIND, OARE,  UN BUN ÎNCEPUT, PENTRU „FICŢIONAREA” INSTITUŢIONALĂ A ROMÂNIEI?!)! „Factor legislativ”?! Câte legi FUNDAMENTALE (fundamentale pentru…”ei”!) au fost create, în ultimii douăzeci de ani, de către Parlamentul României, şi câte au fost „produse”, cu anasâna (şi cu nesimţirea atotsfidătoare!), de HG-urile unor Roman-Neulander, Ciorbea, Radu Vasile (cel din din „Opus Dei”…!), Mugurel al lui Isărescu, Stolojanul, Adrian Năstase ori, mai ales, de Emil Boc? Cam toate legile importante (pentru „ei”!: „Spuneţi-mi ce-i dreptatea? – Ce-i tari se îngrădiră/Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;/Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră/Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră/Şi le subjugă munca vieţii lor întregi”!), au fost „băgate” pe scara din dos, a  Guvernului (mânuit de, cândva, ratatul aspirant la dictatură „spălată”,  Adrian Năstase, iar azi, prin premiantul la dictatura mârlanilor, Traian Băsescu!!!).

…Nu mai departe, Legea Învăţământului (atât de „urgentată” de…udemerişti şi de pedelişti, adică de cei mai NELOIALI INDIVIZI, FAŢĂ DE ROMÂNIA! – cei mai STRĂINI DE ROMÂNIA!!!) : „cositorul cel viteaz”, Bocul, a anunţat, ieri, că-şi asumă, prin HG, Legea care ne va arunca în…comuna primitivă…maghiară, cu Învăţământul şi…„Educaţia” (cadrele didactice vor pierde vechimea! – vor rămâne la mâna şi la hachiţele Direcţiunii pedeliste/pedelizate a şcolii şi a…”agenţilor economici” pedelişti etc….deci, fireşte, vor creşte, zor-nevoie, „demnitatea şi onoarea”, în rândul şi aşa cumplit umiliţilor profesori…! – …iar învăţământul în limba maghiară se va extinde şi…”diversifica”, până la…Bucureşti!).  Pun între ghilimele „educaţia”, pentru că scoaterea orei de Dirigenţie din orar se „datoreşte” (ca idee, cel puţin!), doamnei pesediste Ecaterina Andronescu! Cum poţi să mai faci EDUCAŢIE (lasă, că nici vechea lege nu se omora cu educaţia, în sensul MORAL al cuvântului –  creând toate premizele pentru ca „elevul-rege” să devină un…golan şi un infractor sadea!!!), când ora SPECIAL DEDICATĂ educaţiei îţi este asasinată?! Dar, sigur, pe dl Funeriu îl interesează, după câte am aflat, să devină…”sex-simbol”!!! Probabil că, DA! – cu sexul, va vorbi mai lămurit şi mai decis, la conferinţele  de presă, decât a făcut-o, până acum, cu gura lui pungită, de atâta…înţelepciune refulată…chiar dacă îi sufla, „în draci”, consilierul Oana Badea!

…Şi, în definitiv, „guvernanţii” (oricare vor fi fiind ei, în România şi în lume) vor putea mult mai uşor să manipuleze şi să exploateze o turmă de dobitoace atee (pentru că spre asta tind TOATE „ţintele” învăţământului românesc şi universal!), decât dacă ar avea de-a face cu…DOMNI, bine educaţi, instruiţi şi perfect conştienţi de drepturile şi responsabilităţile lor, în lume, în viaţă, faţă de oameni şi faţă de Creator/ Mântuitor!!! Da-da, degeaba tot daţi vina pe „munca precară şi dăruirea insuficientă ale dascălilor”:  dascălii nu-şi dau, singuri/cu de la ei putere,  legi idioate, iresponsabile, perverse  şi… groaznic de cinice – PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT!!! Iar când un dascăl încalcă „Sfânta Programă”, cu informaţii noi şi în Duhul Adevărului UNIC (iar nu…”puncte de vedere”!) este socotit…dement! Ce deosebire există între spitalele psihiatrice de azi şi cele staliniste, ale anilor ’50-’60, din acest punct de vedere?! În aceeaşi linie logică, SRI-ul ascultă, azi, telefoanele…BA SE BAGĂ (electronic, desigur! – că doar ne-am modernizat!) PÂNĂ SUB PATURILE OAMENILOR!!! Şi asta numiţi domniile voastre, cu conştiinţe leproase şi răpănoase… – „democraţie”?!

…România Învăţământului şi Educaţiei?! O FICŢIUNE UMFLATĂ CU …”HIDROGEN JAPONEZ”!!!

Dar „sex-simbolul” Funeriu este şi ministru peste…SPORTUL ROMÂNESC! Iarăşi, oare, „o ficţiune”?!  Prin individul ăsta fără obraz – DA: a devenit şi sportul „o ficţiune”! Amară. Pe 15 octombrie 2010, un boxeur român, CAMPION MONDIAL, Lucian Bute, va fi vizionat, într-un nou meci pentru apărarea centurii sale de campion mondial, de…malaiezieni, de chinezi şi japonezi…başca de americani, canadieni, germani etc… – NUMAI DE ROMÂNI – NU!!! Nu există bani pentru televizarea luptei frumoase a unui erou autentic al sportului românesc, care (deşi se antrenează în Canada), de fiecare dată când învinge (şi…DE FIECARE DATĂ ÎNVINGE BOXEURI!!! – …numai oligofrenia ministerială – nu poate!), se înveleşte, în public, cu…TRICOLORUL ROMÂNESC!!!

…Bani pentru patinoare (nu cunosc nicio medaliată mondială, la patinaj, din România!), pentru săniuş etc. – şi, în definitiv, pentru eterna ciucă a bătăilor „prin străini”, FOTBALUL, se mai află (prin sponsori generoşi şi cam tâmpiţi)…se mai caută…ŞI TOT SE GĂSESC (la modul… „udresc”!)! Dar cine să câştige, pentru România, la…săniuş şi la fotbal?! Lasă-l pe Bute să se închine adânc, după victorie, către japonezi: din câte ştiu, va avea succes, cu închinatul, pe la…”oblici” (nu atât de…”oblici”, însă, cât este mintea „sex-simbolului”… în impetuoasă devenire!).

…Deci, să revenim, de departe: Parlamentul?! EL NU MAI EXISTĂ, EFECTIV! – EL ESTE O FICŢIUNE (POMPOASĂ, CA MULTE ALTELE!), DIN ROMÂNIA!

El, Parlamentul României, a devenit doar, cel mult, locul de întâlnire al găştilor de „răpitoare” politico-economice, al celor ce precupeţesc, ca la Obor, România, vânzând-o/înstrăinând-o, bucată cu bucată!

…Un exemplu de „eficienţă parlamentară” îl oferă chiar senatorul PDL de Vrancea, Sorina Plăcintă, care nu s-a evidenţiat (fiţi liniştiţi!) prin…salvarea României. Cel mult, s-a „evidenţiat” prin…fiul său, care a urinat pe o cruce/troiţă (şi s-a şi fotografiat, beat de mândrie, în timpul măreţei, eroicei sale isprăvi!), rânjind de mândrie (rânjetul cinic şi golănesc l-a „împrumutat” de la mămicuţa sa…). Să încerc a nu o nedreptăţi pe doamna (?!) senator Plăcintă: mărturisesc că s-a făcut  remarcată şi prin aberaţiile „ţaţoliste”, pe care domnia sa le proferează, invitată fiind, precum celebrul Hoară – „où sont les HOARĂ’S d’antan?” –  (invitată…cu niciun scop… decât, poate, acela de a ne iniţia în tainele „horror” ale „gândirii şi trăirii” mahalalei  româneşti) la Antena 3.

…În rest, nu se mai poate vorbi de o diferenţiere de atribute, între Preşedinţie şi…Parlament, respectiv …Guvernul României şi Justiţie!!! Afirmaţia de azi de la Preşedinţia României, privind „dorinţa jucătorului”, împătimit întru dictatura golăniei, Traian Băsescu, de a deveni el…”opoziţie”, spune totul despre demenţa aşa-zisei „democraţii” româneşti… – …masonice-masonice, dar nici chiar aşa!!!

…În Grecia primilor ani ai mileniului al treilea, am văzut cum Preşedintele Republicii Elene se consulta cu Arhiepiscopul Hristodulos („criticat  pentru naţionalism si xenofobie” – cf. art. Arhiepiscopul Hristodulos, chemat la Domnul, de Dana Hădăreanu, din 29 ianuarie 2008, RL, online – Arhiepiscop Hristodulos cam şovăind întru…începutul acceptării ecumenismului smintitor de Duh Ortodox/al Dreptei Căi spre Mântuire!), întru multe dintre problemele interne mai grave –  dar, cu necesitate, întru TOATE cele ţinând de politica externă…Şi Greciei i-a mers binişor,  şi Bill Clinton n-a avut curajul să spurce pământul elen, prin proiectata sa „vizită”, după scandalul său sexual de la Casa Albă („Biroul Oval”…), cu Monica Lewinsky…De când a venit, în februarie 2008, ecumenistul Ieronimos, fost Mitropolit de Theba, la conducerea Bisericii Greceşti („ajutat” fiind şi de ecumenista Patriarhie de Constantinopol, avându-l în frunte pe Preafericitul Bartolomeu!), încep să aibă de suferit nu doar viaţa socială şi politica externă elenă (Preşedintele Greciei n-a mai fost văzut pe la Palatul Arhiepiscopal…), ci se întăresc/înteţesc şi persecuţiile religioase, împotriva …sfinţilor părinţi ne-ecumenişti, de la Muntele Athos![1] La Conferința Primatul-Sinodalitate și Unitate a Bisericii, desfăşurată la 28.04.2010, în orașul Pireu – doar Stareţul Marelui Meteor, Arhimandritul Athanasios, a avut curajul formulării unui mesaj tranşant, cu privire la “sirenele papiste”, care îndeamnă Ortodoxia (mai cu vorba mieroasă, mai cu şantajul şi cu politica  “punerii în faţa faptului împlinit”…este cazul aşa-numitului “Tratat de la Ravenna”, care a fost semnat “pe şest”, se pare, de o delegaţie a Patriarhiei Române, fără înştiinţarea şi dezbaterea publică, a clerului, a monahilor şi a laicatului românesc…), de ceva ani, să accepte primatul papal/supremaţia papei: „Nu ne supunem la intimidări şi ameninţări. Nu acceptăm ultimatumuri şi nu ne lăsăm momiţi de tactica faptului împlinit. Refuzăm să părăsim credinţa mântuitoare şi tradiţia sfinţitoare a Bisericii noastre, mânaţi pe căile din afara Bisericii ale unirilor mincinoase şi ale adeziunilor uniate” (cf. Pelerin Ortodox, 19 iunie 2010).

În România (ţară ortodoxă, ca şi Grecia, totuşi! – niciuna nu este teocraţie, dar…diferenţele se mai văd, încă,  de departe, prin spiritual reactiv al grecilor, faţă de ameninţările maleficului F.M.I. – s-a refuzat, la presiunea populaţiei de pe străzile marilor oraşe – MILIOANE!!! – împrumutul de la fariseii, perverşi şi hulpavi, ai F.M.I! – …aceasta, după ce, acum câteva luni, pe străzile Athenei au demonstrat SUTE DE MII de autentici CETĂŢENI athenieni, pentru că se zvonise că li se vor tăia salariile cu…5%…când, în România, nu se ridică “boborul” nici când i se taie, EFECTIV, salariul, cu 25%!!!), nici nu s-a pus vreodată problema ca Preşedinţia să colaboreze/dialogheze, fructuos şi… “pentru bunăstarea şi fericirea poporului” (“Să trăiţi bine!” –  …nu-i aşa?!) cu Patriarhia (nici pe timpul Prefericitului Teoctist, care  mai avea încă iniţiativa şi demnitatea şi spiritul luminos-reactiv să trimită mesaje de protest Parlamentului, în problema  legiferării homosexualităţii în România, a căsătoriei interhomosexuale etc. – şi cu atât mai puţin acum, când “Preafericit” este cel ales de…Mafia Vaticanului – ”Opus Dei”!)

4-GUVERNUL este…Preşedintele Traian Băsescu! El comandă TOTUL (dimpreună cu „Roxolana” lui…cam tot aşa cum Emil Constantinescu „executa” partitura” comandată de „sultana validè”, madam Zoe Petre…! – dar, de data asta, cu „virilitate” sporită… la cub!…vom vedea, mai jos, cine-i… „cubul”!) –  aşa cum grăieşte  el, prin „firul scurt”, de la Cotroceni –  aşa se taie şi se spânzură, în toate cele ale României contemporane…! – cum zice el, aşa se dezic toţi (din „arcul guvernamental”…ce sintagmă sforăitoare, preţioasă şi mincinoasă!) de tot ce s-a zis cu…5 minute în urmă…”din greşeală”!!!

Guvernul României este, şi el, deci, o mostră de …cât de fictivă tinde să fie România, prin instituţiile sale fundamentale!

5-…JUSTIŢIA?! „Ea nu se-nfiorează de-a ta faimă”, Băsescule, pentru că este…a doua ta Roxolană, din…”cub”!!! Până şi pesedistul Predescu a votat cu tine (la constituţionalitatea Legii pensiilor, „amenajată” de… „NESIMŢIREA CEA ATÂT DE…ROBERTĂ…). Cubul, da, Cubul (din…”Cercul” masonic!) – pentru că, nu-i aşa, „mai aproape-s dinţii decât părinţii”: privilegiile salariale ale acestei mici liote de senili şi vicioşi magistraţi au fost cruţate, de către Înălţimea Sa, Preastrălucitul şi Nălucitul sultan…Ce mai contează plebea?! Să crape!!!

[…Unde este, acum, acel mult trâmbiţat „Avocat al Poporului”, care ar avea obligaţia să-i apere, din oficiu, în instanţă,  pe bugetari, de abuzul dictatorial, al lipsirii oamenilor de ¼ din fructul muncii lor cinstite…?! Probabil, doarme lângă o…”magistrată”…].

…Aşa cum lasă „să crape” toate bogăţiile României Reale (pentru a o vârî cu totul în FICŢIUNE!), cum, spre exemplu, l-au lăsat, fără să-l acuze niciun DNA de „trădarea interesului naţional”, pe dl Patriciu Dinu, care a „cărat” petrolul românesc până în…Kazahstan!!! Şi cum l-au lăsat pe „mogulul” ceh Priplata nepedepsit, după ce l-a asasinat, prin killeri plătiţi, pe  liderul sindical Virgil Săhleanu, de la Tepro-Iaşi, pentru că dezvăluise toate tâlhăriile şi „mânăriile” – făcute de „stăpânul” ceh, cu deplinul acord al autorităţilor române, până la cel mai înalt rang! Dar, apropo: de unde până unde au ajuns cehii, arabii, turcii, americanii, ruşii, israeliţii etc. să se poarte ca la ei acasă, printre averile sfinte ale românilor? – averi dăruite de Dumnezeu (cum ar fi pădurile, prăduite de un Necolaiciuc, în Bucovina, ori de un Attila Verestòy, în Munţii Harghitei), dar şi averi făurite de om, cu ajutorul Lui Dumnezeu – pământuri muncite, fabrici şi uzine   – din greu ridicate şi, culmea! –  performante chiar în faţa germanilor (care ne furnizaseră, spre exemplu, la Sidex –Galaţi, toate instalaţiile-cuptoarele! – şi cumpărau, apoi,  oţel de la noi!), ori americanilor, canadienilor, chinezilor etc.?! AUD?!

Nu prea…

…România era, înainte de 1989, „campioană” la multe: avea o flotă de pescuit oceanic de invidiat (dar a avut grijă Băsescu s-o trecă în…FICŢIUNE!), avea laminoare unice în Europa (cine le-a păpat? – întrebaţi-i pe Iliescu şi pe Romanul Neulander, cei care au caracterizat industria românească drept „un morman de fiare vechi”…dar nici gând să se apuce de făurit…”fiare noi”, prin re-tehnologizarea celor vechi!), avea o industrie petro-chimică „jos pălăria” (şi…JOS A RĂMAS – cu totul!!!), aveam o agricultură cu un sistem de irigaţii, acoperind cam 75-80% din necesităţi) – dar până şi vecini de bloc de-ai mei au adus, acasă,  „ţevăraia aia inutilă”… – de importăm acum roşii de la olandezi şi grâu de la turci (sâc! – altădată, otomanilor, ne luaţi voi grâul…dar de pomană!), iar miniştrii Agriculturii îşi „masează” de zor buzunarele, pline de comisioane trădătoare de „interes şi securitate naţională”… dar cine să aibă curajul să le-o şi spună, verde, în faţă…şi, eventual (că aşa ar face o …”justiţie independentă”!), să-i şi aresteze, cu poliţia –  şi să-i condamne, pe viaţă!!! NOOO! Aşa ceva „nu se ezistă”!

…Nu, acum „trădător  de interes şi securitate naţională” te numeşti doar tu, când spui, la lumină şi fără pseudonim – ADEVĂRUL DESPRE HOŢI ŞI DESPRE  ADEVĂRAŢII TRĂDĂTORI! În plus, te alegi şi cu epitetul (cam ciudat…sau este, cumva, într-o… „ordine logică”?!) de…”legionar”!!! 

6-BĂNCILE?! „Oamenii de afaceri”?! Mugur Isărescu Atotputernicul (cu „domiciliul” la…Clubul de la Roma şi la… Grupul Bilderberg?!

Cum îndrăzneşti să „bleşteşti” despre…”Piramida cu Ochi”?! Şi, deci, despre…SFINX?! Doamne fereşte!

…Deci, taci, nefericitule cu gura mare, că de nu, te ia…SFINXUL! – dacă vorbeşti, cu glas tare, despre cei care (SINGURII DIN ROMÂNIA) au construit (că-n România, numai s-a dărâmat, în rest, TOTUL!) monştrii ăia, Molohii ăia …„de pe central”?! Despre cei care au creat „criza americană”, de la bieţii israeliţi „Lehman Brothers”, care criză s-a tot du-u-u-s, în câteva luni, jur-împrejurul Terrei?! Şi mai vrei să zici, poate, şi despre slugile româneşti ale Ocultei Mondiale –  despre Puiu Popoviciu, care a „astupat” Herăstrăul?! – sau despre „extraterestrul” Ţiriac…sau, mai ştii ce pandalii te apucă şi zici, iar, de „bărcuţele” lui Băsescu?! Te deplâng…te deplâng şi …TAC PRECUM PEŞTELE ÎMPUŢIT!!!

…Puşcăriile vor rămâne goale…când e vorba de aceiaşi vinovaţi, care NU au fost întrebaţi „de sănătate” nici la Nürenberg. Şi să fac tocmai eu, acum, ce n-au făcut „puterile Terrei”, mai ales cei care au „scuipat” cu foc şi cenuşă spre Hiroshima-Nagasaki şi, apoi, au sărit, scrupuloşi, drept în…bocanci,  la ordinele Israelului (proaspăt „confecţionat”!), când fu vorba despre nişte …”fantome”, precum palestinienii, irakienii, afghanii şi, acum, mai curând, se pare, vor da ordine, peste Ocean, pentru „dezinfecţia” Iranului…VĂ ASIGUR CĂ NU O VOI FACE…CĂ AM ŞI FĂCUT-O, DEJA!!![2] (Evident că, de când am făcut-o, nici nu mă mai uit la maşini, pe drum…şi nici nu mai număr etajele blocurilor: am timp, la coborârea plonjată…).

7-…POPORUL? „Pentru dânşii, el nu există”…! Nişte dobitoace (pe care nici măcar nu le…furajează!) – dobitoace bune de mânat încolo şi-ncoace, mai cu seamă la… alegeri (şi ele, fictive, „trase frumuşel din condei”, ca la Pristanda şi la…Roberta Anastase! – „şi-năuntru, şi-nafară, ca la noi, la nicio ţară”!!!). Ei îşi „furajează” doar buzunarul propriu, „sireacul”! – hei, să fie umflat cât mai repede, ca foalele diavolului – adică, ORICUM! Spre exemplu, în România nu se câştigă milioane de euro făcând drumuri, ci se câştigă, din gros, milioane de euro, făcând…HÂRTII PENTRU DRUMURI INEXISTENTE!!! (NU VĂ ZICEAM EU DE…FICŢIUNEA PERFECTĂ?!) Astfel, din 2004 şi până în 2010, păcălicii cu „hârtiile”-planurile de drumuri au câştigat peste 980 de mii de euro!!! – pentru că, din doi în doi ani, planurile se anulează, şi păcălicii fac…alte hârtii…ŞI TOT AŞA!!! Cât de frumoasă şi, mai ales, bănoasă, este …FICŢIUNEA/FICŢIONAREA  ROMÂNIEI! Şi firma  Bush-ilor (Bechtel) ştie asta (încă de pe vremea lui Iliescu!): nici nu se mai pot număra sutele de milioane de dolari, duşi…nu pe apa sâmbetei, ci în buzunarele „bechtelilor bush-mani”, pentru sute/mii de kilometri de autostradă…FICTIVĂ!!! Şi plebeii de români…rabdă. Şi aşteaptă, între timp, minunile Sfintei Paraschiva, rugându-se…pe Internet (altă FICŢIUNE!): Sfânta Paraschiva…pe FACEBOOK!!! „Peste 5.000 de tineri au activat situl” – gungureau şpicheriţele de la TV, extaziate. Ce-i mai grav este că, la această blasfemie (s-o pui pe Sfânta Protectoare a Moldovei, lângă portalurile …XXX!!!) „achiesează” şi nişte preoţi care au habar de creştinism, cât şi mine, de limbajul pisicilor! De fapt, ce să mă mai mir de preoţi, când, înainte de „întronizare”, însuşi Preafericitul Daniel a scos nişte vorbe, la TV, pe care le mai auzisem doar la un papistaş (I.P.S. Petru Gherghel) – citez din memorie, dar nepierzând „nicio iotă şi nicio cirtă” din  ideea de bază: „Dacă azi ar veni, la noi, Sfântul Apostol Pavel, sau însuşi Hristos, n-ar mai merge pe jos, ci ar lua avionul…şi n-ar mai răguşi ţinând predici, ci ar folosi Internetul”…Dom’le, asta zic şi eu…intrare până şi a B.O.R. – în zona FICŢIUNII… – fireşte, asta, dacă toţi ne-am lua după vorbele Întâistătătorului B.O.R.: noroc că am întâlnit şi preoţi ortodocşi adevăraţi (simpli preoţi de parohie!), care mi-au zis: „Sfinţii Apostoli şi Mântuitorul înaintează, şi azi, şi până la plinirea vremilor, rănindu-şi picioarele prin praful păcatelor noastre, cele multe şi atâta de grele”…Frumos zis, bine de ne-uitat!

…Plebea, deh, „ca omul”: unul moare, altul…se duce…!

…Avem de-a face cu o polarizare socială imensă şi revoltătoare: pe de o parte, există (ca-n ţările centrafricane sau în Argentina anilor ’70) indivizi (din toate partidele – de aia şi iubesc eu, mult de tot, găştile astea, de mafii mascate…prost! – şi le doresc…”numai bine”, că MERITĂ DIN PLIN, DUPĂ HALUL ÎN CARE AU ADUS ROMÂNIA CEA DE AZI!: „să trăiască trei zile, cu cea de-alaltăieri!”) cinici şi extrem de bogaţi (o minoritate, de care, fireşte, ca de oricare minoritate, n-ai voie să „te iei”, c-o păţeşti urât!), care-şi etalează „colecţiile de maşini” şi …„colecţiile de vile”, presărate prin lumea întreagă (de pe Coasta de Azur şi până în Bermude şi Insulele Cayman) – pe de alta, sute de mii de săraci, dintre care mulţi mănâncă de pe la containerele de gunoaie, ba uneori şi mor pe la containerele de gunoaie…sau prin scări de blocuri…!!!

…Până şi Părintele Nichita Paşcanu, de la Mânăstirea Brâncoveni/Olt, nemulţumit de “gregorianism”, şi-a luat 30 de măicuţe, şi s-a dus în Grecia…Drept să vă zic, şi eu încep să mă gândesc că multe dintre relele din România e posibil să se  producă nu doar din lichelismul, laşitatea, egoismul, trădarea noastră cea de toate zilele…ci şi pentru că am acceptat, ca oile, un calendar eretic, papistaş (pentru prima oară, propus de doctorul napolitan Aloysius Lilius şi decretat, apoi, în 1582, de Papa Grigore al XIII-lea…”numărul Morţii şi al Diavolului”, îmi şopteşte un cabalist de frunte…). Şi am tăcut, tot ca oile, când ne-a fost împuşcat/asasinat (după ritual satanist!), în Sfântă Zi de Crăciun/Naşterea Mântuitorului Hristos, şeful/conducătorul, de un sfert de veac, al României (cu bune şi cu rele şi cu foarte rele…DAR CONDUCĂTOR BĂTRÂN, PESTE UN POPOR DE 22 DE MILIOANE! – şi nu era chiar atât de ateu, dacă şi-a îngropat părinţii cu sobor de preoţi, şi avea grijă, lunar, de albastrul de Voroneţ, şi de verdele de Mânăstirea Humoruluişi nu accepta avortul şi nu accepta nici hoţii!!! – nici pe cei dinăuntru, dar nici pe israeliţii hulpavi de la F.M.I-ul cel veşnic hămesit, precum Pântecele de Foc al Gheenei!). În loc să ne spurce masonii Sfânta Sărbătoare, făcându-ne, pe toţi, complici (prin tăcere şi acceptare!) la crima oribilă, mai bine îi luam NOI de moţ pe masonii pe care-i vedeam “pe sticlă”, şi le făceam judecată dreaptă – TUTUROR!!! Dar aşa ne-a fost s-o tragem…şi-o tragem şi-n zilele noastre…amarnic tragem păcatul acelei Sfinte Zile de Crăciun – SPURCATE DE ASASINATUL SATANIC…

…Mai ştii, “drăcie cu pălărie”?! S-ar putea ca părintele cel socotit “eretic” (Nichita Paşcanu), numai bun de…”excomunicat” (au zis, dis-de-dimineaţă, “privigheciorile” de la TV!), să se mântuiască tocmai… prin “erezie”… – iar “ticăloşiile noastre” (cele atât de cuvioase, că se îmbrâncesc şi boxează “profesionist”, în jurul raclei Sfintei Paraschiva, încă de ieri, 10 octombrie 2010 – asigurându-şi, astfel, un loc mai aproape de “micul dejun” al Mântuirii…dar care nu ştiu pune mâna pe bici, pentru a-i alunga pe zarafi din Templu!), cele care cu drag şi cu bale curgânde întru bună “pohtire” l-am (cică!) votat (cu căldarea portocalie în dinţi!…şi cu chilul de mălai curgând din buzunar…) pe tiran să fie tiran LA DUBLU/PĂTRAT!!!, cele care-l acceptă pe sultanul tiranic, cu Roxolana lui  cu tot, şi nici nu dau din coadă, măcar  –   să NU

…Adică, să nu se mântuiască?! HA!

…NU! E foarte posibil ca, dacă mai punem pricini absurde, pentru laşităţile şi trădările noastre, LAŞITĂŢILE ŞI TRĂDĂRILE TĂCERII APROBATOARE DE TICĂLOŞII INIMAGINABILE, PENTRU SFÂNTA ROMÂNIE!!!… – ei bine, Sfânta Românie va străluci, în veci, DAR CU ALTE NEAMURI DECÂT NOI, CA POPULAŢIE

…Că doar masonii de pe la TV ne cam pregătesc: “Dacă medicii români ne pleacă, vor veni, aici, medici pakistanezi, indieni”…de ce nu, din…Burkina Faso?!

…Spitalul “Marie Curie”, din Bucureşti, e pe cale să se închidă integral (secţia de Chirurgie s-a şi închis…din lipsă de personal medical!), dar, prin provincie, deja, mii de spitale s-au închis, din exact aceleaşi motive…”crizate”! Şi, doar, România era, cândva, celebră, pentru pregătirea, la Universităţile sale de Medicină,  a celui mai redutabil(prin înalta pregătire profesională!)  “contingent” de slujitori ai lui Hippocrate…şi “la noi” (vorba lui Goga…) veneau să se perfecţioneze studenţi medicinişti din toată lumea!

…Şi şcolile  se închid, cu sutele şi cu miile (mai ales la sate!), – ceea ce mă face să mă gândesc că, foarte curând, România Ficţiunilor va ajunge într-o situaţie similară celei de la începutul veacului XX!!!

…Numai în anul 2009-2010, s-au închis cca 260.000 de firme, mici şi mijlocii…au rămas şomeri cu ghiotura…fireşte, au rămas, care nu s-au sinucis, din pricini de imposibilitate de a-şi onora creditele de la…”sfintele bănci”!!!

…Toate astea vi le zic…”pe surse”,  pentru că MASS MEDIA a devenit, în general, “codiţa” (ba chiar şi…”fruntea”! – în multe şi importante cazuri de hoţie şi crimă, de “atentat la securitatea naţională”, DAR ASTA CU ADEVĂRAT, IAR NU INVENTAT, PROPAGANDISTIC, DE SULTAN ŞI DE ROXOLANELE LUI, BAŞOLDITE ŞI  LIBIDINOASE!!!) propagandei şi manipulării – înspre “dreapta”, înspre “stânga”…tot manipulare, tot numai pentru folosul tuturor hoţilor şi escrocilor, numai spre folosul Neamului – NU!

 

…Mă uit îngrozit cum Antena 3 – pe de o parte, prin unii ziarişti (probabil, oneşti…!), condamnă raptul (SUPER-TRĂDĂTOR!) din Cazul “Roşiei Montane” – dar, pe de alta, în pauzele dintre ştiri, dă reclame de încurajare a Tâlhăririi şi Uciderii Neamului nostru…Neam  Sfânt, prezent nu doar în bogăţiile pământeşti ale Roşiei Montane, ci şi în bogăţiile inestimabile de Duh (siturile arheologice dacice!). Cine vă plăteşte, nepricopsiţilor,  să ne zăpăciţi sentimentele, să ne paralizaţi pornirile fireşti, de apărare a Sfântului nostru Pământ de Rai?! Eu sunt convins că la reclamele pentru vânzarea de Neam “cotizează” afaceristul mozaic, “din umbră” – belferaşul de  MAX RICH!!!

…Să fiţi blestemaţi, până la al 77 –lea al vostru neam, smintitorilor de Duh şi cuget românesc!!!

 

…Aş vrea să le strig unora dintre ziariştii mai oneşti, ba chiar unora dintre intelectualii AUTENTICI,  dar fascinaţi de Mamona – aş vrea să strig, către toţi oamenii de omenie, care au mai rămas (sunt absolut sigur! – dar lipseşte solidaritatea/cunoaşterea frăţească, în România asta care începe să se…”ficţioneze”, din lipsă de…AUTENTICITATE şi de BUNĂ-CREDINŢĂ):

Lăsaţi naibii DEMOCRAŢIA MASONILOR! Construiţi! CREAŢI! Creaţi, cu autentici creatori, dintre cei care <<au tras cu ochiul>> la Sfânta Lucrare a Lui Dumnezeu! Din cei dăruiţi cu HAR! Nu mai admiraţi ruinele (din care va răsări, cred unii, cu tot avântul ateismului satanic din ei! – <<FICTIVA ROMÂNIE>>!) pe care le lasă, în urma lor, masonii, pe unde-şi trec lucrarea lor satanică, a VIDULUI! Nu mai ajutaţi, prin <<expectativa>> voastră, la prăbuşirea Frumuseţii – ci îndrăzniţi şi împărtăşiţi-vă din Hristosul Mântuirii – deveniţi, dimpreună cu preoţii rămaşi…preoţi ai ORTODOXIEI, (iar nu trăgând cu ochii la toate satanicele erezii, la <<sirenele papiste>>, în principal!) re-constructori ai Omului – ca Fiinţă Re-Îndumnezeită!!!

N-aveţi decât să alegeţi şi SOLUŢIA DICTATURII! – dar găsiţi un PATRIOT, care să ştie încotro e GRĂDINA!!! – şi într-acolo să vă călăuzească! Şi să ştie şi încotro sunt Mlaştinile şi Prăpastia – şi să vă împiedice paşii voştri şovăitori şi împleticiţi, s-o ia într-acolo! Să vă golească maţele nu de hrană necesară unui om de carne, încă… – dar să vi le golescă de poftele cele dobitoceşti, extreme –  şi prin care furaţi din blidul săracului!!!

 

Găsiţi, printre cei care au Duh dăruit de Hristos-Dumnezeu – măcar câţiva oameni energici şi puşi pe fapte BUNE! – care să vă oprească SINUCIDEREA şi NEBUNIA DRĂCEASCĂ A VEŞNIC NESĂTULEI LĂCOMII, cea cu spume epileptice la gură!!!

Să oprească…<<FICŢIONAREA ROMÂNIEI>>!!!

 

Şi să aibă curajul şi fermitatea de a deferi Justiţiei, PE TOŢI HOŢII ŞI PE DEVASTATORII ROMÂNIEI CELEI REALE ŞI CU BOGAT HAR DUMNEZEIESC DĂRUITE!!! Ori, mai pe româneşte: <<La pârnaie, toţi hoţii şi trădătorii (că nu eşti hoţ adevărat, azi, decât când furi avuţia ŢĂRII ŞI NEAMULUI ETERN ROMÂNESC, nu doar nişte…<<găini individuale>>…!), de oriunde ar fi ei, dar prinşi cu mâinile în sufletul României! Şi, după aia, <<OUT>>! Găsiţi afară din România, vreun colţ de lume, unde să vă buzunăriţi reciproc…ca să nu vă uitaţi, Doamne fereşte, năravul…!

 

…Asta aş spune…aş striga…dacă s-ar găsi cineva să m-asculte…!

…Dar Sfinţiţii părinţi ai B.O.R – nu au, oare,  nimic să-şi reproşeze – ori, cumva, România a ajuns aşa şi din pricina slăbirii de veghe a Duhului Păstorilor?! Păi, eu pot da mărturie că, din pricina lăcomiei şi lipsei de veghere şi de bună-cuviinţă şi de responsabilitate a Misiunii Dumnezeieşti, au adormit tare mulţi români, cu cuget cu tot…

Şi câte Sfinte Familii  nu s-au destrămat şi se destramă, încă, prin orbirea, prin nesimţirea ori furia oarbă, prin preacurvia partenerilor juraţi sub Ochii Lui Dumnezeu – dar şi din pricina NE-VEGHII celor puşi să le fie, în parohie, BUNI PĂSTORI!!!

…Şi câţi români nu s-au dus la sectanţi, numai şi numai pentru că acolo…cică e jurămănt că nu-ţi bei minţile şi că nu-i furi şi sminteşti şi nesocoteşti (ba chiar batjocoreşti, prin neplinirea, cu bun suflet şi Duh de Misiune, a Tainelor Celor Dumnezeieşti, din Luminoasa Ortodoxie!) pe bieţii…“păstoriţi”: care este năuc, care suferă de dureri ale Duhului, care simte zdrobindu-l şi copleşindu-l  griji care, parcă, depăşesc puterea unui om nimicnic…NIMENI, APROAPE, NU-I ÎNTREABĂ DE SĂNĂTATE! – …şi ce pradă uşoară, pentru dracul, este un om dezorientat şi fără de Buna Călăuză!!!

Cu tot riscul, voi pune întrebarea “prostului”: oare câţi dintre Sfinţii noştri Ierarhi nu-s MASONI – SAU AU DRAG DE DRACUL MASONIC?! Ia întrebaţi şi cercetaţi (cum am încercat eu a o face…) – şi vă veţi uimi de câte veţi afla…mai bine n-aţi fi aflat, nu?!

…Să revenim, dară şi iară, la mediul socio-politic.

…Dar, oare, de ce nu suntem noi în stare, precum strămoşii noştri eroici, să ne trezim dimineaţa, cu ochii curaţi (ba să ne şi frecăm bine pleoapele!), şi să ne întrebăm, cu demnitate, cu indignare şi cu hotărâre: “Ce caută ăştia în fruntea ţării?! Ia, hai, căraţi-vă, monştrilor! Destul ne-aţi împuţit ţara asta sfântă! Măi, ăsta care ştii cum se face Agricultură – vino de-o fă! Şi tu, ăsta, care ştii Medicină, şi ăsta, care ştie să fie bun profesor, şi economistul ăsta care acum doarme, dar hai, scularea! – hai, la treabă! România plânge şi geme, şi voi aşteptaţi…CE?! Să fie sfioşi mârlanii?! Să-şi ceară scuze Târfa Babilonului?! Să vorbească omeneşte dobitoacele?! Ehei, români în care a intrat LENEA DE A AVEA ŞI A GRIJI O ŢARĂ SFÂNTĂ – gata! A venit vremea să vă puneţi pe muncă! Voi, sfinţiţi preoţi şi monahi, ia puneţi mâna pe bici şi faceţi oleacă de rânduială, în firea şi cugetele noastre (…după ce veţi fi făcut prin cele ale sfinţiilor voastre…că nu prea v-aţi făcut, unii, nici datoria, şi cât pe ce să vă daţi, definitiv, cu Duşmanul cel Spurcat!!!)… Dar, hei, trântorilor care ne-aţi împuţit ţara, Grădina Maicii Domnului! Voi ce staţi şi vă holbaţi?! Ce, aşteptaţi să vedeţi dacă nu cumva noi am glumit, şi că, vai Doamne, nu mai putem fără voi, şi vă vom chema înapoi, că ne-au devenit dragi tare – TRĂDAREA ŞI BATJOCURA?! Hai, bagajele – şi…LA PUŞCĂRIE CU VOI! Apoi, om vedea noi pe ce insulă din Pacific vă vom izola, ca să nu mai puteţi distruge şi trăda pe nimeni! Ceilalţi, voi, care ştim şi am văzut că vă pricepeţi la treabă…- păi, hai – LA TREABĂ!

…Ori, Doamne fereşte, noi, românii, vom fi devenit, între timp (tot zăcând în norii de otravă ai antihriştilor ăstora…) –  dependenţi de drogul blestemat al egoismului, trădării, ticăloşiei (infiltrat în aerul şi-n apa şi-n casele României…) – de masonii ăştia, din Loja “Cercul” (care până şi pe prefecţi îi “înghite”!)…şi nu mai putem trăi, în lipsa egoismului, ticăloşiei şi trădării şi…?!

Atunci, Neamul Românesc începe să însemne, pentru POPORUL românesc al acestei istorii schilave şi monstruoase, nu Voievozi, nu Martiri Sfinţi, nu Hristos-Lumina Lumii… – ci înseamnă (chiar cum ziceam, la început, când, în mintea mea, nu voiam să  le accept pe toate câte le scria mâna mea!) doar o… FICŢIUNE!!!

…Atunci, s-a zis cu noi…DISPĂREM DE PE FAŢA PĂMÂNTULUI, CA NEAM CU MISIUNE SFÂNTĂ/DUMNEZEIASCĂ…!!! Şi alţii, mai vrednici decât adormiţii de noi, vor fi puşi să gospodărească şi să grijească de GRĂDINA LUI DUMNEZEU…

 

…Că aşa este şi drept, în definitiv, conform cu parabola hristică a “înmulţirii talantului”!!!

Dar, până una-alta, haideţi să îngenunchem, cu toţii, dimpreună cu preoţii noştri de parohie, cu duhovnicii noştri, ŞI SĂ NE RUGĂM, CU LACRIMI DE SÂNGE SĂ NE RUGĂM, SĂ SE ÎNDURE MÂNTUITORUL HRISTOS! – şi să ne ierte păcatele noastre atât de grele şi de multe şi de înmulţite, prin orbirea şi încăpăţânarea noastră de Duh… – şi să lumineze ochilor noştri, din nou, VEDEREA CEA SFÂNTĂ A GRĂDINII SALE!!!      

                                                            prof. dr. Adrian Botez 

               

                                                                                     

 

                                                         


[1] – „Începutul a fost în2005: Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu înfiinţează o obşte monahală impostoare, căreia îi sunt atribuite toate bunurile Mănăstirii Esfigmenu (conturile din bancă, vaporul…) În octombrie, blocada revine şi mai în forţă; mănăstirea nu se mai poate aproviziona cu alimente şi medicamente, nici nu mai poate primi vizite ale medicilor. Acestea pricinuiesc moartea a patru monahi.

2006: În octombrie un tribunal (civil!) grec îi condamnă pe monahii de la Esfigmenu la doi ani de închisoare pentru “ocupaţie ilegală” şi “tulburarea liniştii publice”… Monahii fac apel în justiţie contestând sentinţa.

La 20 decembrie, membrii obştii impostoare a patriarhului Bartolomeu îi atacă violent în timpul nopţii cu bare de metal şi topoare pe monahii din birourile Mănăstirii Esfigmenu din Careia (capitala peninsulei Athos) pe când aceştia dormeau. În urma bătăii patru monahi esfigmeniţi au multiple răni, unul dintre ei chiar fractură craniană.

La 25 decembrie, sub o puternică presiune mediatică, guvernul grec anulează operaţiunea expulzării monahilor Esfigmeniţi; cu toate acestea însă, blocada dură impusă mănăstirii nu este ridicată.

La 30 decembrie cele 20 de mănăstiri mari [6] (inclusiv noua obşte înfiinţată de patriarh), ca urmare a recentei vizite a papei la Constantinopol, publică la presiunea credincioşilor un comunicat în care condamnă ecumenismul [7] şi afirmă că se întorc la hotărârile dublei întâlniri din 1980 a Sfintei Chinotite a Athosului, [la care a luat parte şi Mănăstirea Esfigmenu] [8]. Unele dintre mănăstiri au chemat la a urma Mănăstirea Esfigmenu în întreruperea comuniunii cu Patriarhia prin încetarea pomenirii patriarhului, iar Avva Efrem – ucenicul şi urmaşul lui Gheron Iosif – fostul stareţ al Mănăstirii Filotheu, a cerut de asemenea potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi, ca mănăstirile athonite să oprească pomenirea patriarhului eretic” – cf. Prietenii Sfântului Munte Athos: Scurtă cronologie a rezistenţei athonite, de Laurenţiu Niţă, după Altermedia).

 

[2] – Cf. Adrian Botez, MAGIA NEAGRĂ A UNEI ISTORII A ROMÂNILOR…FĂCUTĂ DE TRĂDĂTORI ŞI DE „ALOGENI”…! (marginalii şi dezvăluiri în premieră) – în Jurnalul de Vrancea online, din 28 mai 2010.

Basarabia – Căderea comuniştilor

Posted by Stefan Strajer On October - 17 - 2010

ENCICLOPEDIA MINCIUNILOR COMUNISTE

 Căderea comuniştilor

 Prof.univ.dr. Vasile Şoimaru (Chisinau)

Titlul acestui articol nu este o constatare a unui fapt împlinit, nu este nici un pronostic al rezultatelor alegerilor anticipate, este un proces care durează de ani de zile şi care poate deveni o constatare în seara zilei de 28 noiembrie, dacă liderii Alianţei au învăţat ceva din referendumul de ei ratat, iar de comunişti necâştigat, pe 5 septembrie curent…

Opt ani, cinci luni si trei zile, sau în total 3076 de zile şi nopţi, am urmărit cu atenţie dinamica guvernării neokominterniste de la noi, de la înălţarea ei triumfală până la prăbuşirea totală. Şi am făcut acest lucru cu pixul şi cu aparatul de fotografiat în mâini. Recunosc şi de ce am fost cu ochii pe ei în tot acest răstimp: pentru că ei încă nu s-au dezis de nicio crimă a înaintaşilor lor din partidul bolşevic, care, după cum se ştie, au omorât mai multă lume de-a rândul anilor decât toate regimurile naziste luate la un loc. Cum să nu te întrebi cine-s mai fascişti: socialiştii lui Hitler sau comuniştii lui Lenin? Şi dacă actualii comunişti nu s-au dezis de ,,faptele eroice” ale înaintaşilor lor bolşevici, înseamnă că ei sunt de acord şi azi cu acele crime odioase. 

Dar mai am un argument în acest sens, unul secundar, subiectiv: am făcut-o din răzbunare! M-am răzbunat pe ei şi pe prostia mea de a-mi spurca biografia în faţa viitorilor nepoţi şi strănepoţi cu titulatura de membru al partidului comunist, cedând astfel în faţa presiunilor unor colegi cu stagiu de partid, care-mi aduceau în 1989 ,,argumente ştiinţifice” privind posibilitatea reformării acestui PCUS (partid criminal al Uniunii Sovietice) din interior. Chiar dacă am stat acolo doar 456 de zile (21 martie 1989 – 20 iunie 1990), intrând în rândurile acestuia, ultimul la Facultatea de Economie, unde lucram, când în comitetul de partid al USM activau opt fruntaşi ai Mişcării de Eliberare Naţională, fondatori ai FPM, părăsindu-l primul, nu-mi pot ierta acea lipsă de voinţă în faţa foştilor colegi universitari. Douăzeci de ani după aceasta, n-am ezitat nicio clipă să consider acest partid bolşevic unul banditesc la drumul mare al zbuciumatei noastre istorii…

Numărătoarea acelor 3076 de zile începuse pe 26 februarie 2001, după publicarea rezultatelor alegerilor parlamentare la care comuniştii au câştigat 73 de mandate din totalul de 101…

Despre pericolul acestei victorii a forţelor coloanei a cincea revanşarde, comuniste, pro-ruse de la noi, în alegerile parlamentare din 25 februarie 2001, ne-a prevenit şi Cerul, încă de la 21 octombrie 2000, când R. Moldova a fost acoperită de sute de mii, poate milioane, de corbi negri ca dracul, veniţi peste noi dinspre iadul de la Răsărit… O adevărată invazie a cioroilor, care s-a mai repetat şi pe 24 noiembrie 2000…

Această revanşă însă a coloanei a cincea din Basarabia a început mai devreme, la 5 iulie 2000, în ziua când în R. Moldova a avut loc o adevărată antirevoluţie de catifea, ziua în care a fost modificată Constituţia de către Parlamentul R. Moldova, schimbând forma de guvernământ din republică semiprezidenţială în republică parlamentară. Abia mai târziu a devenit clar care sunt forţele care au stat în spatele acelui scenariu, cine a fost interesat şi care a fost miza adevărată a modificării Constituţiei, care nici azi nu ne dă voie să respirăm …
Acele forţe, cu pregătire specială la Lubeanka, înţelegând că Guvernul ADR, condus de către Ion Sturza, a ieşit eroic din criza prin care a trecut R. Moldova în vara anului 1998, consecinţă a dezintegrării financiare şi economice din Rusia din acea vară, au înţeles că se apropie clipa când reformele dificile promovate de ADR în perioada 1998-1999 vor aduce rezultate economice şi sociale pozitive. Imaginea ADR-ului naţional românofil, care a promovat cu insistenţă aceste reforme, avea mult de câştigat în faţa alegătorilor moldoveni, îndepărtând revenirea programată a coloanei a cincea la putere în R. Moldova.

De aceea, s-a făcut tot posibilul ca Parlamentul să între într-o criză politică profundă, care a provocat alegeri parlamentare anticipate, iar ADR a rămas în memoria colectivă a electoratului moldovenesc ca forţă care a plătit salarii şi pensii mici, cu mari întârzieri, în galoşi, mălai şi mult orez. S-a făcut tot posibilul ca rezultatele acelor reforme dureroase să fie asumate de coloana a cincea în următorii opt ani…
Criza a fost provocată de către preşedintele de atunci, cu ideea unor modificări ale Constituţiei, care ar fi transformat R. Moldova în una prezidenţială, crezând că, în aşa mod, ar salva moldovenii de sărăcie. P. Lucinschi era interesat în acel spectacol, pentru că nu avea rezultate palpabile cu care să apară a doua oară în faţa electoratului în decembrie 2000.

Reacţia Parlamentului nu s-a lăsat mult aşteptată. Peste noapte, Fracţiunea PPCD, liderul căruia se împăca pe atunci bine cu Petru Lucinschi, pentru că PPCD îi făcuse un mare bine părăsind Convenţia Democratică şi Alianţa pentru Democraţie şi Reforme, a şi venit cu proiectul modificărilor pentru semnare de către o treime din deputaţi… Curios e că primele semnături pe acest proiect n-au fost ale ,,autorilor” frontişti, ci ale fruntaşilor ADR-işti.

Dar să revin la posibila izbăvire a moldovenilor de urmaşii celor care ne-au ocupat, maltratat, schingiuit, deportat, aruncat în gropile de var.
Acea invazie a corbilor din 21 octombrie 2000 a durat 3076 de zile şi nopţi şi era să mai dureze încă 1460 de zile, dacă Marian Lupu nu părăsea Partidul Comuniştilor la 10 iunie 2009, rupând astfel 12 mandate de la comunişti, şi doar unul de la AMN, faţă de scrutinul din 5 aprilie 2009, voturi care au permis, după 29 iulie, formarea Alianţei pentru Integrare Europeană, izbăvindu-ne astfel de neokominternismul basarabean…

Să nu fie clar oare de ce Voronin, prin consilierii săi cu misiuni speciale, îl atacă furibund pe Marian Lupu şi pe finanţatorul său, Vlad Plahotniuc, care măcar vorbeşte româneşte… Era mai bine dacă ne conducea în continuare o bandă de rusofoni din Familia românofobă a lui Voronin?

Nu afirm ci, pur şi simplu, întreb şi eu, că nu-s ultimul care-şi pune această întrebare.
Departe de mine, românul convins, gândul de a-l apăra pe moldovenistul Marian Lupu sau pe prietenul său miliardar Vlad Plahotniuc, dar, dacă nu dorim să revină Voronin la putere, să avem răbdare să-i menţinem pe cei din AIE la putere şi apoi să vedem cine a furat mai mult ca Familia Voronin…

Dacă dorim să cadă definitiv comunismul de la noi, să nu-l atacăm prea tare pe Marian Lupu. Nu el este tartorul moldovenesc… Răsfoiţi cu răbdare presa moldovenească din anii 1990-2010 şi veţi ajunge la concluzia mea. Oricum, vă spun şi pronosticul meu faţă de viitoarele alegeri, cu o probabilitate de 95 la sută: vor rămâne în Parlament aceleaşi forţe politice, cu mici diferenţe în procentaj faţă de scrutinul din 29 iulie 2009. Comuniştii vor propune cele câteva voturi care nu le vor ajunge celor din Alianţă, ca să-şi aleagă un preşedinte democrat cu o singură condiţie – să i se garanteze libertatea tatălui şi fiului şi celor câţiva hoţi ai lor în lege, care aşa şi n-au reuşit să înveţe limba acestui stat, pe care l-au condus atâta amar de vreme. Pădurarul Popuşoi nu va nimeri în această listă salvatoare pentru că s-a născut prost şi fără de noroc…

P.S. Interviul lui Vladimir Voronin, cu faţa crispată, de după plenara cc-ului comunist de sâmbătă, 2 octombrie curent, mi-a amintit de adresarea sa către populaţie în seara zilei de 7 aprilie 2009, imediat după revoluţia tinerilor noştri, dar ambele mi-au amintit de următorul banc:
– Domnule doctor, impotenţa te ia aşa, dintr-odată?
– Nu… Mai întâi te lasă să te faci de râs de vreo două-trei ori…
După fiecare apariţie a lui Voronin în public, în ultimii doi ani, mă tot întrebam: chiar nu există niciun patriot moldovean în rândurile comuniştilor, care ar putea să-i reprezinte şi să reformeze acest partid, aruncând la groapa istoriei vechea gardă bolşevică, gardă ce urăşte din toată inima acest popor şi acest pământ blestemat tot de ei? Sau se doreşte să-l facă de râs pe Voronin nu de două-trei ori, ci de 20-30 de ori, până va înţelege el însuşi acest lucru?…


ROMÂNIA VA DEVENI GROAPA DE GUNOI ETNIC A EUROPEI! (1)

Posted by Stefan Strajer On October - 16 - 2010

ROMÂNIA VA DEVENI GROAPA DE GUNOI ETNIC A EUROPEI! (1)

Autor: col. (r) Vasile Zarnescu

Asociaţia STRĂJERII NEAMULUI                               ADMINISTRAŢIA PREZIDENŢIALĂ

Revista SANTINELA                                                       REGISTRATURA GENERALĂ

www.strajeriineamului.ro                                                         Nr. 20487/14.X.2010

  Scrisoare deschisă

 Domnului Traian BĂSESCU, PREŞEDINTELE ROMÂNIEI,

Domnului Emil Boc, premierul României,

Domnului Teodor BACONSCHI, ministrul de Externe al României

Înnegrirea imaginii României din cauza confundării pe plan internaţional a românilor cu ţiganii s-a produs, în timpul tranziţiei, ca urmare a impunerii vocabulei „rom/rrom“ în  limbajul oficial şi al mass media îndeosebi prin Memorandumul nr. D2/1094 din 29.02.2000. Expulzarea ţiganilor din Italia, începută în 2008, continuată şi intensificată acum, şi expulzarea ţiganilor din Franţa – care repetă demersul Italiei şi, deci, confirmă criminalitatea crescută a unor clanuri din cadrul acestei etnii – constituie o inadmisibilă deteriorare a imaginii României. Mediatizarea respectivelor acţiuni în mass media internaţionale reprezintă campanii de presă care, din vulnerabilităţi, s-au transformat în veritabile atacuri contra ţării noastre, care periclitează securitatea naţională. De aceea, este necesară eliminarea sus-menţionatului memorandum şi reactivarea Memorandumului nr. H03/169 din 31.01. 1995. Ca atare, se impune cu promptitudine: a) utilizarea exclusivă a cuvîntului ţigan în limbajul oficial şi al mass media; b) eliminarea logo-ului „ROMânia“ din brandul Explore The Carpathian Garden, întrucît face trimitere evidentă la făcătura „rom“; c) reactivarea proiectului legii Funar-Păunescu, privind eliminarea vocabulei „rom“ şi utilizarea exclusivă a cuvîntului ţigan.

            Aceste demersuri minimale trebuie conjugate cu capacitarea în acest sens a guvernelor ţărilor europene. De aceea, vă solicit traducerea în limbile europene a studiului „România va deveni groapa de gunoi etnic a Europei“, care face parte integrală din prezenta Scrisoare deschisă, studiu care să fie trimis atît respectivelor guverne, cît şi organismelor Uniunii Europene.

Colonel (r.) Vasile ZĂRNESCU

            Redactor şef

 

 

 

Evoluţia unei idei

La Congresul Naţional de sociologie din 14-16 decembrie 2000, am prezentat studiul Ubicuitatea războiului axiologic, publicat în volumul editat şi prezentat la Congres. În acest studiu am propus un nou concept în domeniul politologiei şi al polemologiei: „războiul axiologic“. Am definit războiul axiologic drept „totalitatea formelor de luptă atipică întreprinse pentru distrugerea valorilor economice, politice, morale, religioase, culturale şi sociale ale unei naţiuni prin devalorizarea lor – prin bagatelizare, ridiculizare, denigrare, satanizare – şi înlocuirea lor cu altele – cu non-valori –, impuse de anumite centre de putere străine“. Prin acest proces agresiv, valorile sunt inversate, răsturnate. Evident, cu ajutorul cozilor de topor din ţară. În cadrul acestui studiu, am trecut în revistă principalele domenii în care se manifestă această formă insidioasă de război, cu rezerva rezultată din formularea prezentă în titlu, care denotă calitatea sa esenţială: ubicuitatea – faptul că se manifestă peste tot, în toate sistemele şi subsistemele societăţii.

Relevasem, atunci, că dintre agresiunile axiologice comise contra României fac parte, printre altele, impunerea frauduloasă şi folosirea intensă a vocabulei „rom/rrom“ şi a derivatelor sale referitoare la aşa-zisa „limbă“ vorbită de ţigani – „romali“ sau „romani“ sau „romanes“ – şi avertizasem asupra consecinţelor pernicioase provocate de confuzia [1] creată deliberat, cu scopul de a-i confunda pe români cu ţiganii – consecinţe care, din nefericire, s-au adeverit.

Am dezvoltat această problemă a inducerii confuziei „român/rom“ în studiul «Cuvântul „rrom“: o agresiune axiologică», [2] tipărit, apoi, puţin mai extins şi cu bibliografia aferentă, sub titlul „Înnegresc ţiganii imaginea României?!“ [3]. Între timp, situaţia existentă – relevată în mass media externe, îndeosebi în anii 2008-2010, în unele publicaţii britanice, spaniole, franceze şi italiene – a confirmat, din păcate, o dată în plus, anticipările mele, în special teza că vocabula „rom“ constituie o agresiune axiologică, precum şi faptul, devenit tot mai evident, că ţiganii, prin comportamentul lor, ne compromit şi afectează grav imaginea României – fapt subliniat într-o formă, adusă la zi, a articolului sus menţionat, în studiul „Ţiganii: o bombă politică iminentă a Uniunii Europene“ [4], ambele postate pe site-ul AlterMedia şi preluate, ulterior, de alte publicaţii on line.

De la Memorandumul nr. H03/169 din 31 ianuarie 1995

la Memorandumul nr. D2/1094 din 29 februarie 2000

În studiul citat, am relevat că, în virtutea atribuţiilor profesionale, am realizat diverse sinteze pe această temă – a agresiunii axiologice reprezentată de cuvântul „rom/rrom“ –, materiale care au fost înaintate, pe cale ierarhică instituţională, „factorilor de decizie din stat“ şi că, într-o mare măsură, inclusiv acele materialele au constituit unul dintre factorii care au stat la baza Memorandumului H03/169 din 31 ianuarie 1995, al Ministerului Afacerilor Externe al României, în timpul mandatului lui Teodor Meleşcanu. Acest Memorandum a explicat caracterul periculos al folosirii cuvântului „rom/rrom“ – prin consecinţele sale nefaste – şi, ca atare, cerea eliminarea cuvântului „rom/rrom“ şi a derivatelor sale din lexic – pentru început, din limbajul oficial şi al mass media – şi folosirea exclusivă a cuvântului statuat istoric şi ştiinţific, de „ţigan“.

În 1997, Convenţia Democrată din România (C.D.R.), dintre cei „15.000 de specialişti“ ai ei, l-a ales şi l-a pus în scaunul de ministru la Externe pe Andrei Pleşu, care, pe de o parte, obedient faţă de organismele internaţionale şi de organizaţiile interne ale ţiganilor, şi, pe de altă parte, în dispreţ total faţă de limba română şi de România, a dispus ignorarea respectivului memorandum şi a impus, dimpotrivă, utilizarea denominaţiei incriminate anterior: „rom/rrom“. Mergând pe urmele acestui studiu – dar fără să-l citeze –, ziaristul Victor Roncea a relevat că, spre sfârşitul mandatului Convenţiei Democrate, ultimul ei ministru de Externe, Petre Roman, a „emanat“ Memorandumul nr. D2/1094 din 29 februarie 2000, adresat premierului de atunci, Mugur Isărescu, prin care a anulat expres Memorandumul ministrului Teodor Meleşcanu, care «recomandase (…) utilizarea, în documentele oficiale, a termenului de „ţigan“, în detrimentul celui de „rom“, care de-abia începuse să se impună.» Şi, în continuare, Petre Roman preciza: „(…) Având în vedere cele de mai sus, propunem folosirea, cu precădere, a termenului rrom în corespondenţa M.A.E., în paralel cu formulele alternative menţionate mai sus (Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma and Sinti) în corespondenţa cu organizaţiile internaţionale care le utilizează“ (s. n. – V.I.Z.) [5].

Dar, în realitate, Petre Roman a impus, dimpotrivă, utilizarea exclusivă a vocabulei „rom“, recunoscînd că a emis acest memorandum la presiunea organizaţiilor ţigăneşti – care consideră că, chipurile, cuvântul „ţigan“ ar fi jignitor – şi după consultarea unor experţi români şi străini, îndeosebi ai O.S.C.E.

Îl întrebasem, pe această cale, pe ex-ministrul Petre Roman: nu cumva unul dintre „experţii“ O.S.C.E. a fost şi ţiganul sociolog Nicolae Gheorghe (zis, mai frecvent, şi Gheorghe Nicolae), care a parvenit şi acum este reprezentantul ţiganilor la O.S.C.E.?! Dar, în esenţă, Petre Roman a ignorat total motivele ministrului Teodor Meleşcanu – care, şi el, apelase la experţi în susţinerea Memorandumului său – şi, implicit, a acceptat să se producă prejudiciile devenite evidente, deja, încă din timpul mandatului C.D.R., imediat după schimbarea de macaz provocată de Andrei Pleşu! Iar alte pericole aveau să vină în curând.

Între timp, mass media, în cvasitotalitatea lor, din lichelism, din lipsă de curaj civic, din lipsă de patriotism sau din spirit mercenar – sau din toate aceste motive la un loc –, au preluat ucazul Pleşu-Roman, iar efectul acestei agresiuni axiologice s-a văzut deja: pretenţia impusă de ţigani de a fi denumiţi „romi“ a ajuns atât de mare, încât ei au ajuns să facă legea în România. Ca o fatalitate istorică, ţiganii sunt „jigniţi“, „discriminaţi“ de toţi, inclusiv de cei care le iau apărarea şi le poartă de grijă, pe când ţiganii nu insultă, nu fură, nu înjunghie, nu omoară, nu poluează sonor, vizual şi olfactiv pe nimeni!

Prin intermediul aşa-zisului Consiliu „Naţional“ (!) pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.) – care este ilegitim, imoral, anticonstituţional, antinaţional, şi, îndeosebi, antiromânesc, întrucât este condus de maghiari –, românii au ajuns să fie daţi în judecată de ţigani pentru că îi „discriminează“ – cazul senatorului Iulian Urban fiind aproape la fel de notoriu ca al preşedintelui Traian Băsescu! Dar când li se dau locuri fără concurs la liceu şi la facultate, în detrimentul românilor care rămân fără locurile ocupate, astfel, abuziv de ţigani, atunci nu mai sunt discriminaţi: atunci li se cuvine! Când sunt graţiaţi şi scoşi prea devreme şi nereeducaţi din închisori, atunci nu mai sunt discriminaţi: atunci li se cuvine! După care recidivează în crimele pe care le comit, ale căror consecinţe se repercutează, inclusiv pe plan internaţional, asupra românilor! Vezi cazurile Mailat, Argint, Cămătaru şi celelalte.

O expresie clasică a obedienţei Guvernului României – condus, atunci, de premierul interimar Mugur Isărescu – faţă de organismele europene a fost şi Ordonanţa de Guvern nr. 137/31 august 2000; în baza art. 23 alin. (1) al acesteia, printr-o hotărâre abuzivă – ca expresie a obsecviozităţii depline a Guvernului, condus de Adrian Năstase –, Hotărârea de Guvern nr. 1194 din 27 noiembrie 2001, modificată ulterior, a fost înfiinţat C.N.C.D., care, acum, îi discriminează pe toţi românii, deşi ei reprezintă 85 la sută din populaţia ţării. Asta este esenţa „democraţiei“ Occidentului impusă României: nu dictatura majorităţii – care este autentica democraţie! –, ci dictatura minorităţilor, adică inversarea valorilor. Iar inversarea valorilor este „diferenţa specifică“ a satanismului!

Este, deja, de notorietate că valorile româneşti suferă un proces de devalorizare prin inversare: sunt minimalizate, ridiculizate, călcate în picioare şi sunt înlocuite cu anti-valorile ţigăneşti şi ale altor minoritari! După tiparul cunoscut, „marca“ Sorin Mitu, Lucian Boia, H.-R. Patapievici ş.a., care înlocuiesc valorile româneşti cu elucubraţiile lor. Ca atare, Petre Roman, Andrei Pleşu, H.-R. Patapievici et comp. se numără, şi ei, printre vectorii războiului axiologic dus contra României. 

Cuvântul „ţigan“ derivă din „ti Gange“ şi nu din „athinganoi

Cuvântul „ţigan“ nu are nimic peiorativ în el; noţiunea, în sine, e nevinovată. În schimb, modul de viaţă şi comportamentul agresiv – neschimbate de secole şi neschimbabile, prin efectul cutumelor ţigăneşti – sunt cele care le conferă caracteristica peiorativă, ba, încă, semnificând un pericol social nu numai în România, ci peste tot în lume. Cuvântul „ţigan“ are, dimpotrivă, o conotaţie generică – şi, deci, nobilă – în el, căci dezvăluie zona geografică cu care etnia se mândreşte: „ţigan“ provine, după cum afirmase Iosif Constantin Drăgan, din expresia „ti Gange“, care ar însemna în limba hindusă „de dincolo de Gange“ – de unde ar fi provenit ţiganii. Prin pierderea ultimei silabe, a devenit ti-gan, apoi „ţigan“. Oricum, celor mai mulţi lideri ai ţiganilor le place să afirme că ţiganii au venit din India, iar Chris Nickson chiar le precizează locul: Rajahstan (!), un deşert în care India a detonat prima sa bombă atomică.

Unii „lideri“ ţigani vor să-şi confecţioneze o genealogie asezonată cu termeni livreşti şi arhaici, ca să le confere o sorginte mai răsărită şi pretind că denumirea ar proveni dintr-un cuvânt grecesc, „athinganoi“ sau, după alţii „athiganoi“ [6], care ar fi însemnat „de neatins“ şi care, astfel, îi indica pe „cei care nu trebuie atinşi“; de aici, ar fi rezultat, ulterior, cuvântul „ţigan“. Dacă ar fi să acredităm această „rută“ etimologică, atunci „athinganoi“ a dat, mai degrabă, prin prescurtare succesivă – athing-anoi, athing, ating –, pe românescul „ating“, nu pe „ţigan“. Apoi, dacă însemna „de neatins“, relevă, totuşi, faptul pe care propagandiştii ţigani îl trec sub tăcere: că era un îndemn imperativ al grecilor sau romanilor să nu-i atingă pe ţigani, fiindcă, pe atunci, când umblau cu şatra, erau mult mai împuţiţi decât sunt acum! Probabil că de la această lecţiune subliminală a cuvântului provine respingerea de către ei a denumirii de „ţigan“, fiindcă le reaminteşte mizeria fizică şi morală din care descind şi în care se menţin. Ţinând cont de cum arată acum etnia ţigănească, să ne închipuim cum era în urmă cu un mileniu, când a fost adusă aici, din India, târâtă de hoardele tătărăşti. Apoi, chiar şi acum, India este stratificată foarte rigid în clase sociale, cea inferioară fiind numită paria, cu care celelalte clase nici nu au voie să intre în contact şi, deci, pe ai cărei indivizi nu au voie să îi atingă! „Iezuiţii, din respect faţă de structura socială indiană, evitau contactul deschis cu paria ca să nu devină, astfel, inacceptabili pentru influenţii brahmani“ [7]. Evident, ţiganii nu puteau să provină decât din clasa paria şi, după aducerea lor în Europa, aşa au rămas, în mileniul următor, tot paria, „de neatins“ – desigur, cu excepţia indivizilor care s-au civilizat şi s-au adaptat, cu greu şi tardiv, în marginea popoarelor în cadrul cărora s-au aciuat.

Dar, oricare ar fi antecedentul din care provine cuvântul „ţigan“ – „athinganoi“ sau „ti Gange“ –, vocabula „rom“ nu are nici o legătură cu numele etniei. Ideologii ţigani pretind că „rom“ ar însemna, în „limba“ lor, „om“, deşi ei nu au limbă, ci au doar nişte rudimente argotice, specifice fiecărui clan şi neinteligibile între ele: la „Olimpiada de rromani“ (sic) s-a văzut că ţiganii nu pot comunica între diverse clanuri şi, fireşte, s-au ţigănit între ei [8]. Dar „om“/„rom“ nu este un nume de etnie, ca dovadă că ţiganii, în cvasitotalitatea lor, nici nu ştiu că ar fi „romi“: ei se ştiu că sunt doar ţigani! Deci nu există nici o raţiune să fie folosit ca denominaţie etnică.

În acest sens, simptomatic este şi ceea ce spune un ţigan care se străduieşte, din răsputeri, să acrediteze limba „romani“ şi a scris chiar un dicţionar „rrom-român“ (!): «Am lăsat la final o explicaţie pe care, mai mult sau mai putin, o datoram cititorilor. Am optat pentru termenul de “rrom” si nu de “tigan”, nu atât pentru faptul ca ultimul este perceput de catre comunitatea rroma internationala ca fiind peiorativ, ci pentru simplul motiv ca de un mileniu încoace rromii îsi spun în limba lor rrom (sg.) “rrom”/ rromá (pl.) “rromi” si nu “tigan(i)” (acesta din urma fiind un termen prin care au fost denumiti rromii în Imperiul Bizantin la începutul acestui mileniu). Asadar, este bine de stiut ca rromii s-au adresat si se adreseaza între ei, în limba rromani (tiganeasca), prin formula: “Tu san rrom?” (”Tu esti rrom?”) si nu printr-o formula aberanta de tipul “Tu san cigan?” (”Tu esti tigan?”). Deci, forma legitima este rrom si nu tigan. Nu pierdem nimic daca o folosim. Nici italienii nu-si fac probleme, de pilda, ca ROMA ar putea fi pus în legatura cu Rromá “rromii (tiganii)” ori sintagma FORO ROMANO ar fi confundata cu cea din limba rromani (tiganeasca) Fòro rromanó (sau rromano fòro) “orasul rrom (tiganesc)” etc. etc.»

Am citat, ad litteram, din fabulaţia lui Gheorghe Sarău, RROMII, INDIA şi LIMBA RROMANI, Bucureşti, 1997, pag. 161-162. Falsitatea deplină a polologhiei lui Sarău este relevată chiar de faptul că aduce ca argument născocirea „rrom“, deşi această grafie a trebuit „inventată“ abia prin 1994, ca urmare a protestului românilor la invazia făcăturii „rom“. Cât despre semnele diacritice, importanţa lor este evidentă şi din citatul de mai sus, postat, precum şi în materialele din publicaţiile electronice, cel mai adesea, tot fără diacritice: lipsa lor măreşte confuzia dintre români şi „romani“ – căci între timp, văzându-se cu „măgarul legat la gard“, ţiganii l-au uitat pe al doilea „r“, pus artificial, pentru a înlătura, chipurile, eventuala confuzie între „rom“ şi român! De fapt, după cum se vede, şi „filologul“ Sarău este nevoit, aici, după scamatoria „rrom“/„rromani“, să precizeze, în paranteză, „ţigan“ şi „ţigănească“. Or, pentru străini, când văd scris „rromani“ şi „romani“, apoi „romani“ fără â, nu ştiu că primele două cuvinte se referă – tendenţios şi subversiv, e-adevărat! – la ţigani, iar ultimul la „români“ fără diacritice, în presa electronică!

Evident, „profesorul“ de ţigănească (pardon, de „limba“ romali/romani/romanes) Sarău aduce argumente ideologice şi absolut false, pentru că realitatea este exact inversă: toţi ţiganii îşi spun între ei ţigani şi nu ar fi ştiut că sunt „romi/rromi“ dacă nu le-ar fi băgat această diversiune în cap unii ca Gheorghe Sarău, Nicolae Gheorghe, Nicolae Păun et comp. Să meargă, acum, la Roma, la Livorno, Neapole etc., Gheorghe Sarău şi să-i întrebe pe italieni cum este cu Roma şi cu Foro Romano – dacă se confundă sau nu cu „comunitatea roma“ sau „Fòro rromanó“! Şi să vedem dacă ar mai scăpa cu viaţă! Iar noi încă le mai răbdăm impertinenţa, poluarea limbii şi a mediului înconjurător!

Scopul impunerii vocabulei „rom“: subversiunea

Aşadar, impunerea vocabulei „rom“ nu are nici o justificare – în afara acesteia singure, subversive şi diversioniste, din cazul de faţă: de compromitere deliberată a României, prin asocierea ţiganilor cu românii, a substituirii lor şi, în final, a creării impresiei că românii sunt, de fapt, ţigani – aşa cum susţin, acum, francezii şi italienii („ginta latină“!), englezii, Jirinovski, Voronin, ungurii. Până şi amărâţii ăştia de bulgari, care acum 7-8 ani mureau de foame şi treceau, masiv, Dunărea ca să cumpere pâine de la noi, ne insultă pe stadioane strigând sportivilor noştri „Ţiganilor!“ [9] – pentru că au aflat din presa românească şi internaţională că între „romi“/rromi/romani“ şi români nu e diferenţă decât de un semn diacritic –, îi jefuiesc la drumul mare pe turiştii români, iar în presa lor mai pretind şi Dobrogea, după ce ne-au luat, abuziv, Cadrilaterul. Prin asta, bulgarii se asociază cu politica revanşardă a ungurilor şi, împreună, „îi ridică mingea la fileu“ lui Vladimir Putin, care şantaja, pe plan internaţional, România, cu spectrul destrămării ei: „Vorbind despre Kosovo la summit-ul Rusia-U.E. de la Lisabona, liderul de la Kremlin a făcut aluzie la posibilitatea revendicării Transilvaniei şi Dobrogei de către etnicii maghiari şi bulgari“ [10]. Care a fost reacţia guvernanţilor la „aluzia“ lui Putin?! Au zis, şi ei, pe ţigăneşte: „Mucles!“

Esenţial, însă, este faptul că, indiferent de etimologia lui, nu cuvântul „ţigan“ este acela care este jignitor, peiorativ, cum cred liderii ţiganilor, care, astfel, se ascund după deget, confecţionând ţinte false pentru eludarea problemei şi pentru a-şi justifica fondurile europene şi româneşti însuşite nemeritat, inutil şi abuziv, ci comportamentul lor funciarmente criminogen şi refuzul lor încăpăţânat de a-şi schimba modul de viaţă, chipurile „tradiţional“, cum pretind, pompos, ei, „liderii“. Aşa cum le-am mai propus, pot să-şi zică şi gerrmani, sau neoindieni, sau în alt fel, denumirea – oricare ar fi ea! – nu va schimba cu nimic atitudinea celorlalţi faţă de ei, dacă nu se schimbă ei înşişi, civilizându-se. În fond, de 20 ani ţiganii îşi zic, cu impertinenţă, „romi/rromi“. Au dobândit mai mult prestigiu, a avut vreun efect aproprierea acestei vocabule în afară de faptul că i-a ultragiat, i-a denigrat şi i-a devalorizat pe români pe plan internaţional din cauza confuziei insinuate?! Au făcut vreun progres în integrarea lor în România sau în Italia, Franţa, Spania, Anglia, Elveţia, Germania etc.?! Nu! Ţiganii au fost repudiaţi la fel ca înainte, de peste tot; în ultimii ani, taberele din Italia le-au fost incendiate – ca în Evul Mediu –, iar, începînd din vara aceasta, a reînceput expulzarea lor din Franţa, cu şi mai mare energie şi în mod întemeiat! Dar, evident, dacă îşi vor mai zice „romi/rromi“, în mod cert nu vor mai avea nici o şansă să mai se integreze în România, pentru că, deja, ne-au compromis definitiv în ochii străinătăţii, iar pentru asta nu vor fi iertaţi niciodată. Deja forumiştii români sunt unanimi împotriva ţiganilor şi, implicit, împotriva folosirii vocabulei „rom“, spre furia C.N.C.D.

După ce i-am tolerat cinci secole şi după 20 de ani de agresiune axiologică, ideologică şi faptică din partea ţiganilor, trebuie să se termine cu toleranţa faţă de ei [11], ca, de altfel, şi faţă de celelalte minorităţi agresive – toleranţă care, dacă va mai fi continuată, atunci nu va mai fi decât prostie patentă! Şi prima modalitate de a şterge această ruşine este, deocamdată, una radicală şi irevocabilă, cu care să înceapă imediat: să nu-şi mai zică şi să nu li se mai zică „romi/rromi“, ci aşa cum îi ştie toată lumea – ţigani. A doua modalitate este să înceapă să se civilizeze, iar a treia, să fie civilizaţi „forţat“, inclusiv prin muncă şi prin şcoală, cum indicase, cam încurcînd lucrurile, Daniel Barbu, şeful unei catedre de ştiinţe politice: „pentru că un tînăr ţigănuş se poate să nu-şi dea seama la ce-i serveşte şcoala. Ar trebui introdusă de urgenţă obligativitatea învăţămîntului pînă la 18 ani“ (sic). Evident, Daniel Barbu ar fi trebuit să zică „reintrodusă“, fiindcă în Socialism fusese, deja, introdusă, iar profesorii erau, şi ei, obligaţi să se ducă pe la cocioabele ţiganilor ca să le aducă puradeii la şcoală – unde veneau, o vreme, dar nu ca să înveţe, ci ca să fure şi să-i violenteze pe copiii românilor! După care abandonau şcoala. De altfel, abandonul şcolar al ţiganilor, în oricare ţară s-ar afla, este relevat de Sir Angus Fraser, peste tot, în cartea sa, ŢIGANII (vezi infra, nota 14). Dar, aşa cum atestă interviul pe care i l-a luat ziaristul Răzvan Ciobanu, Pentru autoritatile romane, un tigan in minus, o problema in minus, plin de contradicţii şi de omisiuni condamnabile în referirile sale la ţigani, deşi este doctor în politologie, prin ideile sale inextricabile – ca să mă exprim eufemistic –, prof. univ. Daniel Barbu seamănă, mai degrabă, cu doctorul Ciomu: elocvente, în acest sens, sunt foarte numeroasele comentarii pe forum, aproape toate negative [12]!

Ţiganii: o bombă social-demografică cu explozie întârziată

Dacă problema maghiarilor reprezintă o bombă politică interetnică [13] – în special prin posibila promulgare, de către P.D.-L. plus U.D.M.R., a autonomiei aşa-zisului „Ţinut Secuiesc“ – cum pretind tot mai vehement Laszlo Tokes şi Marko Bela –, problema ţiganilor constituie o bombă demografică cu explozie întârziată – de care s-a temut şi Cehoslovacia în deceniul 7 al secolului trecut, motiv pentru care intenţiona ca, „după 2-3 naşteri, ţigăncile să fie sterilizate“ [14]; apoi constituie o bombă socială prin bolile transmise, prin conflictele provocate şi crimele comise, prin înmulţirea în proporţie geometrică/exponenţială şi prin revendicările neîntemeiate de protecţie socială şi de „restituire a aurului confiscat de comunişti“ – deşi respectivul aur provenea tot din furt. Acuzele făcute de ziarul britanic The Sun [15], cum că aduc T.B.C.-ul în Anglia, nu erau întru totul lipsite de temei. Mai mult, spre deosebire de tendinţa generală de scădere a populaţiei româneşti, etnia ţigănească manifestă tendinţa contrară: de creştere demografică accelerată.

Motiv pentru care preşedintele Traian Băsescu s-a arătat îngrijorat de perspectiva sumbră a diminuării ponderii românilor! Ca atare, nu mai este o excentricitate gratuită avertismentul emis, la congresul neonaziştilor din Europa, ţinut în Germania, că, în curând, Europa va fi dominată de ţigani! Deja deputatul-ţigan P.S.D. Mădălin Voicu ne ameninţase şi el, acum vreo câţiva ani, că, dată fiind tendinţa de înmulţire a ţiganilor, este posibil ca, „peste vreo două decenii, ţiganii să conducă România, nu atât pentru că ar fi rromi, cât pentru că îi vor depăşi numeric pe români şi, dintr-o etnie conlocuitoare, ţiganii vor deveni una înlocuitoare“! Şi, ca lider al lor, probabil că le ştie mai bine situaţia decât statisticienii noştri! Repet sugestia dată editorilor de la National Geographic, numărul din noiembrie 2006, în limba română: să traducă cele 26 de pagini despre ţigani în limbile de circulaţie internaţională în care apare revista [16]. E util de ştiut şi ceea ce scriu unii ţigani despre ei înşişi, poate se mai lămuresc şi cei din Uniunea Europeană sau de la Mental Disability Rights International (M.D.R.I.), din S.U.A., care ne-au denigrat, americăneşte, în New York Times [17].

Pe postul Realitatea TV a fost difuzată, la începutul lunii noiembrie 2008, o emisiune care purta ca titlu chiar ideea perspectivei ameninţătoare enunţată de Mădălin Voicu: „Etnie conlocuitoare sau înlocuitoare?!“ Dincolo de tenta aparent ironică, trebuie să vedem, mai degrabă, perspectiva terifiantă care ne aşteaptă dacă nu luăm, urgent, măsuri radicale de contracarare!

14 octombrie 2010

NOTE

[1] Vasile I. Zărnescu, Ubicuitatea războiului axiologic, în volumul coordonat de Elena Zamfir, Ilie Bădescu, Cătălin Zamfir, Starea societăţii româneşti după 10 ani de tranziţie, Editura Expert, Bucureşti, 2000, pag. 900-901.

[2] Idem, «Cuvântul „rrom“: o agresiune axiologică», în LUMEA Magazin (nr. 9/2005, pag. 10-11, http://ro.novopress.info/?p=598), reluat, apoi, puţin mai extins şi cu bibliografia aferentă, în Justiţiarul, 14 sept. 2005, pag. 7-8).

[3] Idem, „Înnegresc ţiganii imaginea României?!“; în revista SANTINELA, nr. 11/2006, pag. 4-6, http://www.strajerii.ro/SANTINELA011.pdf. Articolul a fost adus la zi, după un an, sub acelaşi titlu, pe site-ul http://ro.altermedia.info/minoritati/innegresc-tiganii-imaginea-romaniei_7929.html.

[4] Idem, „Ţiganii: o bombă politică iminentă a Uniunii Europene“, pe http://ro.altermedia.info/minoritati/tiganii-o-iminenta-bomba-politica_8220.html#more-8220, şi pe http://justitiarul.ro/semnal/122.html şi http://justitiarul.ro/semnal/133.html; preluat, la fel, pe mai multe site-uri, precum aici: http://asymetria-anticariat.blogspot.com/2010/01/vasile-i-zarnescu-tiganii-o-bomba.html.

[5] Victor Roncea, „Cum au devenit românii romi“, în Ziua, nr. 4095, 24 noiembrie 2007, pe http://www.ziua.net/display.php?id=229814&data=2007-11-24, şi pe http://ro.altermedia.info/minoritati/romania-in-plin-razboi-axiologic-cum-au-devenit-romanii-romaniromitigani_7955.html). Pentru alte detalii, cf. Victor Roncea, „Ayatollahul Băsescu, anti-semit şi anti-român“, în Ziua, nr. 3823, 8 ianuarie 2007, http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-01-08&id=213794. Similar, vezi şi: Iulia Popovici, „Cum au devenit ţiganii o temă“, în Ziua, nr. 4025, 4 septembrie 2007, pe http://www.ziua.net/display.php?id=226157&data=2007-09-04.

[6] Dr. M. Băcanu, TIGANII – minoritate naţională sau majoritate infracţională. Editura Bravo-Press, 1996, pag. 11-13. Vezi şi: Corneliu Filip, doctor în istorie, „Ţiganii sau romii – problemă a României sau a Europei?“, în Evenimentul, http://www.evenimentul.ro/articol/iganii-sau-romii-problema-a-romaniei-sau-a-europei.html; Delia Radu, „Romii – un nou serial BBC“, pe http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2005/06/050622_romi_repere_istorice.shtml; *** „Ţiganii – o poveste“, pe http://www.ziare.com/?ziare=details&a_id=170158; Chris Nickson, „Roma (Gypsy) Music Overview“, pe http://worldmusic.nationalgeographic.com/worldmusic/view/page.basic/genre/content.genre/roma__gypsy__music_778.

[7] William V. Bangert, S.J., Istoria iezuiţilor, Editura Ars longa, Cluj-Napoca, 2001, pag. 383-384 şi 442-448. Vezi şi Florian Bichir, Mircea Marian, „Marele eşec al integrării rromilor“, în Evenimentul zilei, nr. 5027, 7 noiembrie 2007, pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/marele-esec-al-integrarii-rromilor-467147.html.

[8] Florentina STOIAN, „Ursarii şi căldărarii s-au certat la Olimpiada de rromani“, în Adevărul, nr. 4865, 27 febr. 2006; http://www.adevarul.ro/articole/ursarii-x15f-i-c-x103-ld-x103-rarii-s-au-certat-la-olimpiada-de-rromani/176000.

[9] Marius Niţu, „Ţigăneala ne-a mâncat mămăliga“, în Adevărul, 19 nov. 2007, http://www.gandul.info/puterea-gandului/tiganeala-ne-mancat-mamaliga.html?4237;1043221.

[10] *** „Putin ameninţă România“, în Ziua, nr.  4071, 27 octombrie 2007, http://www.ziua.net/display.php?data=2007-10-27&id=228580. Vezi şi: „Putin ameninta Romania cu fragmentarea“, Asociaţia Civic Media, 27 octombrie 2007, pe http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=512&Itemid=77.

[11] Pentru îndemnul Consiliului Europei la toleranţă, vezi M. C. „Rromii, discriminaţi în România“, în Adevărul, nr. 4861, 22 febr. 2006, http://www.adevarul.ro/articole/rromii-discrimina-x163-i-n-rom-nia/175471; pentru intoleranţă europeană, vezi: Adina Şuteu, „Rromii, o minoritate pe care Europa nu o vrea“, în Adevărul, nr. 5389, 7 noiembrie 2007, http://www.adevarul.ro/articole/de-ce-nu-iubim-tiganii/331280; Marie Marty, „Prison avec sursis pour le maire incendiaire“, în Le Parisien, 16 mai 2006, pe http://www.leparisien.fr/faits-divers/prison-avec-sursis-pour-le-maire-incendiaire-16-05-2006-2006989253.php.

[12] Cf. Cotidianul, 14 noiembrie 2007, http://www.cotidianul.ro/index.php?id=15612&art=38859&cHash=64bfeacc60; vezi şi Viorel Ilisoi, „Veşti bune despre ţigani: ghetoul din Dorohoi“, eodem loco, http://www.cotidianul.ro/index.php?id=15612&art=38848&cHash=ea1f157c1e. Vezi şi: Dr. M. Băcanu, TIGANII – minoritate naţională sau majoritate infracţională, Editura Bravo-Press, 1996, pag. 42-45.

[13] Ion Marin, „Bomba interetnică / Cine minimalizează (şi de ce) pericolul «legitimaţiei de maghiar»“, în Ultima oră, 26 aprilie 2001, pag. 1; vezi şi Almona Ţilea şi Andrei Dumitrescu, „Marea diversiune antiromânească / Ungaria vrea să dea «legitimaţie de maghiar» tuturor ardelenilor“, în Ultima oră, nr. 635, 25 aprilie 2001, p. 5.

[14] Angus Fraser, ŢIGANII. Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, pag. 297-298. Vezi şi Ultima oră, 15 martie 2001, pg. 6.

[15] Cornelia Roşoga, „După hoţi şi criminali, presa britanică ne face şi TBC-işti / Tabloidul The Sun continuă campania de denigrare a românilor“, în Gardianul, nr. 1349, 4 nov. 2006, pag. 7; ***, „The Sun ne face tebeciştii Europei“, în Adevărul, nr. 5079, 4 noiembrie 2006, pag. 5; Diana Opriţă, „Zid împotriva rromilor români“, în Curentul, nr. 258(3632), 4 noiembrie 2006, pag. 6; D.E., „Londra exclude românii pe baza unor statistici eronate“, în Ziua, nr. 3773, 6 nov. 2006, pag. 4; vezi şi: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Actualitate/47297/Londra-exclude-romanii-pe-baza-unor-statistici-eronate.html; Ionuţ Apahideanu, „Semper fidelis Patriae“, în http://ro.altermedia.info/politica/semper-fidelis-patriae-sau-romania-who-gives-a_5328.html etc., etc.

[16] „Ţiganii din România“, în National Geographic (ediţia în lb. română), noiembrie 2006, pag. 25-51.

[17] Ioana Bojan, „NYT «dezvăluie» starea mizeră a copiilor instituţionalizaţi. Să fie vorba de adopţii? / Un articol negat ferm de autorităţile de la Bucureşti pune în pericol aderarea României la U.E.“, în Gardianul, 11 mai 2006, pag. 4. Vezi şi: Ioana Bojan, „NYT «dezvaluie» starea mizera a copiilor institutionalizati. Sa fie vorba de adoptii?“, Infonews, 11 mai 2006, pe http://www.infonews.ro/node/36026.

(Continuare în episodul următor)

Colonel (r.) Vasile ZARNESCU

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors