Archive for the ‘Analize-Controverse’ Category

Halal imparţialitate!

Posted by Stefan Strajer On August - 9 - 2012

Halal imparţialitate!

           

Autor: George Petrovai           

 

Incapabilă să dea un verdict tranşant în legătură cu validitatea sau invaliditatea referendumului (cu toate că prin neatingerea cvorumului, invaliditatea acestuia este vizibilă chiar şi pentru marţieni), Curtea Constituţională a dat astăzi, 2 august, un răspuns memorabil: Hotărârea definitivă va fi pronunţată pe 12 septembrie, adică după ce totalitatea crizelor care macină România îi vor aduce pe majoritatea românilor la disperare! Păi bine, tovarăşi judecători, dacă referendumul s-a derulat după liste inexacte sau măsluite, voi acuma v-aţi trezit? Mai departe. Aceste liste n-au fost impuse de Băsescu şi oamenii lui, ci v-au fost prezentate ca fiind indiscutabile chiar de oamenii actualei puteri. Doar după ele au fost organizate şi alegerile locale din 10 iunie. Iar atunci n-a comentat nimeni nimic, întrucât USL a câştigat. Fiţi convinşi că nici acuma bolşevicii din USL n-ar fi comentat dacă pragul impus de 50%+1 era cel puţin atins. Cu atât mai mult dacă era copios depăşit – le-ar fi râs tuturor în nas, în primul rând celor care ar fi atras atenţia asupra imenselor fraude comise la această mizerie de referendum. Dar pe-atunci (la începutul referendumului) nedemnilor tovarăşi ai lui Iliescu şi Năstase li se părea un un scor lesne de atins. Căci ei porneau la drum cu ura în creştere împotriva lui Băsescu şi li se părea de la sine înţeles ca toţi alegătorii români, după intensa intoxicare de la Antene, să fie încercaţi de sentimente asemănătoare. Sigur că acuma se simt ruşinaţi nevoie mare. Rezultatul referendumului măsluit şi terfelit după întreaga lor capacitate, le-a dovedit negru pe alb că socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg şi că ei, cu mijloacele de intoxicare şi fraudare puse la dispoziţie de secolul 21, nu se ridică nici măcar la nivelul predecesorilor lor din 1946. De unde ieşirea la rampă a lui Ion Ilici şi a tovarăşilor de la Vocea Rusiei, care se cheamă reproşuri în regulă la adresa nedestoiniciei usl-iştilor – “Măi, voi nici să furaţi după canoanele marxist-leniniste încă n-aţi învăţat…” Ar fi prea de tot ca nici Estul să nu mai vrea să audă de ei…   

            Este clar că prin Curtea Constituţională se urmăreşte schimbarea din mers a regulilor jocului. Prudenţi din punct de vedere politic (că, de, şi ei sunt oameni!), aceşti judecători nu s-au pronunţat ferm nici în cazul acuzaţiilor aduse lui Băsescu de adversarii săi politici, cum că acesta ar fi încălcat grav Constituţia. Şi atunci au scăldat-o, neîndrăznind sau poate că nevroind să îndrăznească să spună lucrurilor pe nume…

             Acuma recurg la nedemna armă a tărăgănării, iar prin aceasta pur şi simplu îşi insultă colegii de la Biroul Electoral Central (BEC), care – se ştie – au lucrat cu cifrele comunicate la începutul referendumului de Ministerul Administraţiei şi Internelor (peste 18 milioane de alegători înscrişi în listele permanente). Ori MAI este un minister, mai exact două ministere ale actualului guvern…Păi dacă ipochimenii de la Curtea Constituţională tot au de gând să clarifice apele tulburi ale referendumului (nu mai vorbesc de viteza cu care el a fost demarat şi de cheltuiala absolut inutilă cu această joacă de-a democraţia), atunci ar face bine să ne spună până pe 12 septembrie şi câte voturi s-au furat de catre USL şi acoliţii săi. Însă nu cred că asemenea gânduri nobile le-au trecut prin căpăţâni acestor “imparţiali”, ce-şi urmăresc partea lor consistentă de interese, chiar în pofida instabilităţii politice pe care o prelungesc, atribuind hotărârii lor de râsul curcilor un penibil blazon constituţional. Ruşine, nestimabililor!

            P.S.Cine mai poate să creadă în separaţia reală a puterilor din statul român, când este evident că puterea legislativă şi cea executivă şi-au unit forţele pentru a veni de hac justiţiei?! Iar actualii membri ai Curţii Constituţionale, mai degrabă oameni politici decât judecători, prin hotărârile pe care le iau, le pun magistraţilor pistolul în mână pentru a lua parte la sinistra ruletă rusească.

            Concluzia se impune de la sine. Numai bunul Dumnezeu ştie cum şi când va ieşi România din această tevatură cu iz sinucigaş. Dar dacă va ieşi vreodată, atunci este necesar ca măcar judecătorii de la Curtea Constituţională să fie aleşi pe buletine de vot pentru o perioadă de maximum cinci ani, nicidecum să fie impuşi prin vrerea polticienilor căţăraţi conjunctural la putere.

(Sighetul Marmaţiei, 2 august 2012)          

coperta carte Sorin Olariu

Cartea-i mica dar funica, autor Sorin Olariu


~
Autor al câtorva plachete de catrene spirituale, Sorin Olariu, poet şi epigramist, recidivează, publicând un volum compact de peste 200 de piese, consolidându-şi statutul de creator în gen. Mi-a făcut bucuria de a-mi cere opinia despre aportul său epigramatic sub forma unui Cuvânt Înainte la volumul Urzici pentru mari şi mici (Editura Tibiscus, 2001). Diagnosticul pus atunci s-a dovedit exact, Sorin Olariu abordân fără niciun fel de complexe o problematică diversă ce se întiinde de la politică – efectuând halte obligatorii în social – la literatură, nelăsând la o parte nici tipurile individuale, într-un cuvânt, antenele sale sensibile, deosebit de fine, captând semnalele şi/sau ecourile mediilor celor mai felurite.
“Andrisanţii” epigramelor sale sunt de aceea, recrutaţi din toate zonele socialului, persoane mai mult sau mai puţin însemnate, dar pe lângă care nu poţi trece fără a le lăsa un mesaj satirico-umoristic. Nu sunt cruţaţi liderii politici români şi străini, oamenii politici în genere, liderii sindicali ş.a. Situaţia economică a ţării , pusă sub semnul unei interminabile, chiar dacă nu iluzorii reforme, beneficiază de asemenea, de atenţia epigramistului care se apleacă asupra stării societăţii româneşti cu alură de sociolog.
Ne face plăcere să ne confruntăm propriile noastre impresii despre fenomenul investigat cu punctele de vedere ale autorului, mai întotdeauna acceptabile. Judecăţile sale sunt uneori radicale, excesive, dar pot fi luate în considerare cel puţin ca ipoteze:
~
Ca nu cumva să strice mediul
Mutară parcul, ce te miri?
Că-n Capitală este sediul
Adevăraţilor vampiri.
(Dracula Park se mută)
~
Sau:
~
În ţara-n care ne-ntrerupt
Popofrul zace-ntr-un marasm,
Spui politician corupt
Şi-ai şi făcut un pleonasm.
(Greşeli gramaticale)
~
Pornind de la titlul unei cărţi de Adrian Păunescu, autorul trage o concluzie cce constituie un puternic semnal de alarmă pentru cei aflaţi la cârma ţării:
~
Frustrarea, frigul, sărăcia,
Îi fac pe unii, cum se ştie,
Ca o secundă-n România
Să li se pară-o veşnicie.
(Citind Istoria unei secunde)
~
Epigramistul ne trimite, cu just temei, la Caragiale, a cărui supremaţţie în arta diagnosticului social îi pare, ca şi mie de altfel, a fi indiscutabilă:
~
Pe lângă Iancu,-n galantare,
Acuma,-n clipa nouăşnoua,
Bătrânul Nostradamus pare
Prezicător de mâna-a doua.
(2000 – Anul Caragiale)
~
Ca şi această Recunoaştere:
~
Recunoaştem permanent
Toate meritele sale…
Aţi văzut! Şi-n parlament
Îl jucăm pe Caragiale!
~
Nu lipsesc catrenele cu tematică literară, în rândul cărora străluceşte strofa următoare:
~
Trăgându-şi numele din soare,
Poetul care azi e lipsă,
Prin moartea lui, fulgerătoare,
Lăsă confraşii în eclipsă.
(Lui Marin Sorescu)
~
Sorin Olariu nu ezită să atace subiecte a căror deasă tratare se pare că le-a făcut -prin banalizare – să nu mai constituie surse de inspiraţie, inovarea părând aproape sortită eşecului. Şi totuşi, iată ce imagine pproaspătă descoperă el pentru un motiv atât de vechi cum este cel al soacrei:
~
Aşa, ca de sfârşit de an,
Spunea un hâtru bun de gură.
Îmi bag şi soacra la borcan
Că-i cea mai bună acritură.
(Murături de sezon)
~
Adaptarea la noile realităţi impuse de perioaada istorică post-decembristă pe care o traversează ţara impune, pe lângă reflecţii grave, în ton dulce-amar, soluţii pentru toate situaţiile, inclusiv pentru viaţa personală a oamenilor:
~
Vrei să cucereşti o fată
Şi să-i sari la noapte gardul?
Păi atunci, de prima dată,
Nu-i da inima, ci cardul!
(Sfat unui amorez)
~
O completare, dacă îmi dă voie autorul, ce trebuie să facă aceia care nu mai au inimă, ci cord (de aici adverbul cordial?), indiferent dacă sunt sau nu posesori de card?
Se vor descurca, mi se va răspunde, chiar dacă pentru aceasta trebuie să se apeleze la verbul cel mai des conjugat în România ultimelor 5-6 decenii, fără nicio deosebire de regim politic. Lucru nu întotdeauna posibil însă, ca în cazul acestei gelozii biblice:
~
Sărmanu-Adam se confesează
Că Eva, dulcea lui nevastă,
Săptămânal îl controlează
Să nu-i lipsească altă coastă!
~
Noul Adam va găsi, desigur, soluţia pentru a scăpa de ochiul vigilent al Evei contemporane, cu toate că şi reciproca este la fel de valabilă. Ceea ce nu înseamnă că observaţia epigramistului nu este câtuşi de puţin pertinentă, subtilă sau acoperitoare.
Sorin Olariu este un epigramist mai aproape de tinereţe ca vârstă, biologică şi de creaţie, privind însă realitatea înconjurătoare cu o maturitate şi un simţ al poantei ce devin stil.El se pregăteşte, astfel, să intre în zodia clasicităţii, dacă nu cumva se şi află acolo.
~
(George Corbu – preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România)
~

Referendumul din 29 iulie a decis: Traian Băsescu se întoarce la Cotroceni!

 

Autor: George Petrovai

 

            În orice bătălie – fie că-i militară, fie că-i politică – există un moment crucial, capabil să încline balanţa victoriei în favoarea acelei tabere care se arată atât de inspirată în aplicarea celei mai adecvate tactici de luptă, încât aceasta se vădeşte a fi însăşi purtătoarea favorii divine.

            Dacă pentru Aliaţii din cel de-al doilea război mondial, momentul de răscruce l-a constituit debarcarea cu succes (dar şi cu enorme jertfe umane) din Normandia, cu certitudine că 29 iulie 2012 poate fi considerată ziua cea mai lungă a României postdecembriste: Atât din punct de vedere fizic (prin vrerea inegalabilului Guvern Ponta, perioada „clasică” în ceea ce priveşte normalitatea şi limitele rezistenţei umane a fost lungită cu încă patru ore – de la 7 dimineaţa până la orele 23 ale nopţii!), dar mai ales din punct de vedere simbolic, altfel spus concret-istoric (drumul pe care de la această dată urma să o apuce fragila noastră democraţie).

            Iar voinţa majorităţii românilor (prin votul dat împotriva demiterii preşedintelui ales în urmă cu trei ani, prin abţinerea de la vot a acelor cetăţeni care în acest chip au refuzat să legalizeze manevrele politicianiste cu iz pucist şi în pofida enormelor fraude la care s-a dedat USL), voinţa majorităţii românilor, prin urmare, este ca ţara să-şi urmeze drumul început la 1 ianuarie 2007 spre o deplină integrare euro-atlantică.

            De unde rezultă nu doar un mesaj cât se poate de clar pentru întreaga suflare de pe aceste meleaguri (e drept, un mesaj devenit imperativ şi de neocolit prin masiva neparticipare a maghiarilor la acest referendum!) – România refuză noi experimente din categoria bolşevismului, fie el chiar cu faţă umană, ci şi un serios avertisment adresat aventurierilor ahtiaţi după putere deplină şi sfidătoare în stat – România nu mai e dispusă să suporte necontenitele ofense şi atingeri pe care i le aduc răufăcătorii cu ştaif!

            Căci evenimentele derulate în forţă şi viteză pe parcursul lunii iulie de către actualele cumetrii politice ce-şi zic „majoritate”, evidenţiază cu limpezime două lucruri, deopotrivă îngrijorătoare pentru românii lucizi şi pentru străinii intens preocupaţi de stabilitatea politico-economică a Uniunii Europene:

            1)Acapararea totală a puterii în stat, fapt care în mod inevitabil – prin diminuarea opoziţiei până în vecinătatea inexistenţei – duce la apariţia prea bine cunoscutei monstruozităţi totalitare cu numele de partid-stat;

            2)Cu spijinul neprecupeţit al presei aservite, în mod deosebit prin trustul de presă al lui Dan Voiculescu, periculoasa şi înjositoarea tendinţă de a aduce o bună parte dintre români în starea de zombi sau, după caz, de mankurţi.

            Nu voi insista asupra termenului zombi, cu toate că el se arată extrem de tentant pentru acele fantezii înspăimântătoare, care caută să readucă în actualitate sinistra lume plăsmuită de mitologiile îndepărtate de noi în timp şi spaţiu, mitologii în care morţii însufleţiţi se plimbă printre vii.

            Mult mai aproape de condiţia istorică şi geografică a românilor, implicit de condiţia lor existenţială, este mankurtul prin sensul metaforic şi semnificaţiile îngrijorătoare pe care termenul le încorporează.

           

            Legenda mankurtului, una din cele mai teribile şi mai terifiante utopii negre, este magistral prezentată în superbul roman O zi mai lungă decât veacul a scriitorului kirghiz (fost sovietic) Cinghiz Aitmatov.

            Într-o manieră cuceritoare, graţie echilibrului şi forţei de expresie, marele artist relatează înfricoşătoarea istorie a mankurtului. Cândva, se spune, în întinsele stepe de la Sarî-Ozeki, năvălise blestematul popor al juajuanilor, popor nomad, sălbatic şi războinic, în permanentă căutare de pradă şi robi. Printr-o barbarie demnă de cele mai tenebroase perioade ale istoriei, aceştia le aplicau prizonierilor un „tratament” ce-i aducea în starea de mankurt, adică de robi desăvârşiţi: li se ucidea memoria!

            Nefericiţii erau tunşi chilug, după care li se aplica pe capul astfel pregătit un şiri, un fel de „căciulă” din pielea de pe gâtul unei cămile anume sacrificată pentru această operaţiune. Apoi prizonierii, astfel dichisiţi, erau expuşi la soarele torid al stepei. Fâşiile de piele se uscau şi strângeau capul victimei ca nişte cercuri de fier. Mulţi mureau din cauza durerilor insuportabile. Dar dacă vreuna dintre victime trecea această probă de foc, după câteva zile trebuia să mai reziste la o încercare înspăimântătoare: firele de păr creşteau şi, neputând să iasă prin platoşa de piele, ele se răsuceau şi pătrundeau în ţeasta condamnatului la acest supliciu!

            Într-un asemenea mod inuman se obţineau robi de mare preţ: complet idiotizaţi prin uciderea raţiunii şi a aducerilor aminte, respectivii mankurţi funcţionau ca nişte roboţi eficient programaţi! Cu voinţa complet neutralizată şi fără urme de dorinţe umane, ei erau devotaţi stăpânului până la sacrificiu şi-i îndeplineau ordinele fără crâcnire, chiar dacă aceste ordine vizau săvârşirea unei crime.

            În stilul său duios-răscolitor, Cinghiz Aitmatov narează peripeţiile lui Naiman-Ana (o altă Vitoria Lipan), plecată din aul (sat tătăresc) pentru salvarea fiului ei, devenit mankurt după ce căzuse prizonier în mâinile juajuanilor. Sărmanul rob nu-şi mai recunoaşte mama, se arată complet insensibil la dovezile ei de dragoste şi la rugăminţile ei fierbinţi de a pleca împreună, ba mai mult, la ordinul stăpânului, singura autoritate care-l pune în mişcare, tânărul mankurt îşi ucide mama…

            Termenul de mankurt a fost aplicat oportuniştilor bolşevici, care de regulă (cel puţin în faza de început) îşi trădau ţara, familia şi prietenii, pentru a deveni fideli executanţi în slujba unei ideologii asasine. Prin extensie, oricare zelos activist de partid, ce punea cu nădejde umărul la făurirea universului concentraţionar (naţionalizare, deportări, colectivizare, torturi, crime), se comporta aidoma unui mankurt. E drept că acolo unde metodele „paşnice” de îndoctrinare, respectiv de absorbţie şi spălare de creiere, nu dădeau rezultatele scontate, de regulă acolo se apela fără şovăire la arsenalul mijloacelor brutale: privare de drepturi şi libertate, necontenită teroare fizică şi psihică, bătăi şi torturi, prin care se urmărea „remodelarea” victimelor vizate, adică anularea socio-intelectuală a „înrăiţilor” ce refuzau compromisul şi colaboraţionismul, chiar cu riscul de a-şi pierde viaţa. Nu aşa s-au petrecut lucrurile la noi prin atrocele program de reeducare conceput de Nikolski şi uneltele sale? O asemenea unealtă în mâinile securiştilor a fost însuşi Eugen Ţurcanu, teribilul călău prin intermediul căruia s-a derulat acest program. Dar când tăcerea a fost sfâşiată de răcnetele torturaţilor (din păcate nu toţi au rezistat la acest crâncen test) şi de protestele străinilor, securiştii n-au ezitat să-l dea morţii pe Ţurcanu…

            Regimul ceauşist s-a străduit la rândul lui să creeze omul nou, o monstruozitate docilă, laşă, linguşitoare, mincinoasă, leneşă, primejdios ticăloşită în substanţa sa intimă. E drept, nu mai erau la modă metodele barbare anterioare, însă scopul urmărit prin mijloacele mai rafinate de erodare psihică aveau aceeaşi nedezminţită finalitate: ascultarea oarbă de preceptele comuniste şi distrugerea oricărui germen de opoziţie! Ori între omul nou şi mankurt cu siguranţă se poate pune semnul egalităţii.

            …Am sperat că după Decembrie ’89 lucrurile vor intra pe un alt făgaş. Din nefericire, cei 22 de ani scurşi de la acest eveniment nu ne-au convins de bunele intenţii şi de capacitatea moral-intelectuală a guvernanţilor de care am avut parte până în prezent. Cu foarte puţine excepţii, cu totul neconcludente, putem spune cu mâna pe inimă că subtilitatea formelor utilizate pentru ca grosul electoratului să „gândească” cu capul partidelor aflate la putere, ne duc nesmintit cu gândul la opiul lui Marx şi la mankurtizarea lui Aitmatov.

 

            P.S. Ce urmează după revenirea lui Băsescu la Cotroceni? Cu certitudine regrupări şi zvârcoliri ale puciştilor deocamdată puşi cu botul pe labe de referendum, care vor căuta noi şi noi căi de atac pentru a-şi atinge scopurile, ceea ce în primul rând se cheamă încercarea de salvare a celor mai preţioase piei de tâlhari din mâna justiţiei.

            Dar mai înseamnă şi o rapidă recâştigare a încrederii oficialilor europeni, practic a tuturor cancelariilor străine, precum şi a investitorilor, ceea ce induce pe de o parte speranţa că lucrurile vor reveni în cel mai scurt timp la stabilitate şi normalitate, iar pe de altă parte conferă românilor încrederea că sărăcia nu va deveni un coşmar atotstăpânitor prin continua devalorizare a leului.

(Sighetul Marmaţiei, 30 iulie 2012)

                                                                                                                       

DA – Olimpiada poporului român

Posted by Stefan Strajer On July - 31 - 2012

DA – Olimpiada poporului român

 

Autor: Grid Modorcea (New York)

 

Bravo, romani de acasa si de pretutindeni care ati votat DA! Romania este salvata! E formidabil spiritul romanesc atunci cand se uneste la greu, impotriva raului. Sa nu mai lasam niciodata raul sa se inscauneze. Daca veghem, daca suntem mereu treji, el poate fi prevazut, preintampinat!

Votul nostru trebuie sa le dea de gandit tuturor celor care vin la putere si nu inteleg ca ei trebuie sa fie in slujba poporului si nu invers.

S-a vazut cum arata Maimuta fricoasa si lasa, care se hlizeste cu o torta in mana si vrea sa dea foc democratiei!

Poporul e o forta. Are o arma colosala: votul! Totul o sa fie bine. Chiar daca vremelnic poporul mai are de dus in carca Maimuta, un balast care ar trebui impachetat si trimis la Bruxelles, să se spele ei pe cap cu un astfel de rebut al istoriei! Ce-au facut romanii acum e un vot democratic, nu o lovitura de stat, cum spune Marele Ametit, o epava, care nici in ceasul al 12-lea nu se trezeste! Oare nu vede ca 87 la suta dintre romani nu-l vor!? Cum poate sa ignore 9 milioane de romani? Ce se astepata, sa fie presedinte pe o tara imaginara, fara popor?! Romania are de rezolvat mari probleme si uite cu ce se ocupa un Maimutoi, ii abureste inca o data pe creduli si fuduli!

Romanii adevarati sunt cei care au mers la vot, chiar daca au votat NU. Si e posibil ca USL sa numere mai bine: se asteapta la 52 la suta votanti. Dar ca un presedinte care sa nu mearga la vot si sa faca o campanie ca adeptii lui sa-i urmeze exemplul, sa boicoteze, sa-i jigneasca pe cei care merg, este o rusine istorica, fara comentarii, e piatra de moara a democratiei, este blamul total asupra constiintei umane, reprezentate de un ratacit in politica, oaia neagra a Europei! Si chiar daca veneau toti adeptii lui la vot, tot cei cu DA ar fi castigat detasat.

Dar Lasitatea sa a urmarit sa nu se atinga cvorumul, nu l-a interesat esenta fenomenului, faptul ca a generat acest referendum si faptul ca 87 dintre romani au votat demiterea sa!

Pacat de ardeleni si unguri, care s-au infratit cu tiganii si au stat acasa, perpetuand astfel ceata, fiindca ei n-au inteles ca la acest referendum nu e vorba de un om, ci de o idee, ideea de schimbare! In curand vor fi noi alegeri. Si ei trebuie sa iese din casa, sa aleaga oameni, dar daca nu au exercitiu democratic, ce vor alege, aceleasi gunoaie!?

Iata ce a scos in evidenta acest referendum, o Maimuta, care se substituie statului, fiindca bomboana de pe coliva pe care o suge el e “lovitura de stat”. Care lovitura? Revenirea la normalitate? Sau Maimuta o face pe Ludovic al XIV-lea, care zice “L’Etat c’est moi”?! Disperarea de a nu pierde privilegiile, l-au facut sa inventeze ceva diabolic, “lovitura de stat” si neparticiparea la vot! Asa, cu aceasta strategie rusinoasa, se perpetueaza ceata, haosul. Asta a si vrut acest individ insetat dupa putere, ca sa revina la Cotroceni si sa-si poata tainui mai departe marsaviile si diversiunile!

Dar ce credibilitate mai are el cand spune NU, cand le cere romanilor sa nu mearga la vot si cand 87 la suta dintre romani nu-l vor?!

Oricat de infantil ar fi Ponta, guvernul trebuie sa treaca la treaba, sa se uite si spre popor, nu numai spre alegeri, alte alegeri, din alegeri in alegeri, dar de nevoile tarii cine se mai ocupa?! Cine va iriga pamantul crapat, cine va lupta cu cicatricele secetei? Sa vedem, vin acum nemtii lui Merkel, fericiti ca lasii care nu au mers la vot le-au salvat aliatul?! Sau tot poporul roman, saracul, va trage la jug?!

Iata de ce referendumul trebuia sa fie o Olimpiada pentru toti romanii, o schimbare spre binele poporului, o intoarcere cu fata spre nevoile lui, nu sa perpetueze ceata si paiata!

Evident, acum vor apare toate marlaniile acestui individ si e timpul ca justitia libera sa-i faca socoteala. Ticalosii trebuie sa plateasca umilinta si ingenuncherea acestui popor in fata codosilor straini de la UE. Si in fata unora ca Andrei Plesu, Ion Cristoiu sau a acelui imposibil Kakartianu, rusinea ziaristilor, fara instinctul dreptatii, oameni de paie, bolnavi dupa glorie ieftina si bani marunti! Pleava, maruntis! Care, una-doua, o dau pe umor! Ei cred ca asa se spala prostia din creier! Umoristi de doi bani, gogosari de paie! Ei sunt cica „precauti”, auzi, precauti, asa cum Plesu a demonstrat si cand era ministru de externe si a facut niste gafe enorme! Atunci i-a jignit pe sarbi, azi isi jigneste propriul popor, daca nu cumva el face parte din alt popor, tiganesc sau transcendental! Acesti gafisti ar tebui sa spele putina!

Indivizi care in scrierile si vorbele lor televizate sfatuiau poporul sa nu mearga la vot sau dadeau din colt in colt, o faceau pe „analistii”, indemnau populatia sa voteze NU, otrepe fara simtul primejdiei, fara să priceapa nimic din realitate. Ce sa mai analizezi, măi, lingaule, in fata unei evidente destarate, a unui om fara tara, un om fara popor?! Ce faci in fata unui potop, analizezi sau pui mana pe vasle?!

Indiferent ce se va intampla de acum incolo, poporul a inteles ca solutia la rau este schimbarea! Am aratat care e semnificatia ei in articolul anterior, „Votati schimbarea”! Nu se poate trai la nesfarsit intr-o camera imbacsita, deschideti ferestrele, am spus, e nevoie de primenire, de aer proaspat!

Si poporul roman s-a dovedit inca o data mai intelept decat aceste capete patrate, decat ICR-istii, alta cloaca de bandiţi care l-au luat pe NU in brate. Ei vor muri cu NU in frunte, acesti sarlatani si bişnitari ai culturii, care intra in istoria rusinii cu eticheta „intelectualii lui Basescu”! Care intelectuali? Poate „Liichelele lui Basescu” si e putin spus!

DA, e nevoie de DA in toate sensurile pentru Romania. Invatati sa spuneti DA, fratilor, fiindca DA inseamna energie pozitiva, iar NU, negativa. Am invatat lectia asta in America. De aceea americanii sunt departe, fiindca ei sunt calauziti de aceasta energie pozitiva, care ii impinge mereu inainte. Pentru ei nu există NU. Daca sovai sau te aude ca spui NU, te lasa. Ei cauta aliati pozitivi. Incarcati-va cu DA si veti merge inainte, si veti face minuni, asa cum ati facut acum, in timpul marii Olimpiade de la Londra. 29 iulie a fost Olimpiada poporului roman!

Lumea va trebui sa respecte votul nostru. Daca UE e o uniune democratica ar trebui sa blameze un aliat care ii indeamna pe oameni sa nu se duca la vot. Sa-l ia doamna Merkel de sofer daca il iubeste pe acest NU-l al Europei!

Cred ca documentele UE nu sunt corecte, trebuie regandite, sa fie interzisa o astfel de campanie lasa, ticaloasa, impotriva votului. Ce pune UE in loc daca valoarea votului este ridiculizata si anulata? De ce nu se intampla asa ceva in alte tari din UE, ci numai in Romania?! De ce au lasat cei de la Bruxelles sa se intample asa ceva? De ce tac?! Le convine un aliat mic, pricajit, supt, fara personalitate?!

Dar 9 milioane de romani au dat importanta votului! Romania va fi, categoric, respectata, va fi mult mai demna, va intra cu fruntea sus pe covorul rosu al Olimpiadei. Nu va mai fie teama de carcotasi. De politicianisme ieftine. Galgaragiii au supt si au subrezit spiritul viu al istoriei. Am vazut zeci de emisiuni otravite. Goana dupa profit i-a facut pe multi patroni de televiziuni sa inoate in mocirla indoielii, sa fie flasi precauti. E timpul sa se trezeasca si ei. E nevoie de o noua voce in mass-media romaneasca, acum urata, leproasa, slinoasa, plina de neprofesionisti.

Poporul roman a fost limpede, a transmis un mesaj magic. E timpul sa se scuture si mass-media de paiate, care fac numai rau, fiindca uratesc imaginea unui popor frumos, drept, intelept, viteaz, pe care il subestimeaza si il prezinta numai deformat, il slutesc, il fac tampit. Numai emisiuni tampite, care ii reprezinta pe cei care le fac.

Poporul roman are nevoie de o alta oglinda. Oglinda voastra, paiatelor, s-a invechit. Ati intors-o cu partea mata. Poporul roman e cu un pas inainte in faţa unor efemeri ca Merkel, Basescu, Plesu et co. Poporul roman trebuie sa invete sa vorbeasca mai putin si faptele or sa dovedeasca limpede cine este: o forta, care nu s-a alterat!

Restul sunt marginali, pleava, tiganii boicotisti in corpore, forumisti fara coloana vertebrala, mereu „nedumeriti”, care se baga unde nu le fierbe oala, liber-schimbisti, cum ii numea Caragiale (suntem in Anul Caragiale, de bun augur pentru romani!). Sa nu va pese de cei care traiesc din firimituri, din linguseli. Daca ar fi demni, toate haimanalele care l-au lins pe Basescu ar trebui sa lase locul unor oameni noi, curati, cinstiti.

Romania are 9 milioane de astfel de oameni! 9 milioane de oameni care au votat schimbarea! Ei nu stiu sa spuna decat DA. Cu DA inainte, asa sa fie vorba, in spiritul celei mai intelepte vorbe a poporului roman: „Cu Dumnezeu inainte”. DA este energia pozitiva, este Dumnezeu.

Corespondenta de la New York

 

Epigrame despre Referen… dum-dum!

Posted by solariu On July - 27 - 2012
Sorin Olariu - Pentagon Mall

Sorin Olariu – Pentagon Mall

BĂSESCU SE DISCULPĂ

Dragul meu electorat
Recunosc că beau cât trei,
Dar la fel de-adevărat
E că beau pe banii mei.

SFAT LUI VICTOR PONTA

De vrei să scapi de matelot
Te-nvăţ eu cum să procedezi:
Sustragi biletul tău de vot
Şi faci ce ştii: îl xeroxezi!

LOVITURĂ DE STAT?

Cred c-această lovitură
Dată iute sub centură,
Nu mai e deloc de STAT,
Mai degrabă-i de PLECAT.

VIITOR DE AUR…

Ţara merge înainte:
Prim-ministrul e-un rechin,
Plus c-avem un preşedinte
Comandant de… submarin.

PONTA CĂTRE MERKEL

Vreau atâta să se ştie
Că e-un lucru important:
Noi nu suntem colonie,
Nici măcar deodorant!…

GREŞELI GRAMATICALE

În ţara-n care, ne-ntrerupt,
Poporul zace-ntr-un marasm,
Spui: politician corupt
Şi-ai şi făcut un pleonasm.

AM VISAT CĂ L-AM SALVAT
DE LA ÎNEC PE BĂSESCU

– Mă-nec!… striga el cam matol
Cu capu-n apă si nămol.
Şi-aşa m-a-nduioşat încât
I-am tras bocancul de pe gât.

TRASUL CURELEI ÎN VREMURI DE CRIZĂ

Vă spun cinstit prieteni dragi
Că de curea atât am tras
Încât o scot de la nădragi
Şi uite că mi-o pun la ceas.

LUI VICTOR PONTA

Ţi-o spun aşa, ca unui frate
Şi rog, notează informaţia:
Când ai prea multe doctorate
Îţi afectează… educaţia!

SALVAREA VINE DE LA COTROCENI

De crunta austeritate
Ne scapă iute Antonescu
De-o vinde sticlele lăsate
După plecarea lui Băsescu.

BĂSESCU SUSPENDAT?
Există oameni mari, de stat,
Care-ar dori să-l prindă
Şi-apoi să-l vadă suspendat
Ca pe Saddam: de-o grindă!

ROMÂNI, NU VĂ MAI CERTAŢI!

Ascultaţi-mă pe mine:
Ce să mai vorbim acum?
Lasă că vorbim mai bine
După referen… dum-dum!

Notificare publică

Posted by Stefan Strajer On July - 27 - 2012

Notificare publică

Autor: Ion Coja

Aflu că circulă pe Internet sub semnătura mea un text derutant pentru cititori, cu privire la referendumul din 29 iulie. Un text pe care eu nu l-am scris. În măsura în care există persoane dispuse să țină seamă de părerile mele, mă simt obligat să precizez că:

 

1. Nu fac și nu am făcut nici cel mai neînsemnat gest de susținere a lui Traian Băsescu. După părerea mea, nu există niciun motiv serios ca să ezităm în ziua referendumului: DA! Băsescu trebuie demis!

 

2. Mai presus de orice alt considerent, Traian Băsescu nu avea ce să caute printre candidații la preșidenție, necum să mai fie și ales președinte al Romîniei. Dezvăluirile care se vor face după 29 iulie sper să lămurească și acest subiect: fraudele electorale comise la alegerile de primar general al Capitalei, în 2000, și la alegerile prezidențiale din 2004 și 2009!

 

3. La referendumul din 2007 Traian Băsescu s-a dovedit un ins laș, lipsit de curajul de a se confrunta cu opinia liber și corect exprimată a alegătorilor. A reușit să vicieze din start referendumul prin introducerea unei chestiuni care nu avea ce căuta pe buletinul de vot: problema reformei Parlamentului (propunerea de renunțare la sistemul bicameral și de reducere a numărului de parlamentari). Alegătorii de bună credință au luat în serios promisiunile de reformă a Parlamentului și au votat pentru menținerea lui Băsescu! Au trecut cinci ani de atunci! Nu a întreprins nimic serios Băsescu și PDL în vederea reformei promise! Propriii săi parlamentari au fost primii împotriva acestei idei! Dar ideea, ca promisiune făcută la referendumul din 2007, a reușit să deruteze electoratul și să deturneze votul oamenilor.

 

4. Suspendat a doua oară, lașul nostru președinte încearcă o manevră și mai nerușinată: PDL a modificat din timp legea referendumului și de data aceasta, spre deosebire de 2007, pentru demiterea lui Băsescu este nevoie de participarea la vot a cel puțin 50% dintre cei înscriși pe listele electorale! Prevedere absurdă, care lipsește din legislația celor mai multe state. Știind bine că lumea nu-l mai vrea, speranța lui Băsescu este că românii care nu se vor prezenta la vot vor fi contabilizați în favoarea sa!…

 

5. Există așadar acest pericol: numărul românilor absenți de la vot să fie mai mare de 50%. Din diverse motive și mai ales din lehamitea pe care ne-o stârnește circul politic, mulți dintre noi vor fi tentați să rămână acasă! În plus, câteva milioane de români, plecați din țară din pricinile cunoscute, nici nu pot să se prezinte la vot! Numai lașitatea îl poate face pe un politician să imagineze asemenea stratagemă penibilă și să profite de această situație pentru a-și salva pielea! De aceea, fiecare dintre noi, cei conștienți că demiterea lui Băsescu este o condiție sine qua non a oricărui proiect de redresare a situației din Țară, este imperios necesar să ne implicăm de la sine, benevol, într-o acțiune de la om la om de convingere, de persuadare a prietenilor, rudelor, a colegilor, să se prezinte la vot! Să le cerem, să le explicăm de ce este nevoie să ne prezentăm cu toții la vot! Atât! Iar la urnă să voteze fiecare cum îi face plăcere, să voteze chiar și în favoarea președintelui suspendat, dar să voteze! Căci absența de la vot semnifică de fapt acceptarea acestui comportament nedemn și laș al președintelui suspendat și al acoliților săi! Înseamnă complicitate indirectă la infracțiunile deja făcute și viitoare ale lui Traian Băsescu.

Avem acum ocazia să spălăm rușinea de a fi suportat opt ani de zile în fruntea noastră un asemenea specimen! Avem ocazia să dăm de pământ cu cel mai mare impostor! Nu putem pierde această ocazie!

 

6. Altă diversiune, altă încercare de a prosti electoratul este aceea de a spune că la referendum vom alege între Băsescu și Crin Antonescu, între PDL și USL!… Eu unul nu am susținut niciodată vreunul dintre partidele din USL! Pe Crin Antonescu și mai puțin! Dimpotrivă! Avem motive serioase să votăm împotriva lor! Dar vom avea ocazia să votăm împotriva lor la toamnă, în septembrie și în noiembrie! Nu mai e mult! Iar prima condiție pentru ca la toamnă să avem un alt președinte la Cotroceni, un președinte demn de această funcție, este ca președintele nedemn să fie destituit!

Sunt convins că Crin Antonescu nu va fi ales președinte la toamnă! Sunt convins, sper și mă voi strădui ca la toamnă românilor să li se ofere una sau mai multe candidaturi mult mai îndreptățite, mai valabile decât candidatura lui Crin Antonescu! Imediat după 29 iulie vom aborda deschis acest subiect și voi aduce la cunoștința publicului câteva dintre aceste candidaturi, care vor veni nu din partea clasei politice, ci din partea societății civile, a românilor voitori de bine pentru această țară! A dumneavoastră, cei care citiți aceste rânduri!

 

7. Așadar, să nu amestecăm lucrurile! Cine nu-l iubește pe Crin Antonescu sau pe Ponta să nu se simtă îndreptățit să-l sprijine pe Băsescu! Băsescu nu trebuie destituit pentru că unii i-au găsit un înlocuitor în persoana lui Crin Antonescu, ci pentru că numai prin destituire Băsescu și ai lui vor fi împiedicați să mai facă vreun rău acestui popor și numai prin destituire Băsescu și ai lui vor ajunge să răspundă pentru fărădelegile săvârșite.

Cu această destituire nu se încheie cariera politică a lui Traian Băsescu! Cariera sa trebuie să continue prin redeschiderea dosarelor penale amânate sau ascunse, prin deferirea în justiție a infractorului și prin condamnarea sa binemeritată. A lui Traian Băsesu și a celorlalți politicieni participanți la trădarea intereselor naționale, la jefuirea și distrugerea Țării. Politicieni aflați atât în PDL sau UDMR ori UNPR, cât și în USL!

Nu-i putem lua pe toți o dată la scuturat! Ci pe rând! Acum i-a venit rândul lui Traian Băsescu! Nu ne iartă nici Dumnezeu dacă irosim această ocazie! Acest referendum! Acest cartuș!

București, 20 iulie 2012

 

Siderarea la romani

Posted by Stefan Strajer On July - 27 - 2012

Siderarea la romani

 

Autor: Grid Modorcea (New York)

 

Nu mai recunosc Bucurestiul. Nici macar canicula nu mai e ca altadata. Nici o frunza nu se misca. Totul e baltit. Mort. Ca leneveala romaneasca. Vin de la New York. Cu o escala de trei zile la Londra. Totul a fost perfect, calatorie in conditii civilizate.  De acasa, din NY, si pana la aeroportul din Bucuresti numai aer conditionat. Dar aici am ramas siderat. Nu credeam ca un cogea aeroport international ca „Henri Coanda” poate sa aiba autobuze fara aer conditionat. Un strain, cu care venisem, m-a intrebat siderat: „Dar ce se intampla aici? A fost un atac terorist?” El se sufoca, nu avea aer si credea ca s-a aruncat cu vreo bomba sau fumigena, de aceea e inaduseala, nu mai poate respira!

Oprescu a promis ca face pasarele si nu e in stare sa puna de la Otopeni pana la Universitate un autobuz cu aer conditionat! Ce sa mai spun de celelalte autobuze bucurestene! Si inecul, sufocarea, balteala, or sa tina asa pana la Paştile cailor. Dar acesta e sucul propiu si oamenii s-au obisnuit cu el. Cei care au ramas in Romania, oamenii pe care ii vad pe strada, nu au criterii de comparatie. Ei sunt turma, sunt electoratul usor de pacalit. Din fericire, cei mai buni dintre romani sunt în afară. Şi vom avea o nouă Românie în străinătate. Ne vom reface precum Israelul, ce, nu e bine?!

Pai daca omul de pe Calea Victoriei (care „,victorie”?) nu a ajuns niciodata pe o strada din Londra, ce grad de comparatie sa aiba? El compara sucul in care balteste cu ce a vazut in satul lui sau al parintilor lui! Nu vede mai departe de Ciorogarla, asa cum alde Achim si Nila, morometii lui Preda, nu vedeau mai departe de Bucuresti!

Si citesc de luni de zile comentariile aprinse din presa damboviteana, fie ca vin de la un cap de peste ca CTP, fie de la un Slinoiu fara de cap. Si raman siderat! Sunt mai inteligenti forumistii care le comenteaza! Fiindca ei mai si merg pe strada si mai vad cum arata realitatea. Un roman din Queens imi spunea ca tocmai s-a intors de la Amsterdam si ca a ramas siderat de ceea ce a vazut acolo. Oare Basescu, Antonescu et co n-au calatorit, zicea, sa vada cum e pe la altii? Cum de nu le e rusine sa se lupte pentru ciolan, doar pentru ei, fara sa faca nimic de 20 de ani pentru Romania, pe care o duc tot mai la fund?!

Sigur, ramai siderat cand vezi ca in Romania nu se munceste, mai mult se sta decat se vine la job, asa cum pe orice strada din NY ramai siderat cand vezi ca se munceste non-stop, in toate zilele saptamanii. De aceea America este unde este. Nu e nici un secret. Se vede cu ochiul liber.

De aici porneste totul. Ramai siderat ce fel de politica se face in Romania daca munca e pe ultimul loc, dovada cum arata Bucurestiul, ca o uliţă prafuita, murdară si săracă. Ramai siderat cand vezi in centrul Capitalei, in Downtown, cum se spune, strazi de mahala, cum ar fi Matei Millo, George Vraca sau Constantin Mille, cu zeci de cladiri in paragina, parca ar fi dupa razboi. De la revolutie, au trecut 22 de ani. Si nici azi cladirea in care se afla istoricul „Gambrinus” nu e repusa in circulatie! Nici macar acum, in Anul Caragiale! Dar are pe ea deja un alt blazon: „Instituto Cervantes”! Asta da comedie, monser! Sa-l schimbi pe Caragiale cu Cervantes! Decat mese si tapi, mai bine Cervantes citindu-l pe Caragiale! Pana si gogoseriile de pe Brezoianu se sparg de râs, deşi la ora 4 trag obloanele. E pustiu in Bucuresti, domnilor! Totul e „suspandat”!

Dar ce aglomeratiune pe Forum! Unde se dezbate aprins diversiunea cu „suspandarea”, apoi cu plagiatura (o fi plagiat sau no?, poate ne spune dl. Chicos Rostogan!), oamenii ard pe aceste subiecte, in timp ce corabia se scufunda incet, dar sigur.

Nu fac doi bani comentariile tale, draga CTP, daca in 20 de ani de dat cu pixul pe baricade nu ai reusit sa scoli un puturos de pe strazile abandonate ale Bucurestiului si sa-l trimiti la prasit! Vorbesti in pustiu! Umorul tau e siderat! Sau te lasa siderat! E crispat, scrasnit! Adica e trist, fiindca ai ajuns sa nu mai fii cu nimeni, de partea nimanui, nici chiar a ta. Dar poate ca esti de partea lui Dumnezeu, cine stie?!

Ramai siderat cand te gandesti cata energie si banet se duc pe apa sambetei pe politichie, cand rosiile la Bucuresti sunt mai scumpe decat la New York. In Union Square iei 5 rosii frumoase cu un dolar, la Bucuresti le iei cu 6 lei. Este sau nu este asa!? In timp ce la NY salariul lunar e de 5 mii de dolari, iar in Romania de 300! Este sau nu este asa?! Dar o lucratoare de la „Angst” îmi spunea că în America „e o criză de crapă pietrele”! Cine v-a spus?, zic. Sefu’, zice, care e un om umblat, e pdelist si ne face mereu “invatamant politic”!

Ramai siderat cum Romania se duce, se desfiinteaza vazand cu ochii, ca stat si ca populatie, iar clasa politica, implicit presa si forumistii bat campii!

Privesc nauc Bucurestiul si Romania!  Ma duc ici, colo. Vorbesc cu oamenii. Pe care ii intalnesc la paine, la aprozar, la un cinematograf. Nu se poate, imi zicea un pensionar, sa muncesti 60 de ani pentru tara ta si totul sa se duca de rapa, nimanui sa nu-i pese de existenta unei asemenea mosteniri, lasate de milioane de oameni! Si ramai siderat!

Numai cu siderarea or sa se aleaga romanii!

Desigur, cuvantrul siderare nu vine de la siderurgie. Romania a terminat-o de mult si cu Siderurgia!

Eu deja sunt siderat pentru ce am sa citesc pe Forum, cum voi fi improscat cu “Hai sictir!” si alte asemenea alintari neaos-turcite! Oricum, ma bucur ca am sa pot merge aici la urne si am sa votez cu „suspandarea”! Schimbarea e un lucru vital daca romanii vor sa iese din starea de siderare. Cu sideratiunea nu e de glumit! Ea e ca seceta. Ca Apocalipsa.

Fiindca nici umorul vostru, dragi compatrioti, nu mai are haz. Adica ati facut praf si minunea hazului de necaz! Adio, pe apa Dambovitei, si cu o astfel de solutie salvatoare!

Inecul, praful si siderarea! Iata realitatea romaneasca!

Ce mai, Mito, s-a intunericit de tot! Caldura mare, Bibicule! Arde! E musai “suspandarea”!

Grid Modorcea

Corespondenta chiar din Romania

Doamne, potoleşte-i pe români!

Posted by Stefan Strajer On July - 27 - 2012

Doamne, potoleşte-i pe români!

 

Autor: Ioan Mugurel Sasu

 

Din nou va fi chemat la urne poporul român. I se va cere părerea asupra unor probleme, pe care cei care au fost şi sunt plătiţi să facă în aşa fel ca acestea să nu existe au dat greş, el alegătorul, să hotărască cine este în drept să conducă ţara. Cetăţeanul cu venituri modeste şi care face parte din categoria socială în care omul sărac nu este „de rând” ci este „de regulă”, va avea ceva de spus prin utilizarea temporară a ştampilei. Cui va avea de spus? Celor care în fericită simbioză beneficiază de clemenţa legii în loc să suporte rigorile ei? Şi asta în mod sfidător şi mai ales „uniţi în cuget şi în nesimţiri”? Oare pentru a clarifica nivelul de demnitate (probat de repetatele pierderi şi câştigări de ciolan), nu ar fi corect, pentru informarea noastră, a celor care suntem mai departe de craterul vulcanului politic, să vedem alături de numele celui care îşi laudă partidul şi o paranteză cu celelalte fomaţiuni politice prin care a trecut în ultimele două decenii? Sau cei care vorbesc despre criză, indiferent de la ce nivel, să aibă şi ei o paranteză cu salariul? Electoratul să vorbească, prin exercitarea dreptului la vot, aleşilor cărora li s-au pus la dispoziţie condiţii, timp, salarii, birotică şi atât de multe altele, dar care nu sunt traşi la răspundere atunci când nu se ridică la nivelul care este necesar? Sau principului „Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim” nu i s-a infirmat constituţionalitatea? Cred că multe nume vor deveni, cu timpul, denumire. Să vina poporul să clarifice ierarhia în lumea celor care, peste noapte, unii fără să ştie, au ajuns egali în grad cu Gaddafi? Va să zică tot cei de teapa lui Moş Ion Roată trebuie să ridice bolovanul. Corect, nici sabia lui Damocles nu era a lui Damocles. Probabil că feţele cu care se ocupă ecranul televizorului au luat cu ele, în drumul spre poziţia socială care justifică prezenţa lor pe sticlă, mentalitatea celor care i-au propulsat. O fi. Vechii greci nu au fost egoişti, le-au împrumutat zeilor toate păcatele omeneşti, diferenţa este că instituţia olimpiană nu era susţinută de la buget. Ar mai urma să ceară părerea poporului şi asupra situaţiei familiei care a pierdut ceea ce a avut de pierdut şi care se tot pricopseşte cu câte o infiltraţie, ieri „duduia”, azi „duduiul”, numai de duduit nu mai duduie nimic. Poate nu va fi cazul, deşi este ciudat de unde atâţia împăraţi în basmele unui popor care nu a edificat niciodată un imperiu. Dacă au fost persoane care nu ştiau cum se poate râde cu răutate, în ultima vreme au avut ocazia să afle. Oare cum or fi denumind oamenii de ştiinţă transformarea agresorului în victimă concomitent cu câştigarea simpatiei celor care, iniţial, erau expuşi violenţei acestuia? Până una-alta criza bântuie prin Europa şi împotriva ei nu se organizează referendum. O fi având ea multe cauze dar una ar fi şi obişnuinţa oamenilor de a le trebui mai mult decât au nevoie. Mai ales acolo unde nu există nici un fel de limită şi ideea de bun simţ a căzut de multă vreme în desuetudine. Istoria crizelor economice şi a extremismului politic asigură suficient material de studiu pentru cei care ar vrea să facă ceva. În cazul în care aceştia există.

   Măcar de ar fi protejat folclorul (folosit din plin în campaniile electorale) de avalanşa, mai mult sau mai puţin insidioasă, de referiri la sfera instinctelor primare şi la năravul bahic.

   Indiferent de rezultatele (că, de obicei, fiecare are dreptatea lui) referendumului, multe vor fi din belşug, pâine mai puţin.

 

                                                          

Cine cu cine votează?

Posted by Stefan Strajer On July - 27 - 2012

Cine cu cine votează?

România a ajuns în sfârsit pe prima pagină a ziarelor din toată lumea.

 

Autor: Viorel Baetu (Aschaffenburg, Germania)

 

Principalul e să fii băgat în seamă și politicienii români au reușit în sfârșit performanța! Bravo lor, acum lumea vorbește de România.

Despre un Prim Ministru, care e tânăr, dinamic, a studiat la Oxford (???) a luat un doctorat (mai mult sau mai puțin plagiat) habar nu are de democrație (după cum ne spune Europa Comunitară) dar e carismatic, merge înainte (sau înapoi?) și promite „marea cu sarea” (pe ce bani?).

Despre un Parlament în care stau o grămadă de parlamentari care au fost acuzați din greșeală (sau totuși nu?):

„Surupăceanu Mugurel, PSD – trimis în judecată în mai 2009 pentru spălare de bani şi complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul public a obţinut pentru altul un avantaj patrimonial.

            Voicu Cătălin, PSD – trimis în judecată în mai 2010 pentru trafic de influenă în formă continuată (două fapte) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu fapte de corupţie, în formă continuată.

             Chiuariu Tudor, PNL – trimis în judecată în decembrie 2010 pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecinţe deosebit de grave, dacă funcţionarul public a obţinut pentru altul un avantaj patrimonial.

             Dumitru Ion, PSD – trimis în judecată în două dosare în februarie 2006 pentru abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave în scopul obţinerii unui avantaj patrimonial; şi, respectiv, abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată. În primul dosar, a fost achitat definitiv, în cel de-al doilea, achitat în prima instanţa.

             Ghiveciu Marian, PSD – trimis în judecată în decembrie 2011 pentru instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial – în formă calificată.

Voiculescu Dan, PC – trimis în judecată în decembrie 2008 pentru folosire de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, a influenţei şi autorităţii date de această calitate în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, bani, bunuri, sau alte foloase necuvenite şi spălare de bani, ambele în forma continuată.

             Năstase Adrian, deputat PSD, condamnat în prima instanţă la 2 ani de închisoare cu executare, pentru folosirea influenţei sau autorităţii funcţiei de preşedinte al unui partid, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată”

Despre un Președinte, care nici el nu e fără greșeală și care conform tipicului împământenit la balcanici (de pe vremea asupririi otomane), a împărțit binele cu două mâini, (dar mai mult cu stânga, căci cu dreapta a dat la „ai lui”), care a tăiat în carne vie (de obicei la adversarii politici), care  a bătut criza europeană (prin măsuri de austeritate impuse populației) și care oricum s-a clătinat zdravăn, dar nu a căzut (legal).

Despre o țară care e în „criză rău” dar nu la nivelul Greciei sau Spaniei sau Portugaliei, pentru că nu e în comunitatea celor care plătesc cu EURO (ce noroc!).

Despre un guvern care, în loc de legi, vrea să conducă țara prin Ordonanțe de Urgență (adică eu vreau și indiferent de ce spune legea, e lege ce spun eu și cui nu-i place n-are decât să se ducă, unde?), parcă ar fi în timpul războiului.

Despre un înlocuitor de Președinte (cum era Nechezolul înlocuitor de cafea) care cu o diplomație învățată probabil la Harward-ul din Ferentari (dacă primul ministru a fost la Oxford, a fost și el undeva)  îi trage cu lozinci de genul: „şeful statului nu primeşte ordine decât de la Parlament, în unele cazuri, şi de la popor, când acesta se pronunţă (adică iese pe stradă!).

Deci cu alte cuvinte, voi Europa Comunitară dați-ne banii și lăsați-ne pe noi să facem ce vrem cu ei (așa mai apar niște miliardari români), iar poporul ar face bine să voteze ce vrem noi și să nu se amestece în treburi care nu-l privesc (sau îl privesc totuși?).

Despre un popor…!!!

Curios pe ăștia iar i-a uitat toată lumea (cu toate că toată lupta se duce pentru acest popor.)

Despre beneficiile devalorizări:

– Măi Ioane ăștia de la parlament, iar vorbesc de noi.

– Unde măi Vasile?

– Peste tot, nu-i auzi, poporul în sus și poporul în jos.

– Asta cu în jos, se potrivește.

– Vor să ne facă să o ducem mai bine.

– Auoleo, ăștia iar ne taie la salarii și la pensii!!!

– Dar LEUL se devalorizează tare și asta e bine.

– Cum e bine?

– Păi dacă te taie la salar, un leu nu mai e un leu, e doar 90 de bani.

– Și?

– Pierzi mai puțin!

***

Situația actuală văzută, obiectiv, subiectiv sau subiectiv, obiectiv, este:

Un partid X vrea puterea absolută, repede și fără compromis (dar cu promisuri), pentru a scoate țara din „mizerie” (pe care în timpul guvernării partidului lor au numit-o „progres”) iar pentru asta, pune la pământ justiția (bună, rea, dar era) îl pune pe președinte (bun, rău, dar ales democratic) să-și strângă boarfele (într-un camion, sau în două) și să plece din marele birou prezidențial (probabil i-au tăiat legitimația de acces cu forfecuța).

Deci înlătură orice control asupra Guvernului (care între timp nu mai e compus decât din membrii partidului X) în timp ce forţează (prin metode puciste) îndepărtarea din funcţie a preşedintelui (ca să aducă pe cine?).

Europa Comunitară din care România face parte spune (pe drept cuvânt):

Asta nu e democrație!!, și impune (adică pardon), îl roagă pe primul ministru răzvrătit, să respecte următoarele șase puncte:

1.      Respectarea independenţei Justiţiei;

2.      Restabilirea competenţelor Curţii Constituţionale;

3.      Respectarea deciziilor Curţii Constituţionale;

4.      Transparenţă în numirea Procurorului General şi a şefului DNA;

5.      Numirea unui Avocat al Poporului care să fie sprijinit de toate partidele;

6.      Integritatea să devină o prioritate politică, căci altfel îl pun pe linie moartă și îl sancționează (deci îi taie macaroana unde îl doare mai tare, adică la bani).

Primul ministru, promite (că nu îl doare gura) și speră că îi fentează el, într-un fel sau altul, pe „deștepții ăștia de la Bruxelles” căci în 29 Iulie la referendum îi va cădea capul președintelui  în poală și atunci să vezi trai și viață (adică putere și iar putere).

51% din populație (din 15.000.0000,  din 18.200.000, căci încă nu se știe care e populația) trebuie să voteze, deci dacă lăsăm pe dinafară cele peste 10.000.000 de românii care trăiesc în afara granițelor României, nici o problemă.

Parlamentul e în vacanță, așa că pentru a se ține de promisiune:

„Guvernul României trebuie să emită alte două ordonanţe de urgenţă de anulare a ordonanţei prin care stabileşte excepţii de la legea referendumului pentru preşedinte şi ordonanţa prin care amputa atribuţiunile Curţii Constituţionale cu privire la posibilitatea de a verifica, pentru constituţionalitate, hotărârile Curţii”. Trebuie adunat acest parlament (oare chiar trebuie?) dar  parlamentarii nu fac concediu în Bucegi și să-i aduci de la Miami, din Hawai sau de pe Cote D’azur, e complicat și durează.

Deci altfel spus, noi vrem dar vedeți și voi că nu se poate!

 

Ah și ca să nu uităm:

– Angela Merkel nu are drept de vot!

Concluzie:

Fiecare țară importă de ce are nevoie și ce nu poate să producă singură, România ar face bine să introducă un „Green Card” și să importe politicieni adevărați, poate chiar și pe Angela Merkel fără drept de vot!

La alegerile din toamnă, soluția nu e să nu alegi (că tot ăia ies), ci cei care vor să ajungă pe scaune moi, să facă publică o declarație de venit și să dovedească concret că în afară de parole au făcut ceva concret pentru alegători, iar scaunele să fie tari, ca să nu mai poată adormi în ședințele din Parlament.

Deci nu alegeți partidele, alegeți oamenii!!!

 

(Aschaffenburg 15. 07. 2012)

 

PS: Comentarile sunt de prisos și nu sunt dorite.

       Asta da, democrație!!!!

Lacheii puciştilor s-au dezlănţuit împotriva mea!

Posted by Stefan Strajer On July - 27 - 2012

Lacheii puciştilor s-au dezlănţuit împotriva mea!

 

Autor: George Petrovai

 

În seara zilei de 17 iulie 2012 am fost sunat de Viorel Necula, redactorul şef al revistei Mioriţa din California, ca să mă anunţe că atât ei, cât şi alte publicaţii româneşti din America de Nord, au primit materiale de la niscaiva lachei ai USL-ului, în care sunt acuzat – atenţie! – că nu am mâncat salam cu soia alături de truditorii României proletare şi că, drept urmare, nu am căderea morală să semăn neîncrederea printre români în ceea ce priveşte constituţionalitatea proceselor ce acuma se derulează în ţară.

            Pentru aceşti iremediabil mutilaţi din punct de vedere moral-conceptual şi pentru alţii, care au tendinţa să le calce pe urme, este necesar să fac următoarele precizări:

            1.Nu vi se pare, domnilor tovarăşi, că ar cam fi timpul să depăşiţi faza argumentelor ce fac parte din primitiva categorie a „salamului cu soia”? Constat că pentru unii ca voi, înţelepciunea marxist-leninistă este atât de înrădăcinată în minţi şi trupuri, încât vi se pare absolut firesc să vă coborâţi conştiinţa la nivelul stomacului, ba chiar să vă descotorosiţi de ea odată cu fecalele.

            Acuzaţiile împotriva mea cum că n-am mâncat salam cu soia, deci că fizic n-aş aparţine acestei ţări aflată la cheremul ticăloşilor mai vechi şi mai (ciocoii vechi şi noi ai lui Nicolae Filimon în variantă modernă), îmi stârnesc râsul prin grosolana lor netemeinicie: N-am părăsit nicicând această ţară, chiar dacă interogatoriile şi supravegherea atentă din partea fostei Securităţi se constituie în argumente îndestulătoare pentru o decizie de acest fel!

            Incapabili să descifraţi nuanţele subtile ale logicii, trebuie să vă spun că, aidoma unui bumerang, de fapt acuzaţiile se îndreaptă împotriva voastră. Căci, la urma-urmei, prin astfel de învinuiri, voi faceţi o distincţie netă între românii din interiorul graniţelor, adică cei care au obligaţia patriotică să gândească şi să acţioneze conform standardelor usl-iste stabilite de ministerul propagandistic al Antenelor, şi românii din afara graniţelor, fapt pentru care mi-aţi făcut onoarea – e drept, fără voia voastră – să mă azvârliţi într-un spaţiu al gândirii libere şi corecte, de care (recunoşteţi iarăşi fără voie) românii din ţară încă nu au parte.

            Vă dau dreptate că n-am mâncat salam cu soia nici în vremurile tenebroase din iepoca de aur şi nici în timpul mineriadelor coordonate cu zel criminal şi indignare bolşevică de către Ion Iliescu. Dar n-am mâncat nu numai pentru faptul că de felul meu sunt lacto-vegetarian, ci mai ales pentru că unuia ca mine îi era practic imposibil să-l procure înainte de Decembrie ’89, iar epoca iliesciană m-a îngreţoşat atât de mult, încât mi se părea că până şi soia are un inconfundabil iz securisto-bolşevic.

            2.Mai are cineva nas să vorbească de constituţionalitatea asaltului purtat de pucişti împotriva instituţiilor statului? Păi, domnilor mâncători de rahat, pentru care – vorba adorabilului Petre Ţuţea – democraţia este contraindicată precum este contraindicat sifilisul la cugetare, marile cotidiene ale lumii (Le Monde, Washington Post etc.) sunt apreciate ca formatoare de opinii nu pentru ştirile incerte şi acuzele colportate ba de ortacii lui Traian Băsescu, ba de adversarii lui, ci pe baza informaţiilor indubitabile furnizate de ambasade, de agenţiile internaţionale de presă şi, nu în ultimul rând, chiar de declaraţiile contradictorii ale liderilor USL.

            Pentru că cine naiba mai poate să se încreadă în bunele intenţii ale unei grupări profitoare şi, în bună parte, infracţională din Parlamentul României, devenită atotputernică prin racolarea traseiştilor cu dosare penale în regulă, când nedemnii membri ai acestei grupări conjuncturale sunt de fapt servitorii preaplecaţi ai plutocraţiei lui Dinu Patriciu, Voiculescu sau Vântu, dar de ochii lumi cochetează cu democraţia în varianta sa ochlocratică?!

            P.S. O ultimă înştiinţare pentru înverşunaţii mei adversari de opinii, morală, comportament etc.: Presimţirile voastre negre nu v-au înşelat în ceea ce mă priveşte – nu ajunge că de ani şi ani fac parte din redacţiile unor prestigioase publicaţii româneşti din străinătate, precum Curentul internaţional (apare la Detroit) sau Pagini româneşti din Noua Zeelandă (apare la Auckland), dar, cu câteva zile în urmă, Viorel Necula m-a anunţat că am fost cooptat în colectivul redacţional al revistei Mioriţa. Cu precizarea că nu pot fi vândut sau cumpărat, întrucât nu primesc nici un ban de nicăieri pentru sutele de texte pe care le public în zeci de reviste din ţară şi străinătate…

 

                                                                                                       

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors