Archive for the ‘Analize-Controverse’ Category

SARE PE RANĂ ŞI RÂNJETE LARGI ADUSE ÎN DAR SINISTRAŢILOR

Posted by Stefan Strajer On July - 12 - 2010

SARE PE RANĂ ŞI RÂNJETE LARGI ADUSE ÎN DAR SINISTRAŢILOR

Autor: Cezarina Adamescu

            O vorbă românească spune: nu-i da omului cât poate el să ducă. Dar cât mai poate să ducă, ne întrebăm, bietul român, în situaţia în care ne-au adus capetele luminate din fruntea ţării? Cât va mai putea el suporta sărăcia, umilinţa, batjocura, asuprirea, birurile, sfidarea celor care s-au îmbogăţit pe seama oamenilor care i-au ales? De unde să mai găsească resurse de a renaşte, când totul în jurul lui e  noroi, apă, praf şi pulbere? Când, pe zi ce trece, se vede clar că ţara se afundă tot mai rău în hăurile în care ne-au împins iubiţii conducători…

            În mod paradoxal, în aceste clipe îmi vine în minte pericopa veterotestamentară din 1 Regi în care, Roboam, fiul lui Solomon, ajuns la domnie, îi asupreşte şi mai rău pe israeliţi decât fuseseră până atunci. El părăseşte sfatul bătrânilor care i-au cerut să le uşureze jugul şi cere sfatul tinerilor care crescuseră cu el şi care stătuseră înaintea lui. „Şi el le-a zis: Ce mă sfătuiţi să răspund acestui popor care mi-a vorbit, zicând: Uşurează-ne jugul pe care l-a pus tatăl tău peste noi?

Atunci tinerii care au crescut cu el, i-au vorbit, zicând: Aşa să vorbeşti poporului acestuia, care ţi-a vorbit, zicând: Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, dar tu uşurează-ni-l! Aşa să le vorbeşti: Degetul meu cel mic va fi mai gros decât coapsele tatălui meu. Tatăl meu a pus peste voi un jug greu, eu voi mai adăuga la greutatea jugului vostru; tatăl meu  v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.” (1 Regi, 12, 8-11).  De notat că scorpionul era un bici înnodat cu plumbi. Aşadar, o pedeapsă infinit mai mare. Aşa şi poporul român, se trezeşte, din domnie în domnie, lovit cu bice, cu scorpioane şi cu cine ştie ce alte instrumente de tortură. De ce? Pentru că cineva trebuie să plătească nesocotinţa şi desfrâul sfidător al guvernanţilor. Şi cine altcineva decât cei care nu pot să se apere şi n-au instrumente suficiente pentru a riposta! Dar ferească Dumnezeu de mânia celui drept, ajuns la capătul răbdării! Vorba poetului: „hristoşi să fiţi,/ nu veţi scăpa/ nici în mormânt.”

            E un lucru bine ştiut: nu te duci la un mort, şi să râzi cu gura până la urechi. E nevoie de un minimum de bună cuviinţă şi decenţă. De asemenea, nu îţi arăţi faţa radioasă dinaintea cuiva care a pierdut totul: casă, gospodărie, animale, lucruri, bani, acte ori vieţi omeneşti. O elementară educaţie arată că e bine să ai un dram de solidaritate faţă de cel care suferă, chiar dacă în sufletul tău, nu-ţi pasă. Măcar aşa, de ochii lumii. Măcar când transmiţi cuvenitele condoleanţe, e cazul să fii serios puţin.

            O persoană oficială, un demnitar, trebuie, cu atât mai mult să dea exemplu de compasiune şi solidaritate cu cei care l-au propulsat în vârful piramidei. Să nu-i dezamăgească.

            Nu mi-au plăcut niciodată oamenii care vorbesc tare şi râd mult. Nu ştiu de ce. Poate pentru că eu sunt o tăcută? De asemenea, ţin să precizez că nu fac nici un fel de politică. Nu sunt în măsură să fac aprecieri politice. Las altora dreptul.

            De asemenea, nu i-am agreat pe cei care îşi fac loc cu  impertinenţă în faţă, lovind pe alţii cu coatele şi cu ţurloaiele, ba mai altoind la glezne pe cei din jur, pentru a-şi satisface propriile interese. În loc să-şi facă loc cu mintea şi cu inima.

            Ciudat. Parcă trăim Legile lui Murphy  pe viu. Dacă nu dorim ceva, exact aceea se întâmplă, fatalmente. Şi, în ultima perioadă, am avut cu vârf şi îndesat parte de aşa ceva. Şi dacă mulţi au zis: oricine, dar numai acesta să nu iasă în alegeri: exact ăsta a ieşit. Apoi: numai nenorocirea asta să nu ni se întâmple; ni s-a întâmplat aşa cum nu am dorit. Ca-ntr-un blestem care ne urmăreşte.

            Am tot sperat să nu fie aplicată  ambiţia preşedintelui de a se tăia pensiile, salariile bugetarilor şi toate ajutoarele şi îndemnizaţiile. S-a întâmplat în chip fatidic, tocmai acest lucru. Credeam că am scăpat de calvarul diminuării pensiilor şi iată că minţile diabolice ale guvernanţilor au născocit alte metode de a-i asupri pe oameni la sânge: mărirea TVA, impozitarea pensiilor, reducerea tuturor facilităţilor pentru persoanele defavorizate.

            Se nasc de aici întrebări legitime: Până unde? Până când? Pentru ce? Şi cu ce am greşit noi, oamenii de rând (adică aliniaţi în rând, precum oile care merg la sacrificare) – de suntem penalizaţi mereu şi mereu.

            Să vedem: penalizat vine de la „pena” adică vină. Dar mai înseamnă în limba italiană şi: ruşine. Mai vine şi de la penal.  Avem, aşadar o vină: vina de a ne fi născut, de a face parte, fatalmente, din acest neam ai cărui bravi conducători îşi masacrează supuşii. Şi până nu văd sânge, nu-şi astâmpără setea şi foamea. Urât blestem. Neam de vampiri. În 1993, în Westfalia de Nord unde reprezentam România într-o fraternitate europeană, unde se adunaseră creştini din 18 ţări europene, un etnic german mi-a spus, atunci când eu îmi apăram ţara, chipurile, spunându-i că nu avem droguri, SIDA şi prostituţie (nici nu aveam pe atunci, eram nişte dulci nevinovaţi. Ele aveau să prolifereze imediat după aceea).

            -Da, dar îl aveţi pe Dracula, mi-a replicat neamţul.

            Şi a trebuit să recunosc că în străinătate suntem receptaţi ca un neam de urmaşi de vampiri.

            Nu mă mir că astăzi, turismul în Ţara lui Dracula a înflorit, castelul contelui vampir este vizitat mai mult decât Muzeul de ştiinţe naturale „Grigore Antipa” ori Biblioteca Metropolitană, iar zilele acestea am aflat că unul din cei mai buni actori americani, Brad Pitt, vine în România să toarne un film despre Dracula. Simbolurile morbide au ajuns un blazon, puţin mai lipseşte să fie pictate pe drapelul naţional. Ca să se ştie din ce neam de sălbatici ne tragem.

            Să revenim. Zilele trecute, preşdintele României a ieşit din buncărele în care stătea ascuns precum un şobolan în zilele ciumei şi a purces, vesel nevoie mare, la locul inundaţiilor. Şi după ce a împărţit râsete şi hă-hă-ieli,  cu agreabilul său râs laaaarg, a început să-i certe pe bieţii oameni rămaşi fără acoperiş. Ba, mai mult, le-a spulberat şi ultima nădejde că s-ar putea cândva redresa, spunându-le că: ORICE VENIT TREBUIE IMPOZITAT! Fără comentarii. Era oare un moment potrivit pentru a pune sare şi ardei pe rănile lor?

            De asta aveau nevoie oamenii în clipa aceea? De astfel de veşti ucigătoare de speranţă? Parcă-i un făcut. România a ajuns un fel de poartă a infernului dantesc pe frontispiciul /sau stema căreia ar trebui scris: „Lasciate ogni speranzza, voi che intrati” – vestitul anunţ care atârnă de poarta infernului.

            Cu ce i-a ajutat preşedintele, în afară de faptul că i-a enervat, i-a admonestat că şi-au aşezat vetrele lângă albia râurilor, le-a spus că trebuie să treacă la muncă, să nu mai lenevească şi să aşteaptă de la stat venituri care nu li se cuvin. Şi doar e ştiut că ţăranul e cel care trage cel mai mult la jug: la câmp, în gospodărie, în familie, ba şi în interes obştesc.  Pentru ţăran nu există program fix, munca lui nu conteneşte niciodată, căci agricultura nu aşteaptă.

            Dar iată că anul acesta, nici la câmp, nici în gospodărie nu vor mai avea ce face: totul e compromis. Vor munci doar să-şi reclădească bordeiele. Dar cu ce le vor amenaja? Dumnezeu ştie.

            „Doamna blondă din sonete” ca să-l parafrazez pe marele poet, atât a ştiut: să meagă să-şi etaleze toaletele la ţară, ba mai mult, a avut îndrăzneala să întineze frumosul şi curatul port popular maramureşean, împopoţonându-se  în chip deşucheat, precum o pupăză vopsită, cu straiele sfinte ale neamului. Şi ce a făcut: de cum a descins din superba maşină (!!!???!!!) a început să le peroreze sinistraţilor despre noul „brand” turistic, care ar putea lua naştere acolo, pe locul unde râurile au ieşit din matcă, poate chiar pe locul caselor care o luaseră la vale, duse de viitură. Şi asta unde? În locul unde muriseră oameni, duşi de învolburata apă. Adică a întrezărit sâmburele unei afaceri grase, a unui eventual „tun” din care ar ieşi bănuţi frumoşi.

            Apoi s-a gândit să dăruiască ceva unui sinistrat: o bicicletă cu care să survoleze valurile tulburi….

            A doua zi, e drept, a venit cu câteva pachete de ciocolată pentru copii mai mici sau mai mari. Frumos. Că doar nu din buzunarul domniei sale erau cumpărate. Dar a mai făcut un gest care a rămas de pomină: a împărţit ţărăncilor pantofi cu toc cui. Stupoare!

            O femeie chiar i-a luat, gândind, probabil că şi ei or fi buni la ceva, îi va vinde şi-şi va cumpăra pâine.

            Alta, chiar i-a probat şi, cu toate că mergea şleampăt pe uliţa abia zvântată, era mulţumită: primise ceva de la guvern: semn că, are grijă tata guvernu’ de oamenii necăjiţi, nu-i lasă de izbelişte, iată le-a adus pantofi noi, lucitori, cu tocuri de 10 cm, pot face concurs Miss Sinistrata, 2010 – de Gherase Dendrino.

            Dacă frumoasa blondină şi-ar fi vândut măcar una din faimoasele sale poşete care costă mii de euro, poate că ar construi cu ei o locuinţă pentru amărâţii care stau în clasele şcolii, cu şase copii mici, care mănâncă, tot graţie grijii părinteşti a guvernului, câte şase cutiuţe de pateuri pe zi, başca vreo câteva pâini. Banchet, nu altceva. Risipă pe timp de austeritate.

            Dar măcar nu l-am văzut pe taica preşedinte spunând larg din guriţa până la urechi: fraţilor, uitaţi, vând ultima mea maşinuţă de lux pe care am primit-o şi vă construiesc aici un adăpost, până vă redresaţi…

            Nici un guvernant n-a făcut un gest  de mărinimie, să dea din „puţinul lor”, măcar o leţcaie în favoarea sinistraţilor. Preocuparea lor de bază în aceste momente de agonie a ţării este să-şi dea peste nas unii altora,  ba uneori şi poalele peste cap, să încurce planurile adversarului politic, pentru ca apoi, să poată spune cu satisfacţie: Aţi văzut ce hotărâre a luat ministrul? Aţi văzut ce prost merge partidul lor?

            Totdeauna al celorlalţi. Ceilalţi sunt de vină. Noi suntem îngeri.

            „Ceilalţi, iată iadul!” – spunea şi Jean-Paul Sartre. Poporul român a sintetizat genial această afirmaţie într-un proverb, e adevărat, prelucrat din pildele evanghelice: cel despre paiul  din ochiul vecinului şi bârna din propriul ochi.

            Mi-a plăcut însă, gestul onest al lui Mircea Badea care a dăruit una din maşinile lui, pompierului care şi-a pierdut propriul autoturism sărind să salveze câteva vieţi. Un gest cât se poate de grăitor. Fără fasoane pe tocuri.

            Lăsând ironia la o parte, nu putem să nu constatăm cu îngrijorare, că din zi în zi, starea României se alterează, că a început să miroase a stârv de la cap, că orbecăim în ceaţă şi acum şi prin noroaie (că astea ne mai lipseau!), că suntem mânaţi şi ne îndreptăm cu cea mai mare viteză spre căderea liberă în prăpastie, în abis, că suntem absorbiţi de o imensă gaură neagră.

            Şi asta în timp ce iluminaţii aleşi, rânjesc, presară sare pe rănile care mustesc sânge infectat, dau cu tifla, sfidează naţiunea.

            Analiştii politici, economici, sociali prevăd şi vin zilnic  cu ştiri apocaliptice, despre scumpirea întreţinerii cu 200-300%, scumpirea medicamentelor, reducerea oricăror facilităţi pentru omul de rând, impozitarea pensiilor, creşterea TVA, şomaj în masă. O societate muribundă.

            Nici măcar speranţa nu ne-a mai rămas. Măcar aceea ne mai ţinea de cald.

            Ne întrebăm clipă de clipă, ce-o să mai urmeze? Orice zi aduce o nenorocire, o măsură împotriva omului, o năpastă şi mai mare, ceea ce ne îndreptăţeşte să spunem în loc de: „Mai rău decât atât nu se poate”, un alt slogan devenit cruntă realitate: „Se poate şi mai rău”.

            Se poate să fim în continuare conduşi de aceeaşi oameni siniştri care şi-au făcut un scop în sine din nimicirea poporului român, în mod deosebit, a bătrânilor, a copiilor şi a celor care încearcă să-şi croiască un drum în viaţă, o familie, un cămin. Adică a tuturor.

            „O tempora, o mores!”

            Oare trebuie să ne acceptăm în mod fatal soarta?

Un “pericol” pentru securitatea nationala: presa!

Posted by Stefan Strajer On July - 11 - 2010

Un “pericol” pentru securitatea nationala: presa!

Autor: Grigore L. CULIAN
 30 aprilie 1973: Presedintele SUA, republicanul Richard Nixon, isi da demisia din functie in urma scandalului “Watergate”, dupa ce doi ziaristi – Carl Bernstein si Bob Woodward de la cotidianul Washington Post  – investigheaza si descopera, folosind o sursa secreta din FBI pe nume “Deep Throat”, practicile ilegale de urmarire a adversarilor politici din Partidul Democrat. Pus in fata evidentei, Richard Nixon si-a cerut scuze poporului american si a demisionat impreuna cu colaboratorii sai apropiati, unii dintre ei fiind si condamnati! Nu l-a auzit nimeni pe presedintele american sa pomeneasca numele celor doi ziaristi de la Washington Post  care l-au demascat sau sa spuna ca presa americana reprezinta un pericol pentru pentru securitatea nationala a Statelor Unite.
 24 septembrie 1998: Comisia Juridica a Camerei Reprezentantilor declanseaza procedura de “impeachment” (inlaturare) a presedintelui democrat William Jefferson  Clinton, in urma investigatiilor procurorului independent Kenneth Starr privind relatia sexuala a acestuia cu tanara Monica Lewinsky. Bill Clinton este inlaturat (tehnic) de la putere, in urma votului Camerei Reprezentantilor a SUA din 19 decembrie 1998, pentru marturie mincinoasa si obstructionarea justitiei, acuzatii dovedite de procurori, fiind achitat/salvat de votul Senatului SUA (vot decisiv) din 12 februarie 1999. Niciodata fostul presedinte al SUA nu a afirmat ca procurorii care au anchetat acest caz sau presa americana ar reprezenta un pericol pentru securitatea nationala a Statelor Unite.
 26 octombrie 2001: George W. Bush, presedintele republican al SUA, semneaza controversatul “The Patriot Act”, o lege care ingradeste libertatile cetatenilor americani   si da o serie de puteri sporite serviciilor secrete americane (urmarire, arestare si retinere  – chiar si fara probe! – a suspectilor de terorism). Legea venea dupa atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, America se afla in plin razboi impotriva terorismului, dar presa americana a reactionat extrem de dur fata de masurile prevazute in “The Patriot Act”. Cu toate acestea, nu l-am auzit pe presedintele George W. Bush sa sustina ca atitudinea critica a ziaristilor americani ar reprezenta un pericol pentru securitatea nationala a SUA.
 22 iunie 2010: Traian Basescu, presedintele Rom^niei (primul securist al tarii) convoaca Consiliului Suprem de Aparare a Tarii si propune Parlamentului Romaniei  dezbaterea Strategiei Nationale de Aparare a Tarii, document conform caruia, citam: (…)“fenomenul campaniilor de presa la comanda cu scopul de a denigra institutii ale statului, prin raspândirea de informatii false despre activitatea acestora”  este considerat “o vulnerabilitate” a României si trusturile de presa pun în pericol securitatea tarisoarei. (…)“În zona Apararii si Securitatii Nationale, riscul este definit drept probabilitatea de a se produce o paguba semnificativa la adresa intereselor, valorilor sau obiectivelor nationale de securitate. În contextul acestei strategii, amenintarile sunt factori cu origine externa, prin care sunt afectate grav interesele, valorile si obiectivele nationale de securitate. Factorii din interiorul societatii care potenteaza actiunea amenintarilor sunt denumite vulnerabilitati. Scopul Strategiei Nationale de Aparare a Tarii este acela de a asigura un management modern si eficent al riscurilor, amenintarilor si  vulnerabilitatiilor, urmarind, într-o prima faza, inventarierea, prevenirea sau reducerea lor si, ulterior, combaterea acestora” ( …) “presiunile exercitate de trusturi de presa asupra deciziei politice în vederea obtinerii de avantaje de natura economica sau în relatia cu institutii ale statului”.
 “Sa sedem stramb si sa judecam drept”, incercand sa identificam jurnalistii care reprezinta un pericol pentru securitatea nationala a Patriei, conform Strategiei Nationale de Aparare a Tarii conceputa la un sprit de “marele carmaci” de la Cotroceni si pusa pe hartie cu ajutorul mintilor bolnave – de tip fascistoid! – care il inconjoara. Inainte de a trece la subiect, trebuie sa informez cititorii ca Strategia Nationala de Aparare a Tarii NU se aplica jurnalistilor sau “intelectualilor lui Basescu” de la trusturile de presa care il pupa in cur pe seful statului. Prin urmare, aplaudacii prezidentiali Radu Moraru (Nasu’), Andreea Pora, Ioana Lupea, Mircea Marian, Mircea Mihaies, Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismaneanu si alti cativa purtatori de pix mai neinsemnati – care ii intoxica pe roma^ni cu minciuni la comanda – NU sunt pe lista “dusmanilor poporului”, fiind scutiti de efectele Strategiei Nationale de Aparare a Tarii asupra libertatii de exprimare…
 Primul mare pericol pentru securitatea nationala a Romaniei vine din afara, (de la “agenturili straine”), se numeste Tommaso Cerno si este jurnalist la publicatia italiana L’Espresso. “România sunt eu”, se intituleaza articolul de 4 (patru) pagini în care Traian Basescu este calificat drept “cel mai urât presedinte dupa Nicolae Ceausescu, afemeiat, betiv, demagog, arogant, cu ticuri de mic dictator”, “Berlusconi din Balcani”, “Basescu si Berlusconi se aseamana ca doua picaturi de apa, mai ales la capitolul vicii”, “Habar nu are de economie, a negat luni la rând ca România se afla în criza economica, pentru ca, dupa realegerea sa în functie, sa-i oblige pe români sa se supuna celor mai draconice masuri de austeritate din era postcomunista”, “Din pacate, România se afla într-o perioada foarte grea si este condusa de un personaj fara nicio credibilitate si fara calitatile unui adevarat lider”, “În discursurile sale, omite frecvent sa nominalizeze UE, din care face parte si România, dar întotdeauna aduce în prim-plan mitul numit SUA”. Tommaso Cerno – italianul platit de moguli sa strice imaginea Romaniei si sa arunce in aer Strategia Nationala de Aparare a Tarii! – aminteste episoadele “tiganca împutita” si “gaozarul”, descrie pe larg obsesia si ura pe care Basescu le are fata de mogulii din presa rom^neasca, prezinta scandalul casei din Str. Mihaileanu (data de primarul Traian Basescu cetateanului Traian Basescu!), enumera cu lux de amanunte restaurantele preferate ale presedintelui României si episodul în care acesta s-a urcat la volan dupa ce bause o noapte întreaga în compania lui Gigi Becali, consemneaza pasiunea lui Traian Basescu pentru femei, în special pentru acelea pe care le promoveaza în politica (Elena Udrea si multiplele acuze de coruptie formulate la adresa ei). Nici “EBA”  nu a scapat din vizorul “dusmanului poporului roman” din Italia, care descrie episodul incredibil de la europarlamentarele din 2009, când voturile pentru Elena Basescu “au fost racolate chiar de catre fidelii tatalui sau, premierul Emil Boc si ministrul Economiei, Adriean Videanu”.  Fiica preferata a lui Traian Basescu este prezentata ca “un fel de Paris Hilton care adora sa piarda noptile si care este neîndemânatica în relatia cu Gramatica Limbii Române, obiceiuri mostenite de la tatal sau, un noctambul de nestapânit si o prezenta deja fixa în restaurantele bucurestene”. Faptele descrise de jurnalistul italian sunt “minciuni” si reprezinta –  conform Strategiei Nationale de Aparare a Tarii – “fenomenul campaniilor de presa la comanda cu scopul de a denigra institutii ale statului, prin raspândirea de informatii false despre activitatea acestora”. Curat murdar, nea Traiane!
 Principalii dusmani ai lui Traian Basescu se afla insa in tarisoara atat de draga “micului caporal” de la Palatul Cotroceni. Sunt jurnalistii care “submineaza securitatea nationala” si se numesc Valerian Stan (editorialist la…New York Magazin), Mihai Gadea, Valentin Stan,  Cornel Nistorescu, Bogdan Teodorescu, Victor Ciutacu si altii, care scriu sau spun “minciuni” c^nd le reamintesc romanilor in fiecare zi promisiunile cuplului  de smenari Basescu-Boc, care, in campania electorala prezidentiala din 2009, i-a aburit pe bietii pensionari ca le maresc pensiile cu 50 la suta. Le-au furat voturile, iar acum le taie pensiile cu 15 la suta si ii lasa sa moara de foame! Tot la capitolul “minciuni” se incadreaza jefuirea economiei nationale, clientelismul politic, nepotismul, nesimtirea si lipsa de scrupule a clicii care incearca acum sa puna botnita jurnalistilor incomozi.
 Un mic terorist care pune in pericol securitatea nationala a Rom^niei sunt si eu. De exemplu, cand am descoperit jaful de la Institutul Cultural Roman si l-am semnalat in presa din tara, satrapii (in)culturii rom^nesti m-au pus imediat la zid. Sau cand am dat telefon la James Madison University sa verific daca “EBA” a absolvit aceasta facultate (asa cum se lauda mincinosul ei tata la televizor!) si am aflat ca “Bobita lu’ tata” urmase doar un curs de cateva luni, micuta agramata prezidentiala fiind ocupata cu petrecerile din clubul de fite “Bamboo”, unde se “pregatea” pentru Parlamentul European (pe banii publici deturnati de buna ei prietena Monica Iacob Ritzi, fost ministru al Tineretului si Sporturilor – cu dosar penal “la purtator” nefinalizat nici pana azi!).
 Lasand gluma la o parte, eu cred ca pericolul cel mai mare pentru securitatea nationala e chiar Traian Basescu. El controleaza acum toata puterea in Romania, dar mai are de cucerit ultima reduta: presa. Planul A a fost avertizarea “gauzarilor” si “tigancilor imputite” care il enerveaza, Planul B este in plina desfasurare si urmareste “intarcarea” lor cu ajutorul Strategiei Nationale de Aparare a Tarii, iar Planul C ar fi “solutia finala” dupa modelul rusesc (arestari, incarcerari si, in final, executii!). Sunt strategii tipice dictatorilor, dar nu cred ca Traian Basescu va apuca sa le finalizeze. Nu il cheama Putin, nu are banii lui Chavez sau Ahmadinejad, iar “marele licurici” si Uniunea Europeana il vor trage de maneca la timpul potrivit. Deocamdata, Vestul isi face treaba cu el… 
New York, 26 iunie 2010

Grigore Culian este editorul publicatiei saptamanale “New York Magazin”

Ce au căutat la Moscova cei trei crai de la Răsărit?

Posted by Stefan Strajer On June - 30 - 2010

ENCICLOPEDIA MINCIUNILOR COMUNISTE

Ce au căutat la Moscova cei trei crai de la Răsărit?

Autor: Dr.Vasile Soimaru (Chisinau)

Citind în numărul de vinerea trecută a TIMPULUI articolul lui Constantin Cheianu Ce se întâmplă cu Ciubaşenco?…, mi-am amintit că, pe 3 iunie curent, reveneam fericit acasă dintr-o reuşită călătorie în îndepărtatul Kazahstan, unde fusesem la invitaţia Societăţii culturale a românilor din această ţară. După aproape patru ore de zbor, am aterizat în Aeroportul „Domodedovo” din capitala Rusiei. Aici trebuia să trec în altă zonă a aeroportului, unde mă aştepta aeronava Companiei Air Moldova pentru a zbura la Chişinău. Cum credeţi, pe cine i-am întâlnit la îmbarcare?

Curajosul anticomunist şi preferatul meu jurnalist de limbă rusă, Dumitru Ciubaşenco. Cunoscând atitudinea sa negativă faţă de aventura lui Pasat şi a Mitropolitului Vladimir privitor la introducerea obligatorie în şcoli a Bazelor Ortodoxiei, l-am întrebat, în glumă, dacă nu cumva a venit la Moscova cu Pasat şi ÎPS Vladimir, proaspătul „doctor în economie”. Dima nici n-a reuşit să formuleze răspunsul că, de după un colţ al sălii de aşteptare, a apărut falnicul „doctor în economie” Vladimir cu prietenul său ortodox, iar din alt colţ s-a arătat ex-„puşcăriaşul” lui Voronin, viitorul lider de partid ortodox – Valeriu Pasat…

N-am ezitat nicio clipă cât priveşte caracterul „întâmplător” al acestei coincidenţe: trei crai de la Răsărit împreună, la Moscova, în aceeaşi clipă şi în acelaşi loc?! Explicaţia nu poate fi decât una: Kremlinul a „coordonat” cu academicianul Pasat şi cu „doctorul în economie” Vladimir strategia şi tactica victoriei în viitoarele alegeri, totodată, dându-i din deget lui Dima Ciubaşenco şi amintindu-i, probabil, şi de perioada de studii jurnalistice la universitatea moscovită. Cu siguranţă, nu pe ultimul loc a fost şi chestiunea privind bugetul viitorului partid ortodox, despre al cărui volum putem deduce după posterele costisitoare cu fizionomiile celor doi posibili conducători ai viitoarei „ROM – Republici Ortodoxe Moldoveneşti”, afişate peste tot, chiar şi în coasta cimitirului ortodox de pe strada Armenească…

În această ordine de idei, mi-am amintit de sugestia lui Ilie Ilaşcu din 19 iunie 2006, după ce Pasat fusese băgat la puşcărie de Voronin. Ilie concluziona la acel moment că „puşcăriaşul” e pregătit pentru a ocupa funcţia de şef al statului în următoarele alegeri, menţionând că Valeriu Pasat „a acceptat să facă mai mulţi ani de puşcărie, care îl vor face, în faţa populaţiei, o victimă a regimului comunist”…

Din toată povestea asta, deocamdată, un lucru nu pot înţelege: ce caută în grupul celor trei crai de la Răsărit al patrulea crai, Manole Mihai, ex-ambasador în SUA (nu în Rusia!), ex-ministru al Finanţelor, instalat în ambele funcţii de Voronin? S-o fi întâlnit vreodată drumurile acestor patru crai în capitala Imperiului Rus?

Dr. Vasile Şoimaru

Un proces in derulare… (2)

Posted by Stefan Strajer On June - 26 - 2010

Un proces in derulare… (II). Un dialog cu episcopul Job Osacky

Autor: Parintele Vasile Susan
N.R. Publicam integral textul trimis de catre parintele Vasile Susan, ca parte din procesul inca neincheiat pe care sfintia Sa il are pe rol. Este vorba despre dialogul purtat cu Arhiepiscopul de Chicago si Vestul Mijlociu, Job Osacky, apartinând de OCA. Aducem la cunostinta cititorilor nostri ca in 2004 parintele Vasile Susan a fost inlaturat de la biserica Sf.Maria din Chicago – fara a i se explica motivul.
*
De la P.C. Preot Vasile Susan
5413 N. Nottingham Ave
Chicago, IL. 60656
Phone: 773-220-9503
E-mail: vasilesusan@hotmail.com
Data: 5 Decembrie, 2006

Catre: Î.P.S. Sa Arhiepiscopul Job
927 – 933 N. LaSalle St
Chicago, IL 60610
Phone: 312 – 202 – 0420
Fax: 312 – 202 – 0427

Subiect de referinta: Statutul meu în cadrul Bisericii Ortodoxe din America. Audienta personala.

Î.P.S. Voastra,
Dumnezeu sa binecuvânteze pe aceia care poarta grija de nevoile fratilor lor întru Hristos.
Î.P. Stapâne binecuvîntati,
Î.P.S. Voastra,
Vi se adreseaza P. C. Preot, domiciliat la adresa de mai sus, la timpul prezent preot sub omoforul P.F. Herman, Mitropolitul Bisericii Ortodoxe din America, care de mai bine de 28 de luni este un preot fara numire în parohie si serviciu la biserica.
Cu binecuvântarea Î.P.S.Voastre, doresc a aduce multumiri Î.P.S.Voastre pentru aceasta ocazie de a avea o audienta personala cu Î. P. S. Voastra, pentru a vorbi cu Î. P. S. Voastra, pentru a fi ascultat de Î. P. S. Voastra, pentru a va adresa urmatoarele chestiuni / subiecte / întrebari:
1 – Pentru cât timp un preot al Bisericii Ortodoxe din America poate fi pus pe lista de asteptare de Mitropolitul Bisericii Ortodoxe din America pentru a avea cazul sau cererea auzita – rezolvata?
Raspuns: Regulile Canoanelor, prevederile, procedurile Statutelor Bisericii Ortodoxe din America trebuie respectate. Actualul Mitropolit al OCA are un stil personal foarte diferit de a purta grija preotilor sai, a problemelor si apelurilor acestora. El face ceva despre care eu nu pot vorbi prea mult acum.
2 – Î.P.S. Voastra, ati luat parte la vreo sedinta de Sinod a OCA (Bisericii Ortodoxe Americane), unde cazul preotului Vasile Susan adus de el împotriva Arhiepiscopului Episcopiei Românesti N.W.P. la tribunalul civil sa fi fost discutat vreodata, dupa cum Î.P.S. Voastra va puteti aduce aminte?
Raspuns: Nu îmi aduc aminte sa se fi discutat vreodata. Poate sa fi fost discutat în lipsa mea.
3 – Î.P.S. Voastra, ati luat parte la vreo sedinta de Sinod a OCA (Biserica Ortodoxa din America), unde cazul preotului Vasile Susan adus de el împotriva Arhiepiscopului Episcopiei Românesti N.W.P sub titlul: CERERE DE PUNERE SUB ACUZAREA DE TRADARE SI IMEDIATA SUSPENDARE A Î.P. SALE ARHIEPISCOPUL EPISCOPIEI ROMÂNESTI N.W.P. SI RECLAMATIE OFICIALA ÎMPOTRIVA PREOTULUI HOMOSEXUAL Xxxxxxx Xxxxxx, ca si chestiune adresata Sf Sinod al O.C.A. ca si tribunal bisericesc sa fi fost vreodata discutata, dupa cum va puteti aduce aminte?
Raspuns: Acest subiect a fost discutat pe scurt, dar nu îmi amintesc vreun lucru pozitiv ca rezultat al acestei discutii la Sinodul OCA. La drept vorbind, Arhiepiscopul de la ROEA este protejat de Mitropolitul OCA-lui. În ce priveste pe preotul homosexual de la Episcopia Româneasca, eu cunosc bine acest caz, chiar de la preoteasa acestuia care mi-a marturisit mie, precum a facut marturie si Arhiepiscopului de la ROEA, ca sotul ei este un homosexual notoriu; eu recunosc si faptul ca acest caz de preot homosexual este acoperit de catre Mitropolitul OCA si Arhiepiscopul ROEA.
4 – Î.P.S. Voastra, ati luat parte la vreo sedinta de Sinod a OCA, unde cazul preotului Vasile Susan adus de el împotriva Arhiepiscopului Episcopiei Românesti N.W.P., fie ca si chestiune a unui tribunal civil sau a unui tribunal bisericesc, sa fi fost vreodata discutata de Mitropolitul OCA-lui, sau alt ierarh de la OCA, dupa cum va puteti aduce aminte?
Raspuns: Cazul a fost discutat de Mitropolitul OCA-lui si de unii ierarhi. La acea sedinta episcopii vicari ai OCA-lui au fost rugati sa iasa afara de la sedinta în timp ce aceste subiecte au fost discutate. Episcopul Irineu a plecat si el afara de la acea sedinta. Nu pot da multe detalii. Nu pot spune nimic despre cum aratau Mitropolitul de la OCA si Arhiepiscopul de la ROEA. Ei nu aratau bine.
5 – Î.P.S. Voastra, cât de mult trebuie eu sa astep primirea unui raspuns de la Sinodul OCA în legatura cu chestiunile tribunalului civil sau bisericesc discutate de Sinod, dupa parerea Î.P.S. Voastre?
Raspuns: Atât Mitropolitul de la OCA, precum si unii ierarhi din Sinod, nu dau importanta acestor subiecte serioase ce le-ati adus la cunostinta lor. Aceste subiecte ranesc pe membrii Sinodului OCA, ca si pe mine. Este dureros ca dumneata spui adevarul pe care unii episcopi de la OCA nu vor sa-l auda. Nu se poate schimba peste noapte obiceiul de acoperire al Sinodului OCA. Greu moare acest obicei.
6 – Î.P.S. Voastra, cât de mult, eu, Preotul Vasile Susan pot sa fiu pe lista de preoti de la OCA dar fara numire în vreo parohie, dupa parerea Î.P.S. Voastre?
Raspuns: Mitropolitul de la OCA nu este un ierarh eparhiot (cu episcopie). Situatia dumitale este contrara Canoanelor. Statutul de la OCA, Constitutia si Regulamentele de la ROEA au prevederi si proceduri clare, care au fost total ignorate de catre Mitropolitul de OCA, Arhiepiscopul de la ROEA. Aceasta nu este altceva decât abuz de putere. Îmi pare rau sa spun acest lucru. Acesta este adevarul.
7 – Î.P.S. Voastra, este vreo regula sau obicei la OCA (necunoscute mie) cu privire la transferarea preotilor de la un episcop la altul si care sa nu primeasca parohie multi ani, dupa parerea Î.P.S. Voastre?
Raspuns: Cazul dumnitale este foarte diferit. Dumneata nu ai fost transferat, dupa cum înteleg eu din aceasta discutie. Arhiepiscopul de la ROEA si Mitropolitul de la OCA trebuiau sa urmeze prevederile Statutului OCA-lui si Constitutia si Regulamentele de la ROEA, si sa vina cu o solutie corecta a cazului. Când e vorba de transferul preotilor, acestia trebuie sa fie numiti la parohie, sa fie salariati si cu beneneficii ca orice angajat. Mitropolitul de la OCA nu te va numi niciodata. Îmi pare rau ca trebuie sa spun acest adevar. Mitropolitul nu este episcop eparhiot care sa aiba episcopie.
8 – Î.P.S. Voastra, este vreo regula sau obicei la OCA (necunoscute mie) cu privire la pedepsirea preotilor de un episcop sau altul de la OCA si care sa nu primeasca parohie multi ani, dupa parerea Î. P. S. Voastre?
Raspuns: Dupa parerea mea fiecare caz este diferit. Sa fii pedepsit fara a fi ascultat de un Tribunal Bisericesc, aceasta nu este altceva decât abuz de putere, abuz al Regulilor Bisericii si a Canoanelor.
9 – Î.P.S. Voastra, este vreo regula sau obicei la OCA (necunoscute mie) cu privire la pedeapsa si persecutie religioasa a vreunui preot de la OCA, de catre vreun ierarh sau mai multi ierarhi, sa nu fie numit în parohie multi ani, sa sufere multi ani la rând el si familia lui, dupa parerea Î.P.S. Voastre?
Raspuns: Pe lânga Statutul OCA-lui si Constitutia si Regulamentele de le ROEA, mai sunt si prevederi ale Canoanelor, Marturii Evanghelice care trebuiesc respectate de oamenii Bisericii, inclusiv de episcopi. În Biserica nimanui nu trebuie sa i se faca nedreptate. Sunt cazuri când abuzul de putere afecteaza în mod negativ nu numai pe preot, dar si familia acestuia si membrii parohiei.
10 – Î.P.S. Voastra, este vreo cale sau modalitate în cadrul OCA ca sa fie ascultat cazul meu si Sinodul OCA sa-l rezolve?
Raspuns: Mitropolitul OCA-lui are obligatie potrivit Canoanelor sa puna cazul pe agenda de discutii a Sinodului. Fara sa fie trecut pe agenda, si fara respectarea cinstita a chestiunilor cazului, a regulilor Canoanelor, precum si a prevederilor Statutului OCA ori Constitutiei si Regulamentele de la ROEA nu te poti astepta la vreun rezultat sanatos si bun. Nu te da batut, roaga-te, fa presiuni.
11 – Î.P.S. Voastra, este vreun interes din partea OCA-lui ca sa fie ascultat / rezolvat cazul Pr Vasile Susan de catre Sinodul de la OCA precum crestineste si decent s-a cerut acest lucru, dupa parerea Î. P. S. Voastre?
Raspuns: Mitropolitul de la OCA trebuie sa fie foarte interesat si sa acorde atentie deosebita cazului dumneavoastra. Relatiile strânse ale Mitropolitului OCA cu Arhiepiscopul de la ROEA (îmi pare rau sa spun), îl vor opri pe acesta sa vina cu vreo rezolvare buna si crestineasca a cazului. Cred ca aceasta discutie si întâlnire este confidentiala, chiar va rog. Nu vreau sa am probleme pentru ca vorbesc deschis si cinstit. Consider aceasta conversatie a fi foarte serioasa.
12 – Î.P.S. Voastra, este vreun interes din partea OCA-lui ca sa fie ascultat cazul Pr Vasile Susan de catre Sinodul, fara ca Pr Vasile Susan sa caute solutii, pe alte cai si modalitati, dupa parerea Î. P. S. Voastre?
Raspuns: Mitropolitul precum si Sinodul OCA-lui sunt alertati de senzitivitatea cazului dumneavoastra, al Arhiepiscopului de la ROEA care a acoperit pe preotul homosexual de la ROEA. În ce priveste faptul ca nimeni nu doreste ca sa ajunga sa vada radacinile cazului, eu nu pot vorbi prea mult. Este foarte jenant, neplacut, pentru mine sa vad umilirea dumnitale si a familie pentru asa lung timp. Asa ceva nu pot accepta. Acest lucru arata foarte necrestinesc. Biblia si Regulile Canoanelor trebuie avute în vedere în cazul dumnitale, precum si în orice alt caz. Nu trebuie sa fie discriminare în vreun caz cu referire la remedii ori solutii finale, precum nici in cazul dumnitale. Sunt asa de multe cazuri de preoti homosexuali la OCA înca nerezolvate.
13 – Î.P.S. Voastra, este vreun interes din partea OCA-lui ca sa fie ascultat si rezolvat cazul Pr Vasile Susan de catre Sinodul de la OCA, fara ca Pr Vasile Susan si familia sa faca public cunoscut CEREREA DE PUNERE SUB ACUZAREA DE TRADARE SI IMEDIATA SUSPENDARE A Î. P. SALE ARHIEPISCOPUL EPISCOPIEI ROMÂNESTI N.W.P. SI RECLAMATIE OFICIALA ÎMPOTRIVA PREOTULUI HOMOSEXUAL Xxxxxxx Xxxxxx, ca o chestiune apartinând de Sinodul OCA, dupa parerea Î.P.S. Voastre?
Raspuns: Eu personal am foarte multe îndoieli ca Mitropolitul de la OCA doreste rezolvarea cazului dumnitale, cererea de punere sub acuzare si suspendare al Arhiepiscopului de la ROEA, a cazului preotului homosexual de la ROEA, precum ai cerut înca din Iunie 2005. Ei vor prelungi cazul si investigarea acestuia cât vor putea. Eu nu vad vreun motiv ca sa-ti raspunda dumnitale în mod corect si de buna credinta. Sunt multe alte cazuri de acoperire de homosexuali la OCA nerezolvate înca, cum stii acest lucru. Este foarte jenant pentru episcopii de la OCA sa rezolve aceste cazuri dureroare pentru ei. Din dosarul pe care l-ai trimis în Iunie 2005 reiese faptul ca acel preot Xxxxxxx Xxxxxx este un homosexual notoriu. Arhiepiscopul de la ROEA trebuia sa rezolve cazul în 2000 sau 2001, potrivit documentelor din acel dosar. Eu cred ca ceva a fost aranjat între cei trei, Mitropolitul de la OCA, Arhiepiscopul de la ROEA si preotul Xxxxxxx Xxxxxx de la ROEA. Mai devreme sau mai târziu Dumnezeu tot descopera adevarul. Eu fac doar ce pot când acest caz se va discuta la Sinodul de la OCA.
14 – Î.P.S. Voastra, este vreun interes din partea OCA-lui ca sa fie ascultat si rezolvat cazul Pr Vasile Susan de catre Sinodul de la OCA, fara ca Pr Vasile Susan si familia sa faca public cunoscut CEREREA DE PUNERE SUB ACUZAREA DE TRADARE SI IMEDIATA SUSPENDARE A Î.P. SALE ARHIEPISCOPUL EPISCOPIEI ROMÂNESTI N.W.P. SI RECLAMATIE OFICIALA ÎMPOTRIVA PREOTULUI HOMOSEXUAL Xxxxxxx Xxxxxx, ca o chestiune apartinând de Sinodul OCA, fara a merge direct la public prin prezentare pe Internet a cazului, dupa parerea Î.P.S. Voastre?
Raspuns: Precum am zis mai înainte, este de neconceput ca sa vad cazul dumnitale discutat cu mine fara raspunsuri venite cu buna credinta si întelegere. Sinodul OCA-lui trebuie sa procedeze altfel de acum înainte. Echilibrul de putere în cadrul Sinodului OCA-lui este o chestiune ce nu o pot discuta prea mult. Sunt în joc interese speciale, manevre ale aliatilor folosite în detrimentul bunei credinte si dreptatii. În cazul în care va adresati publicului si puneti totul pe Internet, abia atunci, Sinodul de la OCA va vedea ca sunteti foarte serios, si puteti actiona precum doriti. Internetul este vazut de Episcopii OCA-lui drept un asasin. Ei nu vor sa confrunte adevarul facut cunoscut publicului. Eu am alta parere, si eu sunt deschis, sincer, neprefacut, si doresc sa fiu sigur întrebându-ma “Sunt aceste acuzatii adevarate, sau sunt false?” Eu doresc sa adresez dumnitale felicitarile mele – Pr. Vasile – pentru curajul cu care te lupti cu puternicii de la OCA, precum Mitropolitul OCA-lui, Arhiepiscopul de la ROEA, când vei face totul cunoscut publicului cititor. Sinodul de la OCA nu va actiona împotriva Arhiepiscopului de la ROEA daca nu veti face cazul cunoscut publicului cititor, aducând în acest fel rusinea asupra episcopilor de la OCA. Asteapta putin si vei vedea ce se intâmpla. Daca nimic nu se întâmpla, atunci sa puneti totul pe Internet, dupa ce faceti o determinare finala asupra acestui subiect.
15 – Î.P.S. Voastra, este vreun interes din partea OCA-lui ca sa fie ascultat si rezolvat cazul meu de catre Sinodul de la OCA, dupa o asteptare de trei ani, fara ca Pr Vasile Susan si familia sa faca public cunoscut CEREREA DE PUNERE SUB ACUZAREA DE TRADARE SI IMEDIATA SUSPENDARE A Î.P. SALE ARHIEPISCOPUL EPISCOPIEI ROMÂNESTI N.W.P. SI RECLAMATIE OFICIALA ÎMPOTRIVA PREOTULUI HOMOSEXUAL Xxxxxxx Xxxxxx, ca o chestiune apartinând de Sinodul OCA, fara a merge la public prin prezentarea cazului la www.pokrov.org, dupa parerea Î.P.S. Voastre?
Raspuns: Sinodul OCA-lui trebuie sa-si dea seama ca mai devreme sau mai târziu trebuie sa rezolve chestiunile dumneavoastra. Ei trebuie sa instituie un Tribunal Bisericesc, pentru dumneata, Arhiepiscopul de la ROEA si preotul homosexual de la ROEA. La acea vreme nimeni nu poate anticipa, ce se va descoperi când acel preot homosexual de la ROEA va spune ceva pentru a se apara, sau care va fi strategia, modul de aparare al Arhiepiscopului de la ROEA. Nimeni din Sinodul OCA-lui nu iubeste acest site … www.pokrov.org, pentru ca este prea deschis, spune adevarul tuturor, si adevarul supara. În cazul în care dumneata dovedesti acuzatiile aduse împotriva Arhiepiscopului ROEA-lui si vei confrunta direct în Tribunalul Bisericesc pe amândoi, atunci publicitatea prin www.pokrov.org va fi foarte serioasa.
16 – Î.P.S. Voastra, este OCA-ul îngrijorat de pretul pe care îl va plati atunci cînd Pr Vasile Susan si familia o sa faca public cunoscuta CEREREA DE PUNERE SUB ACUZAREA DE TRADARE SI IMEDIATA SUSPENDARE A Î. P. SALE ARHIEPISCOPUL EPISCOPIEI ROMÂNESTI N. W. P. SI RECLAMATIE OFICIALA ÎMPOTRIVA PREOTULUI HOMOSEXUAL Xxxxxxx Xxxxxx, ca o chestiune apartinând de Sinodul OCA, fara a merge la public prin prezentarea cazului la www.pokrov.org, dupa parerea Î. P. S. Voastre?
Raspuns: Atunci când cazul dumnitale se va face public prin www.pokrov.org, Sinodul OCA-lui va plati un mare pret. Dumneata sa nu renunti la lupta, si sa dovedesti totul. Ai plângerile în mâinile dumnitale, si tot ce-ti trebuie sa argumentezi cazul. Sa nu-ti fie frica de nimeni, sa spui tot adevarul.
17 – Î.P.S. Voastra, este vreun interes din partea OCA-lui ca sa fie ascultat si rezolvat cazul meu de catre Sinodul de la OCA, pentru a se da ocazia familiei Pr Vasile Susan sa fie din nou pe picioarele sale si acolo unde trebuie, sa fie din nou preot la o comunitate / parohie Româneasca?
Raspuns: Totul depinde de Mitropolitul OCA-lui si Arhiepiscopul ROEA-lui. Dumneata ai îndurat o umilire de nedescris. Singura alinare pe care eu ti-o pot da, este binecuvântarea mea de a sluji în orice biserica din episcopia mea, pâna la vremea când cazul dumnitale va fi solutionat definitiv si se va da rezolvare viabila pentru dumneata si familia dumnitale. Dumneata esti un preot Român si trebuie sa slujesti într-o parohie Româneasca. Va fi un mare pacat ca sa fiti ignorat pentru multi ani, fara a fi repus în drepturi. Dumneata nu ai fost adus la judecata în fata nici unui Tribunal Bisericesc, nu-i asa? Dumneata trebuie sa ai o chemare într-o zi la un Tribunal Bisericesc, pentru ca toate acuzele si învinuirile sa vi se faca cunoscut de acuzatorul care v-a dat afara din pozitia de preot paroh, sa vi se acorde dreptul de a va apara, potrivit tuturor normelor si prevederilor Canoanelor. Aceste proceduri trebuie sa fie respectate, iar noi suntem în Biserica, si fiecare trebuie sa actioneze în buna credinta.
18 – Î.P.S. Voastra, este vreun interes din partea OCA-lui ca sa fie ascultat si rezolvat cazul meu de catre Sinodul de la OCA, potrivit prevederilor Biblice, Canonice, si ale Constitutiei ROEA-lui, iar Pr Vasile Susan sa fie din nou un preot activ în OCA, slujind în OCA si ROEA?
Raspuns: Este de la sine înteles ca dumneata ai interesul de a-ti vedea cazul ascultat si rezolvat. Sinodul OCA-lui nu are în plan asa ceva la acest timp. Eu nu am auzit nimic concret. În ce ma priveste, nu am nici o îndoiala ca prevederile si procedurile Biblice, Canonice si a Statutului Bisericii au fost încalcate, nerespectate. Îmi pare rau de aceasta, ca de altfel si de rabdarea si suferintele familiei dumnitale. Slujirea dumnitale a fost pusa la o grea încercare. Dumneata esti un preot cu preotie lucratoare în buna regula, precum Arhiepiscopul ROEA-lui a scris acest adevar, nu-i asa? Si dumneata nu te afli sub nici o pedeapsa canonica, este adevarat? Numai Mitropolitul este în masura sa-si asume responsabilitatea cazului si chestiunilor dumnitale potrivit prevederilor Canoanelor, Statutului OCA, Constitutiei si Regulamentelor ROEA-lui, daca nu gresesc cumva. Este adevarat acest lucru? Si as vrea sa spun deschis ca dumneata ai dreptul sa ceri despagubiri, cineva trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru lucrurile gresit facute, mai devreme ori mai târziu, sa te compenseze, sa te plateasca din urma.
19 – Î.P.S. Voastra, este vreun interes din partea OCA-lui ca sa fie ascultat si rezolvat cazul meu de catre Sinodul de la OCA, sa fie restaurata pacea si comuniunea cu OCA-ul potrivit prevederilor Biblice, Canonice, si ale Constitutiei ROEA-lui, iar Pr Vasile Susan sa fie din nou reintegrat ca un preot activ în ROEA, slujind în OCA si ROEA?
Raspuns: Prevederile Biblice, Canonice si ale Statutelor Bisericii sunt cai care duc la pace si liniste. Lucrurile cele mai importante sunt în legatura cu persoanele aflate la conducerea Bisericii. Conducerea aceasta trebuie sa fie asemenea celei a Lui Hristos. Din nefericire, acest lucru nu se petrece în OCA la timpul prezent. Locul dumnitale de slujire este în episcopia de unde ai fost alungat. Ai fost expulzat, alungat? Daca s-a întâmplat acest lucru, este ceva grav pentru OCA. Un mecanism, un procedeu trebuie gasit si folosit pentru a fi pe deplin si corect repus în drepturi ca preot Român în Biserica.
20 – Î.P.S. Voastra, este vreun preot sau episcop de la OCA dornic sa fie asemenea Pr Vasile Susan, având reputatie murdarita, preotia compromisa, armonia familiei distrusa si ruinata, pus în strada în oras American, nefiind în stare sa gaseasca slujire la grupul national de care apartine, sa îndure umilire pentru tot restul vietii, dupa parerea Î.P.S. Voastre?
Raspuns: Pr Vasile, dumneata si familia ati suferit mult, ati fost pus la încercari de necrezut si cu totul necrestinesti, un cosmar pentru mine. Nimeni în istoria OCA-lui, dupa cum îmi dau seama, nu a trecut prin cele ce dumneata ai trecut. Daca poti dovedi ca nu ai încalcat Canoanele, atunci cineva va plati greu. Sa speram într-o rezolvare corecta a cazului la timpul viitor. Nu este usor sa fii aruncat pe strazi în America, iar ca cetatean American ai dreptul la “cuvenita procedura canonica si la cuvenitul curs al legii,” deoarece esti preot. Nu conteaza ca esti nascut American, Român, Bulgar, Rus, Grec, etc. Dumneata trebuie sa ai o zi la Tribunalul Bisericii. Trebuie sa fi corectat, nu expulzat, ori alungat. Cineva a sarit peste cal, peste Regulile Canoanelor. Dumnezeu sa-ti ajute. Totul se va termina cu bine.
21 – Î.P.S. Voastra, este vreo regula sau obicei la OCA (necunoscute mie) cu privire la protejarea si acoperirea preotilor homosexuali din OCA si pedepsirea preotilor de la OCA care au preotie lucratoare si nu se afla sub nici o sanctiune a vreunui Tribunal Bisericesc sau Consistoriu Spiritual, desi ei au dreptul la “cuvenita procedura canonica si la cuvenitul curs al legii,” dupa parerea Î.P.S. Voastre?
Raspuns: Doresc sa fiu atent la acest raspuns. Ierarhii OCA-lui protejeaza si acopera preotii homosexuali deoarece este un lucru josnic sa discuti aceste subiecte. Nu am nici un dubiu ca ierarhia OCA-lui acopera preoti homosexuali din OCA. Referitor la pedepsirea preotilor, nimeni nu trebuie pedepsit înainte de a se afla greseala. Episcopul nu trebuie sa abuzeze preotii care au dreptul potrivit Canoanelor sa cunoasca afirmatiile nedovedite, acuzele, sau crimele pentru care sufera pedeapsa. Nu am nici o îndoiala ca lipsa de cunoastere si atentie cerute de Canoane si prevederile Canonice au fost trecute cu vederea de episcopii OCA-lui, si cineva a fost abuzat. Eu personal nu cunosc prea mult din Canoane, desi ar trebui sa cunosc. Îmi pare rau. În ce ma priveste pe mine, dreptul la “cuvenita procedura canonica si la cuvenitul curs al legii”, trebuie sa fie o prioritate folosita potrivit prevederilor legii în cadrul judecatilor Tribunalelor Bisericii. Când asa ceva nu exista înseamna ca se face abuz de putere si exista coruptie. Asa ceva nu trebuie sa existe în Biserica Ortodoxa, si chiar la OCA.
22 – Î.P.S. Voastra, ce ati face (ati lupta pentru dreptate), in cazul în care ati fi fost un preot casatorit ca si mine, în aceeasi situatie, cu privire la statutul în OCA, dupa parerea Î.P.S. Voastre?
Raspuns: Pr Vasile, ce as face eu? Eu as merge înainte, folosind cai si mijloace pentru a ajunge la radacina cazului si a gasi o solutionare corecta. Sa nu renunti la nimic. Ai dreptul de a avea o zi în care sa fii chemat la Tribunalul Bisericii. Dumneata mai ai un proces la tribunalul civil în curs de rezolvare, si îmi pare rau de aceasta. Trebuie ca sa ceri Sinodului OCA-lui sa respecte rânduielile, prevederile si procedurile Canoanelor Bisericii Ortodoxe, precum si prevederile Statutelor Bisericii, sa instituie un Tribunal al Bisericii, sa vi se arate afirmatiile nedovedite, acuzatiile pe care trebuie sa le confruntati, si sa vi se dea dreptul ca sa va aparati în fata acuzatiilor aduse. Regula Legii Bisericii nu trebuie ignorata. Ar putea Judecatoria civila sa oblige OCA-ul sa faca acest lucru? Cred ca ar putea face acest lucru!
23 – Î.P.S. Voastra, ce sa fac, sa am un statut de preot activ în OCA, dupa parerea Î.P.S. Voastre?
Raspuns: Sa te rogi la Dumnezeu, sa postesti, sa slujesti regulat la bisericile din eparhia mea, sa te cumineci (împartasesti), sa mergi înainte cu acest caz, sa nu renunti la lupta.
24 – Î.P.S. Voastra, cât sa mai astept ca sa am statutul de preot activ la OCA clarificat, sa slujesc la o parohie Româneasca din cadrul OCA-lui, dupa parerea Î.P.S. Voastre?
Raspuns: Numai Dumnezeu stie cât de lunga va fi aceasta asteptare. Dumnezeu stie cât va dura aceasta. Nu-ti pierde nadejdea, Dumnezeu va fi cu tine. Statutul dumnitale de preot activ la OCA este în mâinile Mitropolitului de la OCA. Eu stiu ca nu esti un preot activ la OCA, ca Pensia de la timpul viitor este o chestiune mare aflata în joc, pentru care sper sa nu fie nevoie de actiune la Tribunalul Civil. Oricum, reabilitarea dumnitale ca preot activ la OCA, cere sa fie facuta mult mai bine decât eu as putea vorbi. Esti constient de aceste lucruri? Nu pot sa dau detalii acum, iar dumneata nu poti lua asa de multe notite în scris, precum vorbim si dumneata scrii acum. Cineva va fii obligat sa dea socoteala pentru ce ti s-a întâmplat. Sper ca responsabilitatile sa nu fie prea multe la acest subiect.
24 – Î.P.S. Voastra, ati putea avea un rol pozitiv în Sinodul OCA-lui ca sa am cazul ascultat si rezolvat, înainte ca familia mea sa mearga public si sa ceara PUNERE SUB ACUZAREA DE TRADARE SI IMEDIATA SUSPENDARE A Î.P. SALE ARHIEPISCOPUL EPISCOPIEI ROMÂNESTI N.W.P. SI RECLAMATIE OFICIALA ÎMPOTRIVA PREOTULUI HOMOSEXUAL Xxxxxxx Xxxxxx, ca o chestiune apartinând de Sinodul OCA, fara a merge la public prin prezentarea cazului la www.pokrov.org, dupa parerea Î.P.S. Voastre?
Raspuns: Pr Vasile – în ce ma priveste, nu pot face prea mult ca un episcop în Sinodul de la OCA, privitor la cazul dumnitale. Eu voi vorbi cu Mitropolitul înainte de sedinta de Sinod de la OCA din aceasta primavara. Sper si ma rog sa aveti o zi la Tribunalul Bisericii, înainte sa faci public cazul dumnitale la www.pokrov.org, precum ai zis. Va fi o situatie critica pentru Sinodul OCA-lui daca faceti totul cunoscut publicului, mai ales în ce priveste cererea de acuzare de tradare si imediata suspendare a Arhiepiscopului ROEA-lui, ca de altfel si pentru acoperirea cazului preotului homosexual din ROEA, al carui dosar doresti sa-l faci public. Nu doresc sa vad acestea facute cu prea mare usurinta. Sinodul OCA-lui trebuie sa initieze un proces, o procedura, cu privire la acuzatiile nedovedite împotriva Arhiepiscopului de la ROEA, a preotului homosexual de la ROEA, si chiar cu privire la dumneata. Mergând public si publicând pe Internet la www.pokrov.org va fi un dezastru pentru tot OCA-ul. Lumea îsi va pierde încrederea în episcopii OCA-lui si asa fiind greu încercati de actuala criza.
25 – Î.P.S. Voastra, cum va vedea Dumnezeu toate cele ce mi-au facut mie Mitropolitul Herman de la OCA si Arhiepiscopul N.W.P. de la ROEA pe de o parte, iar oamenii si membrii din OCA si ROEA pe de alta parte, în cazul în care totul se va face public?
Raspuns: Dumnezeu stie deja mult mai mult si mult mai bine decât eu si dumneata vorbim. Dumnezeu stie despre orice acoperire, despre orice faradelege facuta împotriva dumnitale si a altora din OCA. Toata lumea este îngrijorata de fradelegile OCA-lui. Este un singur Dumnezeu care va avea o Zi a Judecatii, si fiecaruia i se va cere socoteala pentru ceea ce a facut, inclusiv membrilor Sinodului OCA-lui. Judecata lui Dumnezeu este dreapta si finala. Crede în Dumnezeu. Membrii OCA-lui si ai ROEA-lui vor fi socati când vor afla faradelegile episcopilor OCA-lui puse pe Internet. Sa speram ca lumea nu va afla de la Internet despre toate acestea.
26 – Î.P.S. Voastra, puteti sa-mi dati un sfat bazat pe slujirea dumneavoastra activa în OCA, a rolului Sinodului OCA în viata OCA-lui precum si a actualei crize de la OCA, acum la sfârsitul convorbirii noastre?
Raspuns: Pr Vasile, fii sigur sa nu-ti pierzi credinta în Dumnezeu si în lucrarile Sale dumnezeiesti. Eu fac tot ce pot ca episcop în OCA, dar aceasta misiune nu este deloc usoara. Îmi este foarte greu sa anticipez ceva în legatura cu felul în care se va încheia actuala criza de la OCA. Dar noi nu ne lasam pâna nu ajungem la baza crizei, si în final vom afla adevarul. Fac tot ce îmi sta în putere ca sa salvez OCA-ul. Trebuie facute unele schimbari în Sinodul de la OCA. Actuala criza este o încurcatura financiara, o rusine pentru OCA în general, si pentru întreaga Biserica Ortodoxa în special. Sa rugam pe Bunul Dumnezeu sa fie cu noi. Mila lui Dumnezeu sa fie asupra dumnitale si asupra tuturor. Amin.

Î.P.S. Voastra,
M-am simtit foarte binecuvîntat discutând cu dumneavoastra.
Doresc sa va multumesc foarte mult pentru discutia de azi, care a fost pozitiva, rugând pe Î.P.S. Voastra sa ne pomeniti la rugaciunile dumneavoastra. În final va uram Î.P.S. Voastre sa aveti în continuare un Post al Craciunului binecuvântat, precum si un Craciun foarte fericit si un An Nou binecuvântat cu Fericire si cu Pace.
Stapâne Binecuvânteaza.
Multumesc.
Al Î.P.S. Voastre întru Domnul, A. Job
Arhiepiscop de Chicago si de Vestul Mijlociu
Rev Fr Vasile Susan
 

Foto. P.C. Preot Vasile Susan cu Arhiepiscopul Job Osacky
la Catedrala Sf. Treime (OCA)
în Chicago, Illinois: Decembrie 25, 2008.

Când ne va spune Sergiu Nicolaescu adevărul?

Posted by Stefan Strajer On June - 19 - 2010

Când ne va spune Sergiu Nicolaescu adevărul?

 

Autor: Ion Coja

 Am declarat şi în Senat, în toamna lui 1992, când s-a discutat raportul comisiei de cercetare a evenimentelor din Decembrie 1989: rostul comisiei „Sergiu Nicolaescu” nu a fost să afle adevărul despre decembrie 1989, ci să le ofere autorilor loviturii de stat posibilitatea ca prin audierea martorilor să afle ce ştie lumea despre cele întâmplate în decembrie 1989. Ce anume s-a aflat din secretele loviturii de stat! Organizatorii revoluţiei aveau nevoie să ştie ce se ştie în rândurile oamenilor din afara conspiraţiei despre partea nevăzută (şi criminală!) a revoluţiei, pentru a lua măsurile de contracarare şi contrafacere a adevărului. Măsuri care nu s-au sfiit să meargă până la asasinat, cazul senatorului Şerban Săndulescu, bunăoară, care a plătit cu viaţa încăpăţînarea sa de a nu accepta versiunea Sergiu Nicolaescu despre decembrie 1989 şi de a formula altă ipoteză, alt raport! Mai mult decât oricine, vinovaţii de măcelul din decembrie 1989 aveau nevoie stringentă de ancheta comisiei parlamentare şi de prezenţa în comisie a unor oameni de-ai lor, de-ai celor implicaţi în revoluţie ca autori şi executanţi ai scenariului, cunoscători ai secretelor care trebuiau păstrate cu orice preţ.

        La început, când în fruntea comisiei a fost numit Sergiu Nicolaescu, m-am numărat şi eu printre cei care l-au contestat chiar şi ca membru al comisiei: Sergiu Nicolaescu trebuia audiat ca martor, ca actor  şi, poate, ca regizor al aşa zisei revoluţii. Nu avea ce căuta ca anchetator al unor evenimente soldate cu sute de morţi, evenimente la a căror desfăşurare participase fără să ne fie clar în ce calitate şi cu ce justificare. Cine ne garanta atunci şi cine ne garantează chiar şi azi, că Sergiu Nicolaescu nu se numără printre vinovaţii de carnagiul din decembrie 1989?! Vinovat pentru premeditarea acestui masacru sau „numai” pentru neglijenţa sau incompetenţa cu care s-a amestecat acolo „unde nu-i fierbea oala” domnului regizor!…

         Prezenţei lui Sergiu Nicolaescu în comisie i se opunea un principiu de drept roman bine stabilit: Nu poate fi nimeni judecător în propria sa cauză. Mai tare decât dreptul roman s-a dovedit însă algoritmul parlamentar. Din pricina acestuia, deşi m-am oferit cu insistenţă, nu am fost acceptat în comisie…

         Despre reaua credinţă a lui Sergiu Nicolaescu s-au adus nenumărate dovezi. Ultima a adus-o însuşi împricinatul, fireşte, fără să-şi dea seama. Atunci când, în urmă cu câteva săptămâni, a găsit de cuviinţă să intervină în disputa dintre Cornel Dinu şi Petre Roman, confirmând la postul B1 TV declaraţia marelui fotbalist, precum că l-a auzit pe Petre Roman dând un telefon la care a vorbit ruseşte, asta în dimineaţa zilei de 24 sau 25 decembrie, în clădirea televiziunii… Am pus atunci întrebarea, pe care o repet acum: în raportul întocmit la Senat, Sergiu Nicolaescu a consemnat această informaţie pe care el însuşi o deţinea în chip direct, nemijlocit, ca actant al revoluţiei lui Peşte? L-a chemat în faţa comisiei pe Petre Roman ca să-l întrebe cât se poate de oficial cu cine şi ce a vorbit în acea dis de dimineaţă?

         Sunt convins că nu! Aşadar, de ce? De ce Sergiu Nicolaescu a ascuns acest detaliu care dă peste cap toată pledoaria lui Petre Roman, altminteri de nimeni luată în serios, cum că pe individ l-a făcut prim ministru valul de entuziasm revoluţionar al maselor, în chip spontan şi ne-programat.

         Mai vin azi cu o întrebare nouă pentru acelaşi preşedinte al Comisiei pentru Înmormîntarea Adevărului privind evenimentele din decembrie 1989. O întrebare la care nu voi accepta ca răspunsul marelui regizor să fie aceeaşi tăcere suverană, sastisită, de om care nu dă importanţă la toate nimicurile. De data aceasta  martorii sunt mult mai mulţi: câteva zeci de muncitoare de la Apaca, croitorese, care în acele zile fierbinţi au primit sarcina de a confecţiona 3600 de steaguri tricolore, fiecare steag având o suprafaţă cam de un metru. Comanda venise din partea lui Sergiu Nicolaescu prin ministresa din acele zile. Nu Lia Ciobanu, refugiată la ambasada Ungariei prietene, ci adjuncta acesteia. Comanda fusese făcută aşadar de Sergiu Nicolaescu şi, adaugă sursa mea de informaţii, tovarăsul S.C., al cărui nume nu mă grăbesc să-l fac public, încerc să verific dacă nu cumva este vorba de altă persoană. În cazul lui Sergiu Nicolaescu nu există însă niciun dubiu că despre domnia sa este vorba. Informaţia este absolut sigură şi deja verificată de mine.

        Ce anume ar fi de mirare în comanda făcută de vestitul strateg al atâtor războaie virtuale, toate desfăşurate la Buftea, atent cinematografiate, dar nici unul real, adevărat? (Se pare că această frustrare l-a determinat pe pacientul S.N. să se implice atât de activ într-o poveste reală, cu gloanţe gloanţe şi morţi morţi, însângeraţi de propriul sânge, iar nu de vopsea şi alte trucuri cinematografice… Caz clinic?)

        Mirarea este că tricolorul românesc a suferit în „viziunea” lui Sergiu Nicolaescu o modificare neaşteptată: culorile nu mai erau egale! În tricolorul comandat de Sergiu Nicolaescu culoarea roşie rămânea la locul şi dimensiunea ei, dar galbenul sporea, invada pe diagonală jumătatea de jos a culorii vecine, a albastrului. Raportul dintre cele două culori fiind 1,25 la 0,75. Bizară modificare! Repetată în 3600 de exemplare!! Toate cele 3600 de steaguri au fost ridicate de la Apaca de un trimis al Armatei în numele aceluiaşi Sergiu Nicolaescu. Nu au fost folosite niciodată. Dar acesta nu este un motiv ca noi să nu ne întrebăm la ce urma să fie folosite acele steaguri însemnate într-un mod atât de neaşteptat!

         M-am adresat unui om de specialitate, adică unui fost ofiţer de securitate, teoretician şi practician al diversiunii, din întâmplare fost coleg de liceu militar cu Sergiu Nicolaescu, întrebându-l care poate să fie noima unui lucru atât de ciudat. Nu i-am dat niciun nume,  ci doar precizarea momentului: decembrie 1989. Şi i-am cerut o explicaţie, un comentariu. Iată-le: De astfel de steaguri, cum nu ar mai fi avut nimeni, se puteau folosi pentru a se recunoaşte între ei numai membrii unei organizaţii conspirative, participanţi la acţiuni de stradă, de confruntare armată, unde era foarte important să nu-i confunzi pe tovarăşii de baricadă cu orice gură cască care a pus şi el mâna pe un drapel şi a ieşit în stradă să moară pentru democraţie! Cam la fel cum procedează masonii, având anumite semne discrete prin care să se recunoască între ei care sunt masoni, fără să se cunoască în persoană.

        În această poveste este impresionant numărul de steaguri, care trebuie raportat la faptul că, în principiu, la acţiuni de stradă, fiecare drapel este purtat de un grup de persoane. Cu alte cuvinte, numărul steagurilor, 3600, ne dă un indiciu despre numărul tovarăşilor de stindard ai lui Sergiu Nicolaescu: zeci de mii! Zeci de mii de „revoluţionari”, aşadar! Aflaţi sub comanda lui Sergiu Nicolaescu?!… Ei urmau să facă ceva împreună în acţiuni de stradă, dar nu e uşor de spus ce! Am putea deduce că în ce aveau de gând să facă se simţeau stânjeniţi de românii care deja erau în stradă, fluturând stindardul tricolor. Le trebuia un semn distinctiv de recunoaştere, acel tricolor deformat, nu ca să defileze cu el, ci pentru ca, în eventualitatea unui conflict între români şi români, purtătorii drapelului …sergiot să se poată identifica uşor între ei ca partizani de idei şi idealuri cu Sergiu Nicolaescu, con-militoni… Manevră destul de nătângă, rocambolescă, zic eu, ca nespecialist, căci exhibarea unui asemenea semn ciudat de recunoaştere îl ajută şi pe inamic să te identifice!… Dar cine ar fi fost inamicul? That the question!…

       Aşadar, domnule Sergiu Nicolaescu, se cuvine să ne lămuriţi despre ce este vorba în povestea cu tricolorul care merită să vă poarte numele. Iar mai apoi să apreciaţi singur cum se potriveşte povestea acestor 3600 de stindarde cu Raportul şi ancheta dumneavoastră asupra evenimentelor din decembrie 1989? Nu-i aşa că în Raport nu aţi suflat nici un cuvînt despre ce urma să se întâmple în timpul revoluţiei cu tricolorul acela, revizuit? Iar dacă aţi omis această mărturie, despre care eraţi în perfectă cunoştinţă, nu-i aşa că întreg raportul e lovit de nulitatea autorului ca martor şi judecător imparţial?!

P.S. Un sfat: să nu negaţi şi să nu trageţi de timp. Daţi răspunsul corect şi repede. Sunt prea multe persoane implicate în executarea comenzii venite de la revoluţinarul Sergiu Nicolaescu. Iar majoritatea dintre ei nu mai au niciun motiv să tacă. Cine ştie? Poate explicaţia este simplă şi fără implicaţii majore, de interes pentru istorie sau justiţie. Vă rog să oferiţi explicaţia, cu indicarea dovezilor ce pot fi convocate pentru a vă crede! Căci pe cuvînt eu nu vă mai cred!

Apel la Unirea Episcopiilor Ortodoxe din America

Posted by Stefan Strajer On June - 12 - 2010

APEL CATRE TOTI PREOTII SI CREDINCIOSII ORTODOCSI ROMANI DE PE CONTINENTUL NORD AMERICAN LA UNIREA INTR-O MITROPOLIE ROMANO-AMERICANA

Autor: Pr.Remus Bleahu

Apelul este NUMAI pentru cei care au credinta sincera in Dumnzeu, sunt romani adevarati, simt romaneste, si doresc, din tot sufletul, BINELE  romanilor .
“Eu pentru acestia Ma rog… ca sa fie UNA precum suntem si NOI (Ioan 17: 10) Dar nu numai pentru acestia Ma rog, ci si pentru cei ce cred in Mine, prin cuvantul lor, ca toti sa fie una dupa cum Tu, Parinte, Intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie UNA, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis. ( Ioan 17: 20-22) … ca iubirea cu care M-ai iubit Tu sa fie in ei, si Eu in ei. (Ioan 17: 26) Porunca noua Va dau voua sa va iubiti unii pe altii (Ioan 13: 34-35) De Ma iubiti paziti poruncile Mele.(Ioan 14: 15) De va uraste pe voi lumea pe Mine Ma uraste. (Ioan 15: 18) Dar indrazniti Eu am biruit lumea” (Ioan 16: 17). – zice Domnul Hristos in rugaciunea  din Gradina Ghetsimani catre Tatalui Ceresc si in acelasi timp este si porunca pentru noi romanii de aici din America si Canada si din intreaga lume.

Iubiti frati intru Domnul Hristos, de-o credinta, de un neam si de un sange;

A venit ziua cea mare a dezlantuirii din tirania ne-ortodocsa si ne-romaneasca de aici din America si Canada si momentul de-a ne conduce singuri destinele noastre ortodocse romanesti pe acest continent al Americii, odata pentru totdeauna!

Ne-am saturat de cei ce nu ne reprezinta, ne sug sangele si banii, ne-au facut si ne fac de rusine credinta si neamul nostru romanesc in aceasta parte a lumii si in restul lumii care ne cunoaste!

ISTORIC

Miscarea de unire intr-o unitate romana a inceput din timpul ruperii ei, de dupa plecarea primului episcop al romanilor POLICARP MORUSCA la sinodul Patriarhiei Romane de la Bucuresti, la sfarsitul anilor 1930. Atunci era o singura episcopie romaneasca, un singur episcop, “Un singur Domn, o credinta si un botez” care a fost rupta de interesele personale si politice ale celor de atunci Pr. Truta si acolitii lui, care au trimis o scrisoare falsa partriarhului ca oamenii si “congresul” din America nu-l mai vor ca episcop pe Prea Sfintitul Policarp. Fara sa cerceteze, Prea Fericitul a crezut cele scrise si false si la intalnirea cu Prea Sfintitul Policarp la Manastirea Neamt, dupa sosirea in tara, primul lucru il intreaba:”Ce-ai facut ma, de te-au dat afara cei din America” (Maturisire facuta verbal si personal in fata mea de catre  Prea Sfintitul Victorin Ursache, la o intalnire ce am avut-o cu dansul la Detroit prin anii 1982. (Pe atunci (1936) el (Victorin) era staretul Manastiri Neamt. Nota personala).
Stupefiat de cele auzite Prea Sfintitul Policarp inmarmureaza si nu stie ce sa raspunda, nu se astepta la “bomba” aruncata de oamenii “lui” de peste ocean. Mai tarziu se afla motivul lui Truta de-a controla episcopia cum vroia el si pentru suma de $ 250 de dolari pe luna sa o si administreze. Revolta preotilor care cunosteau situatia de atunci aduce la ruperea episcopiei in doua grupuri care mai tarziu se creaza situatia ce exista si azi. Tragic si strigator la cer !!!. (Desigur ca s-au adaugat si alti factori care au contribuit nefast la rupere, dar… istoria ii va aduce la suprafata la timpul potrivit si prin oamenii sai alesi, nu prin “cozi de topor”, care scriu carti tendentioase, ascuzand adevarul.

Durerea ruperii a ramas in sufletele celor care au simtit romaneste pana la moarte , iar dorita re-unirii au dus-o cu ei in mormant, nu fara speranta ca intr-o zi randuita de Dumnezeu, se va implini.

In anul 1983, luna lui Septembrie, prin 16 pana prin 22, cand eram preot la Woonsocket, Rhode Island, fostul preot, pe atunci pensionar, Pr. Ioan Popescu  trece la cele vesnice si Inaltul Valerian vine la inmormantare. Cu aceasta ocazie, cand a stat aproape o saptamana la Woonsocket, singur, fara diaconi sau insotitori -pentruca venise cu avionul – am avut ocazia unica de-a vorbi personal cu dansul zile intregi, timp in care nu am fost deranjati de nimeni si nici sub presiunea de-a nu fi deschisi. Ca si preot, si din Ardeal, cu respect fata de ierarhul care m-a primit in episcopia de la Vatra si in situatia in care eram, venit pentru tratament medical la Spitalul Mount Sinai de la New York si fara familie, m-am spovedit la dansul si mai tarziu mi-a marturisit anumite lucruri pe care noi cei veniti din tara nu le cunosteam. Insa cel mai mare lucru a fost ca i-am castigat increderea.

Parinte Remus, mi-a zis, noi cei de aici nu putem avea incredere in ierarhii din tara, mai ales cei originari din afara Transilvaniei si a Banatului. Numai Inaltul Nicolae de la Banat a fost onest si a tinut o corespondenta sincera cu mine. Cand  ma intalneam prin Europa de west, cu ierarhii din Romania, la diferite conferinte sau ocazii, fugeau de mine ca de satana.  …Formarea Bisericii Ortodoxe Americane, OCA si aderarea la ea e numai temporara, pana se restabilesc relatiile cu patriarhia mama de la Bucuresti. O sa vezi aceasta intr-un interviu de-al meu de la ziarul “America“ si in intelegerea pe care am facut-o in scris cu ei. Vine timpul cand Bunul Dumnezeu ne va deschide usile si ne vom uni cu fratii nostri de acolo. Cucernicia ta, daca traiesti sa nu uiti si sa luptati pentru aceasta. Noi va suspectam pe toti cei veniti din tara ca agenti comunisti insa sunt printre preotii veniti din Ardeal  preoti care n-au fost trimisi  de ei; ca Pr. Viorel Sasu , m-atale si altii, o sa-i vedeti voi prin faptele lor”. Si intr-adevar sau vazut si se vad si azi. (nota mea). “Va va spune Dumenzeu cand sa incepeti aceasta miscare”. Am ramas apropiat de dansul cat a trait, iar la primul congres de la Vatra de dupa aceasta intrevedre parca si Parintele Hategan, Pr. Tocanita si Parintele Grabowski  vorbeau altfel cu mine, erau mai apropiati si mai primitori. Am ramas prieteni cu ei pana la moartea lor. Dumnezeu sa-i odihneasca!  La venirea  tatalui Inaltului din Romania, m-a chemat sa vorbesc personal cu dansul. Aveam cateva cunostinte comune din zona Campeni-ului.

Dupa “Revolutia din Romania” prin 1990 i-am spus aceste lucruri Prea Sfintitului Nathaniel propunandu-i sa incepem miscarea de unire a celor doua episcopii intr-o mitropolie romana in America si Canada.

Cu binecuvantarea lui am inceput actiunea si am format comitetul “ad-hoc” de “Initiativa Formarii Mitropoliei Romane din America si Canada” format din prezentul, Pr. Casian Fetea si Pr. Cornel Todeasa. La apelul nostru s-au inscris pe lista de formare 13 preoti, printre care 5 din cei 6 protopopi de atunci. N-au semnat Pr. Laurence Lazar, Pr. Remus Grama; Pr. Ian Pacurar si cei nascuti in America, care erau si sunt si azi putini. Majoritatea romanilor au semnat si au fost de acord. La un termen de doua saptamani i-am prezentat lista si i-am promis ca intr-o luna avem unirea.

La aceasta stire “ne-asteptata“, mi s-a spus la telefon sa ne oprim ca se va continua pe o cale oficiala intre ierarhii din ambele episcopii. Bucurosi de reusita am asteptat ca miscarea sa continue si sa incepem a vedea rezultatele. Partea pozitiva a fost ca s-a inceput dialogul dintre cele doua episcopii si s-a ajuns la ceea ce este si azi. Insa de la bun inceput niciunul dintre cei care au semnat pentru unire n-au fost alesi in comisia de dialog. Culmea si surpriza mare a noastra a celor din comisia ad-hoc a fost ca ne-am trezit cu o scrisoare prin care ne ameninta cu caterisirea daca mai continuam. A doua zi am fost la Vatra eu si – fie iertatul – Parintele Casian Fetea, iar Parintele Todeasa a lipsit pentru ca avusese o problema de urgenta.

Confruntat de noi si in fata consiliului episcopesc, PS Nathaniel a recunoscut ca toate au fost facute cu binecuvantarea lui, scrisoarea trimisa noua a fost o greseala, si-a cerut scuze si noi am plecat. Insa lucrurile nu s-au oprit aici. Noi am continuat presiunile asupra lui de-a se continua dialogul si el a inceput subminarile si diferite insinuari  de-a ne da afara din parohii si a ne crea motive de caterisire. N-a reusit cu niciunul dintre noi desi ni s-au creat probleme mari dar continua si azi cu Pr. Todeasa. Eu m-am retras din episcopie si din OCA pentru a putea vorbi, dupa ce s-a ridicat orisice impediment de-a sluji, puse de el fara motiv, insa ridicate de Sinodul de la OCA carora le-am cerut sa-mi judece cazul. Nu mai aveam incredere in El.

Parintele Richard Grabowski imi spunea odata despre PS Nathaniel, “Nu te uita si nici nu te iarta si se razbuna, ai grija ! Pe noi cei ai lui Valerian ne-a marginit si daca ar putea ne-ar inmormanta pe toti! O sa vedeti voi pe cine ati ales!” Si asa a fost!.

CANONICITATE

Din momentul separarii Episcopiei Romane de la Vatra de Patriarhia Romana a devenit NECANONICA = NELEGALA din punct de vedere al legilor Bisericii Ortodoxe. Si astazi este la fel.

1.   NU EXISTA BISERICA ORTODOXA INDEPENDENTA IN TOATA LUMEA;
2. TOATE BISERICILE ORTODOXE TREBUIE SA APARTINA UNEI PATRIARHII, indiferent unde sunt pe glob;
3.   “TOMOSUL” (Hartia) DE AUTOCEFALIE al Bisericii Ortodoxe Americane (OCA) este NELEGAL si NU este RECUNOSCUT DE NIMENI. Nici chiar de Rusii de la Patriarhia Moscovei, care l-au dat, nu-l mai recunosc. Tomosul de Autocefalie se da NUMAI de catre Patriarhia Constantinopolului (Ecumenica) la bisericile autocefale din lume. A fost dat acest document la Romani, Rusi, Sarbi, Bulgari etc. etc.. Nici o mitropolie sau episcopie care nu se ridica la rangul de patriarhie nu poate primi statut de autocefalie. Statutul de autocefalie al OCA-ului a fost dat de Patriarhia Rusa de la Moscova care nu are dreptul sa-l dea, de aceea nu este recunoscut de nimeni.
4.  La ultima sedinta de la SCOBA din luna lui  26-28 Mai 2010, New York, NY, li s-a spus celor de la Vatra sa-si restabileasca relatiile cu Patriarhia Mama, Romana, care i-a infiintat si de care apartin, conform cu Art. 16 de la Primul Sinod Ecumenic, 325 DH. .
5.  Nici o patriarhie nu poate primi sub omoforul ei pe romanii de la Vatra.
6.  Canonic OCA-ul, fosta mitropolie rusa pana in 1971, cand si-a schimbat numele in OCA (Biserica Ortodoxa in America),  a fost si este canonic sub omoforul Patriarhiei Moscovei. Deci Episcopia de la Vatra este canonic sub Patriarhia Rusa de la Moscova, lucru ne normal .
7.  Din motive politice situatia Episcopiei de la Vatra si a OCA-ului au fost tolerate de patriarhiile lumii, insa nu o mai fac si toti trebuie sa revina la forma canonica normala. Ordin de la Patriarhia Ecumenica si de la celelalte patriarhii.

APEL CATRE CEI CARE SUNT ROMANI ADEVARATI!

Au trecut aproape 20 de ani de atunci si tot se mai scarpina in cap (Nathaniel si acolitii lui)  cum sa ne pacaleasca si sa-si bata joc de noi ca sa nu se faca unirea.
“DE CE LE E FRICA NU SCAPA“ spune proverbul romanesc, insa acum e momentul continuarii miscarii de unire. E momentul ADEVARULUI; e momentul ca sa ONORAM sacrificiul Parintelui Protopop de la New York CASIAN STEFAN FETEA, care a murit cu aceasta dorinta in suflet. E momentul sa ne ELIBERAM !!! Nu se mai poate trai sub tiranie greco-catholica; ne-romaneasca, ne-morala.

Nu se mai poate suporta ca cei ne-educati in Ortodoxie sa ne fie calauze; ca cei care nu simt romaneste si nici nu ne cunosc limba si cultura sa conduca si sa ne manance banii si sudoarea noastra.

CINE ESTE NATHANIEL POPP?

S-a nascut in Aurora, Illinois, la data de 12 Iunie 1940, dintr-o familie de romani greco-catholici maghiarizati. A se  lua seama la nume: In loc de numele original romanesc: GHEORGHE VASILE POPA a fost schimbat in: GEORGE WILLIAMS POPP. In Ardeal acest fel de oameni erau desconsiderati de romanii ortodocsi si socotiti filo-unguri, tradatori de credinta si de neam. De destia avem noi nevoie???
A studiat la Roma 4 ani, 1962-1966 si nu stie limba Italiana. Ce fel de studiu e acela? Si ce fel de teologie ortodoxa stie???
A trecut la biserica romana din america si s-a afiliat la Vatra in 15 Noiembrie 1969, adica acum 41 de ani si nu stie romaneste!!!???
Avem noi nevoie de asa ceva???
Vrea sa-l puna urmas al lui ca episcop pe Calinic Burger. Interesati-va cine e acesta si ce hram poarta. Ce legatura are cu noi romanii???
E DESTUL!

Cei interesati in aceasta miscare de formare a Mitropoliei Romanesti din America si Canada sub obladuirea Patriarhiei Romane raspundeti apelului nostru printr-o scrisoare trimisa la adresa de corespondenta. Biserica noastra romaneasca de pe acest continent are nevoie de ajutorul si actiunea fiecaruia dintre noi. Si fara obolul si contributia orisicaruia dintre noi nu ne putem asigura viitorul.

E STRIGATUL DE APEL LA CONSTIINTA OMULUI CE SIMTE , E ORTODOX, E SINCER SI-SI DORESTE UN VIITOR FERICIT, CONSTRUIT DE EL SI PENTRU EL CA SI PENTRU COPIII COPIILOR LUI.

Puteti trimite reactii la acest apel la adresa urmatoare de e-mail: prremus@gmail.com

Criza economică

Posted by Stefan Strajer On June - 7 - 2010

Criza economică din Europa – Rata interbancară londoneză și iInstabilitatea pieței din SUA

Autor: Nicholas Buda (New York)

Criza și debandada economică ce încă devastează Grecia, se extind încet ca o cangrenă continentală ce nu poate fi încă oprită. Economiile țărilor învecinate încep a se clătina și guvernele se zbat neputincioase căutând să achiziționeze noi împrumuturi de la FMI. În România rata dobânzilor la bănci începe să crească alarmant, salariile bugetare sunt reduse, pensiile sunt trunchiate la o minimă de neimaginat cu doar un an înainte, ajutoarele sociale scad, îndemnizațiile pentru copii sunt amputate la un nivel și mai scăzut. Găsesc astfel îndreptățită revolta cu care oamenii ies în stradă, într-un protest ultim al disperării.

Peste Atlantic, piața de automobile din Statele Unite, deja afectată de criza economică, începe să amenințe cu intrarea într-o anemie națională, indusă de teama cu care băncile privesc evoluția turbulențelor economice din Grecia. De asemenea rata dobânzilor pentru împumuturile destinate creditelor ipotecare, cumpărării de automobile, precum și creditele pentru studenți, sunt la un pas de a intra în angonie totală. Potrivit unei recente analize economico-politice făcute de către cotidianul „The Economist”, presiunea ascendentă asupra ratelor dobânzii provine însă de la Londra, unde un număr de 16 bănci organizate în Asociația Britanică a Bancherilor (British Bankers Association) stabilesc zilnic o rată a dobânzii, cunoscută sub numele de Rata Interbancară, sau Libor (Londra Interbank Offered Rate). La ora actuală Libor este cea mai activă piață a ratei dobânzilor, din lume. Este determinată de ratele pe care băncile participante la piața monetară din Londra și le oferă reciproc, pentru depozitele pe termen scurt. Libor este folosită în determinarea prețului pentru multe alte derivate financiare, inclusiv a dobânzilor pentru contractele în perspectivă, a schimburilor de mărfuri și a Eurodolarilor. Luând în considerare importanța Londrei ca și centru financiar global, Libor se aplică nu numai la lira sterlină ci și la principalele monede cum ar fi dolarul american, francul elvețian, yenul japonez și doarul canadian. În timp ce este utilizată în principal de către băncile europene, rata Libor este însă folosită și în multe alte contracte de credit din Statele Unite, ca  index în a determina rata dobânzilor pentru credit-carduri și achiziționarea de automobile.

Dacă băncile americane continuă să fie speriate de evoluția pieței de capital, această atitudine va împrăștia o serie de îngrijorări majore în rândul populației. Așa cum se poate observa, pe măsură ce situația de criză, apărută în urma datoriilor externe imense ale Creciei, se extinde în afara granițelor acesteia de-a lungul continentului european, rata Libor a ajuns la un nivel ridicat, menținut de aproape 10 luni. Zilele trecute, rata dolar – Libor a crescut din nou ajungând de la 0,5368% la 0,5378%. Conform comentariilor analistei financiare Polina Vlasenko de la American Institute for Economic Research”, această creștere în rata Libor este semnificativă, deoarece indică apariția unor modificări pe piață, iar băncile vor fi mai prudente. „Dacă aceast lucru se dovedește a fi o tendință susținută,- continua d-na Vlasenko -, ce se va menține pentru mai multe luni de zile, atunci cu siguranță toate ratele dobânzilor de pe piață, vor începe să crească. Dacă băncile din Londra sunt îngrijorate, atunci, la un moment dat, băncile din Statele Unite vor începe să se neliniștească”. Multe bănci americane utilizează ca rată ipotecară, versiunea US a ratei Libor. Este o rată pe termen lung, care s-a menținut la 3,25% pentru o perioadă îndelungată. Dar aceasta se poate schimba foarte ușor, dacă rata Libor continuă să crească datorită băncilor europene care vor începe simplu, să facă împrumuturi pe piața americană. Această acțiune ar determina ca imediat creditele să fie mult mai stricte pentru populație și va lovi în primul rând în scăderea numărului de vânzări de autovehicule pe piața internă americană, precum și în procesul de cumpărare a unei locuințe. Se pare că vremurile bune, când care accesul la o linie de credit cu dobândă foarte mică era oferit la fiecare colț de stradă, unde era o bancă sau o companie de credit, au trecut de mult. Americanilor le este dat acum să guste din amărăciunea dobânzilor ridicate și din accesul tot mai condiționat la credite.

Așa după cum se preconizează, o creștere a ratei ipotecare nu va fi resimțită imediat de către consumatori. Analistul economic Ryan Sweet, de la publicația Moody’s Economist.com” comenta că „rata Libor nu va afecta consumatorii americani într-un mod serios decât numai în cazul în care se va urca la niveluri exagerat de mari”. Daca aceasta se va întâmpla – așa după cum ne-ar sugera situația financiară globală – cea mai mare problemă pentru consumatori ar fi imposibilitatea acestora de a mai obține credite! Același analist economic continua: „monitorizăm cu atenție problemele financiare care au apărut în spațiul european și mai ales efectul acestora pe piața de capital din Statele Unite, dacă și în ce mod acestea vor afecta condițiile de creditare. Băncile sunt din ce în ce mai circumspecte față de cei cărora le acordă credite… cu toate acestea este mai ușor să primești un credit acum decât a a fost în aceeași perioadă a anului trecut.”

Criza economică ce străbate Europa nu va dispărea foarte repede. Diversitatea țărilor componente precum și nivelurile diferite la care sunt aliniate economiile acestora, va influența o desfășurare evenimențial-financiară fragmentată și uneori greu de anticipat. În aceste condiții guvernele europene vor fi tentate să împrumte mai mulți bani de pe piața de obligațiuni pentru a-și putea plăti facturile. Acest lucru ar duce imediat la creșterea ratei Libor, pentru că lichiditățile vor fi eliminate de pe piață, astfel încât vor fi mai puțini bani rămași pentru împrumuturi la populație. Acest lucru se va resimți, din nefericire, și în Statele Unite, unde consumatorii de rând, vor fi nevoiți să suporte consecințele creșterii ratei interbancare. Vor primi credite mai greu, nu vor mai cheltui lichiditățile ca și înainte, nu vor mai cumpăra autovehicule, nici locuințe, nu vor mai folosi credit-cardurile cu aceeași efervescență și nu vor mai merge în vacanțe luxoase, așa cum obișnuiau să o facă, înainte de declanșarea acestei crize economice mondiale. Cu alte cuvinte, vor învăța să economisească mai mult și să se se bucure cu mai puțin, punând preț pe fiecare cent ce le trece prin mână.

.

Invazia sovietica din Polonia anului 1939

Posted by Stefan Strajer On May - 28 - 2010

Prin librariile americane. Invazia sovietica din Polonia anului 1939

Autor: Ioan Ispas
(Newark, Delaware)

Multi ani, subiectul invaziei sovietice în Polonia a fost ocolit de istoricii români, iar cei rusi nu-l abordeaza nici astazi, pastrând cliseul propagandistic initial. Din fericire mai exista si istoricii occidentali pentru care mai presus de orice este adevarul istoric.
Nicholas Bethell, în lucrarea sa “The War Hitler Won“, aparuta în 1972, editura Holt, Rinehart and Winston, trateaza printre altele si invazia sovietica din Polonia.
În dimineata de 1 septembrie 1939, în timp ce trupele germane invadau Polonia, un ofiter superior de transmisiuni german aflat la Moscova, împreuna cu ambasadorul german, se duc la Ministerul sovietic de telecomunicatii pentru a cere un ajutor în vederea ghidarii avioanelor militare germane prin statia de radio Minsk, aflata la distanta mica de granita poloneza. Le-a cerut sa transmita un sunet continuu plus cuvintele Richard Wilhelm I.O, în intervalul dintre programe, si sa introduca numele Minsk cât de des pot. Guvernul sovietic a fost de acord sa repete cuvântul Minsk de multe ori, sa extinda emisiunea cu doua ore, dar n-a vrut sa introduca semnalul si cuvintele cerute de nemti ca sa nu atraga atentia. Asadar colaborarea militara germano-rusa a început din prima zi a razboiului. Pravda publica o scurta informatie, în 2 septembrie, în care arata ca între Germania si Polonia au loc operatiuni militare, adica ceva ce pe ei nu-i intereseaza. Rusia sovietica a facut o prima mobilizare a armatei în 31 august, iar în 4 septembrie a chemat alte contingente de rezervisti sub arme. În 3 septembrie Ribbentrop îl instruieste pe ambasadorul german la Moscova, Schulenburg, sa atraga atentia rusilor ca Polonia va fi învinsa în câteva saptamâni, deci sa intre si ei în zona stabilita. Molotov îl întâlneste pe Schulenburg în 5 septembrie, când îi spune ca vor intra si ei, dar nu înca, pentru a nu încuraja unitatea oponentilor. În 8 septembrie, când nemtii au intrat în Varsovia, Molotov le trimite un mesaj de felicitare, iar în 9 septembrie le promite ca interventia armata sovietica va avea loc în câteva zile. Ziarul Pravda publica, în 14 septembrie, un articol pe prima pagina, întitulat “Motivele interne pentru apararea Poloniei“, în care se arata ca numai 60 % sunt polonezi, ca sunt 8 milioane de ucrainieni si 3 milioane de belarusi, ca n-au drepturi, ca sunt exploatati de mosierii polonezi, ca în administratie sunt numai polonezi si ca au nevoie de protectie. În aceeasi zi Izvestia anunta o rebeliune în Galitia de est; minoritatea ucrainiana protesteaza împotriva unor ordine poloneze, ca bielorusii refuza sa se înroleze în armata poloneza si ca avioanele poloneze au violat spatiul aerian al Uniunii Sovietice. Schulenburg anunta la Berlin ca aceste articole au scopul sa justifice interventia. În 15 septembrie comandanti ai Armatei rosii scriau în Izvestia despre datoria sacra a armatei, ca armata poloneza a ars sate din Bielorusia, ca femei si copii au ramas pe drumuri, fugind spre Lituania.


Ribbentrop îl preseaza pe Molotov, acesta îi spune în 16 septembrie ca invazia este iminenta. În 17 septembrie, la ora 2 noaptea, Schulenburg a fost primit de Stalin, care l-a anuntat ca invazia începe la ora 6, ca sovieticii vor bombarda zonele est de Liov, iar Luftwaffe sa nu opereze la est de Brsec. De asemenea o comisie comuna pentru coordonare sa se întâlneasca la Bialystok si sa fie emis un comunicat comun. În aceeasi noapte, la ora 3, ambasadorul polonez Waclaw Grzybowski a fost chemat la ministrul adjunct de externe, pentru a-i înainta o nota. În nota se arata ca razboiul germano-polonez a relevat decaderea interna a statului polonez, ca se prefigureaza ideia ca statul polonez foarte curând va dispare, guvernul este în colaps si nu mai da semne de viata, poporul a ramas fara conducatori si teritoriul fara administratie. Toate acestea prezinta pericol pentru Uniunea Sovietica si ca în consecinta ea nu mai poate ramâne mult timp neutra. Este, asadar, o sansa pentru poporul polonez sa traiasca liber si sa scape de acest razboi mizerabil. Ambasadorul polonez a protestat vehement, dar fara efect. A parasit Ministerul de Externe fara a accepta nota. Când a ajuns la Ambasada, a constatat ca nota ajunsese deja. A trimis nota înapoi, dar portarul de la Minister primise instructiuni sa n-o primeasca.
La ora 6, ora Moscovei (4, ora Poloniei), pe toata frontiera, din Letonia pâna-n România, pe o lungime de 1 000 de mile, au patruns vehicolele cu militari. Pe aceasta lungime de frontiera, erau 25 de batalioane ale Corpului de frontiera polonez. Un martor ocular povesteste ca a vazut câteva tancuri si carute pline cu ostasi ai Armatei rosii care strigau “Nu trageti! Venim sa va ajutam contra nemtilor!“ (pag. 310). Aceasta a produs confuzie între aparatori, care i-au lasat sa treca. În prima zi, rusii au înaintat 60 de mile, suferind foarte putine pierderi. Lânga Wilno si Bialystok au fost mici lupte. Pe multe sosele, trupele în retragere poloneze mergeau alaturi de cele rusesti, dar în sens diferit. Primul ministru polonez a aflat despre invazia sovietica abia la ora 10. Polonia era invadata de 200 divizii ostile. Disperarea a pus stapânire pe conducerea poloneza. S-a dus grandiosul plan al unui contratac masiv spre Berlin, s-a dus planul ajutoarelor britanice prin România si asteptarea ofensivei francezilor lui Gamelin. Beck a aflat despre atac pe la 6, iar despre nota pe la 7.30. A încercat sa protesteze pe la toti ambasadorii pe care i-a gasit. Are o întâlnire cu maresalul si primul ministru, pe care îi informeaza ca Franta si-a dat acordul pentru rezidenta si se asteapta ca România sa le acorde dreptul de trecere. Conform Conventiilor de la Haga din 1887 si 1907, dreptul de tranzit pentru guvern nu înseamna încalcarea neutralitatii. În 12 septembrie Ribbentrop a cerut guvernului român sa-i bage în lagare, sa-i dezarmeze pe polonezi si sa interzica tranzitul de material de razboi. Pentru guvernul polonez România era singura optiune, deoarece Ungaria era mult mai apropiata de Germania si ar fi acceptat cererile germane de retinere a polonezilor. Acest fapt n-a scapat comandamentului rusesc, care a cerut fortelor din zona sa taie retragerea polonezilor spre România.
În Rusia, Pravda publica un articol în care arata ca regimentele sovietice si-au facut datoria. La radio, Molotov anunta versiunea sa si cere populatiei sa nu faca provizii, sunt alimente suficiente pentru toata lumea, nu are întentia sa impuna ratii. Textul a aparut si-n Volkisher Beobachter. În fabrici si uzine au fost afisate texte care aratau clarviziunea si curajul guvernului sovietic. Activistii de partid explicau cât de nefericiti erau numerosii ucrainieni si bielorusi din Polonia.
Istoriografia rusa sustine si astazi ca intrarea sovietica în Polonia a avut loc dupa ce guvernul polonez a fugit în România si statul polonez era în colaps. Ca Armata rosie a intrat ca sa împiedice fortele Germaniei fasciste sa puna mâna pe Ucraina de vest si Bielorusia de vest. Istoricii rusi nu spun nimic de faptul ca împartirea Poloniei a fost aranjata între Germania si Rusia, iar rusii au înaintat atât cât s-a stabilit prin Pactul Ribbentrop – Molotov. În 31 octombrie 1939, Molotov în luarea de cuvânt din Sovietul Suprem a declarat: ”Un scurt ghiont dat Poloniei dat de armata germana, urmat de unul din partea armatei rosii, a fost suficient pentru a elimina acest copil monstru al Tratatului de la Versailles“ (pag. 316). Aceasta remarca arata ostilitatea liderilor sovietici fata de statul polonez.
În 17 septembrie, la ora 4 p. m. guvernul polonez are o ultima sedinta pe pamânt polonez, la Kuty Beck le-a vorbit ministrilor despre succesul pe care l-a avut în convorbirea cu ambasadorul român. Pot sa intre în România si apoi s-o paraseasca prin portul Constanta. Singura dorinta era ca trecerea prin tara sa fie facuta cât de repede posibil, ca sa fie reduse la minim eventualele complicatii. În timpul sedintei, primarul din Sneatin (20 de mile nord-est de Kuty) a telefonat ca rusii sunt la intrarea în oras si ca au blocat punctul de trecere al frontierei din zona. Frontiera era pe râul Ceremus si în Kuty era singurul pod de trecere ramas în mâinile polonezilor. Guvernul a hotarât sa treaca granita în România în aceeasi seara. Spre punctul de trecere a frontierei pe o lungime de ami multi kilometri era un sir lung de cetateni polonezi care voiau sa treaca în România. Vama româneasca lucra ca în vremurile de pace. În zona nu se afla decât garda prezidentiala: 60 de oameni care sa se opuna cavaleriei sovietice. La 10:10 p.m. Presedintele polonez se îndreapta spre frontiera, unde este întâmpinat de atasatul militar român de la Varsovia, care urgenteaza trecerea prin frontiera. Presedintele si restul guvernului ajung la Cernauti unde sunt cazati în Palatul Episcopal ortodox român. Toata noaptea exodul continua. Militarii care treceau granita erau obligati sa predea armele autoritatilor române. Unii si-au lasat armele pe teritoriul polonez, altii le-au aruncat în râu. În scurt timp lânga granita s-a înaltat un morman de arme. Armata rosie prefera sa ramâna militarii polonezi în partea sa. Au avut oarecare succes la soldatii polonezi de origine ucrainiana sau bielorusa. Peste câteva zile comandantul frontului ucrainian S. Timosenko a lansat fluturasi peste aglomerarile de soldati polonezi în care le cerea sa nu creada în ofiterii lor. “Ofiterii si generalii sunt inamicii vostrii. Ei vor moartea soldatilor. Ucideti ofiterii si generalii! Unicul vostru prieten este Armata Rosie.” (pag. 329). Peste 200 000 de militari polonezi au fost capturati de Armata rosie. Aproape 85 000 de militari polonezi au reusit sa scape în teritoriile neutre: Ungaria, Lituania, Letonia si cei mai multi în România. Legile internationale prevedeau ca militarii partilor beligerante, ajunsi în tarile neutre, sa fie retinuti în lagare, dar cei mai multi si-au continuat drumul dpre Franta pentru reconstituirea armatei. Misiunea militara britanica, care era considerata beligeranta, a fost dirijata spre tarcul prevazut, unde si-au lasat masinile, apoi au iesit prin partea opusa continunuând drumul cu trenul. Odata ajunsi în România, jurnalistii au putut transmite stirea invaziei în toata lumea, iar ambasadorii rapoartele lor. Ziua de 17 septembrie 1939 a cazut (sau a fost aleasa) într-o duminica. Primul ministru Chamberlain era plecat la resedinta sa din afara Londrei. În 18 septembrie, initial guvernul britanic a decis sa condamne aspru interventia sovietica. Înainte însa ca Halifax sa conceapa nota, guvernul s-a razgândit. În aceeasi zi ambasadorul polonez Roczyanski i-a înaintat lui Halifax o nota cu tratatele încalcate de Uniunea Sovietica: Pactul de nonagresiune polono – sovietic din 25 iulie 1932, Conventia semnata de Roczynoski si Litvinov la Londra în 3 iulie 1933 si Protocolul semnat la Moscova în 5 mai 1934. Englezii sunt de accord cu ambasadorul, dar îi spun ca nu vor sa-i provoace pe rusi, acum când nu sunt fortati sa o faca si sa pastreze documentele pentru mai târziu. Nu le era clara situatia, iar a-i provoca pe rusi ar face jocul nemtilor. Nu dau nici un comunicat. Un corespondent îl abordeaza pe Seful Statului Major despre invazia sovietica, iar acesta îi raspunde ca urmeaza declararea starii de razboi cu Rusia, dar Foreign Office-ul face precizarea ca garantiile britanice acordate Poloniei se refera numai la atacul Germaniei. Facând o paranteza mi-am amintit ca mereu mi-am pus întrebarea daca nu era mai bine sa fi fost lasat Nicolae Titulescu sa semneze Tratatul cu Uniunea Sovietica pe care îl negociase cu Litvinov în 1936 si care prevedea recunoasterea granitei comune pe Nistru. Ma gândeam ca existând un asemenea tratat rusii ar fi renuntat sa mai pretinda Basarabia. Iata ca Poloniei un asemenea tratat nu i-a ajutat la nimic. Când este vorba de tirani ca Stalin sau Hitler tratatele nu fac doi bani. Stalin, vazând succesul german în Polonia a început sa fie îngrijorat ca nu se va respecta linia de demarcatie. Îi spune lui Schulenburg, care-l asigura ca nemtii îsi tin cuvântul. El îi raspunde ca-l crede, dar se stie ca militarii dupa ce ocupa o zona nu mai vor sa o paraseasca. Peste doua zile si Molotov îsi exprima si el ingrijorarea aratându-i pe harta ca Liovul, ocupat de nemti, se afla în zona atribuita sovieticilor. Hitler a propus un stat polonez tampon între Germania si Uniunea Sovietica, în speranta ca poate face pacea cu Vestul. Hitler cere parerea lui von Moltke, fost 8 ani ambassador, care propune la vest, granita Poloniei din 1914, iar la est, granita la 120 de mile de Varsovia. Are avantajul ca elimina complet frontiera cu rusii, iar polonezii vor fi mai mult sau mai putin satisfacuti. Stalin nu este de accord. El a propus mai multe teritorii Germaniei cu scopul de a torpila o pace cu Marea Britanie si Franta. Ribbentrop se duce la Moscova si linia finala de demarcatie s-a semnat în 28 septembrie 1939 de catre Stalin si Ribbentrop cu granita pe Vistula cum a vrut Stalin. A urmat un dineu cu caviar si votca, apoi Ribbentrop s-a dus la teatru pentru a vedea baletul Lacul lebedelor, iar Stalin a negociat cu delegatia letona “Tratatul de asistenta mutuala“. Ribbentrop dupa primul act se întoarce la munca. S-au semnat alte aranjamente: repatrierea germanilor din Statele baltice, Tratatul de comert (Rusia da materii prime si primeste produse finite), un aranjament ca sa poata tranzita trenurile germane prin Liov în România. Un alt tratat prevedea ca nici una din tari sa nu permita manifestari ale polonezilor si sa se informeze reciproc (adica NKDV – ul si Gestapo-ul se întâlnesc periodic). Documentele semnate n-au fost date publicitatii. Pentru presa au spus ca au luat masuri, ambele tari, pentru reasigurarea ordinei si asigurarea pacii vietii pasnice si pastrarea caracterului national. De asemenea au lansat un apel la pace si terminarea razboiului dintre Aliati si Germania. De continuarea razboiului se fac vinovate Franta si Marea Britanie, iar cele doua guverne ale Germaniei si Uniunii Sovietice îsi iau dreptul sa se consulte în privinta masurilor necesare. Stalin era multumit. Cu pretul unei mici operatii militare, care l-a costat 737 de morti si 1862 de raniti, Uniunea Sovietica si-a împins granita spre vest cu 150 de mile.
Ce au facut rusii în zona lor? Limba poloneza a fost înlocuita cu rusa, cartile si ziarele poloneze cenzurate, scolile divizate pe nationalitati, crucifixele si icoanele scoase, bisericile transformate în camine culturale, cartile de istorie înlocuite, multi preoti si profesori arestati, pamântul nationalizat, dat taranilor, apoi obligati sa intre în colhozuri. Au arestat între un million si 1,2 milioane de polonezi, inclusiv ofiteri. NKDV–ul a asasinat peste 4 300 de ofiteri polonezi în padurea Katin. (Cifra de 21 000 a fost folosita de propaganda sovietica si de Churchill la Nurenberg, ca sa-i condamne cât mai aspru pe conducatorii germani ca autori ai masacrului. Churchill a fost informat despre adevaratii asasini de catre oficialii polonezi, dar ca sa nu-l “supere” pe Stalin, le-a cerut acestora sa taca. Nu “cadea bine”, ca “eliberatorii” sa apara ca niste cinici asasini.)
Tezaurul polonez a ajuns în România, care l-a pazit sa nu puna mâna pe el nici nemtii si nici rusii, pâna în anul 1948 când l-a predat guvernului polonez. În 2009, Banca Nationala a Poloniei a organizat o expozitie referitoare la tezaur, în care a fost omagiata România pentru rolul ei în salvarea acestuia. Tezaurul României se afla de aproape un secol la Moscova. În România din 1939 pâna în 1948 au fost la conducere regele Carol al – II-lea, Maresalul Antonescu, Sanatescu, Radescu, Petru Groza, dar nimeni nu s-a gândit macar sa puna mâna pe tezaurul polonez. Nu se poate spune acelasi lucru despre conducatorii rusi. Poporul rus nu are nici o vina. Eram în 1988 la Moscova, ca turist, si ca sa fac rost de ruble, ca toti turistii români din acea perioada, am vândut niste guma de mestecat româneasca foarte apreciata de rusi. Când am scos punga cu gume au navalit rusoaicele pe mine si-n câteva minute am dat-o pe toata. La sfârsit o rusoaica îmi tot întindea câteva ruble, încerc sa-i explic ca numai am gume, dar îmi arata gumele pe care le luase deja dar nu le platise. M-a impresionat gestul, de aceea nu l-am uitat.
Istoricii rusi sustin si astazi ca interventia în Polonia a fost facuta pentru ca Germania voia sa înainteze spre est. Cine are alta parere risca închisoarea.

Aritmetica sucită a guvernanţilor români

Posted by Stefan Strajer On May - 28 - 2010

Aritmetica sucită a guvernanţilor români

Autor: George Petrovai

Până şi un copil ştie că aritmetica este primul pas înspre gândirea matematică temeinică şi – de ce nu? – înspre însuşirea fundamentelor de neclintit ale logicii umane, fără de care gândirea ar fi doar o eternă amăgire, iar înţelegerea dintre oameni doar un perpetuu nonsens. Căci de mii de ani, îndeosebi de la dobândirea girului atotlogic al lui Pitagora, aritmetica – aidoma unei mame grijulii şi autoritare – este aceea care-l conduce pe om de mână spre limanul înverzit al lui 2+2=4!

                În pofida acestui adevăr tot aşa de evident ca alternanţa zilei cu noaptea, în România de ieri (cea bolşevică) şi de azi (cea postdecembristă) încă nu se constată o unitate de păreri pe acest important segment al gândirii umane. Adică nu că – Doamne fereşte! – acest adevăr de-o vârstă cu omenirea vorbitoare şi scormonitoare ar fi pus la îndoială în vreun fel explicit şi coerent, cu toate că politica românească şi-a adjudecat o binemeritată faimă peste mări şi ţări pentru insistenţa cu care caută să redescopere, bunăoară, roata democraţiei: ba o democraţie mai originală decât cea din vremea lui Pericle, ba una a bunului plac pentru cei cocoţaţi la putere.

                Cu toate astea, prin ceea ce s-a întreprins şi continuă să se întreprindă în România, valoarea de adevăr a propoziţiei logice mai sus enunţată este sistematic pusă în pericol!

                Probe în acest sens? Câte vreţi. În epoca bolşevică, de pildă, se adâncea prăpastia dintre logica agresată de frică şi nevoi a omului de rând şi logica obligatorie a regimului, logică fabricată în culisele puterii în flagrantă contradicţie cu realitatea şi impusă prin instrumentele ei de represiune. Căci potrivit logicii oficiale, albul trebuia văzut negru dacă aşa glăsuiau interesele de partid şi de stat, iar poporul avea obligaţia să urmeze fără crâcnire directivele trasate de ideologii partidului şi să privească lumea doar prin ochii acestora. Că doar la vremea lui, după cum ne înştiinţează adorabilul Vasili Grossman în povestirea sa Panta rhei (Totul curge), tătucul Stalin tot aşa a procedat: Poporul murea de foame, dar el susţinea – ba chiar căuta să le demonstreze jurnaliştilor străini – că copiilor pur şi simplu li se apleacă după atâta supă cu găluşte…

                Ei bine, astăzi s-a renunţat la acele forme brutale de impunere a doctrinei de partid în chip de gândire indiscutabilă şi călăuzitoare, însă fondul a rămas acelaşi, conform înţeleptei zicale: Lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba…Ori în cei 20 de ani scurşi de la Decembriadă, aventurierii noştri politici au avut tot timpul să-şi schimbe părul, astfel ca acuma să-i poată râde în nas noii Legi a lustraţiei.

                Invariabil, în campania electorală candidaţii la funcţiile de comandă din stat se arată atât de generoşi în promisiuni şi pomeni electorale, încât până şi aritmetica încăierării pentru putere dobândeşte un alt chip şi nume, căci pentru ea, 2+2=5!

                Dar de-abia s-au văzut cu sacii în căruţă, adică înşurubaţi în fotoliile puterii, şi pseudodemocraţii noştri dau uitării aritmetica cerşitului de voturi pentru că, în postura de îndatoraţi doar partidului şi clanului din care fac parte, ei se călăuzesc după aritmetica demagogiei, potrivit căreia 2+2=3!

                …Cam asta este starea de lucruri din România acestor zile. În campaniile electorale pentru parlamentare (inclusiv pentru europarlamentare) şi prezidenţiale s-a promis cu carul, dar alegătorii n-au fost răsplătiţi nici măcar cu paharul. Dimpotrivă, cu toate că în urmă cu doar câteva luni, mai exact în în plină campanie pentru prezidenţiabilul Traian Băsescu, actualul prim ministru Emil Boc (pe-atunci doar interimar) se arăta foarte indignat de existenţa salariilor de lux şi a pensiilor nesimţite (cum de le-a descoperit doar atunci?!), promiţând să le aducă la limite rezonabile dacă PD-L va ajunge din nou la guvernare, nu s-a făcut nimic în acest sens, ci mâna guvernului a fost pregătită de însuşi preşedinte ca să înşface o parte consistentă din lefurile tuturor bugetarilor (25%) şi 15% din pensii, în condiţiile în care pensia nu este un venit ci un drept câştigat prin contribuţii de zeci de ani şi în condiţiile în care majoritatea pensionarilor de-abia îşi trag zilele.

                Başca faptul că tot acum ies la iveală fapte de-a dreptul şocante în ceea ce priveşte corectitudinea măsurilor de austeritate preconizate de guvernanţi: ba că în administraţia publică centrală (mai exact în Bucureşti) sunt taman 674.051 funcţionari, cu doar câteva mii mai puţin decât în toată administraţia locală (686.325), ceea ce – desigur – nu-i împiedică pe unii miniştri (ex. cel de la Sănătate) să plătească boiereşte şi câte 10 consilieri, ba că lefurile auditorilor interni cresc cu 25%, ba că la Preşedinţie şi Parlament se fac cheltuieli de tot hazul, precum periuţe de unghii şi preşuri din pene de cocoş pentru nevoile stringente ale aleşilor…

                Iată, dar, cauzele mitingului din Bucureşti, unde la chemarea sindicatelor, pe data de 19 mai s-au adunat din toată ţara zeci de mii de nemulţumiţi, adică o uriaşă masă de oameni, cum nu ne-a fost dat să vedem decât în zilele fierbinţi ale însângeratului Decembrie ’89.

Fireşte, protestele sunt perfect îndreptăţite. Problema este dacă revendicările legitime ale protestatarilor vor fi satisfăcute, ştiut fiind faptul că actualii guvernanţi au ajuns la fundul sacului şi că FMI vrea fapte dătătoare de speranţe pentru returnarea împrumutului acordat, altminteri nu dă drumul la următoarea tranşă.

În legătură cu actuala situaţie tensionată din România, se impun două precizări de bun simţ:

1)Criza nu datează de un an sau doi aşa ca în alte ţări, ci de mult mai mult timp, iar buboiul dezastrului nostru naţional trebuia odată şi odată să crape;

2)Nu cred că vom avea norocul grecilor, tot aşa cum nu l-am avut nici la finele celui de-al doilea război mondial, chiar dacă la focul tulburărilor interne, noi românii ne vom prăji mult mai zdravăn decât ei…

Zona Euro – un gigant cu picioare de lut

Posted by Stefan Strajer On May - 28 - 2010

Zona Euro – un gigant cu picioare de lut

Autor: Nicholas Buda

(New York)

 Economia Europei și integritatea financiară a așa numitei „Eurozone” continuă să să fie subiectul cel mai fierbinte al comentatorilor și analiștilor politico-economici din întreaga lume. În ciuda celor mai mari eforturi făcute de către Comunitatea Europeană, rumorile alimentate de pericolul unui colaps iminent al sistemului financiar european, continuă să crească, zi de zi. S-au auzit unele voci din lumea financiară care au atras atenția că nemulțumirea Germaniei vis-a-vis de situația de criză, ar putea determina Berlinul să renunțe la zona euro, într-un timp extrem de scurt, în timp ce la recenta întâlnire a leaderilor europeni din țările aferente acestei zone, președintele francez Nicolas Sarkozy utilizând un ton mai puțin prietenos, a amenințat să închidă blocul dacă autoritățile de la Berlin, nu doresc să ofere ajutor financiar Greciei. La rândul ei, cancelarul german Angela Merkel lansa ideea înființării unui mecanism internațional, prin care Grecia sau economiile necompetititive a altor state din zona euro, să poate fi eliminate din această alianță, în caz că nu vor renunța la obiceiurile de a cheltui iresponsabil. De aceea, așa cum era de imaginat, peste tot în Europa se vorbește acum despre reconstituirea „Eurozone”, fie prin ieșirea Germaniei sau prin excluderea Greciei!

Ce se va întâmpla cu viitorul monedei unice europe? Se știe că bazele economice ale banilor de hârtie nu sunt așa de importante ca și bazele politice. Banii tipăriți care se află în circulație în toate țările din lume, nu au nici o valoare fără decizia politică a țării respective, prin care aceștia sunt declarați valori legale de plată ale oricărei activități comerciale. Aceasta înseamnă că un guvern trebuie atât să dorească cât și să fie capabil de a pune în aplicare bacnotele ca și forme legale de plată, iar atunci când este cazul, să pedepseacă prin lege, refuzul acceptării acestora. Problema monedei unice europene constă în faptul că aceasta încearcă să acopere o dinamicitate monetară, într-o geografie care nu permite neaparat să fie văzută ca un spațiu politic sau economic singular. Zona euro are o singură bancă centrală (Banca Centrală Europeană) și implicit o singură politică monetară, indiferent că sediul băncii poate fi localizat în nordul sau în sudul Europei. Aici se găsește problema geografică fundamentală a euro! Vorbim despre Europa – al doilea dintre cele mai mici continente ale planetei, care se află pe locul al doilea în ceea ce privește numărul de state acumulat pe teritoriul acestuia. Nu, aceasta nu este o chestiune de coincidență. Multitudinea de peninsule, insule și lanțuri muntoase ale continentului european, au creat condițiile geografice care de cele mai multe ori au permis ca până și cel mai slab sistem politic să persiste. Dacă în trecut aceste condiții geografice s-au dovedit a fi extrem de benefice pentru locuitori, cum ar fi de pildă istoria populațiilor din Muntenegru, Malta sau Țările Române care au rezistat invaziei otomane, sau istoria irlandezilor care au făcut front comun împotriva englezilor, astăzi aceste realități geografice au devenit picioarele de lut ale sistemului financiar european. În ciuda acestui mozaic al autorităților politice, fluviile navigabile din teritoriul continentului, golfurile largi și coastele zimțate au înlesnit atât transportul de mărfuri cât și cel de idei, fie politice sau culturale, de-a lungul Europei. Acest lucru precum și cheltuielile mici de transport au încurajat, fără îndoială, acumularea de capital odată cu propagarea tehnologiilor avansate, care au permis unor state europene să devină surprinzător de bogate: 5 din primele 10 economii mondiale provind de pe acest continent, în ciuda populațiilor relativ mici ale acestora. Din nefericire însă, rețeaua de fluvii și mări ale Europei nu este integrată via unui singur fluviu, respectiv unei singure mări, aceasta însemnând că  de cele mai multe ori generarea de capital apare în centre economice mici, sechestrate geografic. Astfel, fluviul Thames are acordat orașul Londra, fluviul Rhine are Frankfurt și Amsterdam, Dunărea are Vienna și Budapesta, râul Po are orașul Milan, Marea Baltică are orașele Stockholm, Helsinki și Tallin, Marea Nordului are Plymouth și prin fluviul Elba, are orașul-port Hamburg, Marea Neagră are orașul Constanța, ș a m.d. Acest sistem cu centre multiple este  suprapus apoi statelor Europei, care păzesc cu gelozie peste capitalul lor și prin extensie, peste sistemele lor bancare. În ciuda numărului mare de centre economice – implicit și politice – unele state datorită condițiilor geografice, nu sunt capabile să aibe nici un fel de acces la propriile lor centre. Majoritatea statelor din așa numitul „Club Med” (clubul statelor mediteraneene: Grecia, Italia, Spania, Portugalia care sunt în deficit bugetar prin încălcarea cu 3% din criteriile financiare Maastricht), au demonstrat acest dezavantaj geografic.  În afară văii fluviului Po din nordul Italiei și pe o anumită porțiune și fluviul Rhone, sudului Europei îi lipsește un fluviu majoritar folositor comerțului. În consecință, nordul Europei este mai urban, tehnocratic și industrial, în timp ce sudul Europei tinde să fie mai rural, bazat pe agricultură și implicit foarte sărac în capital. Problematica existențială a euro derivă din această geografie divergentă și istorie amalgamată sub un singur acoperiș monetar, încât ne întrebăm de ce a mai fost creată, inițial, zona euro? Răspunsul poate fi intuit din evoluția ulterioară a istoriei Europei, de după cel de al Doilea Război Mondial. De fapt „Războiul Rece” a făcut posibilă apariția Uniunii Europene. Europa devenise după război, casa unor popoare devastate ale căror securitate a căzut în responsabilitatea Statelor Unite. Prin înțelegerea de la Bretton Woods, New Hampshire (pentru prima dată în istoria modernă, în luna iulie a anului 1944, un număr de 730 de delegați reprezentând 44 de națiuni, au pus bazele unei înțelegeri internaționale cu privire la guvernearea politicii monetare între națiuni), Statele Unite au orchestrat formarea unui grup economic care a regenerat soarta economică a Europei de vest, sub o securitate controlată ferm de la Washington. Eliberați de concurența de securitate, europenii nu numai că au fost liberi să continue dezvoltarea economică, dar și să se bucure de un acces nelimitat la piața americană care a alimentat acestă dezvoltare. Integrarea economică în cadrul Europei pentru a maximaliza aceste oportunități a fost văzută ca ceva normal. De aceea Statele Unite au încurajat integrarea politică și economică, pentru că prin aceasta se cristalizau bazele unei alianțe de securitate impuse de către Washington, cum ar fi Organizația Pactului Nord Atlantic (NATO). Astfel s-a născut și Comunitatea Economică Europeană – predecesorul Uniunii Europe de astăzi!

Când Statele Unite au abandonat standardul aurului în 1971, Washington-ul abroga esențialmente regulile bătute în cuie ale înțelegerii Bretton Woods. Un rezultat imediat a fost panica europeană. Valutele plutitoare au ridicat inevitabilitatea unei competiții între statele europene, o competiție perfect asemănătoare cu cea care a contribuit la Marea Depresie economică din anii 30. Aproape imediat nevoia de limitare a acestei competiții s-a accentuat, mai întâi prin coordonarea eforturilor de monedă încă focalizate pe dolarul american și apoi, din anul 1979, cu eforturile concentrate pe marca germană. Spectrul unei Germanii unificate în anul 1989 a învigorat și mai mult integrarea economică. Euro a fost, în mare măsură, o încercare de a da Berlinului stimulentele necesare ca acesta să nu abandoneze proiectul Uniunea Europeană (UE). Dar pentru a avea Berlinul parte integrantă a UE și astfel să accepte ideea partajării monedei sale naționale cu restul Europei, zona euro a fost modelată după Bundesbank și marca germană. Orice țară pentru a fi admisă în zona euro, trebuie să respecte cu maximă rigurozitate criteriile de convergență proiectate să sincronizeze economia acesteia, cu economia Germaniei. Criteriile  de aderare la zona euro includ: deficit bugetar mai mic de 3% din Produsul Intern Brut (PIB), datorii guvernamentale sub nivelul de 60% din PIB, o inflație nu mai mare de 1,5% peste totalul mediei anuale a trei state cu cea mai scăzută inflație precum și doi ani de probă, timp în care moneda țării în curs de aderare trebuie să fluctueze  într-o regim de  plus/minus 15% împotriva monedei unice europene. Odată cu apariția discrepanțelor în suportul politic și economic al zonei euro, a devenit foarte clar că toate aceste criterii de convergență nu au reușit să depășească geografia și istoria divergente. Încălcările de către Grecia ale Pactului de Stabilitate și Dezvoltare sunt foarte grave, dar în esență toți membrii zonei euro – inclusiv Franța și Germania, care au ajutat la elaborarea regulilor – au contravenit regulilor de la bun început. Ce se va întâmpla cu uriașul imperiu financiar care acum își dă seama că pășește, în istoria Europei, cu picioare de lut? Scenariul care transpare poate fi dramatizat probabil în trei acte. Actul I: o autodizolvare a zonei euro, cu implicații devastatoare pentru statele membre. Actul II: Germania își va reinstitui moneda de dinainte de euro, adică marca germană, cu prețul unor daune colaterale fără precedent în istoria Europei. Actul III: Grecia va fi invitată să părăsească zona euro.

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors