Archive for the ‘Analize-Controverse’ Category

O CUŞCĂ NUMITĂ ROMÂNIA: DESPRE DESPĂRŢIRI

Posted by Stefan Strajer On March - 8 - 2011

O CUŞCĂ NUMITĂ ROMÂNIA: DESPRE DESPĂRŢIRI

  

Autor: Radu Portocală

Ultimele luni mi-au fost din cale-afară de grele. Instinctiv, m-am apărat îndepărtîndu-mă şi tăcînd. De la începutul anului, am încetat să mai urmăresc actualitatea românească. Pentru prima oară după 30 de ani, dacă cineva mă întreabă ce se mai întîmplă „acolo”, nu pot răspunde. Şi-mi dau seama că această neştiinţă nici nu mă împovărează, nici nu mă diminuează. Dimpotrivă. Mă simt mai liber, mai împăcat.

Nu-mi lipsesc scandalurile, grosolăniile, cîrcotelile. Nu-mi lipseşte nici Băsescu, nici Boc, nici Udrea, nici prea mulţii lor semeni. Pleşu, Liiceanu, Patapievici şi prietenii sau subordonaţii lor nu-mi lipsesc nici ei. Fără ei, zilele mele sînt mai puţin irosite.

Acum 20 de ani, România a pornit pe un drum greşit – încurajată, din inconştienţă sau interes, de mulţi „oameni de bine”, care, acum, se căinează la toate colţurile. Cu o viteză uimitoare, s-au format grupuri care, lipsite de vreun merit, n-au putut să funcţioneze decît prin excluderi şi cenzură. Tot ce e rău în societăţile occidentale a fost adoptat fără întîrziere. Iar societatea, îmbolnăvită pînă la agonie sub comunism, a sfîrşit prin a se sfîrteca definitiv.

Am aşteptat decenii – nu ani! – să se întîmple ceva bun în România. Şi decenii am fost dezamăgit. Decembrie 1989 n-a fost decît un moment de speranţă sterilă, căruia i-a urmat, ca un tobogan infernal, spectacolul prăbuşirilor succesive. Guvernarea liberală ar fi putut fi, în sfîrşit, un adevărat început dacă n-ar fi fost parazitată în permanenţă de forţe ostile ţării şi dacă rezultatele ei n-ar fi fost distruse cu uimitoare rapiditate de către multiplele şi absurdele guvernări Boc. „Revoluţia” pe care capriciile unui singur om au impus-o acum doi ani în conducerea PNL prefigurează, mai ales după alianţele din ultimele luni, un viitor de conflicte şi face iluzorie posibilitatea de a se recîştiga ceea ce se cîştigase între 2004 şi 2008.

Scrisă prost, din ce în ce mai prost, într-o limbă care se descompune de la un an la altul, presa a reuşit să se aservească, obişnuindu-se uimitor de repede cu cenzura şi autocenzura. Cititorii, pe de altă parte, nu caută se se informeze, ci să-şi vadă propriile opinii confirmate de cutare sau cutare cronicar. Revelaţiile, chiar şi cele mai scandaloase, rămîn sistematic fără urmări şi totul continuă ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat.

Acum 15 ani, un tînăr student ajuns între timp deputat şi ministru PDL îmi scria furios în cadrul unui grup de discuţii: „Mai lăsaţi-ne cu comuniştii şi cu securiştii! Trebuie să ne gîndim la viitor.” Şi aşa a fost. Fiecare s-a gîndit la viitorul lui şi toţi împreună au încercat să construiască o ţară fără memorie, o ţară aistorică. Iar tragedia constă în faptul că, în mare parte, au reuşit. În România, trecutul nu mai interesează decît dacă poate argumenta bătutul cu pumnii-n piept.

În 20 de ani, România şi-a devenit sie însăşi o problemă şi o povară, iar cei mai mulţi români nu visează decît să fugă unde-or vedea cu ochii. Intelectualii oficiali şi-au ratat cu desăvîrşire menirea de a instrui masa, probabil fiindcă le lipseşte stofa de intelectuali. Societatea a ajuns astfel o ficţiune pe care n-o mai menţine decît nevoia fiecăruia de a avea adversari.

„Eşti departe!” îmi vor spune unii (ecouri ale celor care mi-au spus în 1990 că n-am mîncat salam cu soia). Da, şi tocmai fiindcă sînt departe, în afara cuştii, pot să văd mai bine, fără patimă, ce se întîmplă înauntru. Tocmai fiindcă sînt departe nu pot fi victima obişnuinţei şi a acceptării. Depărtarea e un avantaj pentru observator şi o tortură pentru cel care aşteaptă.

Despre multe din cele de mai sus am scris, iar despre altele ar fi trebuit să scriu într-o bună zi. Nu o voi mai face – în orice caz, nu aici. Strigatul în deşert este o ocupaţie căreia poţi să i te dedai o vreme, dar care, la un moment dat, ajunge să-ţi producă o mistuitoare senzaţie de inutilitate. Acelaşi lucru se poate spune şi despre obstinaţia de a crede în ceva care în mod evident e imposibil. Fiindcă nu mai pot să sper şi să aştept degeaba, am hotărît să nu mai adaug nici o pagină celor care s-au adunat aici.

http://portocala.wordpress.com

Cititorilor care mi-au făcut bucuria de a mă vizita în acest spaţiu imaterial le spun rămas bun!

 

Radu PORTOCALĂ*

http://portocala.wordpress.com

4 martie 2011

Paris

———————————————————-

* Radu PORTOCALĂ: Născut în 1951, în Romania, din tată român şi mamă grecoaică, nepot al ministrului de Interne liberal cu acelaşi nume din perioada 1937-1939. Opozant al regimului Ceauşescu, Radu Portocală a fost inculpat pentru înaltă trădare contra orânduirii socialiste în anul 1977. Exilat în Grecia, în 1982, Radu Portocală a plecat în Franta, unde trăieşte şi în prezent. După ce a obţinut diploma Institutului de Studii şi Relaţii Internaţionale de la Paris, Portocală a scris numeroase cărţi şi a fost corespondentul in Franţa al serviciului român al postului Vocea Americii, colaborând şi la Radio France International, dar şi la postul Antenne 2. (http://www.ziua.ro)

 

Trecerea nesimțită în uitare

Posted by Stefan Strajer On March - 4 - 2011

Trecerea nesimțită în uitare

 

Autor: Cornel COTUȚIU

Nesimțită ori nesimțitoare – rămâne să hotărască cititorul.

De-a lungul veciilor românești, vremelnice Puteri (cum altfel?) au fost consecvente în atitudinea față de cultură și marile ei personalități; în felul următor: de la Miron Costin încoace, astfel de oameni au fost decapitați, exilați, uciși în fel și chip, deportați, supuși unor sadice scenarii de exterminare. O clipă! Nu mi-e aici intenția de a intra în exemple, detalii. Pentru că vreau să ajung la ceea ce, în anii aceștia, instanțe comunisto-oculte au început să procedeze mai subtil: trecerea deliberată în uitare.

De ce nu e timp pentru personalități de genul Constantin Brâncuși sau Marin Sorescu? Vai, dar câte explicații nu sunt?! Atenția „organelor” (abilitate – cuvânt atât de des chinuit de marioneta Boc), a mass-media e reținută obsedant de probleme majore: scandalul cu cei 25% furați de stat din salariile bugetarilor, grevele de tot felul, corupția ajunsă până și pe chelia șefului statului, exodul tineretului în alte lumi, foametea, care nu iartă, primarul, care face masturbație cu fotografia unei blonde din guvern, șpaga din vămi, genocidul populației prin desființarea a zeci de spitale, alegerile din partide, țigăneala, la nivel național, a țiganilor șa.șa.

Cum să mai dai importanță unor morți de genul uriașului sculptor mondial Constantin Brâncuși sau Marin Sorescu, cel mai mare dramaturg din literatura română postbelică?! Ce profit de imagine sau cont bancar pot aduce ei? Hait!

Cel mai modern sculptor al secolului XX s-a născut în februarie acum 135 de ani, într-un sat oltenesc, iar după ce se stabilește, în 1904, la Paris, treptat-treptat, uimește, prin lucrările sale, întregul mapamond artistic. Mai puțin la el în țară. Totuși, o conjunctură de toate felurile ale vremii face posibilă construirea magnificului complex de la Târgu Jiu. Spre sfârșitul vieții sale – sfârșit pe care îl presimțea -, a dorit să lase patrimoniului românesc o mare parte din sculpturile sale, inclusiv celebrul său atelier. Oferta i-a fost refuzată de către analfabetul regim comunist al anilor 50. S-a stins din viață în 1957, departe de patrie. Când, cu un an înainte, un miliardar american a dorit că cumpere ansamblul de la Târgu Jiu, oferind, în schimb, asfaltarea tuturor drumurilor din România, troglodiții din guvernul de la București abia așa au priceput că acest Brâncuși nu e un oarecare și au refuzat afacerea. Au pus la cale chiar o cârpeală: la Muzeul de artă din Craiova se inaugura (1956) primul grupaj al operelor brâncușiene, iar în decembrie al aceluiași an se deschidea prima expoziție personală Brâncuși, din Europa, la Muzeul de artă din București. Apoi a început campania de recuperare (din temeliile unor case) a clepsidrelor (șterpelite), care flanchează aleea de la ”Masa tăcerii” la „Poarta sărutului”. Mde!

Astăzi, oltenii se căsătoresc la „Poarta sărutului” sau sparg lubenițe pe „Masa tăcerii”. (Vorba aceea: am văzut cu proprii mei ochi). Nu m-aș mira să-l văd pe președintele țării cu un pahar de șpriț în mână, rezemat de „Coloana infinitului”.

Alt oltean scump mie: Marin Sorescu. Ee!… Născut și el în februarie, dar în 1936. Și ce dacă se împlinesc 75 de ani de atunci? S-a stins din viață acum 15 ani, să-i fie de bine! Noi avem acum blondele noastre, piticii noștri, robertele noastre, mondialii noștri. Ce atâtea mofturi cu comemorările?! Trecutul să fie așezat în vitrină! Și nici nu-i musai să te uiți la el. Contează prezentul portocaliu, tovarăși domni!

Volumele sale de poezie, de teatru, eseistică, proză, critică literară, implicarea majoră în revuistica literară a vremii, tonul ironic, istețimea ludică a soluțiilor  compoziționale, din creațiile sale, ineditul lor ș.a.ș.a. l-au ridicat la o cotă valorică în cultura postbelică românească pe care doar Nichita Stănescu a atins-o. Și?… Acum, la împlinirea a 75 de ani de la nașterea lui, Ministerul Culturii stă cu degetul în cucuruz, Uniunea Scriitorilor din România, la fel, doar în Aula Academiei Române s-a organizat o sesiune comemorativă, în cadrul căreia fostul președinte al Academiei, Eugen Simion, a remarcat cu franchețe: „Am observat că nimeni nu se mai gândește la Marin Sorescu.” Îmi pare potrivit, ca replică dramatică, titlul unei cărți  dedicată de el copiilor: „Unde fugim de-acasă”.

Mde! Se confirmă încă o dată că în spațiul nostru mioritic posteritatea este idioată, iar ideea de veșnicie –  o bagatelă.

Urmașii Romei!

Posted by Stefan Strajer On February - 28 - 2011

Urmașii Romei!

 

Autor: Ion Coja

Napoleon Săvescu & comp:

„Noi nu suntem urmașii Romei! Noi suntem urmașii lui Roesler!”

 

Am primit de curând o scrisoare de la o persoană la care țin în mod deosebit, pentru erudiția sa și pentru modul ingenios și perfect valabil, corect științific, în care a știut să pună această erudiție în serviciul intereselor autentic românești, de reconstituire a spiritualității străbune. Reproduc acea scrisoare cu grija de a menaja identitatea autorului, pentru a-l feri de agresivitatea unor falși tracizanți, străini de orice tangență cu normele dezbaterii de idei.

 

Stimate domnule Ion Coja,

am citit cu interes toate studiile pe care mi le-aţi trimis. Mi-au plăcut mai ales identificarea elementelor de substrat comune românei şi englezei şi, cu deosebire, demonstraţia de mare fineţe şi fără drept de apel că limba vorbită de mulţi dintre coloniştii romani era limba lor maternă.

(…)

 Între cineva care susţine că noi nu suntem urmaşii Romei şi Eminescu, cel care întreabă: „Voi sunteţi urmaşii Romei?”, răspunsul fiind că nu „nişte răi şi nişte fameni” sunt urmaşii Romei, ci noi, eu unul mă dau de partea lui Eminescu, a aceluia care i-a iubit pe daci ca nimeni altcineva, dar care nu putea nega (şi nu avea de ce să nege) un adevăr cum nu se poate mai evident, adevăr care, pe deasupra, nu e infamant, ci înnobilator.

Ni se cere să ne dezicem de romani, ca şi cum ar fi de ruşine să te tragi din stăpânii lumii, în schimb să recunoaştem că ne tragem din goţi. Între goţi şi geţi nu e nici o diferenţă, ni se spune, iar, pe de altă parte, că limba latină e de fapt limba dacă. Concluzia logică ar fi că geţii-goţi vorbeau latineşte. Numai că avem un monument literar, Biblia tradusă de Ulfila, din care se vede clar că limba goţilor era una germanică, fără nici o legătură nici cu daca, nici cu latina.

Că dacii vorbeau latina (de fapt daca; romanii îşi însuşiseră limba dacilor) e o aserţiune lipsită de orice temei. Singura „probă” adusă în sprijinul acestei absurdităţi e aceea că Traian a discutat cu delegaţii dacilor fără interpret. Traian a discutat cu dacii exact aşa cum Iuliu Cezar a discutat cu galii, cum Hadrian a discutat cu britanicii. Şi să nu-l plângem pe Traian că nu avea traducător. Avea o sumedenie. În armata lui existau cu siguranţă o mulţime de daci sud-dunăreni, încorporaţi în Imperiu cu un secol sau două în urmă, care vorbeau deci fluent ambele limbi, aşa cum, după ocuparea Daciei nord-dunărene, oştile romane erau pline de unităţi de daci, unităţile de elită de fapt, răspândite prin tot Imperiul, până în Britania.

Din păcate, piatra Columnei e mută şi nu ne poate reda discuţia dintre Traian şi solii daci, mărturie ce ar reduce definitiv la tăcere pe amatorii de fantasmagorii. Avem însă înregistrarea unui roman care a trăit mai mulţi ani şi a chiar murit aici, cea a lui Ovidiu, care nu oboseşte în a repeta, parcă prevăzând aberaţiile ce se vor flutura pe aici peste două mii de ani, că limbile dacă şi latină sunt total diferite.

Iată:

Nu mă pot înţelege la vorbă cu oamenii de aici.

 

Nu e nimeni pe aici căruia să-i recit poeziile mele;

nimeni care să asculte cu urechile lui vorbe latineşti.

 

Barbarii nu cunosc limba latină

iar limba greacă a fost învinsă de limba getică.

 

În această mulţime nu-i nimeni care întâmplător să ştie latineşte

şi care să poată rosti măcar câteva cuvinte (latineşti).

 

Eu sunt aici barbarul, căci nu sunt înţeles de nimeni;

când aud cuvinte latineşti geţii râd prosteşte…

 

Eu însumi am impresia că m-am dezvăţat de limba latină,

căci am învăţat să vorbesc limba getică şi sarmatică.

 

Ah! Mi-e ruşine: am scris o cărţulie în limba getică,

în care cuvintele barbare au fost aşezate după ritmul versurilor noastre.

 

Etc. etc…

Vă recomand, domnule Coja, să nu vă mai obosiţi încercând să-i convingeţi pe cei care susţin contrariul. Trimiteţi-i să-l contrazică pe Ovidiu.

Cei cu care vă războiţi şi care duc în eroare oameni oneşti, bine intenţionaţi, dar neinformaţi, după ce că îl ponegresc pe un istoric veritabil, profesor universitar, directorul Muzeului de Istorie al Transilvaniei, şi care este cel mai vajnic apărător al Roşiei Montane, Ioan Piso, aceia se plasează cu toată vehemenţa direct pe poziţiile lui Roesler. Cele ce le voi transcrie în continuare le întâlniţi frecvent în toate intervenţiile lor, luate cuvânt cu cuvânt, dar fără să indice sursa:

„În Dacia, pe un teritoriu slab populat, înconjurat de o populaţie răuvoitoare, s’a format o ţară pur colonială, în care romanismul n-a avut rădăcini adânci, pentru că nu se sprijinea pe baza largă şi sigură a unei populaţii cucerite şi sufleteşte. De aici uşurinţa cu care romanismul dintrânsa a putut să fie îndepărtat mai târziu şi să dispară fără să lase măcar atâtea urme câte au rămas în Britannia sau în Noricum unde el s-a şters după cum se şterge o lustruială. ”

Eduard Robert Roesler, Romänische Studien. Untersuchungen zur älteren Geschichte Rumäniens, 1871, p. 45

 

„Romanizarea Daciei nu avea când să se producă în 165 de ani. ”

Hunfalvy Pál (numele real Paul Hundsdorfer; 1810-1891),  Über die Abstammung der Romänen [Despre originea românilor], Leipzig, 1880;  Die Romänen in Siebenbürgen [Românii în Transilvania], în Ungarische Revue, I, 1881, pp. 938-955,  Az oláhok története [Istoria valahilor], Budapest, 1894. 

„Procesul de colonizare nu a avut nici o importanţă pentru romanizarea Daciei.”

L. Balla, L’importance des colonisations en Dacie în Acta Classica Universitatis Scientiarium Debrecenensis X-XI, 1974-1975, pp. 139-143

        Orice mi-am putut imagina, în afară de un singur lucru: că Roesler îşi va găsi adepţi şi combatanţi nu doar printre duşmanii românilor, ci printre românii înşişi, şi anume pe cei ce se pretind a da la iveală istoria noastră adevărată!… Din păcate, distorsionând-o monstruos.

         Să ne reamintim cea mai valoroasă scriere românească în proză, genialul roman parabolic (nu basm!) Harap Alb, care tratează tema celei mai cumplite uzurpări, cea a identităţii.

         După învingerea atâtor încercări, după atâtea şi atâtea confruntări pe viaţă şi pe moarte, în cele din urmă lucrurile se aşază în albia lor: eroului i se recunoaşte calitatea de fiu al craiului, moştenitor al tronului, el se căsătoreşte cu frumoasa fată de împărat, iar sinistrului impostor i se administrează pedeapsa meritată. Acesta e deznodământul cel mai corect, cel mai drept, cel mai normal.

Dar să ne imaginăm un final anormal.

Când fata de împărat îi spune lui Harap Alb: „Cât mă pot bucura că tu eşti adevăratul fiu al craiului şi că tu vei fi soţul meu! Pe tine te-am iubit din prima clipă. Mai bine muream decât să fiu dată acelei jigodii de Spân…” , să zicem că eroul ar sări ca ars: „Dar eu nu sunt fiul craiului, dimpotrivă, eu pe crai îl urăsc de moarte! Fiul craiului e Spânul.” „Cum?, ar interveni descumpănită fata, doar toată lumea ştie că tu eşti fiul craiului, o spun cărturarii cei mai învăţaţi, au documente…” „Sunt academicieni, ar ţine-o eroul pe-a lui, nu-i asculta, ascund adevărul. Singurul adevăr e cel pe care ţi-l spun eu: Eu nu sunt urmaşul… craiului, să-ţi iasă asta din cap că mă jigneşti!”

Scenariul cel mai penibil, evident, vizând zona clinică, în care ai zice că nimeni n-ar accepta să se înscrie de bună voie. Dar uite că mai sunt care s-o facă. Şi încă destui.

Dragobetele lui 2011

*

Nota bene: Da, termenul potrivit pentru ceea ce face dl Napoleon Săvescu & comp. acesta este: uzurparea identitiății noastre etnice. Și o face într-adevăr pe urmele lui Roesler, pas cu pas. Raționamentul lui Roesler și al roeslerienilor este următorul:

1. Dacia nu a fost niciodată romanizată, dată fiind durata mică a ocupației. După retragerea aureliană nu a mai rămas picior de roman la Nord de Dunăre.

2. În Dacia au fost aduși coloniști din toate părțile Imperiului Roman, din această amestecătură nu putea să se nască un popor.

3. Prezența românilor la Nord de Dunăre, ca populație vorbitoare a unui grai romanic, nu se poate explica decât ca o deplasare târzie din sudul Dunării a românilor, deplasare pe care documentele nu o consemnează deoarece s-a făcut ca o infiltrare, în grupuri mici, iar nu în masă.

4. Tot așa au trecut românii și dincolo de Carpați, prin infiltrare. Deja unguriii erau în Transilvania la data când primii români ajung în Ardeal și se așează pe furiș în zonele libere, neocupate de unguri.

      Cu alte cuvinte, pentru pretențiile ungurești că ei ar fi primii locuitori ai Ardealului este esențial să se demonstreze că Dacia nu a fost propriu zis romanizată niciodată! Dacă n-au reușit până acum să demonstreze asta istoricii năimiți de Budapesta, o fac în voluntariat tembel dl Napoleon Săvescu și admiratorii săi. Singurul loc unde au șanse de a fi luați în serios este Budapesta.

       Le convine lui Roesler și urmașilor săi din Ungaria sau Occident, nu puțini, le convine de minune teza românilor care, în frunte cu dl Napoleon Săvescu, susțin și ei că Dacia nu a fost romanizată! Mai ales că sunt invocate aceleași argumente lansate de Roesler în urmă cu un secol și jumătate aproape! Faptul că „istoricii” români reiau argumentele lui Roesler le va da acestor argumente o greutate pe care nu au avut-o niciodată. Mulți istorici unguri îl vor cita cu plăcere pe dl Săvescu și a lui ceată!

     Partea a doua a tezei dlui Săvescu, cum că limba dacilor era practic identică cu a romanilor și că latinii au plecat din Carpați ca parte componentă a neamului dacic, dacii și latinii vorbind aceeași limbă în veacul al VIII-lea înainte Hristos, roeslerienii o vor lăsa deoparte sau vor râde de ea, ca de-o absurditate, ca de un caraghiozlâc!…

     Să fim bine înțeleși: nu m-aș mira deloc și m-aș bucura dacă se va demonstra că leagănul, patria primitivă sau primară a arienilor, a indo-europenilor, a fost Valea Dunării și arcul Carpatic. Ipoteza aceasta am declarat-o demnă de atenția noastră încă în urmă cu vreo 30-40 de ani. Ea a apărut în mintea mea înainte de a o găsi formulată deja de alții. Dar asta nu va însemna că limba dacilor este limba primordială, mama tuturor limbilor din Europa! Ci vom putea conchide astfel că dacii, ca urmași ai cuiva, sunt urmașii acelor arieni care nu și-au părăsit locul de baștină! Ceea ce, desigur, nu-i de colo! De ce nu și-au părăsit baștina? Asta este însă altă discuție, care nu are relevanță lingvistică majoră.

     Distanța și diferențele dintre limba indo-europeană, a celor mai vechi arieni, și limba daco-geților va fi fiind cam aceeași ca distanța și diferențele dintre aceeași limbă și oricare altă limbă indo-europeană vorbită în urmă cu 2000 de ani.

     Expresiile limbă mamă, limbă fiică, nu trebuie să ne deformeze percepția corectă a faptelor. Aceste expresii sunt în sine niște metafore, care nu trebuie înțelese ad litteram. O mamă naște copii și nu moare odată cu nașterea copiilor! O limbă mamă dispare însă atunci când din ea se nasc una sau mai multe limbi! Nicio limbă așa zis mamă nu a supraviețuit alături de așa zisele ei limbi fiice. Spunem că mama limbilor slave este slava comună, dar nimeni n-a mai vorbit slava comună chiar din momentul în care s-au născut limbile slave cunoscute! Nici cuvîntul naștere sau momentul nașterii nu se potrivește întru totul, căci apariția unor limbi noi este un proces de transformare lentă a așa zisei limbi mamă, proces care durează câteva generații, câteva secole! Din această perspectivă trebuie privită definiția genealogică dată de Alexandru Roșetti: Limba română este limba latină așa cum a evoluat aceasta în spațiul danubian și carpatic (citez din memorie).

     De aceea este o prostie să spui că limba dacilor a fost mama altor limbi care s-au vorbit concomitent cu ea! În cazul nostru, mama limbii latine!

     Eu nu exclud – și aceasta a fost de fapt și ideea lui Nicolae Densusianu, ca latinii și grecii vechi (nu toți) să fi plecat din spațiul acesta de baștină și să ducă cu ei moștenirea comună celor care trăiau în acest spațiu. Iar prin asta să se înrudească mai mult sau mai puțin cu dacii care au rămas statornici în acest spațiu. După cum se știe – vezi la Mircea Eliade discuția despre numele dacilor, în comunitățile arhaice periodic se produceau plecări, desprinderi ale unor cete (grupuri), mai ales atunci când se ajungea la un excedent demografic. Latinii vor fi plecat de undeva, dar locul de unde au plecat nu a rămas pustiu, ci a fost locuit mai departe de persoane din același neam, care vorbeau aceeași limbă cu cei plecați. După un mileniu, cei plecați și cei rămași n-au mai vorbit aceeași limbă, nu se mai puteau înțelege între ei, deși vorbeau limbi înrudite, limbi surori!

     Nu exclud aprioric această ipoteză, ipoteza că latinii au plecat în urmă cu aproape 3000 de ani de prin părțile noastre, locuite de daci. Dar după ce emit această ipoteză trebuie să vin și cu argumente noi! Care argumente din ipoteză să facă teză!

     Am căutat, în încercările mele de a aprofunda limba latină, am căutat urmele lăsate în latină (s.n.) de o presupusă înrudire mai strânsă cu limba daco-geților. Nu am găsit mare lucru, dar asta poate avea ca explicație și nepriceperea mea. Din limba dacilor ne-au rămas mai ales nume proprii, de persoane sau de locuri, toponime, oronime etc. Din analiza acestora se vede că limba dacilor practica mult compunerea în formarea de cuvinte noi. Ca și limba greacă, germana, unele limbi slave. Latina a preferat derivarea cu sufixe și prefixe… 

      Ceva-ceva tot am găsit însă. Dar nu mă încumet să trag vreo concluzie, ar trebui să se mai adune niscai probe mai ample, cu greutate mai mare și mai multe. Mai ales că cele găsite de mine nu sunt chiar concludente. Iată două dinte ele:

– în latină exista cuvîntul cloaca, ae, care nu sună deloc latinește, ci sună foarte românește, și asta din pricina diftongului -oa, extrem de răspândit în română, aș zice caracteristic „sunetului” limbii române. Nu știu să mai existe alt cuvînt cu acest diftong în latină. Mai mult, se știe că la origine a fost un o(u). Se zicea Venus clucina, purificatoarea. Cloaca Maxima s-a numit marele canal de scurgere de la Roma construit de Tarquinius cel Bătrân. Sensul inițial a fost „pur, curat, curățitor”. Canalul respectiv curăța orașul adunând în el toate murdăriile, astfel că sensul cuvîntului s-a schimbat, ajungând să însemene spațiu de strângere, colectare, adunare a murdăriilor, a dejecțiilor, prin extensie sensul cunoscut din franceză și din română. Este inexplicabilă această diftongare a lui o în latină, care se face după o regulă care în română funcționează în sute de cuvinte. Regula aceasta de diftonfare a lui o ( dar și a lui e, la ea, în aceleași condiții) se știe că provine din substratul dacic. Cum să explici însă această diftongare în latină?

       L-am întrebat pe Al.Graur ce caută acest diftong în latinescul cloaca. S-a mirat și dînsul, și, deși era un mare latinist, nu a avut un răspuns. Risc eu un răspuns: să fie vorba oare de rămășița unui procedeu uitat, pierdut în latină, dar păstrat bine în geto-dacă și transmis în limba română. Cândva, așadar, latina va fi recurs și ea la diftongul -oa

      Nu este exclus ca diftongarea să fie legată și de schimbarea de sens. Vezi diferența dintre Venus Clucina și Cloaca Maxima.

      Așadar latinescul cloaca sună românește. În română diftongul respectiv ne vine din geto-dacică. În latină diftongarea *cloca-cloaca s-a produs ca ultimă manifestare a unui fenomen cândva mai viu în latină, fenomen care ar mărturisi o înrudire mai strânsă a latinei cu limba de substrat a românei. Asemănări între latină și tracă sau geto-dacă oricum există, ca efect al originii lor comune, indo-europene. Problema se pune a gradului de înrudire, a distanței lingvistice (sic!) dintre cele două limbi! În principiu, la stadiul actual al cercetărilor, această distanță pare a fi destul de mare. Zic cei cunoscători propriu ziși ai domeniului indo-europenistic că latina era o limbă centum, iar geto-daca și tracă limbi satem. Ceea ce, dacă este adevărat, mărește mult distanța între cele două limbi!

        Dar nici această concluzie nu este cazul să nu fie re-evaluată! Nimic nu-i bătut în cuie în afară de principiul competenței, al profesionalizării. Există și ceea ce se cheamă să fii un auto-didact. Toată stima când acesta acceptă regulile jocului și studiază atent și profund înainte de a se aventura pe terenul ipotezelor proprii.

       Alt semn de întrebare îl ridică sufixul -andru, considerat moștenit din latină. Cuvintele formate cu acest sufix în română sunt flăcăiandru, puiandru, purcelandru, cățelandru, copilandru, feciorandru, băiețandru. Numai că orice sufix pătrunde sau se moștenește într-o limbă prin cuvinte în a căror structură intră. De pildă, sufixul -ar, din latină, a intrat în română prin derivate ca caeparius, aquarius, macellarius etc., devenite în română cepar, apar, măcelar. O dată intrat în română, el s-a putut alipi și la cuvinte împrumutate, mai noi: găzar, gospodar etc. Nu este clar însă prin ce cuvinte latinești s-a  moștenit sufixul -andru. Nu cumva, în ciuda aerului său latinesc, acest sufix vine din substrat? Mai ales că băiețandru, copilandru, flăcău(i)andru sunt cuvinte derivate de la radicali declarați cu etimologie necunoscută: băiat, copil, flăcău. Stabilim astfel o solidaritate între aceste trei cuvinte, ele nu pot avea decât aceeași origine în limba română, prin ele s-a teleportat în română și sufixul -andru. Aceste cuvinte au origine comună cu a sufixului -andru și această origine nu poate fi decât substratul.

      Las altora să vadă în ce măsură existența în limba dacilor a sufixului -andru apropie graiul acestora de latină…

      Deocamdată atât.

      Din păcate, din puținele date pe care le avem cu privire la limba daco-geților, inclusiv a tracilor, prin comparație cu latina nu deducem mai nimic deosebit. Caut în continuare dovezi în sprijinul ideii că latina și limba dacilor se asemănau mai mult decât latina și limba celților, să zicem, sau a goților. Dacă voi găsi asemenea dovezi nu înseamnă că se confirmă ideile pe care le-am respins. Idei care, nota bene, nu sunt propriu zis nici măcar ale lui Nicolae Densusianu, ci ale unora care l-au citit pe sărite sau prin interpuși.

Ion  Coja

 

Post scriptum. Revin cu o precizare importantă: Cred și eu că plăcuțele de la Sinaia sunt autentice și trebuie studiate cu toată seriozitatea. Este de neînțeles frivolitatea savanților care le-au avut în mână și nu le-au dat nicio atenție. Se adeverește încă o dată vorba ardelenească despre cei care au multă minte, dar nu-i toată bună!…

București, 26 februerie 2011

BELGIA – BUTOIUL CU PULBERE AL EUROPEI? (1)

Posted by Stefan Strajer On February - 28 - 2011

BELGIA  – BUTOIUL CU PULBERE AL EUROPEI? (1)

Autor: Zaharia BONTE (Belgia)

Cu puṭine zile în urmă, mass-media de aici anunṭa foarte insistent că Belgia a înregistrat un record istoric, unul trist ṣi alarmant: Ţara cu cea mai lungă perioadă fără guvern legitim din toată istoria modernă a lumii. Până mai ieri era Irakul pe acest podium trist. Dar Irakul era o tară invadată de straini, secătăuită de război civil, condusă după alte legi ṣi reguli decât vajnica democraṭie europeană…

De peste 250 de zile guvernul lui Ives Laterme a demisionat. S-au organizat alegeri, au urmat negocieri… Rând pe rând toṭi fruntaṣii actuali ṣi foṣti ai partidelor politice importante din Belgia au fost însărcinaṭi de Regele Albert II să negocieze formarea noului guvern pentru Statul federal monarhist Belgia. Ṣi toṭi  cei de până acum au eṣuat ; au fost ṣase. Pilonul de rezistenṭă ṣi muntele de rea voinṭă rămâne neclintit, nu cedă nimic. El se numeṣte Barth de Wawer ṣi este preṣedintele celui mai important partid flamand NVA (Alianta Natională Flamandă), cel care a obṭinut un scor cu puṭin mai mare decât PS (Partidul Socialist Valon) condus de Elio di Rupo.

În Belgia spectrul politic este larg ṣi împărṭit la paritate : există cam 3-4 partide importante de o parte ṣi la fel de cealaltă parte a baricadei. Dar de vreme ce valonii rămân divizaṭi pe culori ṣi interese, flamanzii, de când cu bardul Barth, s-au adunat sub acelaṣi interes, cântă acelaṣi solfegiu. Se spune despre Barth de Wawer – un profesor de istorie de la Universitatea bruxelleeză – că ar fi foarte deṣtept ṣi curajos, dar mai ales neînduplecat, încăpăṭânat chiar, fapt ce până acum a dobândit din plin. De cealaltă parte Elio di Rupo este un italian simpatic, despre care nu se spun lucruri prea plăcute, numai că aici nu este la modă denigrarea ṣi defăimarea.

Redus la simplu ṣi exprimat pe înṭelesul românului de rând, mărul discordiei belgiene se numeṣte incompatibilitate istorică între două popoare aparṭinând de două culturi, tradiṭii ṣi istorii complet diferite : valonii – francofoni, latini ṣi votând cu democraṭia europeană aṣa cum o avem astăzi, iar de partea cealaltă flamanzii – germanofoni, conservatori ṣi punând bază pe dreptul istoric, rasă ṣi tradiṭie.  Puṭin inferiori numeric, valonii ṣi-au luat aliaṭi pe toṭi străinii care s-au aciuat în Belgia în ultima jumătate de secol ṣi cărora le-au acordat în « chip neînchipuit » de facil, drepturi, libertăṭi ṣi protecṭie.

 

În tot acest timp ṣi această stare de criză politică profundă, Belgia a asigurat ṣi preṣedinṭia prin rotaṭie a Uniunii Europene, a dat un preṣedinte al Comisiei Europene, pe Herman van Rompuy ṣi a făcut faṭă cu brio crizei economico-financiare globale. Oare ce rol să fi avut în toate acestea actualul prim ministru Yves Laterme, demisionar cam de cinci ori în raport cu funcṭia pe care actualmente o deṭine fortuit ṣi limitat? Personalitate explozivă, ce i-ar sta cel mai bine pe malurile Dâmboviṭei, omul care răspunde economic, social, administrativ… de soarta a circa 11 miloane de suflete este totuṣi un flamand cu simṭul datoriei, poftă de muncă ṣi respect pentru tot ce înseamnă fiinṭa umană cu îndatoririle puse înaintea drepturilor.

Regele Albert II, cel care gestionează foarte, foarte flexibil această criză nepermis de mult trasă de coadă, este privit cu admiraṭie de unii ṣi este acuzat de alṭii că ar fi vinovat de situaṭia căreia încă nu i se întrevede vreo ieṣire. Este sigur că predecesorul majestăṭii sale, Regele Baudoin, mai energic ṣi mai impulsiv ar fi mers pe alte poteci, ar fi căutat alte soluṭii în limpezirea lucrurilor, aplanarea conflictelor ṣi poate îndreptarea năravurilor cu adânci rădăcini istorice. S-au făcut mai multe scenarii de către politologi, ṣi de către pamfletari, mai ales, fie cu Baudoin la cârmă, fie cu Prinṭul Philippe, succesorul regelui în vârstă acum de 85 de ani, cred.

Personal nu pot decât să admir răbdarea ṣi chibzuinṭa Suveranului Belgiei, aṣa cum admir ṣi salut fără rezerve demersul tineretului belgian în favoarea restaurării ordinii constituṭionale în Belgia. Cum ai putea să nu observi ṣi să nu-ṭi ridici pălăria în faṭa mai multor mii de studenṭi belgieni* din toate marile centre universitare care au organizat cu prilejul depăṣirii de către Belgia a tristului record deṭinut de Irak, marṣuri paṣnice pro Guvern, pro Monarhie, pro BELGIA INTREAGA?!

Ṣi cum ai putea să nu trasezi o paralelă, adică diagonală complet opusă, între modul în care îṣi exprimă aceṣti tineri europeni năzuinṭele de viaṭă, de viitor ṣi convieṭuire, modului cum o fac tinerii din Magrebul Arab ṣi din lumea islamică în general, chiar în aceste zile ?

Ṣi cum ai putea să nu te întrebi de ce tace Europa în faṭa acestui fenomen care nu mai mocneṣte, ci erupe deja asemeni unui vulcan noroios? Chiar nu sunt conṣtienṭi  ’’puternicii lumii’’ că modelul belgian transplantat sau actualizat în oricare altă parte a Europei înseamnă sânge vărsat, catastrofe sociale ṣi anarhie brutală ??? N-am auzit de nici o conferinṭă organizată de partenerii politici ai Belgiei, de vreun demers privind liniṣtirea apelor, dezamorsarea butoiului cu pulbere din inima Europei !!

Prin următoarele două enunṭuri aṣ vrea să trezesc interesul cititorului acestor rânduri ṣi să-i motivez pe colegii condeieri să exprime opinii, să devină militanṭi, parte activă în efortul comun de pacificare, de prevenire a convulsiilor sociale ṣi alungare – de este posibil – a dihoniei :

– Românii curg ṣuvoi spre ṭara care găzduieṣte cele mai importante instituṭii ale UE ; numărul rezidenṭilor români în Belgia creṣte exponenṭial de la o vreme încoace,

– În ciuda antagonismului istoric dintre flamanzi ṣi valoni avem de a face cu o « ură civilizată », fără atentate, fără acte de sabotaj, fără  violenṭă extremă, fără anarhie economică. Belgia fără guvern legitim a obṭinut rezultate economice în anul 2010  cu mult peste media europeană ṣi se pregăteṣte de un exercitiu bugetar 2011 foarte promiṭător.

Binecuvântează Doamne Belgia, Binecuvântează România ṣi lasă pace în Europa ṣi în lume – AMIN

————————————————

Notă:

* În urmă cu două săptămâni, organizaṭiile studenṭeṣti din întreaga ṭară au fost principalul factor care au adunat în Capitala Europei mai multe zeci de mii de persoane la o manifestaṭie exemplar de paṣnică în favoarea formării guvernului. Cu acel prilej pacifiṣtii flamanzi – si nu au fost puṭini – au stat umăr la umăr cu cei valoni. Sunt încrezător că va învinge raṭiunea, năzuinṭa omului cinstit, ṣcolit ṣi cu frica lui Dumnezeu.

** În imagine unul din simbolurile Capitalei Europei Unite – Atomium-ul

Zaharia BONTE

Sombreffe, Belgia

februarie 2011

Discursul lui Nigel Farage in Parlamentul European

Posted by Stefan Strajer On February - 24 - 2011

Discursul lui Nigel Farage în Parlamentul European

Autor: Vasile Zarnescu (text supus publicarii)

Discursul original aici:

 http://www.youtube.com/watch?v=Fyq7WRr_GPg&feature=player_embedded

 
„Aşadar, bună dimineaţa, D-le van Rompuy!

Sunteţi deja de un an pe post şi în acest timp a început întreaga construcţie să se sfărâme, haosul domneşte şi banii sunt pe terminate. Ar trebui să vă mulţumesc… Poate ar trebui să vă facem purtătorul de drapel al euroscepticilor. Uitaţi-vă, totuşi, în această dimineaţă, prin jur, aici, în parlament. Priviţi, pur şi simplu, aceste feţe. Priviţi această frică, această furie. Bietul Barroso arată de parcă ar fi văzut vreo stafie! Până şi dumneavoastră începeţi să înţelegeţi că jocul Euro s-a terminat. Dar în disperarea dvs. încercaţi să vă salvaţi, totuşi, visul, prin lichidarea ultimelor urme de democraţie din sistem. Şi este aproape clar că nimeni dintre dvs. n-a învăţat nici măcar un minim minimorum. Ştiţi, chiar dvs., D-le Rompuy, susţineţi că Euro ne-a adus stabilitate. Chiar aş putea să vă aplaud umorul în această situaţie, dar nu avem cumva, de-a face cu o mentalitate de buncăr? Ştiţi, fanatismul dvs. a devenit acum vizibil pentru toată lumea. Spuneaţi că este o minciună să susţii ideea că statele naţionale ar putea exista într-o lume globalizată a secolului al 21-lea. Ei bine, asta s-ar potrivi Belgiei, unde de 6 luni nu mai există guvern. Dar nu şi nouă, celorlalte state. În fiecare stat membru al acestei uniuni – şi de aceea vedem frica întipărită pe feţele voastre – spun oamenii din ce în ce mai răspicat: nu vrem acest drapel, nu vrem acest imn, nu vrem această clasă politică, vrem ca toată această afacere să ajungă în lada de gunoi a istoriei.

La începutul anului am avut parte de tragedia greacă, iar acum se repetă situaţia cu Irlanda. Desigur, ştiu că prostia şi lăcomia politicienilor irlandezi îşi are partea ei semnificativă de vină. Dar Irlanda n-ar fi trebuit să adere niciodată la Euro (UE – n. trad.). Asta v-a adus dobânzi mici, un fals boom şi un faliment colosal. Şi care este reacţia faţă de dvs.? În timp ce coaliţia voastră de guvernământ se rupe, auzim că nu s-ar cuveni să faceţi noi alegeri pentru conducere. Comisarul Wren a spus chiar aici că noi alegeri ar fi acceptate doar după ce veţi aproba următorul buget. Păi, cine dracu’ vă credeţi?!

Cu adevărat, sunteţi foarte, foarte periculoşi! Obsesia voastră de a crea cu orice preţ Statul-Euro duce la concluzia că vă bucuraţi să îndepărtaţi democraţia. Se pare că vă face plăcere să condamnaţi mii şi milioane de oameni la şomaj şi sărăcie. Nenumărate milioane de oameni trebuie să sufere pentru ca voi să vă visaţi mai departe visul Euro!

Ei bine, nu va funcţiona. Pentru că Portugalia, cu muntele său de datorii de 325 procente din BIP, va fi următoarea pe listă. Şi după aceea socotesc că va urma Spania. Iar ajutorul financiar pentru Spania ar trebui să fie de şapte ori mai mare decât cel pentru Irlanda. Şi atunci va fi casieria goală. Mai mulţi bani nu vor exista!
Dar problema nu se limitează doar la economie. Pentru că, dacă le răpeşti oamenilor identitatea şi democraţia, la final nu le mai rămân decât naţionalismul şi violenţa. Nu pot decât să sper şi să mă rog ca Pieţele (economico-financiare – n. trad.) să dea la o parte Proiectul Euro, înainte să se ajungă aici.“

România în noaptea neputinţei

Posted by Stefan Strajer On February - 22 - 2011

România în noaptea neputinţei

 

Autor: Paul LEU (Kenmore, Washington, USA)

 

Majoritatea liderilor politici ai României, din ultimii 21 de ani, sunt rodul şi sclavii educaţiei comuniste. Ei mimează capitalismul, practică patriotismul găunos, patriotard, propriu perioadei ceauşiste şi aplică strategia şi tactica socialismul multilateral dezvoltat.

Căutarea unei ieşiri din noaptea neputinţei, în care se zbate ţara, aşa cum s-a procedat şi se procedează în Germania contemporană, este strict necesară. „Trivializarea sau negarea crimelor totalitare ar trebui să constituie o infracţiune indiferent de regimul responsabil”[i], susţin miniştrii de externe ai Lituaniei, Letoniei, României, Bulgariei, Ungariei şi Cehiei. Se impune ca principiile care guvernează justiţia statelor fost comuniste să asigure acelaşi tratament pentru victimele tuturor formelor de totalitarism, nazist sau comunist.

În România, foştii torsionari din Securitate, Miliţie şi Armată, din anii 50 şi de mai apoi, în loc să aibă pe conştiinţă sutele de mii de deţinuţi politici din închisori, asasinatele din laboratorul morţii de la Piteşti, pe cei care au fost împuşcaţi sau au murit înecaţi, în încercarea lor de a trece Dunărea în fosta Jugoslavie etc., în numele „onoarei militare”, au tupeul să ceară pensii de lux, ce depăşesc contribuţiile lor la acest fond. 

Pentru a evita şi înlătura efectele care au generat şi generează actuala degringoladă morală, etică, economică şi politică a societăţii româneşti, promovată de oamenii eşalonului secund ai nomenclaturii comuniste, trebuie, mai întâi, să cunoaştem, adevărata istorie contemporană care le-a generat şi le generează. 

Cea de a treia câştigătoare a Premiului Nobel, de origine română, pe când se afla la Bruxelles pentru a-şi lansa noul său volum Atemschaukel (Leagănul respiraţiei], a evidenţiat iscusinţa cu care elitele comuniste dâmboviţene au reuşit să păcălească Comunitatea Europeană şi să transforme integrarea României dintr-o realitate practică într-o aplicaţie rămasă doar pe hârtie. Birocraţia de la Bruxelles a integrat nişte ţări care nu meritau şi sunt  “incapabile să se purifice, oferind exemplul României, unde “o mulţime de oameni care au lucrat pentru Securitate se află acum în poziţii înalte, fără ca acest lucru să deranjeze pe cineva…. Aceşti oameni au câştigat atâta influență încât au reuşit să repună în funcţiune vechea reţea de putere, în care toţi se cunosc şi se servesc între ei. 

 În România, dictatura trăieşte a doua viaţă. Fără ideologie. Fără socialism”[ii].  “Dacă nu se discută, aceste probleme  pun în pericol societatea. Când nu te aştepţi, ele ies la suprafaţă”, preciza Herta Müller,.

În prezent situaţia este dramatică deoarece dictatura mascată a nomenclaturiştilor trăieşte şi dă semne de revigorare, lăsând în urma ei confuzie, dezorganizare şi sărăcie.

În timp ce, în perioada interbelică, străinii veneau să muncească la noi [greci, italieni, germani, albanezi], iar România era grânarul Europei, în zilele noastre circa trei milioane de cetăţeni au plecat să-şi caute de lucru în alte state ale lumii, iar. agricultura, distrusă de cooperativizare şi de actuala etapă a formelor fără fond, nu-şi mai îndeplineşte rolul din perioada interbelică, majoritatea alimentelor necesare consumului intern, fiind aduse din alte ţări.

O bună parte dintre nostalgici consideră vinovaţi de prăbuşirea economică a socialismului nomenclatura cominternistă, care s-a aflat la cârma metropolei sovietice, a ţărilor satelit şi nu principiile ideologice ce au generat, în practica politică, minciuna, sărăcia,  dezastrul moral, economic, social  şi de altă natură.

În asemenea situaţie, nu e de mirare că între generaţii s-a creat o prăpastie de neînlăturat. Majoritatea adolescenţilor cu care am discutat, dezgustaţi de prestaţia actualilor oameni politici, visează să plece din ţară fără a se mai uita înapoi, iar forţa de muncă tânără şi mai puţin tânără, migrează în statele dezvoltate pentru a scăpa de sărăcie, de haosul creat de monstruasa cualiţie a politicienilor neocomunişti şi cripto-comunişti puşi pe căpătuială personală, sprijinită de foştii securişti, ce dirijează treburile publice, încât România a ajuns să fie cea mai săracă şi coruptă ţară din Europa, unde hoţia, nedreptatea şi nepotismul nu pot fi extirpate.

Aceste realităţi anacronice sunt sprijinite, cu precădere, nu numai de votul nostalgicilor, amnezicilor decrepiţi sau a profitorilor de pe urma economiei socialismului dezorganizat, a furtului generalizat şi legalizat, ci şi de o bună  parte a presei obediente, ce nu poate funcţiona în folosul publicului, fiind înfeudată intereselor economice ale proprietarilor îmbogăţiţi peste noapte cu sprijinul politicii iniţiată de Ion Iliescu.

Cu toate că “Securitatea a fost o instituţie criminală, care nu a servit interesele naţionale ale României, ci doar, interesele unei puteri străine şi ale unui dictator[iii], în prezent, mai sunt indivizi care susţin contrariu, cum e cazul celui care a instalat microfoanele în casele dizidenţilor anticomunişti.din Timişoara.

„În dosarul meu, spunea laureata Nobelului pentru Literatură, există două persoane diferite. Una se numeşte „Cristina”, este duşman al statului, este combatută. Pentru a o compromite pe această Cristină, în atelierul de falsuri al departamentului D (dezinformare) a fost fabricată o fantoşă din toate ingredientele care-mi pot face cel mai mult rău: o comunistă credincioasă sistemului, o agentă lipsită de scrupule.

Oriunde mă duceam, eram condamnată să trăiesc cu această fantoşă. Ea nu era doar pusă pe urmele mele, ci mi-o lua chiar înainte. Şi cu toate că de la bun început am scris numai împotriva dictaturii, fantoşa îşi urmează până azi propriul ei drum. Ea a devenit de sine stătătoare.

Deşi de 20 de ani dictatura ţine de domeniul trecutului, fantoşa mai rătăceşte primprejur. Oare pentru câtă vreme încă?” .

Concomitent denigrarea valorilor morale reale şi deghizarea torsionarilor în eroi naţionali, gazetarii obedienţi falsifică realitatea şi încearcă să ascundă ororile din gulagul românesc, terorea exercitată de poliţia politică a PCR, sărăcia, mizeria morală pe care a lăsat-o comunismul în cei peste 70 de ani de guvernare  în lume..

Scandaloase sunt exemplele de mistificare a realităţii precum declaraţiile publice ale.lui Radu Tinu, ce consideră că Securitatea nu a fost poliţie politică, pusă în slujba lui Ceauşescu, iar în legătură cu laureata Premiului Nobel pentru Literatură, fostul colonel securist, deşi se pricepe la literatură ca porcul la portocale, declară că versurile şi proza Hertei Müller ar fi de „joasă calitate”.

Nu de aceeaşi părere este Academia Suedeză, ce i-a acordat scriitoarei germane, cea mai înaltă distincţie literară datorită “felului în care concentraţia poeziei şi francheţea prozei creionează imaginea celor deposedaţi de bunurile lor“.

Spre deosebire de securistul timişorean, secretarul permanent al înaltului for internaţional, Peter Englund, mai preciza::

Pentru Herta Müller, care a trebuit să fugă din ţara ei natală, trecutul este încă viu.

 Când i-am citit cărţile am simţit, din această căuză, un fior. Ea are o scriere onestă, de o intensitate incredibilă. Scrie ca cineva care provine dintr-o minoritate, fără a-i păsa de ea însăşi. Are, intr-adevăr, o poveste de spus şi are şi mijloacele lingvistice pentru a face aceasta“,  

Deşi Herta Müller nu vizează, în cărţile ei, poporul român, ci traumele lăsate de dictatura comunistă, cum e cazul şi în romanul Herztier [Animalul Inimii] unde dezvăluie drama unor tineri şvabi din Banat în epoca ceauşistă, foştii securişti, activişti PCR şi o parte dintre oamenii de cultură, cataloghiază pe deţinătoarea Premiului Nobel pentru Literatură, ca fiind „una care murdăreşte imaginea locului din care provine, fiindcă a avut curajul să pună degetul pe rana vie a demisiei morale a multor intelectuali români, ce au optat pentru eschiva refugiului în apolitic în timpul dictaturii comuniste”, constată cotidianul berlinez Die Welt. 

*

Mulţi jurnalişti români, între care se includ şi securiştii care i-au întocmit cele 3 dosare, sub numele conspirativ „Cristina”, desfăşoară, fără jenă, o campanie susţinută de defăimare a Hertei Müller, de reabilitare a PCR şi a diverşi lideri comunişti din prima, a doua şi a treia garnitură a defunctei ierarhii peceriste. 

Duminică, 15 august 2010, la o emisiune de la Antena 3, proprietatea lui Dan Voiculescu-Felix, Radu Tudor, pe un ton ditirambic şi cu afectuoasă recomandare, a difuzat un interviu cu Gheorghe Gaston Marin [Grossman], fost partizan în Franţa, demnitar de rang înalt în epoca celui mai dur stalinism şi ultimul susţinător a lui Dej.

Cu prilejul morţii lui Adrian Păunescu, în masmedia românească, a avut loc un bâlci grotesc, ce a culminat cu omagierea exacerbată a marelui preot al agitpropului naţional-comunist, a cărui obţiune etică.bolnavă şi bine plătiă, [cu peste 3 milioane, 700 de mii de euro[iv]], a fost lăudat în alocuţiunile multor politicieni PSD şi de alte nuanţe.  Vorba latinului: Asinus asinum fricat.

Cu această ocazie, s-a constatat că mai sunt destui membri ai „generaţiei în blugi” educaţi cu sloganul

„Trăiască Ceauşescu, trăiască tricolorul!

Trăiască-n libertate măria-sa poporul”,

care-l consideră pe slugoiul dictaturii ceauşiste ca fiind un mare iubitor de ţară, un formator de opinie, un om al faptelor bune ce a marcat conştiinţe şi vieţi”,

Vocea mediocră, mai sus pomenită, nu pricepe că tricolorul, libertatea şi poporul, din sloganul versificat, constituiau soclul pe care urma să-l urce Păunescu pe „Geniului Carpaţilor”. Autorul citatului confundă „patria” lui Nicolae Ceauşescu, a „socialismului multilateral dezvoltat” şi a furtului generalizat, pe care au aclamat-o: Adrian Păunescu, Eugen Barbu, Vadim Tudor etc., cu Patria Românilor dintotdeauna, care începuse a se occidentaliza în perioada interbelică, iar în prezent se află în noaptea neputinţei.

Evenimentele istorice i-au demolat idolul lăudătorului de profesie şi versificatorul de slogane a trebuit să se mulţumească cu funcţia de senator a PSD-ului, pe care l-a sprijinit şi de pe patul spitalului, până înainte de a-şi da obştescul sfârşit..

Unde vor duce ţara acei cărora li s-a spălat creierul [începănd cu şoimii patriei, pionieri, UTC…] şi l-au plasat pe urlătorul de slogane pro-ceauşiste alături de Mihai Eminescu?

            Referindu-se la viitorul loc ce-l va ocupa Adrian Păunescu în literatura română, Norman Manea remarca: „Setea de putere a degradat treptat un talent generos şi prolific, lăsând doar oaze de poezie adevărată în marea sa producţie propagandistică[v],.

Dar e mai bine să lăsăm istoria să stabilească locul poetului de curte şi să ignorăm opiniile politicienilor neocomunişti pe care i-a servit cu entuziasm şi devotament.pe parcursul întregii sale existenţe.

Constatăm că memoria scurtă, ignoranţa, invidia, turnătoria, colaboraţionismul nu numai că reanimă regresul de tristă amintire, dar favorizeasă apariţia unor noi monştri, care ameninţă viitorul României.

“Fără asumarea istorică a vinovăţiei, o să trăim în continuare în noroi“, preciza, pe drept cuvânt, istoricul Marius Oprea,  

“Negarea oricăror crime internaţionale trebuie să fie supusă aceloraşi norme pentru a se împiedica revenirea ideologiilor totalitare… toată lumea cunoaşte crimele nazismului, dar numai o parte a Europei este conştientă de crimele comunismului.”, ţine să precizeze şeful diplomaţiei lituaniene, Audronius Azubalis.

Dacă nazismul, în numele „purificării raselor”, având ca model „rasa ariană”, a  omorât aproape 6 milioane de evrei, ţigani, poloni etc. etc., comunismul, în vederea realizării Republicii Sovietice Mondiale, cu capitala la Moscova, a asasinat, pe plan global, o sută de milioane de persoane, dintre care, numai în URSS, Stalin a ordonat executarea a circa 20 de miioane de nevinovaţi.

Doleanţele celor şase miniştri de externe din fostele ţări comuniste, adresate Comisiei Europene de la Bruxelles, sunt susţinute şi de purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Matthew Newman, care a declarat:

“Luăm iniţiativa foarte în serios. Crimele regimurilor totalitare fac parte din memoria colectivă a Europei. De când am primit solicitarea lucrăm la un raport care va fi finalizat încă în acest an. În raport vom analiza posibilităţile pe care le avem de a pedepsi persoanele care neagă crimele regimurilor totalitare.”[vi]

Referindu-se la modul cum trebuie judecat comunismul din România, care a încarcerat, torturat şi asasinat, conform datelor oficiale menţionate în volumul “Holocaustul Roşu”[vii], 2.451.000 victime, istoricul Marius Oprea, preciza:că “este vorba de un tratament similar al crimelor comunismului cu Holocaustul.

Ceea ce solicităm noi este primul pas, este ca în faţa instanţelor, un criminal al regimului comunist să fie tratat la fel. Adică, fapta sa să nu fie prescrisă, pentru că asta este, dacă vreţi, problema pe care o întâmpinăm în toate statele foste comuniste.

Ceea ce ne interesează este să realizăm un act de justiţie. Nu morală. Justiţie, justiţie. Şi anume: cei care au ucis, au comis crime în numele comunismului să fie pedepsiţi.

Trăim alături de criminali, ceea ce este inacceptabil şi sunt criminali care au ucis şi au torturat în numele unei ideologii. Ce-i diferenţiază faţă de nazişti? Nimic”[viii].

Asocierea comunismului cu nazismul este firească. Ea e confirmată şi de recentele evenimente de Istorie contemporană. În 1936, regimul hitlerist a interzis pacifistului german Carl von Ossietzky şi familiei sale să plece la ceremonia de la Oslo pentru a i se decerna Premiul Nobelului pentru Pace, iar în octombrie 2010, actul antidemocratic se repetă. China comunistă interzice dizidentului întemniţat Liu Xiaobo şi soţiei sale, să participe la ceremonia de înmânare  a înaltei distincţii de la Oslo. Nu e lipsit de interes să amintim că acest gest al Chinei comuniste este aplaudat de Rusia, Iran şi de alte 16 ţări din lumea a treia. 

În pofida rapoartelor favorabile primite, factorii de decizie ai Comisiei Europeane, folosind argumente politice care contrazic adevărul istoric, [Stalin a urmărit deliberat distrugerea unor minorităţi prin: înfometare şi deportare ce a dus la canibalism, sau prin gloanţe], clasează la dosar cererea miniştrilor de externe

Analiza obiectivă a evenimentelor cruciale, petrecute în ultimii 70 de ani, e cu atât mai necesară cu cât actuala conducere a Federaţiei Ruse a hotărât continuarea cosmetizării istoriei comunismului şi a dictaturii staliniste ca pe vremea Războiului Rece, refolosirea strategiei sovieto–ţariste, reînarmarea masivă, construirea unor baze militare  terestre şi navale în Libia, Yemen, Osetia de Sud, Abhazia, Moldova şi Venezuela, extinderea celei din Tartus-Siria şi Tiraspol, pentru a reocupa coloniile şi zonele de influenţă din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa, după cum o demostrează agresiunea verbală, militară a guvernanţilor moscoviţi împotriva suveranităţii Georgiei, întreprinsă sub pretextul că-şi apără conaţionalii pe care i-a colonizat Stalin în locul băştinaşilor deportaţi sau exterminaţi în Gulag.

Rusia, visând la înfăptuirea obiectivelor strategice sovieto-ţariste, mai organizează şi manevre militare la graniţele viitoarelor victime, cum sunt cele din septembrie 2009, întreprinse de forţele armatelor ruso-belaruse, la graniţa cu Polonia, ce au avut ca obiectiv strategic o eventuală invadare a ţării vecine şi intenţionează să amplaseze noi dispozitive de atac.

Deoarece un cetăţean care nu are habar de trecutul ţării sale este asemenea unui orfan ce nu-şi cunoaşte părinţii, nu ştie cine este, de unde vine şi încotro să-şi îndrepte paşii, pentru a preveni şi evita repetarea evenimentelor istorice nefaste amintite mai sus şi a stopa  apariţia unor noi monştri, am hotărât să trag un semnal de alarmă, publicând patru volume şi peste 200 de articole ce au ca subiect adevărata istorie contemporană. În acest scop, am folosit limbajul documentelor autentice întrupat într-o naraţiune care să poată atrage nu numai pe cercetători, ci şi pe consumatorii de cultură.

Note


[i] Şase ţări fost comuniste cer UE să interzică negarea crimelor comunismului, Deutsche Welle , | 14.12.2010 | 14:00 UTC   

[ii] Ilă Citilă, Herta Müller: “În România, dictatura trăieşte a doua viaţă”, în Situl Bookiseala.ro. 14.04.2010.

[iii] Lucia Hossu Longin, Faţă în faţă cu generalul Ion Mihai Pacepa, Humanitas, Istorie, Memorialistica & Diaristica / Colectia: Memorii / jurnale,  2009, 224 p.

[iv] Sumă pentru care moştenitorii au iniţiat şi un proces de departajare.

[v] Simona Chiţan,  Norman Manea: Acasă nu mai este nicăieri,  în  Adevăr.ro literar şi artistic, din 9 noiembrie 2010.

[vi] Trendafilka Dimitrova/ Maria Pascu, Crimele comunismului ca parte a memoriei europene colective, Deutsche Welle, 16.12.2010

[vii] Florin Matrescu,  Holocaustul Rosu, sau crimele în cifre ale comunismului internaţional,  Editura  Gerom-Design, Bucureşti,  1993, 189 p

[viii] Trendafilka Dimitrova/ Maria Pascu, Crimele comunismului ca parte a memoriei europene colective, Deutsche Welle, 16.12.2010

Paul Leu dând autografe la Casa de Cultură din Brad-Hunedoara

Un alt soi de… provocările mileniului

Posted by Stefan Strajer On February - 19 - 2011

Un alt soi de… provocările mileniului

Autor: Vasile Şoimaru (Chisinau, Basarabia)

Versiuni actuale ale îndemnului naţionaliştilor moldoveni din vara lui 1989

Pe 8 februarie curent, după ce am sorbit, în drum spre serviciu, editorialul din TIMPUL „Eu, „marginalul” şi „odiosul” C. Tănase, AIE-2 şi ruşii”, îndată a început să mă mănânce palma dreaptă, având dorinţa de a reacţiona la acest material… Seara, revenind acasă, am hotărât să văd şi comentariile pe marginea acestui articol în varianta electronică a ziarului şi m-am înspăimântat de reacţiile unor tovarăşi, supăraţi rău de tot… Aceste supărări mi-au amintit de o altă gravă supărare pe publicaţia TIMPUL, inserată în săptămânalul moldovenesc Russkoe slovo din 28 ianuarie curent şi în care cititorul de limba rusă din R. Moldova era informat despre succesele remarcabile ale participării elevilor din câteva şcoli ruseşti din R. Moldova la cea de-a VIII-a Olimpiadă internaţională la limba rusă din capitala acestei limbi… Dar autoarea a insistat să meargă mai departe… 

Bănuiesc că acesta a şi fost scopul articolului provocator, dar nu ştirea despre succesele ruşilor moldoveni la Olimpiadă. Autoarea s-a lăudat colegilor de breaslă moscoviţi cu un citat dintr-un material publicat, chipurile, în ziarul TIMPUL, în care şcolile ruseşti din R. Moldova au fost numite – nici mai mult, nici mai puţin! – „ferme de îngrăşat porcii”. Citesc zilnic TIMPUL, dar aşa ceva aici n-am văzut niciodată! Nici măcar în paginile gazetei subterane aşa ceva nu s-a scris… În schimb, am dat de astfel de ziceri idioate în unele comentarii la materiale de maximă tensiune, publicate în TIMPUL, în alte ziare, pe site-urile unor TV kominterniste de la noi… Iată că metodele kaghebiste de pe timpurile lui Ejov şi Beria… rămân neschimbate, sunt doar modernizate: interesaţii de o provocare (interesat putea fi chiar cel care a provocat materialul amintit mai sus) publică un comentariu urât pe un site frumos, apoi preia de-acolo acest citat şi-l transmite la o publicaţie moscovită şovină de mare tiraj… Pe urmă, le dai ruşilor să rumege aceste pastile otrăvite, căci ei sunt obişnuiţi cu ele încă de prin anii ’30 ai secolului trecut. Acestea-s adevărate provocări ale mileniului!

Să nu se înţeleagă cumva că eu optez pentru introducerea cenzurii asupra blogurilor – ar fi un pas sau chiar doi înapoi faţă de ce am avut, mai ales că provocatorii mileniului au în rezervă multe alte metode şi tehnici de otrăvire a spaţiului mediatic. Important este ca cititorul, telespectatorul, radioascultătorul, bloggerul etc. să ştie a separa adevărurile mileniului de provocările mileniului

Aceste provocări, la rândul lor, mi-au amintit de o altă provocare, şi mai gravă, a KGB-ului sovietic, depăşită doar de cea de la Tighina din primăvara anului 1992, care a atras într-o capcană fără seamăn conducerea R. Moldova, ca să intre într-un război fratricid ce a furat sute de vieţi omeneşti în primăvara-vara acelui tragic an, rupând teritoriile noastre naţionale din stânga Nistrului, precum şi oraşul Tighina. Este vorba de placatul ridicat pentru trei secunde deasupra capului de către un frontist popular, bine instruit la Planetariu, la prima noastră Mare Adunare Naţională din 27 august 1989. Era o placardă în trei culori şi conţinea un îndemn din trei cuvinte şi 19 litere ruseşti, care a făcut furori ani în şir… Deci, de trei secunde a avut nevoie TV-ul sovietic pentru a filma acel frontist şi îndemnul său, ca pe urmă să-l difuzeze zi şi noapte telespectatorilor de pe întinsurile Imperiului rus, ca să vadă ei cât de urât se poartă moldovenii cu vorbitorii de limba rusă, care nici azi, după aproape 22 de ani, n-au învăţat măcar limba majoritarilor din acest stat… Nu m-aş mira dacă tinerii patrioţi care, pe 7 aprilie 2009, s-au urcat pe Palatul lui Voronin, ridicând deasupra capului harta României Mari şi Tricolorul Românesc, ar fi chiar feciorii acelui frontist-lozincard din 1989… Acea lozincă-îndemn din 1989 era „Чемодан – Вокзал -Россия!” („Valiza-Gara-Rusia!”) şi făcea parte din noile provocări ale mileniului…

http://www.timpul.md/articol/un-alt-soi-de-provocarile-mileniului-20677.html

CATRE TOTI PENSIONARII ROMANIEI SI CATRE SCLAVII CU SALARII DE MIZERIE

Posted by Stefan Strajer On February - 19 - 2011

 APEL CATRE TOTI PENSIONARII ROMANIEI SI CATRE SCLAVII CU SALARII DE MIZERIE

 

Autor: SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE

Doamnelor si domnilor,

Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate grupeaza militari disponibilizati fara drept de pensie, cu pensie partial anticipata si militari trecuti in rezerva la varsta de 55 de ani, cu toate drepturile, militari in retragere si veterani din toate structurile sistemului national de aparare.

Ca si dumneavoastra, medicii si juristii (“spagarii”), profesorii, invatatorii (“care fraudeaza statul cu meditatii”), functionarii publici (“care primesc mita”), politistii (“nenorociti si betivi”), agricultorii, muncitorii (“pulime”), etc, si noi am fost jigniti (“nesimtiti”, “cu mana intinsa ca la pomana”, etc) de catre reprezentantii unei Puteri care declara ca statul nu are nici o obligatie fata de cetateni, ca, daca vrem sa muncim, sa ne luam traista in bat si sa plecam aiurea (Traian Basescu) iar, daca suntem pensionari sa facem bine sa “parasim pe cale naturala sistemul” in maxim sase ani (Emil Boc).

Si noi ca si dumneavoastra asistam cu groaza la desfiintarea spitalelor, scolilor, Institutului Cantacuzino, dupa ce intrega industrie, inclusiv cea de armament ne-a fost distrusa. Si noi, ca si dumneavoastra am constatat ca avem criza financiara si facem imprumuturi chiar daca nici o banca nu mai e romaneasca, iar sistemul energetic, minele si pamantul nu ne mai apartin, ca se arunca miliarde marilor asasini economici, pe autostrazi fantoma. Si noi, ca si dumneavoastra simtim pe pielea noastra ca nu se mai poate trai in Romania, dar mai mult decat dumneavoastra noi murim pe capete pentru ca noua ni se fura ceva in plus.

Si noua ca si dumneavoastra ni s-a limitatat dreptul la munca prin Legea 329/2009, desi reconversia noastra a fost o conditie a integrarii in NATO. Si noua, ca si dumneavoastra, ni s-a calcat cu totul in picioare dreptul la munca, prin Legea 263/2010, pana la varsta de 65 de ani, cand se presupune ca vom fi avut deja bunul simt sa parasim pe cale naturala sistemul. Deci si noua ni s-a nationalizat proprietatea prin legi cu caracter retroactiv, prin incalcarea art. 1, 6 si 14 din Protocolul 1 la Conventia pentru drepturile omului, potrivit careia pensia in plata este “drept patrimonial”, “drept castigat”, orice “diminuare” (prin “recalculare” sau “revizuire”) constituind un caz clar de discriminare.

Citam din avertismentul dat de AIJD de la Bruxelles, la 4 iunie 2010, Guvernului Romaniei, sa nu indrazneasca sa reduca salariile cu 25% si pensiile cu 15%: “orice recalculare a unor pensii acordate legal si aflate in plata, inclusiv a celor de serviciu ale magistratilor, inseamna o incalcare de catre stat a propriei legislatii, ceea ce ar avea repercusiuni grave asupra stabilitatii juridice si asupra caracterului de stat de drept. Modificarea retroactiva a unor drepturi civile deja castigate (in cazul de fata pensiile), nu este posibila decat prin incalcarea principiilor fundamentale de drept.”

Noua ne-au fost incalcate drepturile, in pofida Art. 15, al. 2 din Constitutia Romaniei si a legislatiei comunitare europene, Pilonul II, Directiva 86/378/CEE si Directiva nr. 96/97/CEE care ne confirma dreptul la legi ocupationale distincte. Legile noastre (164/2001 si 179/2004) care au garantat integrarea Romaniei in NATO si UE au fost desfiintate, abuziv si retroactiv, ca si legile pilotilor, diplomatilor, functionarilor publici din Parlament, Curtea de Conturi si Justitie sau deputatilor si senatorilor prin Legea 119/2010 cu aplicare retroactiva, iar noi am fost supusi insultelor publice si unui razboi de imagine declansat de Guvern si Presedinte si menit sa va inoculeze dumneavoastra ura impotriva militarilor Romaniei. Motivul? In 2012, salariile militarilor activi se vor alinia la salariile omologilor lor din NATO. Iata de ce se destructureaza din nou armata, iata de ce vor fi date afara 18.000 de cadre (pentru ca sunt militari activi) de la jandarmi si pompieri. Ca sa se plateasca la cat mai putini noile salarii. Iata de ce noua ni s-au furat sau “nationalizat” doua proprietati: pensia militara de stat si gradul de militari in rezerva. Conform legilor genocidului 119 si 263/2010 noi am fost considerati “asistati” iar, mai nou, prin Ordonanta 1/2011 suntem considerati nu militari ci civili din totdeauna si “beneficiari proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala”.

 

Doamnelor si domnilor,

Gestionam la ora actuala peste 15000 de procese impotriva Guvernului Romaniei. Am sprijinit sindicatele si asociatiile dumneavoastra la toate manifestarile din 2010, am organizat pe cont propriu manifestatii in toata tara in 25 Octombrie 2010 si 24 ianuarie 2011, am obtinut victorii la Curtile de Apel si la ICCJ pe care Guvernul si Presedintele le incalca in continuare. In mod abuziv am fost asociati defunctei Legi 19/2000, situatie in care va atragem atentia in interesul dumneavoastra ca aceasta prevedea la art. 76, al. 1 si 2, cresterea tuturor pensiilor civile in cuantumul necesar extragerii CAS-ului. Prevederea a fost intarita de Ordonanta 147/2002, care stabilea operatiunea pentru 2005. Dar legea a fost abrogata la 1 ianuarie 2011 si CAS-ul vi se ia si dvs. si noua, nu din crestere ci din existent, pe intrega suma. De asemnea, va atragem atentia ca inexistentul plafon de 740 lei este o diversiune identica cu aceea a plafonului de 3000 lei la pensiile militare. Totodata trebuie sa stiti ca cei transformati in PFA (persoana fizica autorizata), cum ar fi taximetristii si tinerii care se angajeaza pe baza de conventie, sunt executati retroactiv in privinta CAS-ului, pe ultimii 5 ani, iar pe viitor nu vor beneficia de nici un drept, nici chiar de ajutorul de somaj: fiind considerati firma, lucreaza nu lucreaza, nu vor primi nimic de la stat, in schimb vor aduce bani de acasa pentru a plati darile catre stat, in conditii de inactivitate. Va mai atragem atentia ca Romania constituie  un experiment nu numai in ceea ce priveste distrugerea sistemului de aparare ci si distrugerea sindicatelor. Angajati pe criterii portocalii, vamesii fura nu ca sa intretina PDL-ul ci liderii sindicali!… Or mai fi si prosti care sa inghita ofensiva impotriva sindicatelor, pregatitoare a legii de destructurare. Veti fi prostiti sa nu mai dati bani la sindicate, fiindca se infiinteaza institutia lui nea Gica, purtatorul de cuvant al salariatilor, care este prieten cu nea Gogu, patronul, si le rezolva pe toate.

Doamnelor si domnilor,

Dumneavoastra faceti ce vreti, dar noi iesim pe 1 Martie in mars impotriva Guvernului, pe care il vom picheta intre orele 14.00 – 17.00. Ii vom soma pe reprezentantii Puterii sa proroge (sa prelungeasca durata de functionare) legile noastre ocupationale 164/2001 si 179/2004, pana la sfarsitul anului, fara de care, orice indreptare ne-au facut in februarie, la somatia noastra in privinta cuantumului pensiilor, nu rezista. Vom cere in interesul tuturor insa si prorogarea legii 19/2000, care va lasa pensiile si salariile PFA neatinse de CAS. Vom cere in interesul tuturor cetatenilor Romaniei abrogarea Legilor 329/2009 (Legea cumulului pensiei cu salariul) 119 (de desfiintare retroactiva a legilor ocupationale), 263 (a sistemului unitar de pensii) ambele din 2010 si, pentru ca avem mii de rezervisti in invatamantul romanesc de toate gradele, vom solicita si abrogarea legii unguresti a invatamantului romanesc cunoscuta drept Legea 1/2011.

Doamnelor si domnilor,

Daca mai aveti un dram de creier, un strop de virtute romana, si daca va mai intereseaza soarta copiilor vostri, a Romaniei ca stat si a natiunii romane, va asteptam alaturi de noi, marti, 1 Martie, la orele 14.00, cand vom ajunge in mars la Piata Victoriei. Atunci vom transmite noul ultimatum (somatie) Guvernului.

Dumneavoastra faceti ce doriti, noi ne facem datoria de aparatori ai democratiei constitutionale in baza Art. 118, al. 1 din Constitutia Romaniei, fiind din ce in ce mai convinsi ca este de preferat “”un sfarsit cu groaza, unei groaze fara de sfarsit””.

TRAIASCA ROMANIA! TRAIASCA DEMOCRATIA CONSTITUTIONALA!

 

JOS TIRANIA HOTIEI, LACOMIEI, DEMENTEI SI IMPOSTURII!

 

HONOR ET PATRIA! VAE VICTIS!

 

PRESEDINTELE SCMD,

COL. (r) DR. MIRCEA DOGARU

 SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE

Comitetul Director

Adresa: Bucuresti, Bd. Poligrafiei, nr. 4, Sector 1, Cod 013705

E-mail : secretariatscmd@yahoo.com

Site : http://sindicatulcmd.blogspot.com 

Telefon : 0725562223,  Fax :  0318177371

Data : 18.02.2011

 

Un proces în derulare (IX)

Posted by Stefan Strajer On February - 18 - 2011

Un proces în derulare (IX)

 

Autor: Pr.Vasile Susan (Chicago)

Iubiţi fraţi Preoţi Români Ortodocşi,

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul Cel Ce în brațe de dreptul Simeon a fost purtat,

Români cu suflet curat de pretutindeni dornici de a cunoaște adevărul despre Dictatori Bisericești,

În speranța că anul 2011 în care am intrat nu de prea multă vreme, va fi un an în care Prea Milostivul și de oameni iubitorul Dumnezeu cel în Sf. Treime preamărit, plealăudat și închinat de toți creștinii adevărați, va asculta rugăciunile și va dărui dreptatea tuturor acelor preoți Români Ortodocși și familiilor lor, pe care nemiloșii, falșii, abuzivii, necinstiții, neortodocșii, neromânii, necredincioșii episcopi din Biserica Ortodoxă Americană (OCA), împreună cu Dictatorul Arhiepiscop de la ROEA, i-au persecutat peste ‘7 ANI’ și au batjocorit preoția lor lucrătoare dată de Domnul Iisus Hristos, vom continua publicarea adevărului în paginile publicatiei Curentul Internațional in folosul tuturor cititorilor. Nu ne este rușine de propagarea adevărului.

Ca semn de respect pentru toți cei ce iubesc citirea adevărului din paginile acestei publicații românești de prestigiu din America/ Diaspora, scriu din dorința de a primi replica din partea celor despre care scriu. Lipsa replicilor de până acum spune cine sunt cei despre care scriu. Adevărul supără pe cei ce nu spun adevărul și nu doresc să se facă adevărul cunoscut membrilor de la OCA și ROEA.

Trebuie să se știe faptul că, nu este ușor de scris despre abuzurile si manevrele de culise ale episcopilor de la la OCA și ROEA, dacă nu ești în același timp “o victimăa unor astfel de nelegiuți și falși slujitori ai lui Dumnezeu” precum am menționat în articolul precedent. Ca preot, nu am crezut niciodată că voi duce o luptă – nu ușoară – cu diavolul, mascat și întruchipat de lupi îmbrăcați în piei de oaie și veșminte arhierești precum arată faptele ultimlor 30 de ani ale nu prea ortodocșilor episcopi de la OCA și ROEA” Cine nu crede ce scriu eu, să citească la www.ocanews.org ce s-a scris / publicat în ultimii 6 ani despre OCA.

Acești “lupi îmbrăcați în piei de oaie și veșminte arhierești de la OCA și ROEA, au fost cei care prin abuzurile, deficiențele si manevrele de culise, m-au batjocorit pe mine, familia mea, preoția mea lucrătoare – eu devenind o victimă prin însuși faptul că mi-au luat pâinea de pe masa mea, a familiei mele, m-au aruncat în stradă la mila Domnului, mințind lui Dumnezeu și oamenilor, potrivit întunecării minții lor de către vicleanul diavol, tatăl tuturor minciunilor și fărădelegilor.

Vremea dictatorilor politici precum Nicolae Ceaușescu, Saddam Hussein, Hosni Mubarak etc a trecut.

În curând va veni vremea cînd se va încheia epoca rușinii dictatorilor bisericești de la OCA și ROEA, iar Dumnezeul cel drept, va îndrepta cele strâmbate de dictatorii bisericești de la OCA și ROEA.

Cum este cu putință ca unor asemenea ne-fețe bisericești, credincioșii Ortodocși Români de la OCA sau ROEA, să le sărute mâna, sau să le spună ‘preasfințite’… etc? Acesta este adevărul fraților … treziți-vă la realitate.

Trebuie eliminați dictatorii de la OCA și ROEA și în același timp sclavia religioasă și asupritorii / opresorii eclesiali care sunt falși următori ai Domnului Hristos! Popoarele care și-au dorit libertate și demnitate au eliminat dictatorii politici abuzivi. Membrii de la OCA și ROEA trebuie să-și dorească libertatea și demnitatea și să acționeze, să se jertfească pentru realizarea acestui deziderat, prin post, rugăciune și acțiuni comune spre binele tuturor.

Cu o floare nu se face primăvară, spune un proverb românesc. Unirea face puterea, spune alt proverb românesc și ea duce la realizarea aspirațiilor și visurilor de libertate și unire frățească.  

Eu am tras semnalul de alarmă, am spus adevărul, lipsa faptelor voastre vă va condamna.

Am fost rugat de foarte mulți cititori să scriu tot adevărul și durerile anilor prin care am trecut, și voi face acest lucru fără ocolirea faptului că eu, Pr Vasile Susan am fost dat afară pe nedrept; contractul de muncă avut cu Parohia Sf Maria din Chicago IL a fost anulat; am fost excomunicat și concediat contrar tuturor prevederilor Canoanelor Bisericii Ortodoxe, contrar prevederilor Statutului și Regulamentului de la ROEA, contrar prevederilor Statutelor de la OCA din cauza abuzului de putere și ranchiunii Arhiepiscopului ROEA.

Acest Arhiepiscop de la ROEA care face parte din Sinodul Episcopilor de la OCA, favorizează clericii homosexuali de la OCA și ROEA și pedepsește pe nedrept preoți nevinivați / nejudecați de la ROEA, care în ultimă instanță apelează la Trinunalele Civile pentru a cere să li se facă dreptate.

În cele ce urmează voi face  prezentari / referințe la Prevederi și Proceduri din Regulamentul de la ROEA, care au fost încălcate, violate, abuzate, batjocorite de către Arhiepiscopul dictator, necinstit, neromân, necreștin, neortodox de la ROEA, ca o continuare a celor scrise în articolul publicat în luna precedentă, după cum urmează:

A. Regulamentul ROEA: 27 articole au fost încălcate de Arhiepiscopul ROEA, respectiv Articol I, Secțiunea 3, Litera a, Pagina 6. Episcopul:  Episcopul va avea de asemenea autoritatea ca: (a) Să numească, să transfere și să înlocuiască preoții și diaconii din parohii.

NOTĂ: Explicare, interpretare, sinteză a articolului de mai sus în legătură cu adevărul ce trebuie cunoscut.

Arhiepiscopul de la ROEA, cu toate că este conducătorul de jure al ROEA, conducerea sa nu trebuie să fie similară sau asemănătoare cu a unui dictator abuziv, față de legile și membrii de la ROEA. El nu conduce de unul singur, ci potrivit prevederilor și procedurilor Statututlui / Regulamentuului ROEA. Numai așa cum se prevede la Statutul / Regulamentul ROEA (potrivit Congresului ROEA care aprobă normele / legiferările” care oferă putere limitată, nu absolută Episcopului sau Arhiepiscopului), trebuie condusă ROEA.

Statutul și Regulamentul de la ROEA nu trebuie, și nu poate fi citit, interpretat și aplicat în mod discriminatoriu și neobiectiv de nici un membru de la ROEA, inclusiv Arhiepiscopul, … ci în mod corect, potrivit cu  regula contextului, care are în vedere conecțiile sau legăturile dintre diferitele articole, secțiuni și litere din Statut și Regulament, referitoare la atribuții și membrii ce fac parte din ROEA.

Abuzul Arhiepiscopului de la ROEA, a constat în faptul că a abuzat de poziția, de puterea, și de interpretarea personal greșită a prevederilor Articolului I, Secțiunea 3, Litera a, pagina 6, referitoare la autoritatea ce a primit-o de la Statutul și Regulamentul de la ROEA, ca și conducător al ROEA. Teoretic și Practic Arhiepiscopul de la ROEA s-a abuzat pe sine însuși și în final va fi bun de plată, de despăgubire pe măsura abuzului comis, făcut.

Chiar dacă citim ce se scrie, că Episcopul va avea de asemenea autoritatea ca: “(a) Să numească, să transfere și să înlocuiască preoții și diaconii din parohii” în mod cu totul ortodox și potrivit cu prevederile Statutului și Regulamentului de la ROEA, aceste prevederi trebuie înțelese, și aplicate. Ne-ortodocșii sectari, atunci când vor să ademenească pe ortodocșii creștini nestatornici și slabi în cele ale învățăturii de credință ortodoxe, aruncă un citat biblic în ochii orbilor, neștiutorilor, pun presiune pe interpretarea ne-ortodoxă a citatului respectiv, și prin forță și abuz demonic, corup și trec la adunarea lor pe anumiți creștini ortodocși, care necunoscînd adevărul părăsesc Biserica Ortodoxă.

Nu trebuie să facem prea multe speculații și să înțelegem că de unul singur Arhiepiscopul de la ROEA a folosit aceeași tactică sau metodologie de interpretare și aplicare abuzivă a respectivului articol citat mai sus. De fapt acest articol citat mai sus a fost prima citare’ a unui Articol din Regulamentul de la ROEA, în scrisoarea din data de 22 Ianuarie, 2004, (vezi la www.rocpnews.blogspot.com  exhibit 1 g), prin care mi se aducea la cunoștință faptul că de la data de 1 martie, 2004, nu voi mai fi preot la parohia Sf Maria din Chicago, nu voi fi transferat la nici o parohie din ROEA sau din OCA, voi fi excomunicat, dat afară pe nedrept din ROEA, și voi fi aruncat în brațele celui mai mare delapidator și deturnător de milioane de dolari din istoria OCA, fostul Mitropolit corupt și necinstit, Herman Swaiko.

Spune-mi cu cine te unești ca să-ți spun cine ești, ne spune nouă un proverb românesc, Î.P.S Arhiepiscop de la ROEA! Oare dumneata cunoști proverbele românilor, sau cunoști proverbele altora, între care și cele ale lui Solomon cel înțelept ?!?

Până in prezent am revizuit de mai multe ori activitatea bolnăvicioasă de interpretare distorsionată a Statutului și Regulamentului de la ROEA făcută de Arhiepiscopul de la ROEA. Timpul cât am fost membru în Consistoruil Spiritual și Tribunalul de la ROEA au fost anii în care mi-am întocmit notele personale în legătură cu toate abuzurile Arhiepiscopului de la ROEA cu privire la la Statutul și Regulamentul de la ROEA.

Chiar dacă am fost constrâns de împrejurări, și în final am considerat că așa numitul jurământ de loialitate (vezi la www.rocpnews.blogspot.com exbibit 1 c) față de Arhiepiscopul de la ROEA este necanonic și neconform cu conținutul Statutului și Regulamentului de la ROEA, l-am semnat și l-am respectat tot timpul când am fost parte din ROEA, de teama de a nu supăra dictatorul, nu din conștiință.

Atunci când am fost acuzat de lipsă de loialitate de Arhiepiscopul de la ROEA (vezi  la www.rocpnews.blogspot.com  exhibit 1 e) și eu la rândul meu l-am acuzat de false și mincinoase acuze pe Arhiepiscopul de la ROEA, (vezi scrisoarea din 13 martie, 2003 la www.rocpnews.blogspot.com exhibit 1 f), cerând în mod formal arătarea acuzelor cu cărțile pe față, acesta a refuzat să răspundă și să rezolve plângerea mea referitoare la minciunile proprii ca Arhiepiscop de la ROEA, până în ziua de astăzi.

Textul sau conținutul Statutului și Regulamentului de la ROEA din 1994, nu are nici un articol în care să se citească despre un astfel de ‘fals, necanonic, nestatutar, neregulamentar … jurământ de loialitate’. Acesta nefiind parte integrantă din cuprinsul Statutului și Regulamentului de la ROEA nu obligă pe nici un preot sau diacon de la ROEA, ca să-l respecte, mai ales cu privire la cele referitoare la Arhiepiscopul de la ROEA.

Curios lucru că atât Arhiepiscopul de la ROEA, precum și Pr Prot. de la Chicago de la Biserica Nașterea Domnului în Martie 2008 fiind întrebați dacă acest ‘jurământ de loialitate’ este scris în Statutul și Regulamentul de la ROEA au răspuns da, că este scris. Fiind apoi rugați să-l caute, să-l găsească, să-l arate celui ce i-a întrebat nu au știut unde să-l găsească. Apoi, cel ce i-a întrebat le-a spus: nu mai căutați în zadar, nu este scris nici în Statut, nici în Regulament. Așa oameni sunt puși în funcții și cu titluri în ROEA, mai slabi ca la P.C.R. Membrii de la P.C.R. cunoșteau Statutul de la P.C.R. iar preoți, protopopi și Episcopi de la ROEA nu cunosc  propriul Statut. Rușine să le fie, ROEA–iștii sunt mai prejos decât cei P.C.R. – iști.

Prevederile Canoanelor Bisericii Ortodoxe Creștine au fost total marginalizate, prin inventarea acestui text al așa numitului ‘jurământ de loialitate’. Cum este posibil ca Arhiepiscopul de la ROEA să fie Președintele Comisiei Canonice de la OCA și el nu cunoaște nimic, din Prevederile Canoanelor Bisericii Ortodoxe Creștine? Numai în așa numita OCA este cu putință să se acorde poziții și titluri pentru personae incompetente, needucate la școli de teologie ortodoxe, necinstite, controversate, mai ales cu privire la așa numitul capitol acoperiri de clerici homosexuali de la OCA și ROEA!

În lumina și în spiritul adevărului scris negru pe alb la Articol I, Secțiunea 3, Litera a, Pagina 6, din broșura intitulată Statutul și Regulamentul … Episcopul va avea de asemenea autoritatea ca: (a) Să numească, să transfere și să înlocuiască preoții și diaconii din parohii, precum și cu privire la informarea corectă a membrilor OCA, ROEA, doresc să adresez în mod deschis, transparent, responsabil și cu franchețe românească, așa numitului Arhiepiscop de la ROEA, următoarele întrebări, la care aștept răspuns publicat la Revista Solia pe luna Martie, 2011:

Î.P.S. Voastră, este adevărat că sunteți un conducător fals, nedeschis, netransparent, controversat, necinstit, abuziv, neloial al Statutului / Regulamentului de la ROEA și a membrilor ROEA, al Canoanelor Bisericii Ortodoxe Creștine, și a Statutelor de la OCA, potrivit faptelor din ultimii 30 de ani?

Î.P.S. Voastră, este adevărat că sunteți Președintele Comisiei Canonice de la OCA și nu cunoașteți nimic din Prevederile Canoanelor Bisericii Ortodoxe Creștine?

Î.P.S. Voastră, este adevărat că potrivit prevederilor Articol I, Secțiunea 3, Litera a, Pagina 6, din broșura intitulată Statutul și Regulamentul cu privire la … Episcopul va avea de asemenea autoritatea ca: (a) Să numească, să transfere și să înlocuiască preoții și diaconii din parohiiîn mod Statutar și Regulamentar, m-ați numit Preot Paroh la Parohia Sf Maria din Chicago, IL, la 14 Septembrie, 1992? Î.P.S. Voastră m-ați făcut înlocuitor al Pr. George Gage, ce fusese Preot Paroh la Parohia din Chicago, IL, mai sus amintită …?

Î.P.S Voastră, este adevărat că potrivit prevederilor Articol I, Secțiunea 3, Litera a, Pagina 6, din broșura intitulată Statutul și Regulamentul cu privire la … Episcopul va avea de asemenea autoritatea ca: (a) Să numească, să transfere și să înlocuiască preoții și diaconii din parohii, în mod Statutar și Regulamentar m-ați transferat de la Parohia Sf. Nicolae din Alliance, OH ca și Preot Paroh la Parohia Sf. Maria din Chicago, IL, la 14 Septembrie, 1992?

Î.P.S. Voastră, este adevărat că în 5 Martie 2003, în mod necreștinesc, necinstit, neortodox, abuziv împreună cu Pr. Prot. de la Biserica Nașterea Domnului de la Chicago ați făcut prima încercare, înscenare de a mă scoate afară de la Parohia Sf Maria din Chicago, IL?

Î.P.S Voastră, este adevărat că atunci când am fost acuzat de lipsă de loialitate de Arhiepiscopul de la ROEA (vezi la www.rocpnews.blogspot.com exhibit 1 e), și eu la rândul meu am acuzat de false și mincinoase acuze pe Arhiepiscopul abuziv de la ROEA, (vezi scrisoarea din 13 martie, 2003 la www.rocpnews.blogspot.com exhibit 1 f), cerând în mod formal arătarea acuzelor cu cărțile pe față, acesta (Arhiepiscopul de la ROEA) a refuzat să răspundă și să rezolve plângerea mea referitoare la minciunile proprii ca Arhiepiscop de la ROEA, până în ziua de astăzi, contrar prevederilor Statutului și Regulamentului de la ROEA?

Î.P.S.Voastră, este adevărat că  textul sau conținutul Statutului și Regulamentului de la ROEA din 1994, nu are nici un articol în care să se citească textul unui astfel de fals, necanonic, nestatutar, neregulamentar, cum ar fi jurământul de loialitate’ inventat de Î.P.S. Valerian Trifa? 

Î.P.S. Voastră, este adevărat că în martie 2008 fiind întrebat dacă acest ‘jurământ de loialitate’ este scris în Statutul sau Regulamentul de la ROEA ați răspuns da, și fiind rugat să-l căutați nu l-ați găsit în Statutul și Regulamentul de la ROEA, și că se pot documenta spusele Î.P.S. Voastre?

Î.P.S. Voastră, este adevărat că în mod deliberat, conștient și cu intenție malicioasă ca și conducător fals, nedeschis, netransparent, controversat, neloial Statutului și Regulamentului ROEA, ați abuzat prevederile și procedurile Statutului – Regulamentului de la ROEA și a membrilor ROEA, al Canoanelor Bisericii Ortodoxe Creștine, și a Statutelor de la OCA, potrivit faptelor din ultimiii 30 de ani, mai ales în ce privește cazul meu, al Pr Vasile Susan, precum și a altor preoți de la ROEA potrivit evidențelor publicate lunar sau anual de ROEA?

Î.P.S Voastră, este adevărat că eu, Pr Vasile Susan la 1 martie 2004, am fost excomunicat, expulzat din ROEA ca și persona non grata’ și totodată am fost dat afară pe nedrept; contractul de muncă avut cu Parohia Sf Maria din Chicago IL a fost anulat; am fost excomunicat și concediat contrar tuturor prevederilor Canoanelor Bisericii Ortodoxe, contrar prevederilor Statutului și Regulamentului de la ROEA, contrar prevederilor Statutelor de la OCA drept urmare a abuzului de putere și ranchiunii Arhiepiscopului ROEA?

Î.P.S. Voastră, este adevărat că eu, Pr Vasile Susan la 1 martie 2004, DIN CAUZA abuzului de putere a Arhiepiscopului ROEA am fost înlocuit cu Pr Gheorghe Ursache, nepotul Maicii Starețe Gabriela Ursache de la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, din Rives Junctions, Michigan, și care a venit în Amnerica cu acte false, ca și cantor la Mănăstirea amintită mai sus, fiind angajat pe post de cantor (mare minciună) cu un salariu de $ 7.00 sau $7.50 pe oră, fiind considerat lucrător religios cu normă întreagă, ca angajat al Mănăstirii din Rives Junction, MI, primind forma de W2, pentru a trimite formele de Income Tax la IRS?

Î.P.S. Voastră, este adevărat că eu, Pr Vasile Susan la 1 martie 2004, am fost excomunicat, expulzat din ROEA ca și persona non grata’ și totodată am fost dat afară pe nedrept am pierdut dreptul la pensie de la OCA precum și celelalte beneficii ca și angajat cu normă întreagă, și niciodată nu am fost preot cu salariu și benefici la o parohie în OCA, de la 1 martie, 2004?

Î.P.S. Voastră, este adevărat că eu, Pr Vasile Susan la 1 martie 2004, am fost excomunicat, expulzat din ROEA ca și persona non grata’ și totodată am fost dat afară pe nedrept trebuia să mă adresez potrivit prevederilor de la Articolul XV, Secțiunea 28, pagina 73, din Regulamentul de la ROEA, Tribunalului Civil și Justiției Americane pentru revendicarea și redobîndirea drepturilor de care am fost deprivat?

Î.P.S. Voastră, este adevărat că eu, Pr Vasile Susan la 1 martie 2004, am fost excomunicat, expulzat din ROEA ca și persona non grata’ și totodată am fost dat afară pe nedrept am avut dreptul Regulamentar de a ‘Vă’ acționa în judecată potrivit dosarului # CH 07360, de la C.C.C.C. din Chicago, IL, la data de 26 Aprilie, 2005?

Î.P.S. Voastră, este adevărat că, potrivit publicațiilor ROEA cum sunt de exemplu, Solia, Solia Almanac, Rapoartele la Congresele Anuale ale ROEA, foarte mulți preoți din ROEA au fost numiți, transferați și înlocuiți, în parohiile și Misiunile din ROEA în ultimii 30 de ani, precum următorii: Constantin Tofan, Richard Grabowski, Laurence Lazar, Romey Rosco, Ian Păcurar, George Treff, Simion Pavel, Traian Petrescu, Constantin Alexe, Viorel Sasu, Vasile Susan, Dumitru Măcăilă, Cornel Todeasa, Dimitrie Vincent, Romulus Bar, Vasile Muntean, Gheorghe Libotean, Vasile Părău, Virgil Suciu, Filimon Bărbos, Remus Bleahu, Romulus Bleahu, Remus Grama, Pantelimon Stanciu, Raymond Samoilă, Cosmin Antonescu, Adrian Bălescu,Vasile Bărsan, Ionel Cudrițescu, Adrian Grigoraș, Dumitru Ionescu, Alin Muntean, Georgel Oanca, Dumitru Păun, John Schmidt, Nicolae Stoleru, David Subu, Gheorghe Ursache, Cosmin Vinț, etc, … potrivit mai mult sau mai puțin cu prevederile și procedurile prevăzute de Statutul și Regulamentul de la ROEA?

 

Î.P.S. Voastră, este adevărat că, toți preoții din ROEA au urmat forma de numire, transfer, înlocuire și nu au pierdut Salariul, Beneficiile de la Casa de Pensii, Vacanțele Plătite, Asigurarea Medicală, Locuința de la Casa Parohială, Subvenții pentru uzura mașinii personale, etc ci dimpotrivă toate cifrele beneficiilor enumerate mai sus au crescut la numire, transfer și înlocuire dintr-o parohie sau misiune in altă parohie în cadrul ROEA?

Î.P.S. Voastră, este adevărat că, toate acele beneficii enumerate mai sus, etc, eu, Pr Vasile Susan le-am pierdut din cauză, că la 1 martie 2004, am fost excomunicat, expulzat din ROEA ca și persona non grata’ și totodată am fost dat afară pe nedrept; contractul de muncă avut cu Parohia Sf Maria din Chicago IL a fost anulat; am fost excomunicat și concediat contrar tuturor prevederilor Canoanelor Bisericii Ortodoxe, contrar prevederilor Statutului și Regulamentului de la ROEA, contrar prevederilor Statutelor de la OCA ca urmare a  abuzului de putere a Arhiepiscopului ROEA și nu am fost angajat ca preot paroh la nici o parohie de la OCA?  

Î.P.S. Voastră, este adevărat că, potrivit Istoriei scrise a ROEA, precum și publicațiilor ROEA nici un alt preot Român nu a avut preoția lucrătoare batjocorită în felul în care eu am avut-o, ca urmare a încălcării / violării / abuzului / batjocoririi Prevederilor și Procedurilor din Statutul și Regulamentul de la ROEA, Statutul OCA, Canoanelor Bisericii Ortodoxe, Bibliei, de către Arhiepiscopul de la ROEA?

Î.P.S. Voastră, este adevărat că, Arhiepiscopul de la ROEA, în mod direct, deliberat și conștient a fost necinstit cu membrii de la ROEA în legătură cu litigiul de la Tribunalul Bisericesc de la OCA, precum și cu cel de la Tribunalul Civil?

            Î.P.S. Voastră, este adevărat toate întrebările de mai sus cu toate că / deși sunt la subiect și nu au intenția de a duce în inspită sau de a ascunde adevărul, cer în mod imperativ răspunsuri din partea Î.P.S. Voastre către toți membrii de la ROEA?

Î.P.S. Voastră, este adevărat ca membrii ROEA doresc să știe dacă la timpul prezent cheltuielile de judecată de la C.C.C.C. din Chicago, IL, inclusiv cele legate de Mitropolitul Jonah și Arhiepiscopul (+)Job de la OCA sunt mult peste suma anticipată de calculele personale, aproximativ sau peste suma de $ 140,000.00,  bani neraportați la nici un Congres de la ROEA!?!

Acest mod ridicol de a abuza prevederile de la Articol I, Secțiunea 3, Litera a, Pagina 6, a constituit un lucru bun pentru mine, căci Tribunalul din Chicago, a văzut din materialele prezentate de către acuzare și apărare, modul abuziv, neconform cu Statutul și Regulamentul de la ROEA din 1994.

Poziția mea vis-a-vis de Episcopii de la OCA / ROEA este ilustrată de citatul biblic de mai jos:

Romani 1, 18.

“Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea și peste toată nedreptatea oamenilor care țin nedreptatea drept adevăr.”

(13 Februarie 2011)

 

P.C. Preot Vasile Susan

5413 N. Nottingham Ave. Chicago, IL. 60656

Phone: 773-220-9503; E-mail: vasilesusan@hotmail.com

SCRISOARE DESCHISĂ DOMNULUI PREŞEDINTE AL U.D.M.R. MARKO BELA

Posted by Stefan Strajer On February - 16 - 2011

SCRISOARE DESCHISĂ DOMNULUI PREŞEDINTE AL  U.D.M.R.  MARKO BELA

 

Autor: Corneliu LEU

STIMATE DOMNULE PREŞEDINTE,

 

            În speranţa că ne vom înţelege şi ca literaţi şi ca cetăţeni ai aceleiaşi ţări, Vă scrie un bătrân confrate cu care, prin anii ’80 primeaţi acelaşi premiu literar. Dar, în afară de asta, sunt convins că ne putem înţelege, chiar şi pe bază de termeni intelectuali, mai bine decât sunt înţeleşi aceştia de către alţi colegi de guvernare ai Domniei Voastre.

            Pentru că nu cred să existe intelectual adevărat şi de bună credinţă care să poată confunda medicul sau educatorul –  profesiuni de acută utilitate şi, dintre specializările de mare importanţă socială, cele mai strict, precis şi evident normate universal în funcţie de numărul populaţiei – cu bugetarul care taie frunză la câini şi de care societatea se poate dispensa fără părere de rău.

            Şi totuşi, Stimate Domnule Preşedinte, Domnia Voastră faceţi parte exact din guvernarea care, în aceste zile procedează la genocidul înjumătăţirii spitalelor din România şi la tragedia restructurării umilitor financiare, a învăţământului. Ba, mai mult decât atât: giraţi, prin ministrul căruia îi susţineţi creditul politic, sănătatea întregii ţări.

            Aşa că, pentru a Vă dovedi întregul meu respect  printr-o întrebare sinceră şi frontală, vă rog să-mi răspundeţi dacă, măcar în gândurile Dumneavoastră intime, nu vă puneţi problema că acest gir va lăsa în istoria relaţiilor interetnice din ţara noastră gustul amar al faptului că un ministru de etnie maghiară a înjumătăţit şansele de supravieţuire a multor suferinzi şi, în ori ce caz, a bolnavilor cronici care au nevoie de asistenţă spitalicească. Sau, de asemenea:  dacă perseverenţa Dumneavoastră (de admirat ca act în sine) de a vă dobândi dezideratele din învăţământ, nu cumva s-a realizat exact pe fondul măsurilor distructive pentru educaţia publică din România?!

Da, Domnule Preşedinte: Întrebarea mea este pe cât de directă pe atât de sinceră. Ea vine din partea unui om care ar fi foarte îngrijorat şi raţional şi sufleteşte, dacă şi-ar da seama de vreo ascensiune şovină, de vreo escaladare extremist naţionalistă în ţara lui. Din partea unui om care, cu sinceritate creştină, doreşte să prevină orice motiv pentru aceasta.

Dar cum s-o facem, cum să preîntâmpinăm o asemenea amprentă pe înregistrările sufleteşti care consemnează istoria relaţiilor interumane când, în vreme ce eu scriu aceste rânduri, la Babadag, la Ţăndărei, la Sântana, la Ocna Mureş, la Ştei, la Pătârlagele, la Cernavoda, la Cisnădie, la Titu, la Mărăşeşti, la Sulina şi în destule altele dintre cele 182 de unităţi desfiinţate sau comasate au loc proteste ale bolnavilor ca şi ale  personalului sanitar împotriva măsurilor pe care ei, prin lozincile afişate, le atribuie mai mult ministrului dumneavoastră,  decât guvernului în ansamblul incapacităţii sale?   Oamenii nemulţumiţi iau act şi consemnează protestând împotriva cuiva. Nu stau să-şi explice. Aşa că, Vă întreb cu aceeaşi francheţe: V-ar conveni să înceapă să se spună în popor că „Ministrul ungur ne periclitează starea de sănătate”?!

Sper să înţelegeţi alarmarea mea sinceră, dacă vă daţi seama că, în conjunctura actuală, e posibil şi aşa ceva chiar dacă n-ar fi întru totul adevărat; şi că, în plus, nu ducem lipsă de unii cărora le-ar conveni să se audă asta!

Folclorul (cine s-o ştie mai bine decât noi, scriitorii?!) este de inspiraţie emoţională. El nu face analize ştiinţifice bazate pe tehnicile unor reactivi precişi sau pe calcule logaritmice; dar, de fixat, se fixează cu colţi puternici pe conştiinţa epocii. Fapt pentru care cred că ar fi cazul să vă puneţi şi Dumneavoastră întrebarea dacă e normal să contribuiţi la apariţia unui asemenea folclor sau, măcar, dacă asta ar fi benefic pentru mentalitatea socială a României contemporane. Pentru că, pe mine, asta mă interesează, Stimate Domnule Preşedinte: Mentalitatea benefică social şi economic pe care trebuie să o capete concetăţenii mei pentru a nu se mai lăsa manipulaţi nici de instigaţii şovine nici, mai grav, de demagogia corupţilor care vor numai putere şi beneficii.

Trăgând acest semnal de alarmă la care mă obligă atât religia mea care este a dragostei faţă de semen cât şi conştiinţa mea de patriot democrat care desfide extremismele, eu v-aş ruga, aşa cum vă respect ca intelectual Stimate Domnule Preşedinte, ca în perspectiva Congresului la care aţi anunţat că nu veţi mai candida, să Vă puneţi la modul filosofic întrebarea dacă Vă veţi lăsa formaţiunea în mrejele partenerilor Dumneavoastră care Vă compromit în guvernarea prezentă atât de mult, încât se ajunge la asemenea păreri, nu lipsite de argumentare, cum că „ministrul ungur ne sabotează sănătatea”.

Or, pe mine, ca român onest şi tolerant, nu mă interesează că unul dintre membrii U.D.M.R. face jocul perfid  „Băsescu, Boc et compania”; treaba dumisale,  dacă se complace într-o asemenea adunătură de oprobriu naţional!… Pe mine mă interesează că stupida şi incapabila guvernare de astăzi duce de râpă soarta României!…

Şi mă doare, Domnule Preşedinte; Vă mărturisesc îndurerat că, la vârsta mea, cumplit mă doare!

Cu o asemenea declaraţie de natură strict emoţională, pe care o recunosc impulsivă dar sinceră, revin la raţionamentul cu care am început aceste rânduri:

Reducerea bugetarilor din sistemul umflat cu funcţii parazitare şi recalcularea bugetului naţional pentru înlăturarea cheltuielilor parazitare şi neproductive este  soluţia logică în faţa crizei. Soluţie cu care au căzut în mare măsură de acord forurile parlamentar-guvernamentale, cele financiar-internaţionale, cele europene şi unele organizaţii reprezentative pentru societatea civilă românească.

S-a căzut de acord şi i s-a activat guvernului funcţia sa firească pentru care există: gestionarea acestor măsuri de salvare a economiei şi a bugetului naţional.

Până aici totul e normal şi exact. De aici încolo, însă, începe aberaţia produsă – ca să nu mă gândesc la mulţimea de acte strict penale – de incompetenţa crasă a mai multor guverne care poartă numitorul comun: BOC.  

Această aberaţie a condus la inimaginabila concluzie menţionată de mine la început, că „bugetar = parazitar” înseamnă nu clientela politică răsplătită cu funcţii grase în care nu face nimic, ci cel mai bine normat segment din aparatul serviciului public acordat cetăţenilor României: Personalul sanitar şi personalul din învăţământ şi educaţie. Adică medicii şi asistenţii care, în toate statisticile mondiale, sunt precis evaluaţi ca specialişti la mia de locuitori şi, în toate practicile sanitare din lume, au normele cele mai stricte cu număr de pacienţi pe zi în dispensare şi număr de paturi în instituţiile spitaliceşti… De asemenea profesorii, învăţătorii şi educatorii, tot specialişti de primă necesitate naţională, calculaţi cu aceeaşi precizie la mia de locuitori şi normaţi strict cu număr de ore pe săptămână, sunt cei care trebuie să sufere umilirea de: „bugetar = parazitul care ia salariu fiindcă a făcut servicii unui partid”. Şi, astfel, am ajuns în situaţia în care, în vreme ce exact acest segment de specialişti  – care nu sunt „bugetari” în sensul peiorativ al cuvântului, adică bugetofagi, ci oamenii cei mai utili serviciului public prin care se justifică însăşi existenţa statului modern – este evaluat în toată lumea civilizată cu date limpezi care atestă starea de civilizaţie a unei ţări sau comunităţi umane în statistici despre care trebuie să spunem cu ruşine că ne aflăm la coadă. Adică: În situaţia noastră, fie criză sau nu, noi nu avem de redus, ci de majorat încă mult numărul de angajaţi în aceste domenii.

Ei bine, aici am găsit noi să facem reducerile bugetare a căror lipsă de logică (sau lipsă elementară de conştiinţă faţă de serviciul public ce trebuie asigurat cetăţenilor ţării)  a condus, dincolo, în capitolul unde se calculează reducerile de prevederi bugetare, la alte aberaţii. A condus la desfiinţarea logisticii sanitare şi logisticii de educaţie naţională în egală măsură cu desfiinţarea posturilor de specialişti. Adică am ajuns să înjumătăţim spitalele pentru care poporul acesta a străduit încă de pe vremea lui Carol I, am ajuns să desfiinţăm şcoli exact când ne confruntăm cu reapariţia analfabetismului, am ajuns să ne autodegradăm la modul mizerabil condiţia de „specialişti puşi la dispoziţia populaţiei”, prin deteriorarea învăţământului public şi încurajarea diplomelor particulare sau chiar de stat cumpărate pe bani fără învăţătură.

Să ne gândim, Stimate domnule Preşedinte, că a diminua capacităţile educaţionale ale unui popor înseamnă a întârzia în mod voit afirmarea lui, a prelungi dependenţa lui de alţii; iar a înjumătăţi serviciul public în materie de sănătate este, şi mai grav, echivalent cu a provoca înjumătăţirea populaţiei. Fapte care conduc la concluzia că guvernarea actuală nu tinde nicidecum să facă eforturile necesare pentru a putea aduce bugetul naţional la nevoile populaţiei ci, în mod criminal, ar prefera să procedeze la acte de diminuare a populaţiei pentru ca să-i ajungă bugetul subţiat prin incompetenţă şi corupţie.

Acesta nu este un simplu act sinucigaş în istoria unei societăţi umane, ci un act de genocid cultural şi genocid sanitar din partea unei guvernări care-şi ignoră obligaţiile faţă de societatea respectivă sau, poate, la modul mafiot, chiar nu vrea să şi le îndeplinească. Exact aşa cum şi-a permis să afirme că statul nu are răspundere faţă de soarta fiecărui cetăţean al ţării, chiar actualul ei întâistătător în monstruoasa guvernare.

Este treaba Dumneavoastră şi opţiunea Dumneavoastră, Stimate Domnule Preşedinte, dacă vreţi ca istoria să Vă asocieze cu asemenea acte antinaţionale pe care le susţine o bună parte din partidul ce reprezintă latura românească din această coaliţie. Dar eu, cu gândul bun prin care doresc să ne iubim şi să ne cinstim cu toţii valorile, Vă urez să Vă dea Bunul Dumnezeu mintea românului cea de pe urmă!

 

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors