Archive for the ‘Analize-Controverse’ Category

Gafele lui Victor Ponta ȋn SUA

Posted by Stefan Strajer On October - 24 - 2013

Gafele lui Victor Ponta ȋn SUA

Gluma „Pontacare”  o ofensǎ la adresa Administraţiei Obama

Protestele românilor din Washington, Illinois şi Pennsylvania cu ocazia vizitei PM Ponta la Casa Albǎ

Autor: Simona Botezan (Washington, D.C.)

Vizita premierului la Washington, D.C., programatǎ pentru 21-23 octombrie 2013, a fost prefaţatǎ de un lobby hilar, organizat ȋn data de 15 octombrie 2013 de Dr. Basham de la un institut cvasi-necunoscut din capitala SUA, Institutul Balcanic pentru Democraţie. Diletantismul Dr. Basham şi raportul lui SF de 40 de pagini despre România şi efecte benefice ale cianurilor asupra Transilvaniei, precum şi  inepţiile prezentate de Dr. Basham celor 5-6 persoane, prezente la micul dejun organizat de dumnealui la Clubul National de Presa, i-a determinat pe români sǎ reacţioneze.

(Detalii aici: http://totb.ro/who-are-you-mr-basham-and-whats-your-price/)

Mai mulţi lideri ai unor organizaţii româneşti din zona Washington, D.C. au contactat Ambasada României, ȋn perioada 15-21 octombrie 2013, pentru a afla când este programatǎ ȋntâlnirea primului ministru cu comunitatea româneascǎ? Numai cǎ pe agenda lui Victor Ponta nu figura aşa ceva! Ȋn schimb figura o ȋntâlnire privatǎ cu baschetbalistul Ghiţǎ Mureşan, cu care prim ministrul şi-a fǎcut o mulţime de fotografii luni seara, iar staff-ul lui conştiincios le-a postat pe pagina Facebook

proteste-rosia-montana-washington-

(Fotografii aici: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.643898112316746.1073741935.150967671609795&type=1)

Având ȋn vedere antecedentele domnului PM Ponta, românii din diaspora l-au primit cu reticenţǎ şi proteste ȋn faţa Casei Albe, ȋn dimineaţa zilei de 22 octombrie 2013, când era programatǎ ȋntâlnirea sa cu vice-preşedintele Joe Biden. Un grup de protestatari din Pittsburgh (PA), originari din jud. Alba, alǎturi de câţiva reprezentanţi ai organizaţiei „Washington DC against cyanide mining” l-au aşteptat pe Victor Ponta ȋn faţa Casei Albe cu pancarte şi „urǎri de bine” referitoare la proiectele guvernului de exploatare iraţionalǎ a zǎcǎmintelor ţǎrii. Protestele din dimineaţa zilei de 22 octombrie 2013 au fost prefaţate de o scrisoare, trimisǎ vice-preşedintelui american de un grup de români din SUA, solidari cu Roşia Montanǎ:

 

„Dear Vice President Biden,

As we begin writing, we feel overwhelmed by this endeavor. But we proceed with confidence, because you often spoke throughout your unparalleled service in the US Senate and the Vice Presidency about the ‘need to rekindle the fire of idealism in our society’.

We are citizens, young and old – living, working or studying in the United States of America , all sharing one identity: that of being Romanian, children of a country we love and call our own, next to these great States. We follow and care about everything that happens in Romania , this most tumultuous of places on the European continent.

As your administration is preparing to receive the Prime Minister of Romania Mr Victor Viorel Ponta on Tuesday, we ask you kindly to consider our struggle in defense of environment, property and tradition in the case of Romania’s Roșia Montană.

This township carries most of Europe ‘s gold and silver, as well as important quantities of rare metals. This mineral wealth is under siege from a project set to endanger two thousand year old historic sites, damage the environment and imperil the livelihoods of generations to come, through the massive use of dangerous cyanide technology. Landmark institutions, such as the Romanian Academy, the Geological Institute or the Academy of Economic Studies have expressed clear points of view, underpinning a scientific argument against mining in the proposed form at Roșia Montană.

Driven by reasons beyond our comprehension, the Romanian Government decided to go forward with the project. Government initiated legislation grants the project a go-ahead and empowers the lease owner with extraordinary powers for property expropriation. This blatantly ignores the voice of the people, civil society, academia, home owners from the project area who have taken to the streets in the tens of thousands every week since Sep 1.

You will hear this is in the interest of job creation. You will hear it is in the interest of investments, also American. You will hear that the people on the streets are nothing more than left-leaning activists, ecologists and general good-for-nothings.

Mr Vice-President, what you see on the streets is Romania’s best, young, most dynamic and educated people, many working in international companies, academia and small businesses. They work think and act for Roșia Montană , out of no other interest than their concern for the future of country and environment.

They are a people welcoming investment and proud of Romania ’s place in the world, a member of the EU and NATO. They are people who love America for what it has given to the world, the dream that rights and freedoms belong to man and are to be upheld by society. It is in the name of these values that they speak out for Roșia Montană .

Mr Vice President, we are encouraged by your words: ‘For too long in this society, we have celebrated unrestrained individualism over common community’. We write you in the spirit of community, as Romanian Americans careful for preservation of our individual and common rights in the present, and with responsibility to generations in the future.

As you lead a worthy fight in America and the world on the protection of the environment, conservation and climate change, we ask you, Mr Vice-President, to support our cause.

Romanians for Roșia Montană , United States of America”

*

Românii din Chicago au organizat şi ei un protest similar, ȋn dimineaţa zilei de 22 octombrie 2013, la Consulatul României din Chicago. Ei au ȋnmânat o scrisoare adresatǎ primului ministru Victor Ponta, prin intermediul ofiţerului consular:

Chicago, 22 octombrie 2013

Domnule Premier Victor Ponta,

Vizita dumneavoastră în Statele Unite este menită să atragă investiții americane în România, prezentând oamenilor de afaceri și oficialilor americani o imagine a unei Românii “open for business”. Această campanie de promovare are la bază o politică a profitului cu orice preț. Mineritul cu cianuri, exploatarea gazelor de șist, agricultura industrializată nu constituie o dezvoltare durabilă și nu reprezintă interesele României, ci interesele de profit dezinhibat, nestânjenit ale corporațiilor transnaționale.

Mișcările sociale din România oferă o altă viziune a dezvoltării, ca reacție la ceea ce se întamplă în țară de cel putin un deceniu: catastrofă ecologică, desproprietăriri, violență, abuz de putere, corupție, jaf și crimă organizată la nivelul clasei politice. Acum, în țară, oamenii de rând refuză să sacrifice totul pe altarul unei false „dezvoltări”, și luptă pentru a-și apăra pădurile, munții, apa si demnitatea, împotriva otrăvii exploatărilor dezlănțuite. În acest moment de miză maximă pentru viitorul României, dumneavostră trimiteți jandarmii impotriva sătenilor pentru a reprima și delegitimiza protestele lor. Mai mult, veniți în Statele Unite pentru a-i asigura pe prietenii dumeanovastră de la Chevron și Exxon cǎ totul este sub control și că guvernul pe care îl conduceți „e decis sǎ continue toate explorările de gaze neconvenționale”. Aceasta a fost declarația dumneavoastră la conferința de presă de la Washington. În numele cui promiteți dumneaavoastra că aceste proiecte vor continua? De când ați devenit premier la Chevron, domnule Ponta?

Denunțăm categoric campania de promovare pe care o duceți acum în Statele Unite. Denunțăm represaliile împotriva mișcarilor sociale „Uniți Salvăm” din țară, și vă acuzăm de trădare atât a intereselor țării cât și a cetățeanului român.

Organizația „Solidaritate cu România – Chicago”

„Romanian Solidarity Chicago”

*

Scrisoarea – invitaţie adresatǎ de Romanian Art Folk Museum din Philadelphia & Liga Româno-Americanǎ premierului Victor Ponta, care are ȋn agendǎ o ȋntâlnire cu reprezentanţii Muzeului Holocaustului, dar ignorǎ Muzeul de Artǎ Popularǎ Româneascǎ din SUA:

 

Stimate Domnule Prim Ministru Victor Ponta,

 

Vǎ invitǎm sǎ vizitaţi Muzeul de Artǎ Popularǎ Româneascǎ din Philadelphia, considerat de presa americanǎ  – timp de 30 de ani – Ambasada Culturalǎ a României in SUA. Instituţia este situatǎ la micǎ distanţǎ de Washington DC şi promoveazǎ asiduu cultura, frumuseţea şi tradiţiile României. Din agenda dumneavoastrǎ reiese cǎ vǎ intereseazǎ Muzeul Holocaustului. Considerǎm cǎ pentru Romania este la fel de important (sau chiar mult mai important) sǎ vǎ manifestaţi intresul faţǎ de Muzeul Românesc din SUA.

Subiectul acestei ȋntâlniri, pe care sperǎm cǎ o veţi onora şi o veţi include ȋn agenda dumneavoastrǎ, este cultura şi promovarea prin culturǎ, elemente foarte importante atât pentru românii din ţarǎ cât şi pentru cei din afarǎ. Avem SOLTUŢII şi PROGRAME MAJORE ECONOMICE-SOCIAL-EDUCATIVE şi PENTRU DEZVOLTAREA ROMANIEI, programe pe care dorim sǎ le discutǎm şi sǎ vi le prezentǎm  dumneavoastrǎ personal şi membriilor guvernului, care vǎ ȋnsoţesc ȋn aceastǎ vizitǎ ȋn SUA.

Fondatorii muzeului (ȋnfiinţat ȋn urmǎ cu 30 de ani ca Centru de promovare a României), familia Rodica şi Mihai Perciali, vǎ solicitǎ aceastǎ audienţǎ şi vizitǎ, atât ȋn calitate de reprezentanţi ai muzeului, cât şi ȋn calitate de reprezentanţi ai Ligii Româno-Americane (ȋnfiinţatǎ ȋn 1996 ca punte de legǎturi economice şi civice cu România). 

            Ȋn cadrul vizitei dorim sǎ vǎ aducem la cunoştiinţǎ Domnule PM Ponta şi Domnule Ministru Corlǎţean, precum şi celorlalţi reprezentanţi ai delegaţiei româneşti, urmǎtoarele:

            1. realizǎrile deosebite ale Muzeului de Artǎ Popularǎ Româneascǎ ȋn cei 30 de ani de existenţǎ; promovarea pe care o facem prin culturǎ şi serviciile aduse de noi imaginii  României ȋn SUA.

2. deţinem cea mai mare, valoroasǎ, autenticǎ şi reprezentativǎ colecţie etnograficǎ din afara ţǎrii, ȋn clǎdirea Muzeului Românesc din Philadelphia; un centru de documentare la Princeton, NJ şi  o lucrare reprezentativǎ (12 panouri) privind emigraţia româneascǎ ȋn SUA.

            3. proiectul nostru de ȋnfiinţare a unui sat European (European village as a destination point) ȋn zona Princeton, NJ; 

4. dovezi de recunoaştere de cǎtre societatea şi presa  americanǎ a celor 30 de ani de promovare a culturii româneşti şi a peste 250 de expoziţii realizate de noi de-a lungul timpului, pe ȋntreg teritoriul SUA.

            Ȋn acest sens, vǎ rugǎm Domnule Prim Ministru şi domnilor reprezentanţi a guvernului:

            1. sǎ rǎspundeţi solicitǎrilor noastre, exprimate ȋn zeci de scrisori; sǎ ne onoraţi cu prezenţa; sǎ luaţi ȋn considerare propunerile şi soluţiile noatre pentru binele ţǎrii şi al diasporei;

            2. sǎ discutaţi cu reprezentanii muzeului nevoia de minim 2 promotori/prezentatori specializaţi, pe care sa-i trimiteţi din ţarǎ pentru a ne sprijini ȋn activitate;

            3.  sǎ slicitaţi implicarea Ministerului Culturii; Economiei; Min.IMM, Devzoltǎrii şi Min. Ȋnvǎţǎmântului, ȋn proiectele noastre de promovare a României ȋn afara graniţelor;

            Avem nevoie urgenta de sprijinul dvs. pt a se continua PROMOVAREA ROMANEI, dupa 30 de ani in care am facut eforturi supraomenesti, voluntare si/sau sustinute din fonduri proprii. Din cauza varstei inaintate cerem acest ajutor acum….in al 11-lea ceas. Va rugam sa dati curs invitatiei noastre si sa colaborati cu noi pentru a gasi promotori culturali, persoane capabile sa preia si/sau sa popularizeze programele noastre.

Intenţionǎm sǎ predǎm ştafeta unori asemenea promotori calificaţi ȋn urmǎtoarele 3-6 luni, deoarece vârsta ȋnaintatǎ nu ne permite sǎ mai continuǎm mult timp activitatea prin forţe proprii.

Vǎ rugǎm sǎ acordaţi atenţie şi sǎ daţi curs cererii noastre. Vǎ mulţumim!

 Mai multe detalii aici: Liga Americana: http://romanianculture.us/ 

Contact: Dna Rodica Perciali la tel.01-609-216-6991”

            *

Aceste scrisori şi invitaţii au rǎmas fǎrǎ rǎspuns pânǎ acum.

Delegaţia României la Washington, D.C. nu da semne de interes faţǎ de problemele, propunerile, soluţiile pentru România, pe care românii din SUA doresc sa le discute cu membrii guvernului. Domnul PM Ponta a gǎsit timp sǎ joace baschet cu Ghiţǎ Mureşan, dar nu are timp pentru comunitatea româneascǎ din SUA.

Ȋn prima zi a vizitei sale la Washington, premierul Victor Ponta a facut o gafǎ monumentalǎ. La una dintre ȋntâlnirile pe teme economice, Victor Ponta a declarat cǎ intenţioneazǎ sǎ aplice ȋn România  programul „Ponta Care” şi cǎ sperǎ cǎ acest program va avea mai mult succes decât „Obama Care”, citez: Sistemul de sǎnǎtate este un ţel. Sper ca ‘Ponta-care’ (ȋn englezǎ „ȋngrijire, preocupare”-n.red.), pe care intenţionez sǎ-l adopt pânǎ la sfârşitul anului, sǎ fie mai puţin controversat decât este ȋn SUA” (Victor Ponta).

O asemenea afirmaţie ȋntr-o vizitǎ oficialǎ, pe fondul tensiunilor recente privind reforma de sǎnǎtate din SUA, soldatǎ cu un „shwtdown” al guvernului american, reprezintǎ o ofensǎ şi va avea ca rezultat, cel mai probabil, ȋnchiderea uşilor Casei Albe pentru premierul român.

Este a doua vizitǎ consecutivǎ a domnului Victor Ponta ȋn SUA, ȋn care refuzǎ dialogul cu românii-americani. PM Ponta dovedeşte cǎ se teme de dialog şi nu-i pasǎ de comunitatea româneascǎ din SUA, din moment ce refuzǎ sǎ se ȋntâlneascǎ faţǎ ȋn faţǎ cu reprezentanţii diasporei şi/sau sǎ rǎspundǎ ȋntrebǎrilor presei. Staff-ul PM Pota, care administreazǎ pagina sa Facebook mi-a şters comentariile şi ȋntrebǎrile, referitoare la vizita premierului ȋn SUA şi mi-a blocat posibilitatea de a scrie mesaje pe acea paginǎ publicǎ de politician, deci iatǎ un alt exemplu de cenzurǎ practicat de şeful guvernului.

La precedenta sa vizitǎ la Washington, DC, ȋn 2012, fostul lider al opoziţiei, actualmente prim ministru, a refuzat sǎ-şi facǎ publicǎ agenda; a avut ȋntrevederi private cu douǎ doamne de origine românǎ, una angajatǎ la World Resources, iar cealaltǎ la Banca Mondialǎ. Dupǎ patru zile la Washington, D.C. cu scopuri ȋnvǎlutite ȋn ceaţǎ, Victor Ponta a plecat ȋn secret la Chicago, unde a participat la un parastas organizat de biserica penticostalǎ Elim. Masa comunitarǎ era ȋn memoria unui tânǎr decedat prematur, pe care Victor Ponta nu l-a cunoscut.

*

Detalii despre protestul de la Consulatul din Chicago in 22 oct. 2013, cu ocazia vizitei PM Ponta la Casa Alba, sunt disponibile aici: http://rousa.blogspot.com/2013/10/protest-spontan-in-interiorul.html
*

Detalii şi fotografii de la protestele din 22 octombrie 2013 de la Washington, D.C., aici:

http://www.mediafax.ro/politic/ponta-primit-de-vicepresedintele-sua-joe-biden-un-grup-de-romani-a-protestat-la-casa-alba-fata-de-proiectul-rosia-montana-si-exploatarea-gazelor-de-sist-11548664

O petiţie a românilor din SUA, adresatǎ Casei Albe, deschisǎ ȋn 5 septembrie 2013, aici: https://petitions.whitehouse.gov/petition/stop-poisoning-and-destruction-our-environment-we-all-share-planet-stop-giant-cyanide-mining-project/YWNMRMfZ

 

 

Ori transformăm politica în puşcărie, ori îi legăm fedeleş pe mafioţi

 Maria-Diana-Popescu

Autor: Maria Diana Popescu

Adio Schengen! Dar, dacă judecăm bine, nici „uniunea” nici Schengen-ul nu-i mută pe români de la umbră la soare. Cel mult îi îndeasă mai tare cu capul în sac. În sacul datoriilor şi al sclaviei. Hans-Peter Friedrich, Ministrul german de interne cere Comisiei Europene măsuri împotriva României. După Olanda, Franţa a anunţat că România şi Bulgaria nu-s destul de curate pentru integrarea în spaţiul Schengen, iar acum, ministrul german de interne acuză gradul redus de absorbţie a fondurilor europene din aceste state şi cere Comisiei Europene să ia măsuri. Vizate sînt proiectele de integrare socială a romilor şi reducerea imigraţiei. Problema a fost discutată săptămîna trecută în Consiliul Europei, dar Ministerul Administraţiei şi Internelor din România n-a comunicat nimic pe tema aceasta. Cîinii fac legile în Europa şi pest tot. Că tot a venit vorba de cîini, după adoptarea în Parlament a legii ce prevede eutanasierea cîinilor care nu sînt adoptaţi, localităţile din jurul Bucureştiului au fost invadate de haite de zeci de maidanezi. Primarul capitalei i-a pus în portabaj şi i-a trimis la ţară. Poate că n-ar strica implementarea unei decizii de genul acesta şi în rîndul parlamentarilor. Adică, pentru antipatia lor patologica şi nejustificată faţă de propria naţiune, trebuie urcaţi în dube şi duşi unde a înţărcat mutu iapa. Precum ministrul căruia i-a ieşit porumbelul din gură şi a fost trimis la Muzeul Holocaustului de la Washington, pentru reeducare.

Deşi a trecut aproape un sfert de veac de la lovitura de stat, exemplarele Puterii n-au pierdut instrucţiunile, şi-au creat propriile regulamente, prin care corupţia, infracţiunile, trădarea de ţară şi subminarea sistematică a economiei naţionale au fost ridicate la rang de politică de stat. În Ţara noastră, legile nu mai sînt pentru dreptatea cetăţenilor, ci pentru reprezentanţii Puterii şi pentru companii, unde justiţia funcţionează după modelul calculelor de siguranţă la clădirile ce pot fi afectate de un posibil cutremur (rezistenţa este dependentă de probabilitatea apariţiei, sau nu, a unei catastrofe). Furtul prin contracte păguboase şi, apoi, făcute pierdute, precum şi şpăguiala guvernamentală, se numesc mai nou investiţii şi locuri de muncă promise în campanii. Mafia, în adevăratul sens al cuvîntului, nu e o bandă de cartier, cu trei lei, o panteră şi doi urşi. E o organizaţie cu legislaţie proprie care funcţionează ca o corporaţie cu venituri anuale de sute miliarde de euro. Asemenea reţele, protejate şi întreţinute de instituţiile statului, în care s-au înregimentat şi au avansat din statutul de scursuri ale societăţii în cel de „rechini” specializaţi în fraudă, cămătărie, şantaj, prostituţie, proxenetism, funcţionează în aproape toată lumea şi, după acest model, în mai multe oraşe din Ţară. Cu bilet de voie de la instituţiile statului, pentru dezvoltare, fenomenul a căpătat o amploare fără precedent şi va fi greu de frînat. De stîrpit, nicio şansă. La rîndul lor, organizaţiile mafiote, protejează, întreţin, controlează, potrivit intereselor proprii, organigrama aparatului de stat şi a administraţiilor locale. Nimic nu mişcă în lumea fraudei şi a corupţiei fără ştirea şi aprobarea organizaţiilor interlope, din care, cu mîndrie fac parte, înalţi reprezentanţi ai instituţiilor statului şi ai politicii româneşti. Ne-au înduioşat cu aerul lor de patrioţi falşi cu care invadează zilnic ecranele, doar ca să-i votăm. Tactica a funcţionat! Au creat impresia că lucrează pentru noi, amărîţii, că ei sînt acolo ca să vegheze la liniştea şi ordinea din Ţară. În realitate, cu fiecare mandat, lucrează pentru buzunarele lor, împotriva noastră şi a României. Într-un cuvînt, sînt campioni mondiali în vînzarea avuţiei naţionale şi aruncarea greutăţii pe spinarea propriului popor. În politica românească ar fi binevenită o reducere a termenilor asemenea. Ori transformăm politica în puşcărie, ori îi legăm fedeleş pe mafioţi şi-i dăm afară. Guvernul socialist din Bulgaria pregăteşte, de la 1 ianuarie 2014 concedierea a 40.000 de funcţionari publici, circa 10% din total, potrivit unei scrisori a ministrului de Finanţe Petar Ciobanov adresată unor miniştri şi şefi de instituţii, relatează Novinite. La noi, chiar dacă vine cutremurul reducerii de personal, directorii din administraţii se ţin ca rîia de scaunele ce se vor, dubla, tripla, odată cu mult-rîvnitele regiuni, menite să destrame Ţara. Apropo de cutremur: Bilanţul din zona Galaţi a depăşit 263 de cutremure din 23 septembrie pînă azi.

Şi încă ceva. Dacă vreţi să aflaţi cine mînuieşte şi stăpîneşte lumea întreagă, aflaţi pe cine nu aveţi voie să criticaţi, că le sare ţandăra. Paşii „noii ordini mondiale” sau noul tip de sclavie – sistem înfiorător care urmăreşte să reducă, adică să ucidă prin diverse metode o mare parte a populaţiei globului (pentru a fi mai uşor de controlat), se aud tot mai aproape, şi prin războiul declarat creştinilor. Probabil e momentul să fim martiri, pentru că se anunţă cea mai aprigă prigoană a creştinilor. Dacă în Marea Britanie spui că eşti creştin rişti să fii dat afară de la serviciu. Şi, decît fantome în mîna monştrilor păgîni, mai bine martiri ai demnităţii. Îmi doresc o societate normală, fără deviaţii patologici, care corup copiii şi tinerii României! Îmi doresc păstrarea tradiţiilor creştineşti milenare ale poporului nostru. Nu mai doresc să fim invadaţi de minorităţi sexuale de care nu ne putem apăra, pentru că s-au înmulţit ca păduchii şi au devenit din ce în ce mai agresivi. M-am săturat să văd cum elevii noştri sînt îndepărtaţi de credinţă şi pervertiţi la tot felul de curente degeneratoare, pentru a face pe plac uniunii şi organismelor internaţionale! Costurile utopiei care a pus stăpînire pe toate domeniile pot fi calculate foarte uşor de către oricine. Premierul promite c-o să scape ţara de BUBA, adică, Boc, Udrea, Băsescu şi Anastase, dar sîntem pe finalul lui 2013 şi n-am auzit decît replici de ură şi ironie între părţi, starea naţiunii e tot mai grea, Boc e primar în Cluj, Udrea e ocupata cu candidatul dreptei, Băsescu n-a făcut cu pactul decît o ceapă degerată, iar Anastase abia s-a măritat şi reînvaţă numărătoarea fentată în Parlament. Cum preşedintele socialist n-a mai avut vreme să construiască al doilea canal Bucureşti-Marea Neagră, fiind executat tot de mafioţi, şi pentru că în 24 de ani n-au construit altceva decît vile pentru ei, e momentul ca politicienii să cîştige un ban cinstit cu lopata şi tîrnăcopul la canal. De atîta amar de vreme de cînd se sapă unul pe altul, au câştigat experienţă.

(Art Emis, 14 octombrie 2013)

 

De ce e „bun pentru România“ un Lac Otrăvit, mai mare decît Monaco?

Posted by Stefan Strajer On October - 16 - 2013

De ce e „bun pentru România“ un Lac Otrăvit, mai mare decît Monaco?

Scrisoare deschisă către Consiliul Naţional al Audiovizualului

Vasile-ZARNESCU_CV

Autor: Colonel (r.) Vasile Zărnescu

 

Am citit că pe marginea subiectului Roşia Montană s-au strîns la CNA, în ultimele luni, în jur de 2.000 (două mii!) de „sesizări, plîngeri, reclamaţii“. Şi totuşi, incredibil, acest subiect major, de interes naţional, nu a încăput pînă acum pe ordinea de zi a nici unei şedinţe a dumneavoastră.

Prin prezenta scrisoare deschisă – pe care o puteţi înregistra şi ca pe o „plîngere deschisă“ – solicit membrilor CNA stoparea imediată şi totală a reclamelor legate de Roşia Montană, care au invadat audiovizualul românesc.

Aceste reclame contravin dispoziţiilor legale privind informarea corectă a publicului. Pînă şi la reclamele unor medicamente care se eliberează fără reţetă, privitorul e avertizat obligatoriu: „Citiţi cu atenţie prospectul“. Pe cînd la reclamele aşa-zisului „minerit modern“, nu! El e „BUN PENTRU ROMÂNIA“, se repetă în diverse feluri, pe mai toate canalele, în neştire, însoţit de somaţia „Spune Da mineritului!“, ca într-un fel de referendum privat, al unui stat în stat! Iar pe internet, de mii de ori, pe orice ai da click, orice ai căuta – un film, un autor, un bilet de avion, o reţetă de bucătărie, orice –, ţi se înfige în ochi, zbang!, „Spune Da mineritului!“… Într-un fel, e de înţeles: pe seceta asta, nici banii RMGC nu au miros. Şi, totuşi, cînd e vorba de un subiect care a răvăşit România, şi care e încă în dezbatere naţională, nu credeţi că aţi putea găsi modalitatea legală de a stopa tot acest veritabil dezmăţ publicitar, generator de confuzie? Am văzut, în arhiva CNA-ului, că, în 2009, după multiple tergiversări, a fost interzisă o campanie publicitară RMGC, pe aceeaşi temă, pentru că vehicula sume inexacte (cu care ni se povestea, în reclame, cîte şi mai cîte am fi putut noi face!). Vi se pare că enunţul „bun pentru România“ e mai puţin inexact decît o simplă cifră? Vi se pare că, de la acea campanie care – o spunea atunci o voce a CNA-ului – „dezinformează şi manipulează, spune mari neadevăruri“, s-a schimbat ceva? Aceste noi reclame contravin Codului de practică în publicitate (art. 1.3, potrivit căruia „comunicarea trebuie să evite orice afirmaţie sau reprezentare care ar putea înşela consumatorii, inclusiv prin omisiune, sugerare, ambiguitate ori exagerare“; sau art. 5.1, potrivit căruia „anunţatorul trebuie să fie în măsură să probeze veridicitatea datelor, descrierilor, afirmaţiilor folosite în comunicare“). Toată această campanie încalcă şi art. 114 din Decizia nr. 187 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual (nu mai invoc şi alte articole, pentru că, desigur, CNA-ul ar putea găsi rapid argumentaţia juridică pentru o hotărîre dreaptă, cu condiţia să vrea!). Şi, pentru credibilitatea instituţiei dumneavoastră în ochii opiniei publice, ar fi bine să vrea! Cred că CNA-ul ar trebui să merite să fie perceput nu ca o sumă de funcţionari care distribuie licenţe şi sancţiuni, mereu atenţi la recomandările celor care i-au recomandat acolo şi, cu atît mai puţin, ca un spaţiu al unor sinecuri, ci ca un for intelectual, al unor conştiinţe independente, arse de dorul sănătăţii audiovizualului românesc…

Se ştie, un bun mercenar al publicităţii poate face credibil absolut orice mesaj; el poate să ne convingă şi de raportul dintre fericire şi soda caustică, şi de efectul razelor de lună asupra galoşilor de gumă; nu degeaba a avut atîta succes titlul: „Nu-i spuneţi mamei mele că lucrez în publicitate, ea crede că sunt pianist într-un bordel!“… „Bun pentru România“? De ce am crede nişte oameni de pe stradă, culeşi din toată ţara, cu oraşul scris pe ecran, care ne spun, implicit şi explicit, că proiectul „e bun“, şi nu am crede, în schimb, PROFESIONIŞTII acestei ţări (geologi, chimişti, economişti, arhitecţi) care ne spun – e drept că mult mai rar, şi nu în spaţiile publicitare – că NU e deloc bun?! Printre altele, toată această lungă poveste, „Roşia Montană“, e un exemplu de umilire publică a profesioniştilor, care nu au un cuvînt hotărîtor şi limede de spus, acoperiţi fiind de hărmălaia politicienilor şi de tradiţionalele cozi de topor.

În economie, ca şi în medicină, primul principiu care ar trebui să funcţioneze ar fi: în primul rînd să nu faci rău. Dacă românul neinformat ar citi „prospectul“ s-ar îngrozi: cine ar mai lua un medicament dacă ar afla că, la capătul unui tratament paliativ, s-ar trezi, în proporţie de 100 la sută, cu o uriaşă tumoră malignă pe faţă? Şi ce altceva decît o tumoră pe faţa României ar fi acel lac otrăvit uriaş, mai mare decît Monaco, rămas în Apuseni în urma exploatării? Cu siguranţă că nu poţi fi decît solidar cu minerii din Roşia Montană şi cu problema de fond: ei au dreptul la muncă şi dreptul la demnitate, la fel cum au – sau ar trebui să aibă – şi oamenii din Delta Dunării, şi din Bucovina, şi de oriunde din România. Dar aceşti „roşieni“, aflaţi în epicentrul unei situaţii conflictuale, sunt azi în situaţia de a nu mai vedea pădurea din cauza copacilor. Dacă ar citi cu atenţie „prospectul“, şi dacă l-ar înţelege la dimensiunile lui de perspectivă, aceşti oameni ar respinge, ei înşişi, mutilarea ţării lor. „Ţara moţilor“, aşa se chema impresionantul documentar despre Apuseni, al lui Paul Călinescu, premiat, în 1939, la Veneţia… Dacă vrei să salvezi ce e frumos în ţara ta, nu înseamnă că eşti păşunist, nu înseamnă că eşti eco-anarhist, nu înseamnă că vrei să vezi Apusenii plini de „Fefelegi“ şi de ciobani Ghiţă care caută o reţea de socializare în pustie, nu înseamnă nici că vrei să reduci România la o „grădină botanică“ (deşi, la rigoare, e de preferat să fii sărac într-o grădină botanică, decît sărac într-un mediu toxic)! Nu înseamnă că nu ţi-ai dori o ţară civilizată, cu industrii puternice, nu înseamnă că nu întorci capul de cîte ori treci, de pildă, prin Drumul Taberei, pe lîngă un maidan de pe care tot nişte „investitori“ au ras Tricodava, cîndva o fabrică faimoasă, sau că nu ţi se strînge inima cînd vezi, la televizor, dinamitarea unui furnal de uzină părăsită… Pentru că toate au însemnat oameni, ani, viaţă, sacrificii, pe altarul unei false industrializări; toate sunt ca un spectru al Eşecului, care nu ne dă pace…

Să compari Roşia Montană, acest proiect industrial faraonic, care riscă să ne urîţească şi să ne îmbolnăvească Transilvania, cu succesul autohton al unei celebre uzine de automobile, e aberant! Să spui că un refuz al acestei investiţii e un semnal negativ pentru investitori, e la fel de aberant. Investitorii nu sunt nişte sperioase domnişoare de pension; „Dumnezeul“ lor e unul singur: Profitul. Faptul că România refuză să-şi desfigureze o zonă istorică, cu cea mai veche atestare documentară, faptul că refuză să înlocuiască un paradis natural cu acea baltă cianurată mai mare decît Monaco, nu ar pune pe nimeni pe fugă, dimpotrivă! Ceea ce contează mai mult, pentru investitori, e să fim o ţară corectă, fără şpagă, fără loc fruntaş în topul comisioanelor ilicite, şi cu o legislaţie coerentă. Iar uneori, pentru „imaginea României“, e mult mai important un rest de demnitate, decît gramele de aur pe cap de locuitor!

Am auzit şi văzut, la televizor, reprezentanţi RMGC, ca nişte mutanţi ai patriotismului, cu figuri inocente şi cu un discurs obsesiv, gen „bun pentru România“; dar cînd vine vorba de slalomul printre ilegalităţi, cu care a început ceea ce s-ar putea chema „lungul drum al Roşiei către moarte“, „şeful“ îl ia în braţe pe „eu sunt mic nu ştiu nimic“, eu sunt „nou“, eu sunt venit „după“!

Un impact economic minor şi tranzitoriu nu justifică, în nici un fel, desfigurarea feţei României, cu grave consecinţe asupra „subconştientului nostru colectiv“. Pentru că una e să ştii că ai o ţară cu frumoşii Apuseni care ascund o comoară, la care poate vei ajunge o dată (va veni şi timpul să o accesăm, dar nu aşa şi nu acum, ci mai inteligent, mai sofisticat, mai puţin invaziv şi mai profitabil pentru economia naţională), şi alta e să ştii că avem acolo, vorba lui Daneliuc, într-un interviu, O BALTĂ! Doar că, spre deosebire de Daneliuc, şi în ciuda tuturor aparenţelor, eu nu cred că „preocuparea principală a românului e grătarul cu mici“! Şi cred că toţi aceşti politicieni, parcă ieşiţi din mantaua unui Ed Wood al marilor dezastre, se joacă, de fapt, cu focul; din inconştienţă sau respectînd savante strategii de manipulare a mulţimii, ei subestimează ceea ce se cheamă iubirea pentru Transilvania!

Pentru că una e să desfăşori un asemenea şantier în deşertul australian, sau lîngă Polul Nord, sau în fundul Africii, şi cu totul altceva e să-l trînteşti în inima istorică a unei ţări, cu consecinţe dezastruoase pentru întreaga zonă. Am făcut ocolul lumii, dar nicăieri n-am văzut să se laude cineva cu vreun lac cianurat, nici cu gropi de gunoi performante! Pentru asta ar fi trebuit să fac excursia organizată pentru anumiţi ziarişti, de RMGC, în Noua Zeelandă! Oricît de modernă sau de cochetă ar fi o exploatare industrială, rezultatul e unul singur: urît! Îşi poate imagina, cineva, un asemenea proiect industrial devastator, pe valea Loirei, sau în Toscana? „Apusenii sunt mai frumoşi decît Toscana“, am citit într-un articol al unui turist britanic, şocat că o exploatare industrială vrea să-i distrugă (dacă n-o fi fost un agent sorosian, plătit gras ca să ne împiedice să prosperăm)! Am văzut şi că există avocaţi ai diavolului, care se dau de ceasul morţii, cum o să plătim noi sume uriaşe RMGC-ului! Nici o instanţă de pe glob nu ar putea acuza o ţară pentru că îşi apără identitatea şi avuţia naţională. Dimpotrivă, populaţia României ar putea cere daune morale, pentru că a fost dezinformată şi tocată publicitar agresiv, în tot acest timp! Posibilelor „presiuni politice transoceanice“, în favoarea acestui proiect economic de proporţii monstruoase, dar deosebit de interesant pentru conturile unora, li s-ar putea răspunde, „Vade retro!“, în afaceri se mai şi pierde! Ar putea fi invocat şi scandalul recent, pornit de la Washington, dar cu ecouri în întreaga Americă, percutat şi la Casa Albă, legat de o serie de morminte de eroi, găsite în neregulă, în Cimitirul Arlington! Or, proiectul RMGC ne dărîmă biserici şi ne distruge cimitire, lăsînd în urmă un Lac Mort mai mare şi decît Central Park! (Vorba unui umorist, ne-eco-anarhist, „Munţii noştri aur poartă, să nu-i facem Mare Moartă!“)… Apropo, Central Park e vizitat, anual, de 25 de milioane de turişti. Cîţi turişti ar mai fi amatori să viziteze Apusenii, cu o zonă toxică, secătuită, şi cu un Lac Mort băltind ameninţător, apărat, ni se spune, de „cel mai sigur baraj din lume“, care „zice mamă, zice tată, zice ţară adorată“? Am mai auzit şi varianta vitează că, în cazul exploatării, statul nostru va controla atent tot ce se va găsi acolo… În orice afacere, patronul, cel care dă banii, e cel care deţine controlul, restul e pură fantezie; e greu de imaginat cum un stat care n-a reuşit să controleze nici măcar legalitatea unor contracte va reuşi să controleze compoziţia fină a unor minereuri. Am mai auzit şi varianta că „aurul va rămîne acasă“: deci le asigurăm investitorilor şi vînzarea mărfii, iar noi ne cumpărăm propriul aur – asta da afacere! Am mai auzit şi asigurări politicianiste că proiectul actual e unul nou, care nu seamănă cu cel vechi, şi am auzit mai ales că „vom renegocia“! Domnilor şi doamnelor, nu mai negociaţi şi renegociaţi degeaba! Inima României nu e negociabilă!

Într-adevăr, trebuie să ai o inimă de plumb şi un nume predestinat, PLUMB, ca să poţi vorbi, şi încă în calitate de „ministru al mediului“, e drept, cu o limbă de lemn, despre „maximizarea beneficiilor de mediu aduse de proiectul RMGC“!!! Principalul beneficiu fiind, desigur, acel imens iaz (nu iad?) de decantare, „reecologizat“, care va aduna tot gunoiul (gestiunea reziduurilor miniere, dacă preferaţi). Tot prin absurd: dacă acel gunoi nu e toxic, aşa cum ni se spune, atunci el ar putea fi deversat în Marea Neagră? Sau, tot prin absurd, dacă ar fi încărcat în sute de mii de containere, ar exista un loc de pe lumea asta care ar primi acel gunoi prietenos? Şi dacă da, cît ar costa ca să-l primească? Nu cumva ar fi mult mai mult decît firfiricii-mizilic cîştigaţi din toată afacerea?

Am dat clik pe „Auri sacra fames“ (e de prisos să mai spun că şi aici a apărut, zbang!, „Spune DA mineritului“!), „blestemata foame de aur, la cîte ticăloşii nu i-ai împins tu pe oameni“, de la Vergiliu încoace… Stupefiant e că, de azi-mîine două decenii, această „corporaţie“, investind masiv în publicitate şi în teatrul de amatori local, miluind în dreapta şi-n stînga, avansează ca un tanc pus pe pilot automat, implacabil, centimetru cu centimetru, în ciuda întregii agitaţii şi a tuturor „plîngerilor“ din jur! Cred că aşa au venit multe catastrofe în istorie. O temă care s-ar putea discuta ar fi adaptarea la actualitate a conceptului de „crimă împotriva umanităţii“… Natura înseamnă Viaţă, natura nu are glas ca să se apere singură, natura are, şi în secolul nostru, misterul şi imprevizibilul ei. Există situaţii în care natura a fost distrusă, dar în beneficiul oamenilor, pentru mii de ani. În cazul Roşia Montană e vorba de o agresiune violentă şi masivă, pe termen scurt, şi care ne lasă, pentru mii de ani, cu un lac cianurat, stresant pentru o întreagă populaţie civilă din zonă, care e pusă în pericol, în urma unor acte fie iniţiate, fie încurajate, fie doar tolerate de autorităţi…

Un mare scriitor, Camus, spunea: „Singura solidaritate umană indiscutabilă e solidaritatea în faţa morţii“. Ca o solidaritate în faţa morţii se explică faptul că protestele împotriva distrugerii Apusenilor au reunit români şi unguri, tineri şi bătrîni, hipsteri şi preoţi, de toate confesiunile, fotbalişti şi academicieni… Toţi nu pot decît să spere că votul din Parlament va fi unul deschis, la vedere, nominal; corect ar fi ca fiecare votant să-şi asume, în faţa naţiunii şi a istoriei, răspunderea opţiunii sale, ca să nu existe sentimentul difuz şi apăsător că „toată lumea e de vină“. Am auzit şi varianta că „dacă votul e politic, proiectul nu va trece“. Cred că e exact invers.

Oricum, în momentul votului, fiecare parlamentar să-şi imagineze cum s-ar simţi dacă, în viitor, ar fi obligat de viaţă (sau pe viaţă) să-şi ducă zilele în localitatea numită Piatra Albă (creaţie RMGC), pe malul Lacului-Mort-mai-mare-decît Monaco, şi să respire praful ridicat de vînt de pe întinderile de piatră golaşă… Şi totul, străjuit de o pancartă, pe care să fie scris, negru pe alb, sau gri pe gri: „AICI A FOST AURUL DUMNEAVOASTRĂ! NOROC BUN!“

…Iată de ce, aşadar, solicit CNA-ului să stopeze orice publicitate comercială pe marginea acestui subiect dureros. Sau să impună mesajul corect, cum ar fi: Spune Da locurilor de muncă la Roşia Montană, dar spune NU unui lac otrăvit mai mare decît Monaco! Spune Da mineritului modern în Apuseni, dar spune NU unui proiect industrial de suprafaţă, cu efect distrugător!…

13 octombrie 2013

Cu tristeţe şi cu speranţă,

Eugenia Vodă

Sursa: http://www.cotidianul.ro/de-ce-e-bun-pentru-romania-un-lac-otravit-mai-mare-decit-monaco-224357/

 

ADDENDA

Această Scrisoare deschisă a fost trimisă de d-l colonel (r.)-diplomat Marian ILIE şi următoarelor mass media: presa@conservatorii.ro, subiectiv@antena3.ro, relatii@antena1.ro, stiri@antena3.ro, public_relations@b1tv.ro, tvr1@tvr.ro, tvrinfo@tvr.ro, tvri@tvr.ro, tvr3@tvr.ro, tvr2@tvr.ro, miscareaderezistenta@jurnalul.ro, presa@psd.ro, presa@pnl.ro, pr@protv.ro, office@primatv.ro, pr@acasatv.ro

Distinsa producătoare de televiziune Eugenia Vodă a realizat multe emisiuni de referinţă şi a avut, de multe ori, opinii corecte. Prin această Scrisoare deschisă către Consiliul Naţional al Audiovizualului obţine, datorită curajului civic dovedit şi simţirii patriotice autentice, un spor de apreciere din partea opiniei publice. Dar, ca să nu se creadă că devin prea subiectiv şi o laud excesiv, trebuie să apelez tot la Consiliul Naţional al Audiovizualului (C.N.A.) să îi aplice şi ei o amendă pentru utilizarea inadmisibilă, aici, dar şi în emisiunile sale, a cuvîntului ţigănesc „şpagă“.

E-adevărat că acest cuvînt a devenit un parazit verbal al tuturor vorbeţilor pe ecranele televizoarelor, indiferent că individul/individa care-l scoate pe gură este un pastor citit ca Mihai Gâdea, un ziarist sagace ca Adrian Ursu, o apariţie încîntătoare ca Alessandra Stoicescu, un vorbete atoate-ştiutor ca Mugur Ciuvică, un ironist vitrolat tot-mai-vulgar ca Mircea Badea, un avocat versat ca Sergiu Andon – ca să indic numai apariţii de la Antena 3 –, dar limbajul acesta ţigănizat este utilizat pe aproape toate posturile serioase de televiziune, care, prin forţa lucrurilor, sunt factor de educaţie a opiniei publice.

Limba română este şi ea un element important al Patrimoniului Naţional, ba poate cel mai important, căci ea este generatoare de naţiune şi păstrătoare de naţiune, chiar înainte ca aurul să fi fost găsit la Roşia Montană. De aceea, Limba Română este o instituţie care trebuie apărată cu prioritate şi, implicit, ferită de poluarea prin ţigănizare sau în alt mod. Evident, Scrisoarea deschisă a Eugeniei Vodă este importantă prin faptul că devine un exemplu mobilizator de ziarist de mare notorietate, în jurul căruia se pot aglutina alte exemplare de ziarişti patrioţi şi conştienţi că escrocheria numită R.M.G.C. trebuie oprită, iar promotorii şi susţinătorii fraudei de la Roşia Montană, mai vizibili sau mai oculţi, trebuie priponiţi sau chiar eliminaţi: ei sunt, realmente, asasini economici ai României la propriu şi nu există nici un motiv – juridic sau moral – ca lor să nu li se aplice aceeaşi formă de contracarare. Perseverenţa şi tupeul cu care escrocii de la R.M.G.C. ne măcelăresc pămîntul, ne fură aurul, argintul şi celelalte metale rare de la Roşia Montană ne fac să ne dorim apariţia şi la noi, ca în Argentina, a „escadroanelor morţii“.

Ceea ce este cu adevărat grav este faptul că, aşa cum a relevat Eugenia Vodă în această vibrantă Scrisoare deschisă, C.N.A.-ul are o tolbă de „sesizări, plîngeri, reclamaţii“ contra R.M.G.C., dar nu a luat nici o măsură. Fireşte că C.N.A.-ul nu va lua nici acum vreuna şi nu va trece la interzicerea reclamelor mincinoase plătite de R.M.G.C., pentru că are scuza-şablon: „este prea mic pentru un război aşa de mare“. De vreme ce există membri ai guvernului, ca parvenitul Dan Şova sau chiar ca prim-parvenitul Victor Ponta, care susţin proiectul Roşia Montană şi chiar ameninţă România pe care o conduc – spre prăpastie! – cu plătirea unor „despăgubiri“ către R.M.G.C., nu or să treacă nişte lefegii ca membrii C.N.A.-ului la interzicerea reclamelor frauduloase ale R.M.G.C.!

Argumentul forte prin care anticipez inacţiunea C.N.A.-ului, aflat sub pulpana şi la cheremul guvernului trădător al României, este că, pe lîngă recentele proteste din Piaţa Universităţii şi din alte oraşe, au existat, în ultimii 12-15 ani, luări de poziţii ale unor ziarişti, oameni politici, publicaţii, ca, recent, ale lui Mihai Goţiu, Gheorghe Funar, colonelului-procuror Gheorghe Oancea, revistelor Vox Publica, Lumea Justiţiei, Cotidianul ş.a., care au denunţat opiniei publice escrocheria R.M.G.C., dar guvernele trădătoare au ignorat aceste alarme. Şi cum o acţiune paşnică de înlăturare a guvernului şi Parlamentului, ca în Islanda, nu este posibilă, dar cum prăbuşirea României se produce în mod vertiginos, singura soluţie este încă o revoluţie – adică o lovitură de stat militară, ca aceea din decembrie 1989, dar făcută de români patrioţi, în favoarea României!

14 octombrie 2013

 

ESCROCII ŞI MUŞAMALIZATORII FRAUDEI ROŞIA MONTANĂ

Posted by Stefan Strajer On October - 6 - 2013

ESCROCII ŞI MUŞAMALIZATORII FRAUDEI ROŞIA MONTANĂ

Vasile-ZARNESCU_CV

Autor: Colonel (r.) Vasile I. ZĂRNESCU (Bucureşti)

 

„Există un dosar Roşia Montană. El trebuie redeschis de D.N.A.!“

Dezvăluirile procurorului militar colonel (r.) Gheorghe Oancea

despre afacerea cu aur a secolului

 

Ambasadorul Gâf Deac l-a adus pe Frank Timiş

Roşia Montană, afacere de aventurier, nu proiect

Un ofiţer M.Ap.N. a cartografiat zăcămintele, a vândut şi a ajuns director la RMGC

Vânzarea aurului a început cu Protocolul de colaborare pentru exploatarea haldelor de steril

C. P. Tăriceanu şi R. Berceanu au avizat proiectul de societate mixtă cu Gabriel Resources

Au plecat 80 de tone de minereu pentru expertiză

Aurul de la Roşia Montană a fost dat cu 250.000 de dolari

Au mărit perimetrul minei de câteva ori

Suspiciune de fraudă bursieră

Afacerea Roşia Montană şi intrarea în NATO

Experţii în situri istorice au tras doar un chiolhan la Câmpeni

La Curtea de Arbitraj de la Viena recâştigăm totul

Cum a reuşit Timiş prin Tender să deschidă toate uşile instituţiilor statului?

 

„Asasinii economici“ ai Roşiei Montane

 

Bănuiesc că atunci când vă uitaţi la televizor vă apucă râsul văzându-i dezlănţuiţi pe „specialiştii“ în problema Roşia Montană…

Şi râsul şi revolta în acelaşi timp… Dar este opinia oamenilor, ei îşi spun părerea având informaţii la un anumit nivel, de o anumită natură. Oamenii sunt dezinformaţi de multe ori, înţelegeţi? E firesc ca ei să-şi spună punctul de vedere atât timp cât nimeni, dar nimeni (!?) competent din societate, nu vine să spună: „Uite, lucrurile stau aşa“. În primul rând mi se pare o aberaţie această comisie parlamentară. Este o translatare a răspunderii, când e clar că Roşia Montană este o afacere, nu proiect – mulţi spun că e proiect, de unde? –, este o afacere veroasă! E construită pe laşitatea noastră, a românilor, pe un „pumn de arginţi“ dat unor persoane din vremea aceea, care, din punctul meu de vedere, vindeau tot. Ar fi vândut şi bulevardele şi trotuarele. Dezinteres total cuplat pe nesiguranţa zilei de mâine şi căutau să adune şi ei ceva… Şi vindeau tot! Vindeau având credinţa că ceea ce vând nu le aparţine, domnule. Fals!

Eu, ca procuror militar în secţia Parchetelor Militare, în anul 2002, în toamnă, am fost sesizat de Serviciul Român de Informaţii cu privire la săvârşirea unor fapte penale care vizau siguranţa naţională. În vizorul SRI era un maior din Direcţia Topografică a M.Ap.N., care, în perioada ’95-’96 – sau mai târziu, nu mai reţin chiar exact perioada exactă –, desemnat să desfăşoare misiuni topografice, făcuse în zona Roşia Montană o mulţime de cercetări de specialitate, în ideea că în acea zonă erau amplasate şi nişte unităţi militare. Din elicopter, sau de la sol, s-au făcut fotograme, măsurători de tot felul în materia amplasării şi structurii întregii zone, chestiuni care au fost înregistrate pe nişte dischete, după care acest ofiţer îşi dă demisia din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi devine unul dintre directorii Gabriel Resources. Sesizarea a venit la mine împreună cu alte documente care indicau faptul că acest ofiţer a săvârşit nişte fapte penale. Fireşte că am început cercetările în acea cauză şi nu m-am limitat doar la transmiterea de date secrete cu caracter militar către persoane neautorizate care aduceau atingere siguranţei naţionale. Am pătruns mai în profunzimea acestei afaceri, care se numeşte astăzi Roşia Montană. Ce am constatat, domnule? Că prin 1996, când la ambasada României din Sydney a fost numit ambasador un anume domn Gâf Deac, care, anterior, îndeplinise funcţia de ministru secretar de stat la Ministerul Industriilor şi avea în responsabilitate activitatea minieră. Acest domn ambasador a intrat în legătură cu un cetăţean australian de origine română, un anume Frank Timiş (fost Vasile Timiş –n.r.), care, deşi nu avea nici o specializare în domeniul minier, şi-a arătat – vai de mine – aplecarea pentru a investi în mineritul din România. Acest Frank Timiş, după datele existente la dosar la acea vreme, era suspectat de tot felul de infracţiuni legate de traficul de droguri. Fireşte că a atras atenţia autorităţilor noastre la vremea aceea, după ce şi-a început activitatea în România, dar, vedeţi dumneavoastră, instituţiile se pare că nu erau încă aşezate, în serviciile secrete se schimbau generaţii, au fost aduşi tineri care poate aveau veleităţi, dar nu aveau experienţa şi organizarea care presupuneau o activitate foarte serioasă.

Cert este că Frank Timiş vine în România, i se deschid toate uşile la Ministerul Industriilor, la Regia Cuprului şi Aurului Deva, la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi, implicit, la Mina Roşia Montană. Prin ’97, după aceste tatonări, se realizează, domnule, un protocol de cooperare. Chiar aşa se şi numea, Protocol de Cooperare între firma Gabriel Resources, patronată de acest Frank Timiş – un off-shore care-şi avea sediul în Insula Jersey din Channel Islands –, şi Regia Cuprului şi Aurului Deva. La momentul acela, activitatea minieră la Roşia Montană trecea prin mari dificultăţi. Toată activitatea era subvenţionată de stat. Tot aici îl cunoaşte pe Ovidiu Tender (se spune că Tender şi Timiş sunt de fapt rude prin alianţă – n.a.). Tender preluase în 1995 Institutul de Cercetări Mineralogice, institut care – vă daţi seama! –, după atâţia ani de activitate, deţinea extraordinar de multe date privind mineritul din România; analize, prospecţiuni, cercetări… Cert este că, după ce se realizează acest protocol, se observă, foarte interesant, că găsim funcţionari ai statului, foşti sau chiar activi, din Regia Cuprului şi Aurului Deva sau A.N.R.M., în consiliile de administraţie ale Gabriel Resources şi Tender Group S.A. Foarte ciudat. Ori aşa, ori aşa!

Conflict de interese clar!

Nu era doar conflict de interese, era şi o remunerare pentru datele pe care le-au pus la dispoziţie. Pe listele Gabriel Resources apare şi acest director, maiorul din M.Ap.N., care-şi dăduse demisia şi transmisese, conform Serviciilor, date secrete care afectau siguranţa statului.

Cum apar în poveste Berceanu şi Tăriceanu?

Aflându-se de interesul privind activitatea minieră de la Roşia Montană, au mai existat şi alte firme care au făcut oferte de cooperare-colaborare cu autorităţile statului român. Cel puţin două dintre ele au făcut memorii şi, ulterior, plângeri la Ministerul Industriilor pentru că, efectiv, nu au fost luate în seamă, ceea ce trezeşte suspiciuni majore. Când vrei să faci un lucru corect – într-adevăr, treci prin dificultăţi economice, tu ca ţară, nu poţi să-ţi permiţi investiţii majore –, le acorzi şi ălora o şansă… Mi-aduc aminte că în dosar se vorbea foarte clar de plângeri făcute de reprezentanţii unor firme serioase din Europa. Toate au fost tratate cu dispreţ total, în mod ciudat şi suspect. Domnule, la un moment dat prin 1997 – c-aici este problema extraordinară – se redactează un Proiect de Contract de asociere între Gabriel Resources şi Regia Cuprului şi Aurului Deva (ulterior Minvest) vizând asocierea în vederea realizării unui obiectiv – şi atenţie la o chestiune care este esenţială! –, propunerea partenerului străin, a lui Gabriel Resources, avea ca element de esenţă reexploatarea haldelor de steril, domnule!

Deci, aceasta era chestiunea în discuţie: reexploatarea sterilului, nicidecum exploatarea perimetrului virgin, neexploatat… prin tehnologie avansată… Potrivit protocolului iniţial şi a prevederilor contractuale, conivenţa a fost ca partea română să deţină din acţiunile noii societăţi care urma, atenţie (!), care urma a fi înfiinţată, 40 la sută, dar nu mai puţin de 20 la sută, iar partea străină, 80 la sută, dar nu mai puţin de 60 la sută. Acest aşa-zis contract – ţin minte că avea scris sus, în stânga, pe prima pagină, titulatura „Proiect“ – a fost semnat de 6-7 persoane cu responsabilităţi majore din cadrul Întreprinderii Roşia Montană, Regiei Deva, A.N.R.M… Mai mult, la dosar se află două adrese semnate de doi miniştri în funcţie în acea perioadă, Călin Popescu Tăriceanu şi Radu Berceanu, care, deşi văd că e vorba de o firmă fără experienţă în domeniul minier, cu sediul într-un paradis fiscal, fără să obiecteze în vreun fel, îşi dau acordul pentru constituirea acestei societăţi mixte. La momentul respectiv, prin protocolul de colaborare şi, ulterior, prin proiectul de contract, societatea care urma a fi nou înfiinţată dobândeşte dreptul de explorare, deşi – mare, mare atenţie acum la o chestiune foarte subtilă! – iniţial se stipula reexploatarea haldelor de steril. Dom’le, punct!

Pentru ca mai apoi să treacă pe şest şi la exploatare…

Asta-i cu totul altceva. Ei au previzionat de la început că vor primi şi dreptul de exploatare. Dar să revenim, acest proiect de contract este foarte important. El are forma juridică a unui contract de asociere, doar că el are o precizare sus în stânga – „Proiect de contract“. Orice litigiu, scrie în contract – nu poveşti cu New York sau Londra –, se soluţionează de către Curtea de Arbitraj de la Viena. Punct!

Mai mult, odată cu dreptul de explorare, această companie care nu era încă înfiinţată face nişte sondaje, mai exact recoltează opt containere de minereu, circa 80 de tone, care sunt expediate în Australia. Minereul în discuţie devine obiect de cercetare a uneia dintre cele mai prestigioase firme din lume, specializată în determinarea conţinutului de metale preţioase dintr-un minereu prezentat spre analiză. Mi-aduc foarte bine aminte că în perioada aceea am solicitat directorului adjunct al S.R.I.  ca, prin mijloacele specifice pe care dumnealor le au la dispoziţie, să-mi identifice locurile din zona Roşia Montană de unde s-au prelevat acele 80 de tone de minereu puse în containere. Sunt documente vamale care atestă acest transport. Şi vin doi ofiţeri S.R.I. la mine şi le spun că există suspiciuni, că era clar pentru mine ca anchetator că, atâta timp cât ei preconizaseră reexploatarea haldelor de steril, n-aveau ce să trimită sterilul în Australia să constate nu-ştiu-ce conţinut care deja era ştiut. Le spun, de asemenea, să verifice de unde s-au prelevat cele 80 de tone de minereu. După vreo 8-10 zile au revenit cei doi ofiţeri şi mi-au spus: „Domnu’ procuror, domnu’colonel, nu am reuşit să identificăm locurile şi de unde au fost expediate cele 80 de tone către Australia!“, ceea ce mi s-a părut extraordinar de suspect. Deja, din acel moment am intrat în nişte îndoieli majore vizând obiectivitatea cercetărilor şi a datelor care în ultima vreme nici nu mai veneau. Mai mult, pe parcursul acestor cercetări prealabile, mi-apare la dosar un document din partea M.Ap.N. care, vezi tu, Doamne!, stabilea că datele care făceau obiectul infracţiunii pentru care era cercetat maiorul au fost desecretizate, deci nu mai sunt secrete de stat. Un alt aspect deosebit de ciudat.

 

Aurul de la Roşia, dat pe preţul unei case!

Şi-acum ţineţi-vă bine! E un lucru despre care nu vorbeşte nimeni. În acel proiect de contract este trecut preţul plătit de Gabriel Resources pentru cele 80 la sută din acţiunile Minei Roşia Montană. Şi mi-aduc aminte că este vorba de suma de un miliard şi vreo două sute şi ceva de milioane de lei vechi, sumă echivalentă la acea vreme cu circa 250.000 de dolari.

O vilă mai răsărită pe vremea aceea…

Cam aşa ceva… Unul dintre directorii din 2003 de la Agenţia Naţională de Resurse Minerale îmi spunea: „Păi, domnule procuror, cu aceşti bani nu s-au plătit nici eprubetele din laboratoarele minelor“. Deci, asta reprezenta preţul minei, 80 la sută din asociere, două sute şi ceva de mii de dolari.

80 la sută dintr-un activ subevaluat. Care ar fi realitatea în privinţa zăcămintelor din subsolul Roşiei?

80 la sută din Mina Roşia Montană, din Întreprinderea Minieră Roşia Montană, ăsta este obiectul contractului. În felul acesta revenim la o chestiune foarte interesantă, la care iar nu răspunde nimeni: de pe vremea împărătesei Maria Tereza şi până la acest moment, Mina Roşia Montană a avut un perimetru strict determinat de 12 km². O să vedeţi că, până la finalizarea contractului, perimetrul acestei mine s-a extins în 2-3 rânduri. Şi o să vă explic cum s-a procedat. Mai întâi, de la 12 km² se face extinderea la 24 km², urmând ca, apoi, suprafaţa să crească la 42,3 km². Păi atunci ne întoarcem la ceea ce am spus prin Protocolul de Colaborare, şi anume „reexploatarea haldelor de steril“. Păi vorbim de reexploatare sau de minerit la propriu, pe filon, prin extinderea perimetrului minei? Ce mai vorbim de tehnologii ultraperformante şi de nu ştiu ce? Este aberant! Spuneţi-mi şi mie, dacă sunteţi de bună-credinţă, domnilor investitori americano-canadieni – ’că, de fapt, ăştia sunt jucătorii la bursă –, sau facem minerit clasic cu cianurare? Şi, de asemenea, dacă sunteţi de bună-credinţă, de unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia şi cu ce drept? Partea română a examinat această operaţiune? Contractul nu era în vigoare.

Deci, de unde s-au recoltat cele 80 de tone de minereu? Clar, s-au făcut foraje extra-perimetru. În ce temei se extinde perimetrul? Aceşti oameni de afaceri, Tender, ceilalţi care se asociaseră mai mult sau mai puţin cu acest Frank Timiş, au ştiut foarte bine ce fac. Au pornit de la reexploatarea haldelor de steril, vizualizând clar că se vor exploata zone virgine.

De ce vă spun treaba asta? Pentru a forma dosarul de listare a societăţii Roşia Montană la bursa de metale preţioase la Vancouver au avut nevoie de rezultatele analizei firmei australiene care a făcut examinarea probelor de minereu şi care – vă spun sigur – au generat un conţinut aurifer şi argintifer surprinzător de mare, ceea ce atestă clar că probele au fost recoltate din perimetru virgin, nicidecum din haldele de steril sau din mina în mare parte exploatată. La momentul acela se achiziţionau terenuri, case, şcoli în acel perimetru. Se cumpărau când noi nu aveam bătut în cuie contractul de asociere.

 

Frauda bursieră – delict federal

 

Deci ei au listat la bursă o fantomă…

Dosarul de listare al societăţii la bursă trebuia să cuprindă: contractul de asociere între Gabriel Resources şi autorităţile statului român, analizele din Australia, datele topometrice, topografice de la ofiţerul nostru cercetat, datele de cercetări, prospecţiuni anterior geologic dobândite de la Institutul de Cercetări Mineralogice şi Geologice a lui Tender şi alte ceva documente. Eu vă spun un lucru: certitudinea mea este vis à vis de modul în care eu am intuit că s-au produs lucrurile, şi vă mai dau un argument esenţial: în 2002, Întreprinderea Minieră Roşia Montană era subvenţionată de stat. Păi atunci cum vorbim noi de contract ferm de asociere în fapt şi-n drept? Putem noi vorbi că o societate mixtă este subvenţionată de stat? Acestea sunt lucruri care pot fi verificate. Se alocau sume de la bugetul Ministerului Industriilor care subvenţionau activitatea. Vi se pare esenţial sau nu? Păi lăsând la o parte modul de achiziţionare a celor 80 la sută de acţiuni, care nu se puteau face nici la acea vreme prin încredinţare directă, vine unu’ „ia, bă, 1 miliard 200 şi ceva de milioane de lei vechi, cumpără 80 la sută din acţiunile minei“. Vi se pare logic? Stai, dom’ne!, am şi oferte de la firme europene, am memorii, am plângeri, care sunt în minister acolo. Nu se poate. De ce îi dai numai ăluia, dom’ne!, şi nouă nu ne dai? Bagă-ne şi pe noi în competiţie.

Certitudinea mea, pe datele efectuate în acel dosar, este următoarea: Frank Timiş, prin Gabriel Resources, a săvârşit o infracţiune de fraudă bursieră, care este o infracţiune foarte gravă, infracţiune federală în spaţiul nord-american. Ce-a făcut el, din punctul meu de vedere? Atâta timp cât proiectul de contract a fost prezentat unui cabinet notarial din Alba Iulia, nu ştiu care anume – nu am reuşit să ajung la acel stadiu al cercetărilor, urma să fac aceste cercetări –, a fost tradus fără precizarea „proiect“ şi legalizat, şi alături de celelalte documente despre care am vorbit, a fost întocmit un dosar pentru listarea acţiunilor societăţii şi au început să curgă banii. În perioada aceea, din ce îmi aduc aminte, în România, în conturile acestui Gabriel Resources intraseră vreo 75 de milioane de dolari. Acestea erau datele din dosar.

La Bursa de la Vancouver ne aflam în prezenţa unei societăţi Roşia Montană Gold Corporation, cu un dosar de listare în bună regulă, acţiuni care creşteau exorbitant vis à vis de datele respective, care trădau un conţinut uriaş de aur şi argint în Mina Roşia Montană. A ascuns toată lumea de unde s-au recoltat probele. Ei vehiculau ideea reexploatării haldelor de steril prin metode tehnologice ultramoderne.

 

Şi cum se verifică toate aceste lucruri?

Numai printr-o comisie rogatorie, printr-o sesizare şi printr-o cooperare cu autorităţile nord-americane putem afla exact care este rezultatul, văzând dosarul de listare la bursă. Însă comisiile rogatorii au şanse mici de reuşită pentru că autorităţile americane îşi vor proteja investitorii. Sunt două planuri foarte inteligent făcute de Timiş, Tender şi compania…

 

Păi Timiş parcă era un pion…

Domnu’, lăsaţi pionul cu două miliarde de euro şi cu avere. Staţi cuminte că nu-i chiar pion. La rândul lui a fost folosit şi, apoi, a „miruit“ pe toată lumea, dom’le. Au venit o groază de bani de la investitorii americano-canadieni.

Deci în timp ce contractul era bine-mersi în vigoare, la bursă, în România contractul era în stadiu de proiect. De ce? Avem argumente esenţiale: Mina Roşia Montană este în continuare subvenţionată de stat. Contractul era încheiat şi bătut în cuie în 2001, iar în 2002 mina era subvenţionată în continuare. De ce? Deoarece contractul nu era contract în România, era proiect.

Doi. Cum se putea face extinderea perimetrului? Doar dacă mina aparţinea statului. Păi ce fac, îţi dau ţie societate mixtă în care tu, străin, ai 80 la sută, extraperimetru pe teritoriul virgin al minei, când tu spui că reexploatezi haldele de steril? Daţi-mi o explicaţie, să răspundă cineva la aceste întrebări. În timpul anchetei m-am dus la Agenţia Naţională a Resurselor Minerale şi am discutat cu doamna preşedintă Maria Stratulat şi erau şi directorii ei în cabinet. Mi-a prezentat harta minei Roşia Montana. Îi zic: „Doamnă, daţi-mi, vă rog, o explicaţie, de ce la această mină, care până la momentul aşa-zisului proiect de contract de cooperare avea 12 kilometri pătraţi perimetru de explorare, exploatarea a ajuns la 42,3?“. Toată lumea a dat din colţ în colţ şi n-a putut da nimeni vreun răspuns. Cum se putea face treaba asta? Prin hotărâre de guvern în condiţiile în care mina aparţinea statului. Şi-aia doar prin nişte elemente extraordinare, pentru că presupunea exproprieri de terenuri, case, şcoli…

Ce s-a întâmplat cu ăştia de la Gabriel Resources, care, chipurile, erau în curs de asociere, că ne aflam încă în proiect, da? Ei cumpărau case, domnule! Începuseră să vină banii de la bursă şi cumpărau case şi terenuri. Dacă cineva face o analiză de genul acesta, profundă, vede că există diferenţe între dosarul aflat în funcţiune în România – operabil în România, ’că era în stadiul de proiect – şi dosarul aflat la Bursa din Vancouver, care era dosar bătut în cuie. Una era la Vancouver, alta la Bucureşti. Păi nu puteam să extind, domnule, perimetrul! Nu puteam să subvenţionez activitatea minei dacă eram în asociere. Eu, stat, îi fac cadouri ăluia? Las la o parte faptul că i-am permis să cumpere 80 la sută din acţiuni pe două sute şi ceva de mii de dolari, gonindu-i pe ceilalţi care veniseră să solicite asocierea.

Văzând lucrurile acestea, fireşte că am încercat să desfăşor în continuare acte de cercetare, uitând de episodul cu ofiţerii S.R.I….

 

Nu dai aurul, nu intri în NATO

 

Era evident faptul că se încearcă muşamalizarea…

Găsisem o fraudă uriaşă. Apăruseră, însă, Legea 78 privind actele de corupţie, Ordonanţa 43/2002 privind înfiinţarea P.N.A. (actualul D.N.A.). Având date şi indicii privind acte de corupţie, de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, fals şi înşelăciune, dosarul trebuia declinat la organismul competent. M-am dus la Joiţa Tănase, procurorul general din acea perioadă, şi spun cum stau lucrurile, că trebuie să predau dosarul în urma desecretizării actelor în cazul ofiţerului de la Topografie, iar pentru restul aspectelor să se continue cercetarea penală. Domnul Tănase Joiţa îmi spune: „Domnule colonel, faceţi-mi o notă să-l informez pe primul ministru pentru că mi se par foarte delicate problemele pe care le-aţi identificat dumneavoastră“. Zic: „Domnule procuror general, vă fac o notă şi vă predau dosarul“. „Nu, nu, fă-mi o notă şi ţine dosarul până când îţi spun eu“, mi-a replicat domnul Tănase. Am redactat o notă de 4-5 pagini şi i-am remis-o.

N-am mai ştiut nimic despre problemă vreo lună-două, cert este că mă duc într-o zi la A.N.R.M. să discut tot ceva legat de dosar cu doamna preşedintă Stratulat, prilej cu care mi-am dat seama că hârtia mea ajunsese pe biroul domnului prim-ministru. Doamna preşedintă îmi spune următorul lucru… Vă reproduc textual, am încă memorie bună: „Domnule procuror, am primit de la domnul prim-ministru o notă vis à vis de modul de iniţiere şi derulare a contractului cu Gabriel Resources, care prim-ministru (Adrian Năstase – n.r.), printr-o rezoluţie pe nota respectivă spune că oprirea contractului cu Gabriel Resources va constitui un impediment major pentru intrarea României în NATO“. Mi-a mai spus că s-a întâlnit la Londra cu prim-ministrul canadian Chretien, care i-ar fi spus acest lucru domnului Adrian Năstase. Când am auzit aşa ceva am rămas perplex!

Domnule, eu înţeleg că nu se mai foloseşte termenul de colonie pentru ţările lumii a treia. Se folosesc alţi termeni; aliat, partener, dar tot colonie suntem. Aşa se pun problemele. Pentru a intra în Uniunea Europeană trebuie să facem asocieri cu petrolul, cu gazele, cu autostrăzile şi-aşa mai departe. Să vedem acuma la Schengen ce mai trebuie să dăm. Problema pe care mi-o pun eu ca cetăţean care am o situaţie decentă – am o pensie rezonabilă şi o casă în care nu mi-e frig – este că am în jurul meu bieţi oameni care n-au un loc de muncă, oameni care mor de foame. Îmi pasă şi de oamenii de-aici de la blocuri pe care-i văd cum trăiesc şi nu-mi prieşte. Degeaba am o bucată de pâine în plus dacă-l văd pe cel de lângă mine lipsit de orice perspectivă. Am ajuns să-mi întreţin rudele, să le dau bani pentru medic, să-i ajut, că nu mai fac faţă cu copiii pe care-i trimit la şcoală. Păi înseamnă că şi eu şi alţii, într-un an-doi, dacă merge tot aşa, nu ne mai primim naibii pensiile. Şi-atunci hai să ne dăm tot din casă, să ne vindem pe nimic!

Dar să revin… Prin octombrie 2003 s-a schimbat din funcţie procurorul general. A doua zi, vă rog să mă credeţi, am făcut o adresă de declinare către P.N.A. a dosarului existând probe pentru fapte grave de corupţie. S-a aşezat praful de trei degete pe el. Nu se bagă nimeni!

Cornel-Dan Niculae Razboiul Nevazut al Evreilor Sionisti

 

Aveţi câteva concluzii? Cum se „închide“ acest caz?

Concluzia mea este următoarea: atât timp cât în această afacere sunt implicaţi jucători la bursă americani şi canadieni, şi soluţionarea clară a acestei cauze presupune date concrete ale dosarului de listare a societăţii Roşia Montană Gold Corporation la Bursa din Vancouver, fapt care va pune în pericol interesele acestor jucători, nu se va ajunge niciodată la clarificarea lucrurilor. Singura soluţionare a cauzei presupune o cooperare între autorităţile române, canadiene, dar şi americane, pentru că, atunci când s-au obţinut primele date despre mină, Frank Timiş a obţinut şi nişte credite, trei milioane de dolari de la o sucursală a Băncii Rothschild. Aşa rezultă din dosarul de la secţia parchetelor militare, care, în parte, a fost declinat în favoarea P.N.A. Are proiectul de contract, are preţul, are tot ce vreţi şi indiciile pentru a se face o cercetare generală. Dar, repet, sunt puse în pericol interesele investitorilor.

Conform spuselor dumneavoastră, se vede tot mai clar „tunul“ de pe bursă, o fraudă la care investitorii participă involuntar şi Comoara Europei, aurul în sine, la o cantitate şi o concentraţie mult mai mari decât cele servite opiniei publice…

Închiderea acestei afaceri pe fraudă nu se poate face fără cooperarea autorităţilor federale nord-americane, dar pe ei nu-i interesează Frank Timiş, îi interesează banii lor. A doua variantă ar fi ca autorităţile noastre să identifice modul concret prin care s-a achiziţionat 80 la sută din patrimoniul societăţii RMGC, cum s-a făcut evaluarea, cum şi de unde s-au scos eşantioanele, cum s-a extins perimetrul, cum s-a subvenţionat de către stat activitatea din Roşia Montană.

 

Cacealmaua lor şi potul nostru?

 

„Acoperire“ la nivel înalt…

Prin atitudinea celor de la A.N.R.M. şi a ofiţerilor de la SRI care n-au dat date despre locul din care s-au recoltat probele de minereu, se constată că s-a făcut o presiune deosebită. S-a urmărit nesoluţionarea dosarului. Or fi dat cei de la P.N.A. neînceperea urmăririi penale, dar sunt curios cum au motivat acest lucru. Cum eludează faptul că perimetrul s-a extins, într-un moment în care societatea era a statului român. Şi vă mai spun un lucru: domnule, dacă din 1997, de când au început să bage bani, ar fi avut un contract ferm, de-atâţia ani – că doar suntem în 2013 –, ei, RMGC, s-ar fi dus frumos să dea statul român în judecată la Curtea de Arbitraj de la Viena, câştigau, având argumente… Nu că n-ai autorizaţie de mediu, ba mai stai că sunt situri istorice… Păi când ai făcut contractul n-aveai prevederi în contract?

Şi vă mai spun ceva. În 2003, Academia Română a desemnat un colectiv de specialişti pentru a se deplasa în perimetrul Roşia Montană şi a întocmi un raport vizând efectul acestei activităţi faţă de siturile istorice. Mi-au spus cei de la S.R.I. că echipa s-a oprit la un han de la Câmpeni, au tras un chiolhan pe cinste şi n-au mai ajuns la mină. E trist!

Şi revenind, până acum de zece ani, din 2003, de ce societatea n-a făcut acţiune în justiţie împotriva statului român, să ceară despăgubiri, beneficii nerealizate… Îmi iau bănetul şi plec! De ce? Resursele de-acolo sunt formidabile!

Şi-apoi e vorba de demantelarea fraudei. Dacă ajungem la Curtea de Arbitraj de la Viena, eu mă duc şi susţin interesele statului român. Să-mi răspundă la întrebări.

 

Aşadar, în cazul unui proces, câştigăm…

Păi cum să nu, domnule? Eu dovedesc frauda.

 

Dar cei care vorbesc de penalităţi de miliarde?

Nu cunosc aceste lucruri sau, dacă le cunosc, blufează. Este o ameninţare. Da’ de ce nu te-ai dus până acum să iei miliardele? Oricine renunţa la orice şi mergea să-şi ia muntele de bani şi să plece. De ce oare nu au plecat cu banii? Or fi cu mult mai mulţi bani în acel perimetru? Mai vin şi ai noştri şi vorbesc aiurea despre licenţe. Licenţele sunt acte administrative acordate de către o autoritate a administraţiei de stat. Atâta timp cât se dovedeşte că aceste acte au fost obţinute prin fraudă, ele sunt nule de drept!

Pe de altă parte, România poate cere prin comisie rogatorie să se constate frauda bursieră, se demarează o anchetă, se ajunge la dosarul care a stat la baza listării acţiunilor societăţii, se scoate contractul, se verifică data certă şi se vede dacă el corespunde cu contractul din România. Şi se va vedea că el a fost tradus în engleză, legalizat, fără titulatura „Proiect“, ca şi când era un contract autentic. Şi-o să vedeţi că data contractului la dosarul de listare a acţiunilor la bursă nu corespunde cu data contractului din România. Când acolo au trimis falsul, aici, dosarul era tot la stadiul de proiect. În felul acesta se explică subvenţionarea, extinderea perimetrului şi multe altele.

 

În acest caz, conform spuselor dumneavoastră, putem vorbi lejer de înaltă trădare, subminarea economiei naţionale, dacă mai avem economie… Iar comisia parlamentară pentru Roşia Montană trebuie să se dizolve de urgenţă, Parlamentul să respingă proiectul de lege care i-a fost înaintat şi să înceapă „curăţenia de toamnă“ prin mai toate instituţiile…

 

Să se dizolve această comisie şi să sesizeze Parchetul! Să se redeschidă dosarul şi să clarifice multele întrebări din acest interviu. Şi să se afle cum a reuşit Timiş prin Tender să deschidă toate uşile instituţiilor statului şi să primească aproape gratis aurul Apusenilor în detrimentul unor firme cu experienţă în domeniul mineritului. Am urmărit din 2003 încoace şi opinia ambasadorilor americani în legătură cu Roşia Montană: „proiect benefic care trebuie demarat“. Şi-atunci vor coopera oare autorităţile americane cu o colonie… pardon!, o ţară din lumea a treia, „aliatul“ şi „partenerul“ lor?

 

Suntem în război, domnule colonel?

În primul rând vreau să vă spun un lucru. Problematica Roşia Montană este extrem de complexă şi vizează un lucru esenţial: interese străine de România. Dacă nu se-nţelege acest lucru, înseamnă că nu s-a’nţeles nimic. România, din punctul meu de vedere – şi în atâţia ani de profesie în care am soluţionat multe cauze economice mi-am dat seama –, este, de douăzeci de ani, într-un război economic în care pierde bătălie după bătălie, iar Roşia Montană nu face excepţie de la această regulă.

În 30 de ani de activitate, procurorul militar Gheorghe Oancea nu şi-a trecut în „palmares“ vreo achitare. Profesionist pur-sânge, discret, ferit de ochii presei, a instrumentat dosare grele ale României postdecembriste. A ales să iasă, dezamăgit de evoluţia lucrurilor, din magistratură, însă, aşa cum spune el, „când am dorit, pe uşa din faţă, pe unde am şi intrat”. A instrumentat şi dosarul Roşia Montană (da, există acest dosar, care ar putea lămuri rapid multe lucruri pe scena bătăliei pentru aurul românesc, dar şi pe scena politică şi a Serviciilor) şi, bărbat de onoare, nu se fereşte să vorbească despre el.

1 octombrie 2013

Marcel Bărbătei

 

 

Escrocii şi muşamalizatorii fraudei Roşia Montană

 

În interviul său curajos, referindu-se la asasinii economici“ ai Roşiei Montane, d-l procuror militar colonel (r.) Gheorghe Oancea afirmă, „că Roşia Montană este (…) o afacere veroasă“, „construită pe laşitatea noastră, a românilor“ [1]. Faptul că, în mod evident, nu este vorba de „laşitatea noastră, a românilor“, ci că este o extrapolare ilicită, precum şi o exagerare şi o regretabilă eroare de exprimare comisă în fuga conversaţiei, o atestă contradicţia cu susţinerea sa iniţială: „Oamenii sunt dezinformaţi de multe ori“. Oamenii – adică opinia publică, în genere – sunt dezinformaţi prin chiar acţiunile guvernanţilor trădători, care au vîndut şi vînd tot: pămîntul, resursele solului şi subsolului, averea mobilă şi imobilă pe care poporul român a construit-o, cu mari sacrificii, din 1945 pînă acum. Aceşti guvernanţi trădători, de la retrovoluţia din decembrie 1989 pînă acum, nu au avut decît o singură preocupare: să se îmbogăţească ei şi neamurile lor, împreună cu acoliţii cu care formează, împreună, ceea ce am denumit cleptocraţia postdecembristă [2].

Elocvent, în acest sens, este muşamalizarea, pe de o parte, de către D.N.A. a dosarului „Roşia Montană“, în 4 octombrie 2010. Iată cum descriu ziariştii Adina Anghelescu-Stancu şi Răzvan Savaliuc, de la Lumea Justiţiei – pe care eu o scriu Ju$tiţi€i – muşamalizarea dosarului instrumentat, iniţial, de d-l procuror militar colonel (r.) Gheorghe Oancea: «Este vorba de „Dosarul Roşia Montană“. De nouă ani, acest dosar, deschis în 2001, a fost minge de ping-pong între parchete, plecând de la Parchetul General spre D.N.A., via Parchetul Curţii Militare de Apel Alba Iulia, Parchetul Tribunalului Bucureşti, Parchetul Curţii de Apel Bucureşti, Parchetul Curţii Militare de Apel, iarăşi Parchetul Înaltei Curţi, P.N.A. (actual D.N.A.), apoi Direcţia de Investigare a Fraudelor-I.G.P., Direcţia Cercetări Penale, Parchetul Judecătoriei Deva, D.I.I.C.O.T., Secţia de urmărire penală şi Criminalistică din Parchetul General, D.N.A., iarăşi Parchetul Înaltei Curţi şi, într-un final apoteotic, la D.N.A. Un traseu complet, o cauză tergiversată din interese pe care toată lumea le poate bănui» [3]. Ei, nu „toată lumea“, căci foarte puţini ştiu cîte ceva despre escrocheria numită Roşia Montană, dar e bine să afle cît mai multă lume, inclusiv cei care protestează contra acestei escrocherii şi, cum zisese, la Antena 3, actorul Florin Zamfirescu, „să pună mîna pe bîtă!“ Simptomatic este că, de cînd a rostit aceste cuvinte bine simţite, postul tv Antena 3 nu l-a mai chemat la vreo emisiune.

Pe de altă parte, este muşamalizarea de către M.Ap.N. a trădării maiorului care a vîndut secretele despre perimetrul aurifer de la Roşia Montană (precum şi a celorlalţi, care au vîndut asemenea informaţii strategice strict secrete) şi a ajuns director la R.M.G.C.! Individul trebuie împuşcat chiar acum, chiar dacă s-a abrogat pedeapsa cu moartea. În fond, conspiratorii loviturii de stat din decembrie 1989 tocmai de aceea au abrogat pedeapsa cu moartea, ca să se pună ei la adăpost pentru jefuirea Patrimoniului Naţional, pe care aveau de gînd să o facă! De aceea, aşa cum am mai spus, toţi conspiratorii retrovoluţiei şi profitorii acesteia trebuie exterminaţi în iminenta revoluţie autentică a românilor. Întrucît gradul meu de colonel (r.) îmi permite să comand un regiment, solicit viitorilor conducători ai proximei revoluţii a românilor să mă numească la comanda regimentului de execuţie, fiindcă doar un pluton de execuţie, ca la Târgovişte, în 25 decembrie 1989, ar fi insuficient: sunt prea mulţi cei care trebuie împuşcaţi şi e necesar cel puţin un regiment! Referitor la cazul Roşia Montană, directorul S.R.I., ambasadorul George Maior a afirmat că S.R.I. a transmis decidenţilor circa 500 de informaţii [4]. Trebuie somat să facă o statistică repartizată pe intervale de timp, pe instituţiile cărora li s-a transmis, pe tipul de reacţii ale respectivelor instituţii şi să comunice măsurile luate de acestea. Scuza pe care George Maior a mai formulat-o, cum că „S.R.I. doar informează“ nu mai ţine! Aşa cum am mai precizat, conform legilor sale de funcţionare, S.R.I. are menirea să prevină ameninţările la adresa siguranţei naţionale, deci să le depisteze in nuce, să le anticipeze şi să le contracareze, să evite producerea lor [5]!

În plus faţă de precizările d-lui avocat Gheorghe Piperea, care arătase, în 25 iulie 2011, că „RMGC nu mai există de drept din decembrie 2009“ [6], dezvăluirile d-lui procuror militar colonel (r.) Gheorghe Oancea aduc în prim plan nume noi, despre care cetăţenii ţării – care, în totalitatea lor, constituie suveranitatea României – nu au ştiut de ei sau, în mod cert, nu au ştiut că sunt implicaţi în escrocheria de la Roşia Montană. Această escrocherie este apărată, acum, de panglicari ca ministrul-jurist Dan Şova – a cărui mamă vitregă este avocata firmei-escroace R.M.G.C. [7] –, ca prim-ministrul-jurist Victor Ponta – care, în mod absolut neîntemeiat, ameninţă România cu plata unor despăgubiri de patru miliarde de dolari [8] către R.M.G.C., deşi R.M.G.C. încă nu formulase această ameninţare şi deşi R.M.G.C. a mai pierdut un proces cu statul român [9] în această cauză –, sau ca preşedintele Traian Băsescu, care, în fond, apără R.M.G.C. „în doi peri“ pentru că vrea să fie „neutru“ – cum s-a exprimat recent –, deşi, pînă acum, făcuse lobby în favoarea acestor fraudatori (citeşte: hoţi), supranumiţi, şi ei, „băieţii deştepţi ai aurului românesc [10].

În ordinea apariţiei numelor lor în articol, să trecem în revistă cîteva informaţii despre escrocii şi muşamalizatorii implicaţi în afacerea frauduloasă numită Roşia Montană Gold Corporation (R.M.G.C.) [11].

 

Ioan Gâf-Deac. Un „ambasador“ aranjat dintr-un ministru de mîna a treia. Există, de multă vreme, articole de presă care demască acţiunile frauduloase ale acestuia, dar a fost protejat de cei care l-au băgat în clică. Duetul de escroci Gâf-Deac şi Frank Timiş a fost denunţat de revista Academia Caţavencu, preluată de Hotnews: Academia Caţavencu, „Frank Timis a înhăţat aurul din Apuseni printr-o căruţă de falsuri, iar Tăriceanu a închis ochii“ [12]. Ioan Gâf-Deac are un curriculum vitae plin de titluri şi lucrări pe site-ul Universităţii Spiru Haret [13].

 

Frank Timiş. Un articol cvasi-biografic despre acest escroc arestat în Australia pentru trafic de droguri este articolul lui Cosmin Badescu, „Esecul Rosia Montana“ [14].

Despre legătura lui Ioan Gâf-Deac cu Frank Timiş, arestat, de două ori, în Australia pentru trafic de droguri, vedeţi articolul lui Laurenţiu Fulga, „Mafia românească a drogurilor din Australia“ [15].

Despre Ioan Gâf-Deac, Frank Timiş şi Ovidiu Tender, precum şi alte informaţii pe tema escrocheriei de la Roşia Montană, citiţi pe link-ul de aici [16]. Faptul că escrocul Frank Timiş a ajuns, „în doi timpi şi trei mişcări“ „cel mai bogat om din România“, este semnalat în mai multe materiale de presă [17].
Ovidiu Tender [18]. Despre acest „om de afaceri“ – de fapt, un veritabil escroc – au apărut multe articole în presă, accesibile pe Internet. După ce a ieşit din puşcărie, a intentat procese de daune ţării [19], a plecat din România cu banii jefuiţi şi a fost lăudat de Antena 3, într-un reportaj făcut de Carmen Avram, despre cum a ajuns mare om de afaceri şi filantrop, despre cum „a cumpărat el un stat în Africa“ etc. [20]. Vedeţi, în contrapoziţie şi articolul lui Mihai Goţiu, „REVOLTĂTOR. Imaginea mizeriilor companiei lui Ovidiu Tender, Prospecţiuni S.A. Şi o scrisoare deschisă despre abuzurile gaziştilor“ [21]. Interesantă este şi opinia că Ovidiu Tender este evreu (sionist, adică ashkenaz, adică jidan [22].

Marc Rich, adevăratul boss din spatele magnaţilor români Frank Timiş şi Ovidiu Tender, partenerul lui Timiş, au fost parteneri şi cu Dick Cheney, ex-vicepreşedintele american, proprietar şi la Halliburton, care se asociase la un moment dat cu cei de mai sus, încercând să preia Petrom.

Petre Roman a fost primul politician implicat în afacerea Roşia Montană. L-a  urmat fostul său prieten, Radu Berceanu, cel care a avizat şi împins proiectul pe masa Guvernului, Alexandru Sassu, alt suporter politic al afacerii aurului. Toţi aceştia sunt oameni politici sau care au de-a face cu politica şi/sau servicii secrete. Servicii din Romania, Rusia, Israel s.a.m.d.“ [23]. „Cu începere din anul 2006, zăcământul exploatat multimilenar de la Roşia Montană urmează a fi epuizat de către Gold Corporation Ltd. în 15 ani, statului român revenindu-i din această exploatare doi la sută. Preşedintele companiei străine, tot un evreu, transfug din România acum 20 de ani, pe nume V. Frank Timiş, e acuzat pe Internet că a fost condamnat de două ori în Australia, în 1990 şi 1994, pentru trafic de droguri. Frank Timiş Foundation, împreună cu firma Tender S.A., au sponsorizat în anul 2002 întâlnirea de la Snagov a serviciilor secrete din ţările NATO şi candidate. Evenimentul a prilejuit noi afaceri frauduloase. Willhem Matser, evreu olandez, consilier special pentru Europa Centrală şi de Est al secretarului general al NATO, aranjează cu Ovidiu Tender (de asemenea implicat în afacerea Roşia Montană) spălarea a 200 milioane de dolari din Bogota, Columbia, rezultaţi din traficul de droguri, cu care Tender să cumpere societatea Petrom S.A. Matser este în prezent arestat în Olanda“ [24].

Victor Ponta. Premierul României este îngrijorat că escrocii de la R.M.G.C. vor cere daune României, deşi ştie că, printre acţionarii de la R.M.G.C. se află şi miliardarul izraelian Beny Steinmetz. Citiţi aici: „ULUITOR! CUI VOIA PONTA SĂ DEA ROŞIA MONTANĂ! Descinderi ale poliţiei din Elveţia şi Franţa la birourile artizanului afacerii Roşia Montană. Evreul Steinmetz, în spatele proiectului din Apuseni“ [25].

Ca să vedeţi cît de strînsă este legătura dintre membrii cleptocraţiei: Victor Ponta a devenit „asistentul“ lui „Ovidiu Tender – respectiv apărătorul acestuia în 2006 în dosarul în care fostul sponsor al P.S.D. era acuzat pentru mai multe infracţiuni economice. Tribunalul Bucureşti i-a interzis, însă, lui Ponta să îl reprezinte pe Tender, pe motiv că legea interzice ca parlamentarii să acorde asistenţă în cazurile de spălare de bani şi corupţie“ [26]. Referitor la Beny Steinmetz, unul dintre acţionarii principali şi la Gabriel Resources (compania care controlează afacerea frauduloasă Roşia Montană) citiţi şi articolul lui Mihai Goţiu, «Ponta, ai habar cu cine negociezi pentru Roşia Montană? Citeşte The Guardian şi mai întreabă pe la FBI cum e cu „marii investitori“» [27]. Oricum, Victor Ponta pare să aibă habar despre ce-i vorba, cînd face unele insinuări în acuzele aduse preşedintelui ţării: «Premierul Victor Ponta îl acuză pe preşedintele Traian Băsescu de faptul că, deşi ocupă prima poziţie a ţării, face lobby în favoarea unei companii private în proiectul Roşia Montană şi afirmă că un proiect de asemenea anvergură nu trebuie realizat prin lobby politic: „Eu înţeleg că există interese private, ca peste tot în lume, care se împletesc cu cele politice. Nu se pot face, însă, proiecte de aceste gen pentru că le doreşte foarte tare un om politic, indiferent cum se cheamă. Mă refer, evident, la preşedintele Băsescu“, a afirmat Victor Ponta» [28].

Deşi, ca premier, Victor Ponta trebuie să fie bine informat în cazul escrocheriei de la Roşia Montană, el vrea să lase impresia că poziţia sa în acest caz este să fie în contradicţie cu poziţia preşedintelui Traian Băsescu, dar, inabil, se foloseşte de opinia soţiei ca pretext pentru această atitudine şerpuitoare (sau şerpească?!): „„Europarlamentara Daciana Sârbu, soţia premierului Victor Ponta, cunoscută pentru campaniile sale anti-proiectul Roşia Montană duse în Parlamentul European, a declarat public că se va lega cu lanţuri, asemenea activiştilor ecologişti de ieri, şi că va lupta pentru salvarea Roşiei Montane“ [29]. Dar Crin Antonescu l-a prins „cu mîţa-n sac“ şi l-a acuzat, „prieteneşte“, de parşivenie (nu de „parşivitate“, cum scriu nişte ziariste agramate): „Antonescu, atac VIOLENT: PONTA vrea tare proiectul Roşia Montană, este PARŞIVEL“ (…) „Premierul este absolut convins că acesta este un proiect bun, fezabil. Nu înţeleg de ce nu a dat acordul de mediu în baza acestei dorinţe. Premierul vrea tare acest proiect, dar nu doreşte să-şi asume răspunderea şi îl trimite la Parlament, acolo unde vrea un vot secret“, a spus Antonescu, la Adevărul Live“ [30].

Despre ceilalţi indivizi indicaţi în articol ca participînd la muşamalizarea acestei fraude bursiere – procurorul general al României Tănase Joiţa [31], premierul Adrian Năstase [32] ş.a. – se pot găsi multe informaţii tot pe Internet. Oricum, inclusiv din interviul dat de d-l procuror militar colonel (r.) Gheorghe Oancea reiese că fraudarea României prin escrocheria R.M.G.C. se numără printre cele mai mari şi mai periculoase afaceri antiromâneşti, la care colaborează forţe oculte internaţionale, îndeosebi din partea „partenerilor“ României, precum S.U.A., U.E., Israel, Canada etc. – fireşte, în înţelegere cu trădătorii care guvernează ţara de 24 de ani, şantajul cu intrarea în N.A.T.O. fiind, în acest sens, peremptoriu privind „adeziunea“ poporului român în procentaj, chipurile, de 85 la sută; cam aceeaşi proporţie era citată de demagogii politruci şi în privinţa „entuziasmului“ pentru intrarea în U.E.! De aceea, trebuie să îi lichidăm pe aceşti trădători şi să ne schimbăm „partenerii“, ieşirea din U.E. fiind imperioasă, întrucît limitează cel mai mult suveranitatea naţională şi oferă un pretext pentru slugărnicia guvernanţilor [33].

În mod evident, escrocheriei de la Roşia Montană i se potriveşte definiţia dată de un sociolog economiei de piaţă: „Economia de piaţă este relaţia biunivocă dintre un escroc şi un fraier“! Numai că guvernanţii români, enumeraţi aici, dar şi ceilalţi implicaţi în această mare fraudă, nu sunt doar fraieri, ci, trebuie să subliniem, şi trădători. Iar trădătorilor li s-a aplicat, peste tot şi dintotdeauna, aceeaşi pedeapsă: moartea. Deocamdată, pînă la modificarea Constituţiei, trebuie să li se dea închisoarea pe viaţă, fără posibilitatea de fi eliberaţi, şi confiscarea totală a averii.

 

NOTE

[1] Marcel Barbătei, «Procuror militar col. (r) Gheorghe Oancea, despre afacerea cu aur a secolului: / „Există un dosar Roşia Montană. El trebuie redeschis de DNA!“», Cotidianul, 1 octombrie 2013, pe http://www.cotidianul.ro/exista-un-dosar-rosia-montana-el-trebuie-redeschis-de-dna-223595/.

[2] Vasile I. Zărnescu, „Aţi votat cleptocraţia? Aţi rămas cu sărăcia“, AlterMedia, 17 decembrie 2008, pe http://ro.altermedia.info/politica/ati-votat-cleptocratia-ati-ramas-cu-saracia_10766.html.

[3] Adina Anghelescu-Stancu, Răzvan Savaliuc, «EXCLUSIV – Cum a ingropat DNA, in 4 octombrie 2010, „Dosarul Rosia Montana“ printr-o incredibila solutie cu iz publicitar!», Lumea Justiţiei, 14 noiembrie 2010, pe http://www.luju.ro/dezvaluiri/musamalizari/exclusiv-cum-a-ingropat-dna-in-4-octombrie-2010-dosarul-rosia-montana-printr-o-incredibila-solutie-cu-iz-publicitar.

[4] Alina Boghiceanu, „Georgian Pop (PSD): Din cele peste 500 de informări ale SRI privind RMGC nici una nu a fost trimisă către Parchet“, Adevărul, 30 septembrie 2013, pe http://adevarul.ro/news/politica/georgian-pop-psd-sri-nu-informat-cazuri-coruptie-trafic-influenta-santaj-cazul-rmgc-1_524977afc7b855ff56e1b38a/index.html.
[5] Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu, „Satanizarea Securităţii: atentat la Siguranţa Naţională (6)“, AlterMedia, 25 ianuarie 2010, pe http://ro.altermedia.info/general/satanizarea-securitatii-atentat-la-siguranta-nationala-6_18427.html#more-18427)

[6] Cristina Horvat, «Afacerea Roşia Montană, construită pe o ilegalitate /

Gheorghe Piperea: „Societatea comercială RMGC nu mai există de drept din decembrie 2009“», Cotidianul, 25 iulie 2011, pe http://www.cotidianul.ro/gheorghe-piperea-societatea-comerciala-rmgc-nu-mai-exista-de-drept-din-decembrie-2009-152817/.

[7] Iulia Nueleanu, „Afacere de familie: Legea privind Roşia Montană – negociată de Şova cu mama sa, avocata RMGC“, Curentul, 10 septembrie 2013, pe http://www.curentul.ro/2013/index.php/2013091190877/Actualitate/Afacere-de-familie-Legea-privind-Rosia-Montana-negociata-de-Sova-cu-mama-sa-avocata-RMGC.html. Vezi şi: Sergiu Bidilă, „Mama vitregă a lui Şova este avocatul canadienilor care vor să exploateze aurul la Roşia Montană“, A.M.PRESS, 10 septembrie 2013, pe http://ampress.ro/stiri/mama-vitrega-a-lui-sova-este-avocatul-canadienilor-care-vor-sa-exploateze-aurul-la-rosia-montana/; sau http://www.ziartricolorul.ro/familia-sova-fiul-si-mama-vitrega-poate-fi-acuzata-de-inalta-tradare-de-tara-rechinii-evrei-din-jurul-lui-george-soros-vor-sa-inhate-zacamintele-de-aur-argint-si-uraniu-de-la-rosia-montana-incalci/.

[8] Florin Pupăză, „Avertizare Gabriel Resources: România va plăti 4 miliarde de dolari despăgubiri“, Dcnews.ro, 11 septembrie 2013, pe http://www.dcnews.ro/2013/09/avertizare-gabriel-resources-romania-va-plati-4-miliarde-de-dolari-despagubiri/.

[9] Mihai Goţiu, „ATENŢIE: RMGC a mai dat statul român în judecată. Şi A PIERDUT! Şi cum şi-a tras Gabriel un ditamai obuzul în picior cu despăgubirile de 4 miliarde şi cu speriatul investitorilor străini“, Vox Publica, 12 septembrie 2013, pe http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/atentie-rmgc-a-mai-dat-statul-roman-in-judecata-si-a-pierdut-si-cum-si-a-tras-gabriel-un-ditamai-obuzul-in-picior-cu-despagubirile-de-4-miliarde-si-cu-speriatul-investitorilor-straini-98042.html.

[10] Mihai Goţiu, «Acuzații cutremurătoare despre „băieţii deştepţi“ ai aurului românesc. Băsescu face lobby pentru o firmă acuzată de implicare în crime, corupţie şi distrugeri pe întreg mapamondul. Dosarul Barrick Gold», Vox Publica, 14 septembrie 2011, pe http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/acuzatii-cutremuratoare-despre-baietii-destepti-ai-aurului-romanesc-basescu-face-lobby-pentru-o-firma-acuzata-de-implicare-in-crime-coruptie-si-distrugeri-pe-intreg-mapamondul-dosarul-barrick-gold-68102.html; *** «Președintele României o ţine langa cu proiectul Roşia Montană /

Băsescu: „Proiectul Roşia Montana ecologizează zona, cianurile vor fi mai puţine decât într-o cafea“», Cotidianul, 27 septembrie 2011, pe http://www.cotidianul.ro/basescu-proiectul-rosia-montana-ecologizeaza-zona-cianurile-vor-fi-mai-putine-decat-intr-o-cafea-158120/.

[11] Roşia Montană Gold Corporation, pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Ro%C8%99ia_Montan%C4%83_Gold_Corporation.

[12] Cf. Hotnews, 19 aprilie 2005, pe http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1231554-frank-timis-inhatat-aurul-din-apuseni-printr-caruta-falsuri-iar-tariceanu-inchis-ochii.htm.

[13] Pentru CV-ul lui Ioan Gâf-Deac pe site-ul Universităţii „Spiru Haret“, cf. http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=6&ved=0CDkQFjAF&url=http%3A%2F%2Fwww.spiruharet.ro%2Ffacultati%2Fmanagement-bucuresti%2Fcadre%2Fd7c6bea79018937d91664d2f4dbfd777.pdf&ei=bitMUo6-GYaYtQbz8IHgBw&usg=AFQjCNFWpJbrS_Pz3OaCoMo1wWYoFogGbQ&sig2=AtrRbBP_TPwuiiFiyYimEQ&bvm=bv.53371865,d.bGE.

[14] Cf. http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Actualitate/48280/Esecul-Rosia-Montana.html.

[15] Cf. Hotnews, 29 august 2005, aici: http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1212549-mafia-romaneasca-drogurilor-din-australia.htm.

[16] Cf. http://lumealuiarm.wordpress.com/2011/07/25/rosia-montana-informatii-din-presa-romana-straina-si-de-pe-bloguri-cei-care-iubiti-romania-spuneti-nu-acestui-proiect/.

[17] De exemplu, aici: http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-10492855-top-300-capital-frank-timis-este-cel-mai-bogat-roman-avere-1-65-miliarde-euro-dinu-patriciu-avere-estimata-1-1-miliarde-euro.htm. Vezi şi http://www.economica.net/frank-timis–cel-mai-bogat-roman–mai-sarac-cu-un-miliard-de-dolari_51833.html; Daniel Ionaşcu, «Frank Timiş, de la părintele „Roşiei Montane“, a ajuns „împărat“ în Africa de Vest», în Adevărul, 17 septembrie 2013, pe http://adevarul.ro/economie/afaceri/frank-timis-parintele-rosiei-montane-ajuns-imparat-africa-vest-1_523733aac7b855ff568dd8cc/index.html.

[18] Cf. http://ro.wikipedia.org/wiki/Ovidiu_Tender.

[19] Vezi, de ex., Dan Odagiu, „Ovidiu Tender a concesionat jumătate din Gambia“, Cotidianul, 28 mai 2011, pe http://www.cotidianul.ro/ovidiu-tender-a-concesionat-jumatate-din-gambia-147383/; vezi şi http://www.ziuaveche.ro/business-2/economic/tender-cucereste-africa-el-a-concesionat-deja-gambia-36008.html.

[20] Cf. *** „Tender cere la CEDO despăgubiri de 1 milion de euro pentru fiecare zi de detenţie“, Gândul, 10 iunie 2006, pe http://www.gandul.info/stiri/tender-cere-cedo-despagubiri-1-milion-euro-zi-detentie-260260. E de văzut dacă a cîştigat la CEDO!

[21] În Vox Publica, 14 august 2013, pe http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/revoltator-imaginea-mizeriilor-companiei-lui-ovidiu-tender-prospectiuni-s-a-si-o-scrisoare-deschisa-despre-abuzurile-si-ilegalitatile-cautatorilor-de-gaze-96751.html.

[22] Cf. http://www.costel.ro/demascarea-masoneriei-romanesti-numele-masonilor-care-controleaza-intraga-tara.

[23] Cf. http://nicoletasavin.wordpress.com/2010/05/30/ofensiva-rusa-ii-marc-rich/).

[24] Cf. „Personajele cheie ale afacerilor israeliene în România“, 10 septembrie 2007, pe http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/09/10/personajele-cheie-ale-afacerilor-israeliene-in-romania/. Textul este preluat din: Cornel Dan Nicolae, Războiul Nevăzut al Evreilor Sionişti cu Românii. Editura Carpathia Rex, Bucureşti, 2011, pag. 226-300; fragmentul citat este în nota de subsol de la pag. 260.

[25] Cf. *** „Descinderi ale politiei din Elvetia si Franta la birourile artizanului afacerii Rosia Montana“, Corectnews, 2 septembrie 2013, pe http://www.corectnews.com/social/politia-din-elvetia-si-franta-efectuat-descinderi-la-birourile-miliardarului-steinmetz. Vezi şi: *** „Arhitectul Rosia Montana sub ancheta internationala“, Corectnews, 5 septembrie 2013, pe http://www.corectnews.com/politics/arhitectul-rosia-montana-sub-ancheta-internationala; Sorin Roşca Stănescu, „Pământ de mormânt“, Corectnews, 5 septembrie 2013, pe http://www.corectnews.com/politics/pamant-de-mormant; *** „Continua urmarirea artizanului Rosia Montana“, Corectnews, 15 septembrie 2013, pe http://www.corectnews.com/social/continua-urmarirea-artizanului-rosia-montana; http://www.buciumul.ro/2013/09/05/uluitor-cui-vroia-ponta-sa-dea-rosia-montana-descinderi-ale-politiei-din-elvetia-si-franta-la-birourile-artizanului-afacerii-rosia-montana-evreul-steinmetz/.

[26] George Roncea, „Ponta, procurorul închipuit, pseudo-apostolul moralităţii de partid“, Curentul, 8 martie 2011, pe http://www.curentul.ro/2011/index.php/2011030855610/Actualitate/Ponta-procurorul-inchipuit-pseudo-apostolul-moralitatii-de-partid.html; ; vezi şi: S. Antim, „Ponta: Eram contra Roşia Montană fără să ştiu nimic despre proiect pentru că Băsescu era pro“, A.M.PRESS, 12 septembrie 2013, pe http://ampress.ro/stiri/ponta-eram-contra-rosia-montana-fara-sa-stiu-nimic-despre-proiect-pentru-ca-basescu-era-pro/.

[27] În Vox Publica, 31 iulie 2013, pe http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/ponta-ai-habar-cu-cine-negociezi-pentru-rosia-montana-citeste-the-guardian-si-mai-intreaba-pe-la-fbi-cum-sta-treaba-cu-marii-investitori-96336.html.

[28] Alina Neagu, „Victor Ponta despre privatizarea Roşia Montană: «Nu se pot face proiecte de acest gen pentru că le doreşte foarte tare un om politic. Mă refer, evident, la preşedintele Băsescu»“, Hotnews.ro, 13 mai 2012, pe http://economie.hotnews.ro/stiri-politic-12241448-victor-ponta-despre-privatizarea-rosia-montana-nu-pot-face-proiecte-acest-gen-pentru-doreste-foarte-tare-politic-refer-evident-presedintele-basescu.htm.

[29] Cf. buciumul.ro, 29 august 2014, pe http://www.buciumul.ro/2013/08/29/pana-cand-aurul-ne-va-desparti-sotia-lui-victor-ponta-atitudine-diametral-opusa-fata-de-sotul-sau-cu-privire-la-rosia-montana/.

[30] Cf. http://www.realitatea.net/antonescu-atac-violent-ponta-vrea-tare-proiectul-rosia-montana-dar-nu-asuma-raspunderea_1268636.html; cf. şi Andreea Udrea, Laura Ciobanu, «Antonescu îl acuză pe Ponta de parşivitate în cazul Roşia Montană: Premierul vrea tare acest proiect, dar nu dorește să îşi asume răspunderea“, Evenimentul zilei, 12 septembrie 2013, pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/antonescu-atac-dur-la-ponta-premierul-vrea-tare-acest-proiect-dar-nu-doreste-sa-isi-asume-raspunderea-1056990.html.

[31] Vasile I. Zărnescu, „Armaghedonul magistraţilor (1)“, AlterMedia, 19 septembrie 2009, pe http://ro.altermedia.info/general/armaghedonul-magistratilor-1_15780.html#more-15780.

[32] Vasile I. Zărnescu, „OMV – inamicul numărul 1 al României“, AlterMedia, 10 februarie 2011, pe http://ro.altermedia.info/general/omv-inamicul-numarul-1-al-romaniei_22226.html.

[33] Pierre de Romania, „Slugărnicia pierde România (9)“, AlterMedia, 16 iunie 2010, pe http://ro.altermedia.info/politica/slugarnicia-pierde-romania-9_19942.html.

 

Colonel (r.) Vasile I. ZĂRNESCU

 

Nedumerire

Posted by Stefan Strajer On October - 4 - 2013

Nedumerire

Foto.Monica Corleanca

Autor: Monica-Ligia Corleanca (Cincinnati, Ohio)

„Căpătăm înțelepciunea prin trei metode: prima prin reflecție, care este cea mai nobilă; a doua prin imitare, fiind cea mai ușoară; iar a treia prin experiență care este cea mai amară” (Confucius)

Stau la fereastră  privind  „lumea de dincolo”, sunt spectator la mulțimea ce m-a împins spre izolarea în care comunic doar cu spiritele celor ce mă vizitează. Fereastra a devenit pentru mine un aparat de filmare care rulează continuu mișcarea vietăților din păduricea vecină și furnicarul străzii: roboții intră și ies din spațiul meu de observație, se agită, aleargă fără rost, se fac că sunt ocupați în nepriceperea lor, caută doar mâncare și bani pentru droguri, haine, mașini, lop top-uri, androizi și iar mâncare; legume, plante și fructe modificate genetic, carne cu hormoni și antibiotice, preparate sintetice de orice fel puse la dispoziție de Marele Coordonator al tuturor proiectelor pe planeta roboților hibrizi ( RH).

Cum am ajuns aici? De ce mă aflu martor la prăbușirea acestui mare imperiu cu tehnologia cea mai avansată acționând excelent și fără creierii indivizilor? Unde s-o fi aflând oare creierul  (computerul) central care dirijează, pe o altă planetă? Sunt eu o parte din acest experiment fără precedent în istoria acestei planete? Cu siguranță că da, mă întreb numai de ce mie nu mi s-a operat  creierul, de ce m-au lăsat să folosesc metodele vechi de gândire și acțiune? Să mă fi păstrat oare ca standard de referință? Se prea poate!

Ȋmi propun să stau la pândă în locul meu de observație și să analizez ce se petrece cu roboții-hibrizi (RH) din jur, aceștia  fiind manipulați extrem de abil și eficient prin controlul minții. Ȋmi deschid cel de la treilea ochi să survolez spațiul fără a efectua fizic călătoriile și invoc memoria ancestrală să mă jute.

Mă aflu prizonier în acest spațiu necunoscut de 10.705 de zile pe care le-am numărat în alergături, în ore de muncă la sânge, în lacrimi, în disperare, scăpând din capcane ucigașe și renunțări la orice bucurii omenești, numai pentru supraviețuire. Ființele stranii de care m-am izbit în aceste amare zile și care roiesc peste tot, arată ca orice human being la prima vedere, însă punându-le întrebări sau cerându-li-se să execute o anumită operație răspund numai la fraza învățată mecanic și imprimată în memoria lor artificială precum păpușilor vorbitoare. Dacă nu folosești exact cuvintele cu care creierul lor hibridizat a fost imprimat nu știu să răspundă, se blochează; nu au reacție decât la textul cu care cu fost antrenați, te privesc cu niște ochi de celuloid, inexpresivi și goi, înțepeniți într-o mirare tâmpă. Un timp am crezut că sunt complet imbecili până am realizt că au fost manipulați și antrenați numai pentru anumite operații. Au fost dotați și cu un zâmbet automat, care se deschide larg pe fața lor schimonosită, când nu au replică, dar trebuie să pară politicoși; face parte din alcătuirea figurilor artificiale de roboți de tip RH.

Mi-a trebuit mult timp să accept jocul RH-ilor de pe această planetă unde experimentul de spălare al creierelor, cu înlocuirea parțială a circuitelor primare ale acestuia, a generat mecanisme stranii bune de folosit numai la muncă, totul pus precis în pătrățele, ca pe o tablă de șah, unde fiecare dintre ei este redus în dimensiuni din ce în ce mai mici, până dispare când și-a încheiat misiunea. Alții par clonați de o manieră necunoscută mie.

Când omul nu mai este o conștiință devine o unealtă oarbă de folosit.

Distribuția robilor în orice proiect gigant este concepută în așa fel încât fiecare RH să nu cunoască mai mult decât bucăția lui de executat. Sute, uneori mii de părți dintr-un proiect sunt asamblate în diferite locuri ca să rezulte un tot despre care cei care au participat la execuție nu au idee. Așa se păstreză secretul proiectului final și posibilitatea de a da fiecăruia ceva de lucru. Nu este permis să ai idei, acestea  se fură și se vând la preț mare, dând șansa celor care conduc lucrarea să trăiască liniștiți făcând „nimic” decât noi planuri de exploatare cu profit fabulos pentru ei.

Unui nou venit pe această planetă i se spune de la început că orice descoperire, act de creație, proiect de excepție, idee elaborată, sunt proprietatea stăpânului; în caz de patentare robul excutant nu primește nimic, iar banii merg în banca celui care și-a rezervat toate drepturile, deci a instaurat regimul de stoarcere la sânge a bietului serv creativ, dar naiv și anihilat. Salariul promis este luat jumătate pentru taxe și eventual ceva asigurări imaginare.

Procedeul este aplicat ușor celor veniți din afara sistemului, care nu au aflat încă modul de operare, dar care au o minte nealterată, robustă, cu școli de excepție și ani de experiență, cu talent deosebit în anumite ramuri, fiindcă roboțeii de tip RH nu pot gândi, fac numai ceea ce li se comandă, nu au nici o dorință de a realiza ceva în afara foamei de bani. Ei nu studiază prea mult, nu citesc, nu au acest prost obicei și nici n-au nevoie; devorează toate informațiie transmise prin internet sau direct primite pe creier și scriu texte întru comunicare cu prietenii lor care funcționează pe aceleași frecvențe (nivele) de înțelegere cu ei.

Am descoperit că există mulți analfabeți chiar în generațiile tinere și se exprimă numai cu ceea ce au prins de la cei din jur din limba străzii. Nu au idee ce se mai întâmplă pe alte planete, dacă există și alt fel de ființe umane, neumane, sau umanoizi, dacă se mai vorbesc și alte limbi. Sunt convinși cǎ tot universul trebuie să le știe limba lor, mai ales  cei care au acceptat să trăiască muncind pe pământul RH-ilor, așa cum li s-a făcut îndoctrinarea subliminală.

Cobor din turnul meu de observație să-mi iau ceva de mâncare de la magazinul apropiat. În timp ce căutam să citesc etichetele de pe ambalaje s-a apropiat de mine o fată de vreo 35 ani adresându-mi-se:

– Îmi puteți spune ce scrie pe acest pachet cu carne, ce preț are?

– Sigur că da, v-ați uitat ochelarii acasă, răspund eu spunându-i prețul.

-Nu doamnă, nu știu să citesc, n-am fost la școală!

Am încremenit. Cum să nu știe carte o femeie tânără, cu aspect de om normal, nu drogată sau murdară? Cum să nu poată citi un om al secolului XXI? Cum și-o fi luat testul scris pentru carnetul de conducere o persoană care trăiește într-o citadelă, nu la țară sau în vârful munților, departe de lume? Cum și-o face traiul dacă nu știe să scrie și să socotească?

A fost devastator! Mult timp n-am putut scoate din minte acea fată cu ochii rătăciți, lipsiți de orice expresie; pentru mine era ca oarbă și… într-un fel era, deși nu părea să fi conștientizat propria-i dramă. Era un biet robot RH!

Cu ani în urmă am mai întâlnit un alt individ total analfabet, când am avut primul șoc. Se ruga de un prieten să meargă la bancă sau unde ar fi avut de semnat acte pe care nu le putea citi, sau să-i scrie facturile, iar la slujbă cineva semna pentru el când lua salariul, la o companie de construcții pentru care presta muncă de salahor. Câți or fi ca ei?

Victor Hugo ne spunea că „cel care deschide ușa unei școli închide o pușcărie”. Aici nu se aplică această filozofie. Pușcăriile sunt pline de hoți și criminali, cel mai mare număr cu putință pe această planetă, rezultat al lipsei de educație unde s-ar putea învăța câte ceva despre etică și morală, iar școlile se află la un nivel penibil de scăzut. Roboții hibrizi nu au nevoie de prea multe cunoștințe; ceea ce le este necesar pentru a îndeplini funcțiile fiecărei slujbe dictate de coordonatorii marilor afaceri le este comandat direct prin manipulare mintalǎ.

Aparatul meu imaginar de filmat se îndreaptă spre alte ciudățenii ale locului: copiii care fac copii. Nebunia sexului începând cu fetele de la 12-14 ani cu băieți ceva mai în vârstă, dar la fel de inconștienți și iresponsabili. Vecinii mei au o fată care le-a adus „cadou” un copil făcut cu un oarecine pe care acum îl cresc ei. La fel cunosc alte două familii cu aceiași problemă, apoi sunt sute sau mii de copii care au copii și pe care școlile îi ajută să-și termine studiile, ce fel de studii vor fi acelea, greu de înțeles. Majoritatea sunt victime ale drogurilor lansate pe piață, cu care tinerii își încep adolescența, de unde fac sume fabuloase marii manipulatori ai planetei. Aceleași droguri au făcut victime pe cei care zac pe trotuare, prin metrouri, prin ganguri, când și-au pierdut slujbele, familiile, casele și au ajuns niște corăbii eșuate, nemailuând în seamă pe cei care mor foarte tineri de supradozare. Mă scutur să cred că ceea ce văd nu este adevărat.

Roboții programați nu au emoții, sunt doar mașini de lucru și luptă, așa se explică funcționarea lor în relațiile de muncă total inumane; neavând emoții merg înainte așa cum li s-a comandat subliminal. Am realizat că unii sunt mai puțin afectați de procedura hibridizării, deci mai vulnerabili, însă tot cu creiere nemobilate. Trăiesc și acționează după lozinci.

Expresia feții lor, luminată pe moment de un zâmbet fals, încearcă să ascundă goliciunea interioară și gândirea artificială a fiecăruia.

Privesc la alți umanoizi – roboți – automați care trec pe lângă mine: majoritatea sunt diformi, urâțiți de hrana sintetică, hidoși, cu fețe buhăite ale căror ochi nu au lumină, amintindu-mi de desenele caricaturale ale lui Daumier. Ceea ce izbește pe un nou venit este lipsa totală de maniere în comportare, primitivi, sălbateci, o mulțime amorfă; deseori întâlnești niște huidume cu care ți-ar fi teamă să te afli în întuneric. N-am văzut nicăieri în călătoriile mele atâtea prezențe stranii și mă întreb când voi evada din acest scenariu babilonian care mă oripilează, mă sperie. Poate a fost parte din experiența mea de viață pe planeta RH-ilor, însă nu eu am ales să vin aici, am fost aruncată din greșeala destinului.

Îmi propun să continui călătoria prin spațiul în care exist fiindcă timpul se compresează rapid, alergând către punctul „zero”, strivindu-ne cu fiecare înaintare și știu că va trebui să părăsesc acest loc înainte de a deveni și eu un  număr dintr-un experiment.

Mă chinui să învăț cât mai mult cum funcționează societatea pe această planetă a nebunilor clonați și hibrizilor om-robot. Nimic nu-mi este pe înțeles din organizarea lor, fiindcă locul de unde am venit eu era populat cu altfel de oameni viguroși, frumoși, inteligenți și creativi, poate mai puțin rapizi în executarea proiectelor, dar foarte normali. Aceștia erau însă sclavi pe nimic, nu li se răsuciseră mințile, dar erau ținuți într-o mare pușcărie din care nu puteau scăpa decât cu riscul de a fi uciși. Probabil era experimentul opus celui de aici calculat și dirijat tot de Marele Coordonator al destinelor speței umane, pentru comparație, întru aflarea celui mai perfect sistem de exploatare. Nu m-ar mira ca să fi fost și aceia clonați până acum.

Aici li se oferă toate beneficiile handicapaților, mai corect spus înapoiațior mintal, de la casă și hrană până la îngrijirea permanentă pe care cineva le-o acordă 24 din 24 ore; extenuant pentru cel care este obligat să facă această slujbă grea și foarte costisitor pentru guvern. Ca un pardox, cei sănătoși și normali, sunt storși de energie și de capacitatea de creație până își termina rezerva, până devin handicapați prin frecvente atacuri de cord cu paralizii sau alte boli grave generate de stress.

Continui explorarea mea mirându-mă permanent cum s-a putut concepe și dezvolta o asemena societate, în care populația are atât de mulți roboți dezactivați fiind paralizați, sau schilodiți că nu te poți uita la ei de spaimă.

Când mai văd și copiii, enorm de mulți cu down sindrom, mă simt extrem de neputincioasă și tristă că nu pot face ceva pentru ei. Aceștia sunt încurajați să-și trăiască viața ca oameni normali sǎ fie integrați în procesul de muncă, sǎ fie stimulați. Cum? Nu mi-am dat seama dacă aceștia sunt roboți hibrizi, sau  fac parte dintr-o altă grupă de experimente speciale tot controlați mintal.

Războaiele fără sfârșit în care sunt aruncați tinerii mi s-au părut cea mai crudă formă de experiment al Marelui Coordonator al planetei cu rezultate dramatice când aceștia se întorc acasă total demontați, cu depresii de forme înfricoșătoare, fără mâini, fără ochi, fără picioare, fără viitor, pacienți pe viață ai psihologilor să-i vindece de obsesii. Fiind RH li se face spălarea creierului, aplicându-li-se toate metodele sofisticate care să aducă rezultate interesante pentru noi cercetări științifice. Cât despre costul acestor războaie infernale, plătite de clasa medie de lucrători rămași acasă, nu se mai pune problema calculelor, sunt astronomice.

Crește numărul spitaleor ca și al cercetărilor și experiențelor de orice fel pentru toate tipurile de boli, în special cele virotice.

Ȋn acest domeniu nu știm încă ce se plănuiește pentru oamenii folosiți în locul cobailor la experiențele medicale.

M-am oprit din observații căutând un refugiu pentru liniștea mea interioară. A fost prea mult,  am obosit și m-am speriat.

Toți din jurul meu par o masǎ de adormiți, care nu bagă nimic în seamă, nu se sperie, muncesc dacă au unde, fac copii la nimereală, nu se revoltă, nu întreabă de ce prețul pâinii și al laptelui s-a triplat, beau și fumează să le treacă ziua de azi și nu contează ce va fi mâine. Ȋși trăiesc ziua și clipele așa cum vin, cu premoniția că o întâmplare apocaliptică poate lovi oricând planeta, dar nu le mai pasă, deci așa ar trebui să fac și eu.

Asta era! Prea multă filozofie strică, iar pe de altă parte cred că le-a cam venit timpul celor care au guvernat numai răul să fie distruși.

Mă voi duce la culcare, ceea ce pentru mine înseamnă o bună terapie, iar mâine va fi o altă zi. Noaptea mă va trimite într-o călătorie prin cosmos, cu vise, cu amintiri ce par a fi avut loc ieri, cu reînoiri de speranțe și mă va ajuta să mă scol refrișată și optimistă.

Noapte bună dragă planetă zdruncinată!

(La 9 Răpciune 2013)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mârșăvie și manipulare în problema Roșia Montana

Posted by Stefan Strajer On October - 4 - 2013

Mârșăvie și manipulare în problema Roșia Montana

Foto.Ioan Ispas

Autor: Ioan Ispas (Wilmington, Delaware)

Motto: „Minciuna stă cu regele la masă” (Al.Vlahuță)

După  momentul simulat de luptă interioară între conștiința sa de deputat și datoria sa de prim ministru („ umanizat” de mențíonarea soției și a copiilor) iată că d-nul Victor Ponta a început o amplă campanie mediatică, ajutat în special de d-nul ministru Dan Șova, de „lămurire” a opiniei publice și de presiune asupra parlamentarilor, despre cât de „benefic” a devenit proiectul Roșia Montana, ca urmare a negocierilor guvernului cu RMGC.

Se bate șaua pe următoarele idei:

Condițiile acceptate de foștii guvernanți erau catastrofale, dar acum în urma unor negocieri dure, de aproape un an de zile, duse de  patrioți adevărați, s-au obținut niște condiții extraordinar de favorabile statului.

Beneficiile obținute de statul român în urma acestor negocieri sunt de peste 3 miliarde de euro, mai mari chiar decât ale lui Gabriel Resources Ltd., ceea ce face deosebit de atractiv proiectul.

Starea de poluare a zonei este mai mare acum decât va fi după realizarea proiectului RMGC. Dacă Parlamentul respinge proiectul de lege „trebuie” să cheltuim sute de milioane de dolari pentru a ecologiza zona.

Dacă Parlamentul respinge proiectul de lege, Gabriel Resurces Ltd. ar putea să ceară despăgubiri de câteva miliarde de dolari din cauza investițiilor făcute până acum în România.

Să le analizăm pe rând.

Prima idee (a) a fost foarte bine „explicată” de d-nul ministru Dan Șova la o emisiune a Antenei 3. Domnia sa ne-a „explicat” că nu ne poate spune ce conține Licența de exploatare 47/1999, fiind secretă (deși premierul a promis că o face publică), dar ne poate spune ce nu conține: nimic despre garanțiile privind protecția mediului, nimic despre patrimoniul cultural, nimic despre obligațiile sociale și edilitare față de comunitatea locală și o redevență de numai 2%, dar în urma negocierilor s-au stabilit mari obligații financiare în acest sens și o redevență de 6%. „Dar o redevență de 6% se poate face doar prin lege. Și atunci v-am răspuns la întrebarea tehnică de ce trebuie proiect de lege” le „explica” ziariștilor d-nul prim ministru Victor Ponta, joi 12.09.2013, înainte de ședința guvernului. Ar fi extraordinar dacă n-ar exista art.60 alin(1) din Legea Minelor nr.85/2003 (preluat integral din Legea Minelor nr.61/1998, în vigoare la emiterea licenței) în care se arată că: „Prevederile licențelor de explorare și/sau exploatare aprobate de guvern rămân valabile pe întreaga lor durată, în condițiile în care au fost încheiate.” Da, dar ni se sugerează că o altă lege rezolvă  problema. Oare? Ce facem însă cu art.21 alin (2) din Legea Minelor care arată că „Prevederile legale existente la intrarea în vigoare a licenței rămân valabile pe toată durata acesteia, cu excepția apariției unor eventuale dispoziții legale favorabile titularului”. Deci nu numai ce este prevăzut în licență nu se poate modifica, dar nici schimbările legislative (de exemplu măriri de impozite, TVA, alte taxe, etc.) nu se aplică titularului de licență, cu excepția celor favorabile. Directorul de la Gabriel Resources Ltd. poate să promită marea cu sarea, să se angajeze că vor fi alocate sume uriașe pentru mediu, cultură, comunitate, etc., în acordul respectiv, anexă la lege, deci parte integrantă din ea, pentru că la momentul potrivit Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) să constate că toate aceste sume prevăzute sunt prevederi legale nefavorabile, că ele nu au existat la intrarea în vigoare a licenței și deci nu se vor cheltui. Cu alte cuvinte tot ce este favorabil pentru RMGC în această lege va deveni obligatoriu pentru statul român iar tot ce este nefavorabil pentru RMGC va fi ignorat de aceasta, totul legal, pe mâna propriei noastre legislații.

Pentru a „demonstra beneficiile proiectului” pe site-ul guvernului în 12.09.2013 a fost prezentat un document întitulat Proiectul RM cu o producție de 7,8 mil. uncii (241 t). El a fost pe masa guvernului, transmis presei și parlamentului, deși la bază are o minciună. Da, o minciună pentru că se calculează veniturile luând ca bază prețul aurului de la bursă (1500 $/uncie ) deși la RM se obține un aliaj de aur și argint, produs necotat la bursă.

Așa a fost conceput proiectul RMGC, cu un proces tehnologic care se termină cu aliajul de aur/argint. Baza de calcul (veniturile) fiind falsă, toate rezultatele calculelor sunt false. România are tehnologie de prelucrare a minereurilor auro-argentifere în care se obțin lingouri de aur pur. De ce a ales Gabriel Resources Ltd. ca procesul tehnologic la Roșia Montana să se termine cu un produs nerafinat, intermediar, este ușor de bănuit. În primul rând așa se poate externa profitul în paradisurile fiscale iar în al doilea rând sub denumirea de argint se pot masca celelalte metale prețioase extrase. Statul nu are nicio pârghie prin care să stabilească prețul aliajului aur/argint și nici nu poate impune cui să fie vândut. Acționarul majoritar Gabriel Resources Ltd. poate să impună companiei RMGC și la cine să fie vândut și cu ce preț acest aliaj de aur/argint.

Dacă prețul aliajului aur/argint este stabilit în așa fel încât veniturile să fie egale cu cheltuielile, adică fără profit, statul nu poate interveni fiind acționar minoritar la RMGC. Rezultatul este că la profit zero, dividentele și impozitul pe profit vor fi zero. Rămâne doar contravaloarea redevenței de 2% (nu 6 %, care este legal nefavorabilă), calculată la suma prevăzută la cheltuieli (care este egală cu a veniturilor). Ce a mai rămas din beneficiile de miliarde din manipularea guvernului?

Al doilea document era întitulat Obligațiile statului dacă nu se aprobă RMGC, scris la repezeală cu mâna (de aici și confuzia din titlu, RMGC nu trebuie aprobată, ea există) prezintă situația poluării din zonă ca fiind catastrofală, mai mare acum decât va fi după finalizarea proiectului. El este extras din documentația depusă de RMGC pentru a obține acordul de mediu. Deși există Agenție Națională pentru Protecția  Mediului, Garda Națională de Mediu, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Mediului – ICIM București, Administrația Fondului pentru Mediu – AFM București și Ministerul Mediului, obligațiile statului privind mediul în această zonă nu sunt stabilite de aceste instituții, guvernul preferând să se bazeze la luarea deciziei pe varianta acestei firme private, interesată să-și promoveze proiectul. Așa a apărut această sumă uriașă de 422 milioane de euro. Guvernul înghite  gogoașa, deși știa că pentru toate cele 556 de mine închise în perioada 1998-2011 s-au cheltuit 350 milioane de euro pentru operațiuni de închidere și ecologizare.2 Pentru Mina Roșia Montana (închisă în 2006)  s-a stabilit, conform HG 644/2007, pentru operațiuni de închidere și ecologizare suma de 98.244.298 lei3 . Culmea este că pe HG 644/2007 se afla semnatura domnului Varujan Vosganian, ministrul Economiei atunci și acum. Domnia sa nu i-a tras de mânecă pe autorii proiectului de lege, probabil a avut în vedere proverbul nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala, reactualizat în noi nu ne băgăm nasul în oala voastră, voi nu vă băgați nasul în oala noastră. D-nul ministru Varujan Vosganian (împreună cu colegul C.Niță) are și dânsul un proiectde lege (modificarea Legii Minelor nr.85/2003) prin care se propune ca titularii  licențele de explorare să obțină automat licențe de exploatare și titularii licențelor de exploatare să obțină dreptul de a extinde suprafața din licență în funcție de necestități, ținut deocamdată în sertar la minister4. Dacă proiectul de lege al d-nului Dan Șova trece de parlament și ulterior cel al d-nului Varujan Vosganian, nu va mai exista nici un obstacol în calea distrugerii celor 12 localități din The Golden Quadrilateral5 și transformarea acestui spațiu într-un peisaj lunar. Desigur nu se spune nimic despre viitorul iaz de decantare în care, în  spatele unui baraj de 185 metri înălțime, vor fi depozitate 214.900.000 m3 de steril sub formă de mocirlă și cianuri. Nu se spune că acest baraj este permeabil (construit din stânci aruncate din bascule) și că infiltrațiile prin el vor trebui repompate permanent, pe cheltuiala statului după închiderea exploatării. Până când? Până când va avea loc o catastrofă în urma unei fluidizări (fenomen imprevizibil) a conținutului iazului, iar infiltrațiile ar duce la ruperea barajului și deversarea în aval a nămolului și cianurilor.

Al treilea document era întitulat Investiții efectuate până acum. Conținutul acestui document este explicat chiar de premier în 12.09.2013 după cum urmează: „înștiințările oficiale privind investițiile făcute…, investiții concrete, nu publicitate sau alte lucruri, ci investiții care țin de mediu, de infrastructură și de organizarea exploatării – făcute între 1997 și 2012 de către  companie. Acestea sunt estimate, și le aveți defalcate pe cheltuieli, la aproximativ 550 milioane de euro. Premierul insinuează că aceste investiții făcute de această firmă privată vor trebui decontate de statul român, dacă nu se aprobă proiectul de lege. Este o manipulare pentru că nu există nici un document din care să rezulte un asemenea angajament din partea statului. Dimpotrivă chiar în HG nr.458/1999 (atașată la „documentație”), prin care se aprobă emiterea Licenței de exploatare nr.47/1999 către Minvest (cedată în aceeași zi companiei RMGC) se arată că „toate cheltuielile prealabile exploatării cad în sarcina titularului licenței”, ceea ce este absolut normal.

Așadar pentru a obține în favoarea unei companii private străine o lege care încalcă o serie de alte reglementări legale, inclusiv Constituția, autorii proiectului apelează la documente manipulatorii, contrafăcute și  mincinoase pentru a obține acordul guvernului și a influența opinia publică, mass-media și parlamentul în  sensul dorit de ei.

Recent premierul a făcut o vizită în Finlanda, o țară în care la Pampalo se extrage aur prin o tehnologie bazată pe metoda gravimetrică și flotație, fără cianuri, începând cu 20106 . Finlandezii au pus la punct și o tehnologie de scanare 3D a zăcământului, ceea ce le permite să dirijeze mașinile de forat pe vâna de minereu, deci fac un minerit inteligent și invizibil așa cum se propune și în ultima strategie guvernamentală7, ignorată chiar de guvern. Profitând de întrebarea unui jurnalist despre mineritul din Finlanda, premierul răspunde că și acolo se folosesc cianuri, o jumătate de adevăr (corect era cu cianuri și cu o tehnologie fără cianuri), deci încă o manipulare a opiniei publice.

Autorii campaniei de manipulare a opiniei publice se bazează pe televiziune (am văzut pe site-ul guvernului cum într-o zi premierul a fost prezent în studiourile a trei posturi TV), unde privitorul poate fi mințit cu nerușinare și manipulat în sensul dorit. Răspândirea internetului s-ar putea să le încurce socotelile. Toate informațiile care stau la baza acestui articol sunt luate de pe site-urile oficiale ale guvernului. Singura cale de răspândire a acestui articol este internetul și singura cale de presiune aupra celor de la putere, fie că sunt în guvern sau în parlament, este protestul stradal.

Într-o dezbatere televizată Dan Șova l-a întrebat pe Nicușor Dan dacă se consideră mai mare patriot ca dânsul. Privitorii ar fi trebuit să cadă pe spate auzind că acest lider tânăr, deștept și frumos este și un mare patriot. Mie, când văd pe ecranul televizorului imaginea lui Dan Șova, îmi zboară gândul la Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepeș, și-mi vine să strig ca Eminescu: „Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei … ”8

 

Wilmington,DE                                                                   Ioan Ispas

Septembrie, 2013

Note:

1. www.mmediu.ro, clic pe Domenii >Evaluarea impactului asupra mediului>Evaluare impact proiecte >Rosia Montana >Prezentare proiect>Memoriu de prezentare, pag.47 .

2. www.minind.ro, clic pe Domenii/Sectoare >rezerve minerale >strategii > 2004-2010

3. www.minind.ro, clic pe Domenii/Sectoare >rezerve minerale> Situație închideri mine și ecologizări.

4. www.minind.ro, clic pe Transparență decizională

5. www.gabrielresources.com, clic pe Projects > Rosia Montana

6. www.endomines.fi sau www.endomines.com

7. www.minind.ro, clic pe Domenii/Sectoare > rezerve minerale > strategii >2012-2035

8. Mihai Eminescu, Scrisoarea III,

 

 

„Canadienii” şi cianurizarea României

Posted by Stefan Strajer On October - 1 - 2013

„Canadienii” şi cianurizarea României sau proiectul Roşia Montană, un nou holocaust, economic şi chimic, aplicat românilor, după cel kominternist

Foto. Vasile Soimaru

Autor: prof.univ. Vasile Şoimaru (Chişinǎu, Basarabia)

 

 

De Roşia Montană m-am îndrăgostit de la prima vedere. Se întâmpla în septembrie 2008, în drum spre Chişinău, când reveneam din Gyula, capitala românilor din Ungaria, unde lansasem albumul „Românii din jurul României în imagini“.

Intrând în primul oraş din România, Chişineu-Criş, mi-a făcut din ochi indicatorul rutier cu două posibile direcţii: la stânga – Oradea, Satu Mare, Baia Mare; la dreapta – Aradul şi Timişoara. Dar am ales cea de-a treia direcţie, nescrisă pe indicatorul dat, spre Carpaţii Apuseni, cu localităţile Brad, Abrud, Roşia Montană, Câmpeni… M-au îndemnat să pornesc în direcţia dată inspiratele, actuale şi azi pentru România, versuri ale lui Octavian Goga: „Munţii noştri aur poartă, Noi cerşim din poartă-n poartă“.

Foto.1

…În fugă am vizitat Muzeul aurului din Brad şi m-am grăbit să văd Apusenii înainte de apusul soarelui, prin obiectivul fotografic. Viitoarea mea dragoste, pe atunci încă tânără de numai 1.877 de anişori, Roşia Montană, pe care am găsit-o cu mai bine de jumătate din case jerpelite, aproape ruinate, fără un drum asfaltat, cu puţini oameni şi aceia mâhniţi de-a binelea din cauza sărăciei cumplite ce-i apăsa. Nu m-a mirat cum arăta Roşia: aproximativ aşa arăta Basarabia mea şi Ţara întreagă. Mai ales că Roşia avea toate şansele să se redreseze în scurt timp, cel puţin aşa promiteau, în scris, pe toţi pereţii caselor semiruinate ale Roşiei Montane, noii ei investitori, veniţi din „putreda“ (de bogăţie) Canadă. Am fotografiat mai toate casele din localitate care, din punctul meu de vedere, mai prezentau interes pentru istoria locală şi cea naţională, precum şi împrejurimile ei cu munţi frumoşi şi splendide văi şi am plecat prin fantastica Vale a Arieşului spre Estul meu sălbatic şi sărac.

…De cinci ani „ţin la control“ evoluţia Roşiei Montane: presiuni financiare şi politice, scandaluri de presă, proteste ale ecologiştilor şi economiştilor etc. În ultimele luni, acestea se înmulţiseră şi căpătaseră o intensitate maximă, provocată de apropiatele decizii guvernamentale privitor la aprobarea proiectul dat. Conform prognozelor specialiştilor, se apropia ORA „Z“ a Roşiei Montane, ora când ea trebuia ori să înceapă să renască (aşa ziceau „canadienii“ şi oamenii lor din Guvern şi din localitate), ori să dispară de pe faţa Pământului (părerea specialiştilor patrioţi), fiind cianurizată întreaga zonă auriferă, dacă nu cumva, metaforic vorbind, chiar întreaga Românie.

Foto.2.Locuinta veche Rosia Montana

 

 

 

 

Locuinţă veche din Roşia Montană Foto: Vasile Şoimaru

Toate informaţiile şi analizele îmi creaseră impresia că mai probabilă este dispariţia Roşiei Montane decât renaşterea ei şi că, dacă românii pierd şi această redută, ultima dintr-un şir întreg de după 1989, acest popor nu mai are discernământ, devenind o masă inertă, amorfă, de indivizi mancurţi, fără identitate, şi că doar salvând Roşia Montană mai putem salva viitorul acestui neam, asigurându-i supravieţuirea pe teritoriul său naţional, în vatra sa bimilenară.

Aceste meditaţii m-au făcut să mă gândesc serios la o nouă călătorie de studiu fotografic la Roşia Montană, să mai fac vreo 5.000 de imagini ale acelor locuri (o sută din ele pot fi văzute pe: www.romaniidinjurulromaniei.ro), să-mi mai văd o dată dragostea mea cea Roşie, poate ultima dată în viaţa mea, dar poate şi a ei.

Momentul deciziei a survenit în dimineaţa zilei de 5 septembrie, în clipa când, navigând pe net în căutarea interviului meu din ZIARUL de GARDĂ, m-am „poticnit“ de un cântec pe care-l ascultam pentru prima dată: „Munţii noştri aur poartă, Noi trudim prin lumea toată“, la fel de frumos ca şi artista care-l interpreta, Lena Miclăuş, ca şi Munţii Apuseni, în genere. N-am mai rezistat şi, în aceeaşi zi, am pornit la drum!

Mi-am vizitat mai întâi prietenii Viorel Cucu din Bacău, Alexandru Lupescu din Predeluţ-Bran şi Ioan Străjan din Alba Iulia. Împreună cu ultimul am păşit pragul casei de pe malul drept al Mureşului, din Sântimbru, al lui Aurel Sântimbrean, un Român şi Om de aur, cel mai versat specialist în aurul Roşiei Montane, care a lucrat, vreme de 20 de ani, ca inginer geolog, şef al exploatării de aur din Roşia Montană, azi pensionar, de la care am primit cele mai competente consultaţii la tema care mă interesa.

Acestuia i s-a propus de către „canadieni“ o colaborare fructuoasă, asigurându-i-se condiţii de viaţă la nivel canadian! Dar a refuzat Omul, zicându-le că nu-şi vinde neamul şi nu-şi va otrăvi ţara cu cianură pentru nimic în lume, nici pentru tot aurul ce va fi extras cu ajutorul său prin cianurare. Putea fi de acord să colaboreze cu ei chiar cu un salariu românesc doar cu metode tradiţionale, după care mai putea creşte în Apuseni un firicel de iarbă verde. M-am înarmat cu ştiinţa acestui inginer şi am urcat sus, în Apuseni, hoinărind pe versanţii lor câteva zile însorite de toamnă, găsindu-le peisajele cuceritoare, cutremurător de frumoase.

…M-am bucurat să regăsesc Roşia împodobită cu câteva case reparate şi cu un drum nou-nouţ, de vreo 7 kilometri, asfaltat de la DN 74A până în centrul localităţii. Doar atât în cinci ani de când n-am mai dat pe aici. Unele case, adevărate perle arhitectonice, dar jerpelite de timpul trecut şi vremurile sinistre, fiind încă atunci cumpărate de „canadieni“ ca să le readucă în starea iniţială, au dispărut; altele, observate cinci ani în urmă, în chiar centrul istoric, cu pereţii înveliţi cu o pânză pictată aşa cum vor arăta aceste case după renovare, tot aşa învelite le-am găsit şi după cinci ani.

Foto.3.Panorama Rosia Montana

 

 

 

 

Foto. Panoramă din Roşia Montană

Printre casele reparate speram s-o găsesc şi pe cea numită cândva „Casa Faliciu“, în care s-a născut copila Iulia Faliciu şi, din care, în iunie 1865, a cerut-o de nevastă unul dintre cei mai geniali români din toate timpurile, basarabeanul Bogdan Petriceicu Hasdeu, ambii devenind la 1869 părinţi ai genialei Iulia Hasdeu. Prima lor întâlnire, însă, avusese loc în vara lui 1863, în casa protopopului (se păstrează şi azi) de Roşia Montană, Simion Balint, când B.P. Hasdeu venise în Apuseni într-o călătorie de studii, împreună cu un grup de cercetători, şi fuseseră primiţi călduros de către stăpân. Anume la acea întâlnire, Bogdan, tânărul de numai 25 de ani, a pus ochii pe şi mai tânăra, preafrumoasa Iulia Faliciu, nepoata soţiei lui Balint, cu care s-a şi căsătorit peste doi ani. Din păcate, n-am mai recunoscut „Casa Faliciu“, găsind acolo, după un secol şi jumătate de la acea întâlnire, o grămadă de moloz. A dispărut şi placa montată cândva pe ea cu inscripţia: „În această casă s-a născut şi a copilărit Iulia Faliciu (1840-1902), devotată soţie a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu şi mama genialei poete Iulia Hasdeu (1869-1885)“.

Oare din acele 300 de tone de aur pe care visează „canadienii“ să le extragă nu se putea de găsit 300 de grame de aur şi de salvat „Casa Faliciu“, care pentru noi, românii, prezenta o adevărată valoare istorică şi arhitectonică? Dar poate aceşti „canadieni“ nu s-au încumetat să salveze această casă de aceea că B.P. Hasdeu a tipărit la 1866 lucrarea sa „TALMUDUL ca profesiune de credinţă a poporului israelit“ (retipărită abia în acest an la Editura VICOVIA din Bacău, într-un volum ce conţine şi studiul lui August Rohling (1889), „Evreul după TALMUD“), lucrare care şi astăzi mai supără pe unii adepţi ai acestui curent religios.

…De ce am luat cuvântul „canadian“ în ghilimele? Pentru că am avut şi noi, basarabenii, un „canadian“ pe care-l chema Boris Birştein, un fost director de fabrică (un autohton nu s-a găsit să ocupe această funcţie!?) în Lituania ocupată de sovietici, apoi a emigrat în Israel, apoi în Elveţia, ajungând, în sfârşit, miliardar în Canada. A fost unul din cei mai iniţiaţi „specialişti“ în demolarea imperiului sovietic, în preluarea şi gestionarea operaţiei „Banii PCUS“, alături de Berezovski, Hodorkovski, Aven, Fridman, Potanin, Abramovici şi câţi alţii. Venind de peste Atlantic cu geanta-diplomat plină după proclamarea independenţei Republicii Moldova, acesta a „cianurizat“, a corupt, practic, toate guvernările basarabene, jefuind moldovenii cu atâta pricepere ca nimeni altul dintre ruşi.

Foto.4.Biserica in stil maramureseana inundata

 

 

 

 

Biserică în stil maramureşean la Roşia Montană, inundată. Foto: Vasile Şoimaru

…Dar am luat-o razna, abătându-mă  poetic de la subiectul zilei. Mineritul de la Roşia Montană încă din 1995 a fost concesionat de către firma canadiană Gabriel Resources Ltd, principalul fondator, cu 80% din acţiuni (statul român având doar 18%), al Societăţii mixte Rosia Montana Gold Corporation SA (RMGC), care intenţiona să deschidă cea mai mare şi „modernă“ exploatare auriferă la suprafaţă prin cianurare din Europa pentru simbolica sumă de trei milioane de euro.

Proiectul era prevăzut să se desfăşoare pe parcursul a 17 ani, pe o suprafaţă de 12 km², cuprinzând patru cariere deschise şi o uzină de prelucrare cu cianuri a aurului şi argintului, iar în Valea Corna, un iaz de decantare a substanţelor chimice cu o suprafaţă de 367 de hectare. Rezultatul estimat, cel afişat, desigur: 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint. Dacă aceste tone de aur şi argint ar fi extrase de români, asta ar însemna cam 15 grame de aur şi 80 de grame de argint pentru fiecare cetăţean al României! Dar pentru că încă planează pericolul marelui jaf „canadian“ al secolului, românilor le-ar putea reveni doar 2 grame de aur şi 11 grame de argint per capita! Care-i „românul-nebunu“ să renunţe la această „modestă“ avere? Poate doar politicienii care, posibil, deja şi-au ridicat „gramele“ de aur ce le-au revenit după semnarea promisiunilor din documentele proiectului dat.

Numai că aurul şi argintul de la Roşia Montană sunt doar un paravan pentru cea mai „curat murdară“ afacere auriferă a secolului XXI, pentru că valoarea metalelor rare, deloc rare aici, la Roşia, este de patru ori mai mare faţă de cea a aurului şi argintului, şi dacă statul român din extragerea aurului şi a argintului ar putea avea o redevenţă umilitoare de numai 6%, din metalele rare şi mult mai profitabile ce se găsesc din belşug în această zonă statul român nu va avea nicio iotă! Acestea parcă nici n-ar exista în solul Roşiei Montane. Despre ele niciun cuvânt, tăcerea fiind de aur şi argint, nu şi de arseniu, vanadiu, titan, galiu, crom, cobalt, nichel, molibden etc. Un întreg Afganistan concentrat într-o micuţă Roşie Montană! Şi nu trebuie să verşi un gram de sânge românesc („şi aşa o să-i terminăm pe români, cu cianură!“) pentru a pune mâna pe această grandioasă bogăţie. Şi n-aş vrea să cred că acel secretizat contract de concesiune prevede că orice metal în plus recuperat intră în beneficiul RMGC. Asta, DA!, patrioţi şi slugi ale poporului român… Unde eşti, tu, Ţepeş, Doamne?!

Foto.5.Reziduri intro mina istorica

 

 

 

 

Foto. Reziduuri într-o mină istorică, la Roşia Montană

Oamenii de ştiinţă de la Academia Română şi, spre marea mea bucurie, şi cei de la ASE Bucureşti, unii dintre ei fiind bunii mei prieteni, au desfiinţat acest „Proiect de cianurizare“, considerându-l neavenit pentru că nu există niciun argument de orice tip în favoarea lui: economic, social, istoric, ecologic, juridic, de patrimoniu, cel cu privire la drepturile omului etc. Bunăoară, este îngrozitoare imaginea acestor locuri după terminarea exploatărilor de minerit, aşa cum o descriu specialiştii, şi nu cea desenată la calculator de către „canadieni“: vor dispărea cei patru munţi de poveste: Orlea, Cetatea, Cârnic şi Jig-Văidoaia, în locul lor va apărea o uriaşă groapă, cu o adâncime de 300-400 de metri, iar alături, în Valea Cornii, un lac de decantare cu nămol şi ape cu cianură, rezultate din procesele tehnologice, de 367 de hectare, cu un dig de 185 de metri înalţime, în amonte de oraşul Abrud. În acest lac de cianură vor nimeri sate istorice, biserici din secolele XVIII şi XIX.

Foto.6.Lacul de decantare de la Geamana

 

 

 

 

Lacul de decantare de la Geamăna, în Valea Şesii. Foto: Vasile Şoimaru

Ca să înţeleg mai bine cum vor arăta aceste locuri după cianurarea lor, am mers şi la mina Roşia Poieni, unde deja există un lac de decantare la Geamăna, în Valea Şesii, un lac asemănător celui din proiectul „canadienilor“; o imagine din filmele de groază, pe care le văd şi azi în vis: un sat întreg cu tot cu cimitir, şi o biserică istorică, la care doar acoperişul se mai vede, scufundate în „apele“ tulburi, surii, verzi, roşietice ale lacului de decantare. Îţi plânge sufletul cu lacrimi roşii numai închipuindu-ţi peisajul imaginat al Roşiei Montane după ce „canadienii“ vor şterge putina cu zeci şi sute de eşaloane de aur, argint, arseniu, vanadiu, titan, galiu, crom, cobalt, nichel, molibden, din aceste locuri pustiite de ei în 17 ani de batjocură.

Şi promisiunea de creare a 25.000 de locuri de muncă s-a dovedit a fi o minciună sfruntată! Cifra aceasta, anunţată iniţial, pe parcursul a 15 ani s-a micşorat permanent, fiind azi de numai 500 de locuri de muncă. Sunt atât de puţine pentru rezolvarea acestei grave probleme a zonei date încât nici nu merită să vorbim despre ele, mai ales că pentru crearea unui locuşor de muncă la Roşia Montană, „canadienii noştri“ trebuie să bage în solul Apusenilor 480 de tone de cianură. Asta-i prea de tot!!! O crimă inimaginabilă în orice altă parte a lumii. Iar pentru extragerea unui kilogram de aur şi a unui kilogram de argint va trebui să bagi în solul Apusenilor câte 800 şi,  respectiv, 150 de kilograme de cianură, care, în cel mai bun caz, ar putea degrada în mai bine de un secol şi jumătate.

Decât să le permiţi „canadienilor“ să cianurizeze azi România, mai bine să fie păstrat aurul şi alte metale rare pentru generaţiile viitoare, în depozitele acestei adevărate bănci naturale de aur a României. Ei, cu siguranţă, vor şti şi vor dori să extragă aurul fără să-şi omoare cu cianură conaţionalii. Iar pentru cei care azi mor de foame neavând un loc de muncă la Roşia Montană, noi, cei 30 de milioane de români din întreaga lume – şi fiţi siguri că vor veni şi alte etnii în ajutorul moţilor care au salvat cândva Europa – îi vom susţine, ca să reziste până se vor trezi bieţii politicieni români şi neromâni şi vor declanşa exploatarea mineritului de la Roşia Montană în favoarea cetăţenilor români – români, maghiari, tătari, germani, ţigani, evrei şi slavi…

Aşa să ne ajute Dumnezeu! Pentru că noi, românii, ÎL iubim.

Vasile ŞOIMARU, dr. în economie, cetăţean şi alegător român necianurizat

Chişinău, septembrie 2013

 

P.S. Am scris aceste rânduri ca şi basarabenii să cunoască mai bine acest subiect arzător, pentru că, indiferent de rezultatele – pozitive sau negative – ale protestelor faţă de cianurizarea României, „canadienii“ vor căuta variante de rezervă ca să nu piardă miliardele de la Roşia Montană şi nu exclud că pe viitor Ţara va avea nevoie şi de cei din „Şcoala basarabeană“ pentru a o salva de cianurizare…

 

Florin Cârlan – securistul lui Ceauşescu

Posted by Stefan Strajer On October - 1 - 2013

Galeria Spurcaţilor

Florin Cârlan – securistul lui Ceauşescu

Nicolae Dabija.Foto 1 

Autor: acad. Nicolae Dabija (Chişinǎu, Basarabia)

 

1. „Lichele din toate ţările, uniţi-vă!”

 

De multe ori am impresia că Basarabia e ţara cu cele mai multe lichele pe m2 de pe glob. Şi parcă tot nu le-ar avea destule: mai împrumută şi de pe aiurea.

Victor Eftimiu zicea: „M-am săturat de lichele. Daţi-mi o canalie.”

Iată că pe lângă lichelele noastre naţionale, în peisajul basarabean vine, în sfârşit, şi o canalie.

Numele ei este Florin Cârlan.

Aceasta apare, de regulă, de nicăieri, ca Michiduţă cel din basme dintr-un pârţ, de câţiva ani aterizează la Chişinău, de preferinţă în luna august, ca să semene zâzanie între basarabenii şi aşa destul de dispersaţi.

Într-o vreme venea la redacţia săptămânalului Literatura şi Arta, unde stătea zile întregi, apoi, într-un alt an, împreună cu Grigore Vieru, i-am botezat fata la Biserica Sf. Teodora de la Sihla…

Se prefăcea că-l interesează „unirea” Basarabiei cu România. Dar pe parcurs m-am convins că acest lucru este ultimul ce-l preocupa.

Pentru prima dată m-am speriat de el când am văzut, acum doi ani, cu câtă patimă poate urî acest „cârlănaş”: pe marele patriot basarabean Tudor Spătaru, născut la Cubolta, raionul Sângerei, profesor la Universitatea Columbia (SUA), unul dintre cei mai mari chimişti ai lumii, căruia-i zicea mereu „frate”, l-a ameninţat ţigăneşte cu moartea: „Am să-ţi tai gâtul”, iar pe mine m-a avertizat: „Dacă voi, basarabenii, veţi mai ţine legătura cu Spătaru, am să vă distrug”. „Pe toţi?” „Pe toţi.”

Se vede cât acolo că acest nene nu e sănătos mintal. Pentru că un om care poate urî astfel este capabil de crimă.

Timp de un an şi jumătate mă atacă fără să obosească, avându-i ca aliaţi pe amicii Ilie Bratu şi Mihai Conţiu.

N-am reacţionat până acum la bădărăniile lui, sperând că, de!, poate-i vine mintea la cap. Dar zadarnic!

 

2. Florin Cârlan – securistul lui Ceauşescu

L-am văzut pe acest Cârlan pentru prima dată acum 24 de ani.

Scriam în articolul „Oglinzi bolnave” (LA din 29 octombrie 2009): „În iunie 1989 ne aflam în România la manifestările dedicate centenarului de la moartea lui M. Eminescu, când poetul Ion Mureşan a venit la hotelul „Arcaşul” din Suceava, ca să ne atenţioneze, pe mine şi pe Grigore Vieru, cu câteva şoapte strecurate la ureche, să fim atenţi ce spunem, ce toasturi rostim, ce comentăm etc., pentru că l-a rugat un prieten de-al său, care era şef al securităţii judeţene, să ne preîntâmpine că are ordin să urmărească fiecare pas al nostru, să imprime, să noteze fiece cuvânt pe care-l vom rosti, tot ce vom face, ca să trimită acest raport sus de tot…

Erau prezenţi la manifestare delegaţi din 56 de ţări, dar numai noi (care în Basarabia ne „sacrificam” parcă pentru „ideal şi Ţară”) eram cei monitorizaţi.

Abia mai târziu, când i-am povestit întâmplarea lui Ion Borşevici, a cărui soţie era funcţionară sus-pusă a KGB-ului, acesta mi-a zis:

− Nu ştiaţi că până la 1989 existau contracte de colaborare între securităţile României şi URSS: cu obligativitatea ca securitatea românească să raporteze despre tot ce afirmau subversiv despre URSS cetăţenii sovietici (în general, basarabeni) ajunşi în România (aşa se explică scrisoarea şefului securităţii româneşti, I. Stănescu, către I. Andropov, şef al KGB-ului sovietic, de la începutul anilor ’70, o pâră criminală care a făcut ca A. Usatiuc, Gh. Ghimpu, A. Şoltoianu, V. Graur să fie condamnaţi la ani grei de Siberie), iar securitatea sovietică – să-i monitorizeze pe românii care călătoreau în URSS?!”

Ne aflam la Lacul ascuns în codru, la vreo 5 km de Ipoteşti, cu mai mulţi scriitori străini, când de noi s-a apropiat Florin Cârlan, deghizat în ţăran român. El venise tocmai din Caracal, de unde era, ca să se intereseze „ce mai face Basarabia?!”. Dar mă întreb: de unde ştiuse locul unde ne aflam, cine anume va fi prezent acolo, că va fi şi cineva din Basarabia, ora când vom fi în pădure, cum a ajuns acolo, de ce securitatea ceauşistă i-a permis să se strecoare fără probleme în delegaţia de cetăţeni străini?

Când am ajuns la Chişinău, frazele ce ni s-au imputat („Unirea trebuie să pornească din Basarabia…”) au fost tocmai acelea pe care i le rostisem la ureche acestui „ţăran” din Caracal.

Ulterior, în 1989, a fugit în SUA. Dacă a făcut-o înainte de căderea lui Ceauşescu, n-a putut-o face decât cu asentimentul lui Ceauşescu. Am putea admite că acest individ, care nu cunoaşte pe de rost nicio poezie din Eminescu (m-am convins de aceasta ulterior), tocmai atunci rătăcea prin codrii seculari de la Ipoteşti, dând întâmplător peste noi, dar, pentru ca să-l credem cât de cât, ar fi de dorit să facă rost şi de un certificat de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii că n-a colaborat cu securitatea.

 

3. Contra tuturor românilor

 

În luna iulie 2011 am fost invitat la Câmpul Românesc, localitate din Canada, unde a avut loc şi un Congres de constituire a Forului Românilor de Pretutindeni, în cadrul căruia am fost votat ca președinte. L-am propus preşedinte executiv pe Florin Cârlan. Dar el s-a vrut preşedinte. Un român american care-l cunoaşte bine mi-a spus: „El ar fi bun şi de preşedinte al SUA, dacă ar avea mai mult de câteva clase absolvite în ţigănie la Caracal”. Şi a pornit un război contra Forului abia constituit. Pentru acţiunile sale distructive, biroul FRP, la 23 noiembrie 2012, l-a exclus din FRP. Toate atacurile le face în numele „Fundaţiei Grigore Vieru”, care are un singur membru.

La 12 februarie 2013 am primit o scrisoare din partea conducerii FRP, adresată doamnei Raisa Vieru şi Centrului Cultural-Ştiinţific „Grigore Vieru” al cărui preşedinte sunt, (nu i-am dat curs, sperând că paranoia lui Cârlan e în valuri şi se va mai diminua), prin care suntem rugaţi să retragem numele lui Vieru din denumirea fundaţiei, or, acest individ fără scrupule compromite lamentabil numele marelui poet.

 

WORLDWIDE ROMANIAN FORUM

28_forum_romanii_pretutindeni

 

 

 

 

 

 

Mult stimată Doamnă Raisa Vieru!

Va aducem la cunoștință că fostul membru al Consiliului de Administrație și fost Președinte executiv al Worldwide Romanian Forum (FRP), Cârlan Florin, domiciliat în New York, SUA, prin acțiunile sale bazate pe minciuni și cu denigrări la adresa oamenilor cu merite deosebite în Mișcarea de Eliberare Națională discreditează numele marelui nostru patriot și poet Grigore Vieru. Noi cunoaștem că Grigore Vieru și Nicolae Dabija au fost prieteni foarte apropiați și frați în lupta pentru Renașterea Națională. Fiind oameni buni la inimă și la suflet, atât Grigore Vieru, cât și Nicolae Dabija l-au primit la pieptul lor pe acest Florin Cârlan, care este un mare bârfitor și un fățarnic, „artist” care poate trezi atâta milă și umilință…(iar pe altă parte atâta ură și răutate?!…). Bunul suflet al lui Grigore Vieru n-a putut depista fața adevărată a lui Cârlan…

Odată Grigore Vieru s-a exprimat, între prieteni, că dacă se trece dânsul, rămâne Nicolae Dabija… Și, într-adevăr, astăzi numele lui Dabija se asociază cu numele lui Vieru.

Ne întrebăm cum de se întâmplă că Florin Cârlan, o persoană fără studii, dar cu ambiții mari, egoiste, seamănă ură între liderii Mișcării de Renaștere Națională și Unioniste? Și-a găsit și adepți de teapa sa, care continuă să calomnieze, să discrediteze, să înjure Forul Democrat al Românilor din Republica Moldova și pe liderii ei, care este cea mai importantă Mișcare românească. Numără peste 150 de organizații nonguvernamentale, uniuni de creație, asociații culturale cu aproape 250.000 de membri. Iar FDRM este membru al Worldwide Romanian Forum (FRP), al cărui membru a fost și el, chiar deținând un timp scurt funcția de președinte executiv. Pentru că a fost demascat drept un demagog fățarnic și care continuă să promoveze o politică distructivă, de dezbinare între membrii Consiliului de Administrație al WRF (FRP), bazată pe egoism și minciună, la şedința CA din 14 iulie 2012 a fost eliberat din funcția de vicepreședinte al WRF (FRP), iar la ședința din 23 noiembrie 2012 i s-a retras și numele de membru de rând al WRF (FRP).

Noi, membrii Consiliului de Administrație al WRF (FRP), vă rugăm din suflet să retrageți din utilizare numele distinsului, marelui Om al Culturii române Grigore Vieru, al cărui nume îl poartă Fundația culturală din New York pe care o conduce Florin Cârlan, ca fiind în contradicție cu activitatea și acțiunile desfăşurate de președintele acestei Fundații.

 

Nomenclatura comunistă după Tismăneanu

Posted by Stefan Strajer On October - 1 - 2013

Lectură şi printre rânduri

Nomenclatura comunistă după Tismăneanu

FLOREA-Corneliu-frx-wb

Autor: Corneliu Florea (Winnipeg, Canada)

 

Vladimir Tismǎneanu – VT – căruia numai anumite persoane autorizate au voie sa-i spună şi Volodea (neautorizaţii au fost consideraţi antisemiţi de către Patapievici într-un articol ce a făcut multă vâlva în 2012, dând şi naştere la comentarii şi butadei în România populaţia se împarte în semiţi şi antisemiţi) a editat în 2012 la Editura Humanitas volumul Lumea secretǎ a nomenclaturii – cu subtitlul Amintiri, dezvăluiri, portrete. Felicitările mele de cititor.

În toamnă, la Târgul de carte „Gaudeamus” volumul a fost prezentat cu tobe şi surle de Mircea Cărtǎrescu, care a afirmat cǎ Volodea îi este fratele mai mare. Nu am ştiut cǎ au origine comună, iar Roman Patapievici a spus cu glas tare în auzul asistenţei, citez mot a mot: Tismăneanu este cel mai excepţional produs al spaţiului cultural românesc, şi insist, este al spaţiului cultural românesc. Am rămas uimit, confuz, jenat de mine însumi,pentru că nu ştiam nici atâta lucru că VT este cel mai excepţional produs al spaţiului cultural romanesc. Apoi m-am liniştit, de ce să mă simt eu jenat, daca cei de la „spaţiul cultural românesc” acceptă fără murmur ce susţine fostul preşedinte al ICR-ului. Până în acel moment eu ştiam cǎ VT nu era nimic altceva decât fiul unor nomenclaturişti comunişti, implantaţi de Moscova la Bucureşti, să ne îndoctrineze forţat. El, VT, a continuat cu devotament misiunea părinţilor săi până într-o zi când s-a strămutat în Statele Unite, unde îi uimeşte pe americani cu politologia anti-comunista. Chamaeleo vulgaris pe latineşte.

Am citit, fără nici o atracţie amintirile îmbălsămate corespunzător vremurilor actuale, bine alese şi auto-cenzurate, deci banale, ca bananele răscoapte, dezvăluirile deja dezvăluite cu adevăr de mult, de alţii mai înaintea lui, dar care nu pot fi editate la Humanitas şi portretele schiţate neclar, incomplete, incorecte. La urmă m-am oprit la ultima dintre fotografiile de familie a lui Volodea anexate la sfârşitul volumului fiindcă spune foarte multe. VT împreuna cu fiul stau între ex-rex-ul şi consoarta lui, trei strâng în mână un pahar, al patrulea îl strânge cu amândouă mâinile, deh, puterea obişnuinţei: să nu-i scape nimic din mână. Precizarea de sub fotografie: Autorul cu fiul său, Adam Volo,  între Majestăţile Lor, regina Ana şi regele Mihai. Ce mizerie de oportunişti, ce parveniţi!! În fond toatǎ cartea e plinǎ numai de asemenea  personaje, cu câteva excepţii, cei ce au fost limitaţi numai la aceastǎ ideologie şi au crezut numai în ea. Atât le-a fost orizontul. De exemplu fostul tipograf Tismineţki, tata lui Volodea, ajuns mare propagandist comunist şi profesor universitar de marxism-leninism la Universitatea din Bucureşti, vehementul antimonarhist, dacă ar vedea această  fotografie imediat  ar face un infarct fatal.

Da, Leonid Tismineţki, tata lui Vladimir Tismǎneanu (evreii îşi schimbǎ numele după cum bate vântul intereselor) a fost unul dintre acei oameni care a crezut cu adevărat în comunism, cum cred arabii în Coran. A luptat pentru comunism în războiul civilo-internaţional din Spania, după care, a fost trimis de la Moscova să bage comunismul pe gât românilor, cu pâlnia şi ţeava, până în 1958, când a fost înlăturat din toate funcţiile şi poziţiile de mare propagandist nomenclaturist, i s-a luat maşina de la scară, a fost anchetat şi dat afară din partid. Anchetat de generalul de securitate Janos Vincze în cadrul unui grup de fracţionişti. Un oportunist, Eugen Florescu a scris un articol despre Leonid Tismineţki intitulat „Ciungul” în care afirmă că: până şi Gheorghiu-Dej l-a dat afară din partid de tâmpit ce era. O opinie târzie şi fără rost, dar o opinie ce se adaugă multor altora şi pentru care VT îi criticǎ şi denigrează pe Dej, Ceauşescu şi baronii lui (mai mult sau mai puţini români, vorba lui Caţavencu) iar pe Eugen Florescu l-a catalogat în volumul acesta de nomenclaturişti: obtuz, vehement, insolent, intolerant şi incult. Câţi ca el acolo sus, şi dovedindu-ne încă odată că,  răzbunarea este arma nomenclaturistului comunist. În concluzie, garantez că dacă tata lui Volodea nu ar fi fost înlăturat din înaltele sale poziţii de nomenclaturist, el nu ar fi fost un rătăcitor prin Venezuela şi Statele Unite ci ar fi ajuns ministru în guvernele tovarăşului Ion Ilici Marcel Iliescu, poate chiar prim-ministru, dacă şi Petre Roman, alt fiu de nomenclaturist, a ajuns pe această poziţie.

lumea-secreta-a-nomenclaturii-vladimir-tismaneanu

Mama lui Volodea, născută Hermina Marcusohn a fost tot o comunistă convinsă alături de Leonid  Tisminineţki la bine şi la rău. În Basarabia s-au cunoscut, în Spania au luptat împreună, la Moscova au fost primiţi ca eroi ai comunismului, iar la Bucureşti tovarăşa doctor Hermina Tismineţki, devine Tismăneanu, este propulsată de la început ca Directoarea Direcţiei Cadre din Ministerul Sănătăţii. Pot să  comentez  pentru generaţiile viitoare că la vremea aceia cadrele şi partidul tăia şi spânzura în toate instituţiile şi întreprinderile din Republica Populară  Romînă, generaţia mea a trăit acele vremuri de oprimare. Dar şi în acest  caz, la fel ca în multe altele, VT contraface, mai bine zis măsluieşte adevărul, şi scrie că mama lui nu avea acces la dosare din cauza securităţii! Hei VT, noi nu suntem studenţi americani, noi am fost studenţi români în acele vremuri!! Cine a înfiinţat şi conducea securitatea ȋn 1948, când a sosit de la Moscova cu trenul, nu pe tancuri, familia Tismineţki? Aud? Securitatea a fost şi a rămas o instituţie militară de execuţie diabolică subordonată ordinelor partidului conducător, tovarăşe fiu de nomenclaturist comunist. Şi apropo de venirea părinţilor nu pe tancuri ci cu trenul special de basarabeni şi evrei comunişti, aduşi la cererea tovarăşei Ana Pauker, să întărească munca de conducere a partidului, nu este important mijlocul de locomoţie ci sarcinile cu care au venit şi le-au îndeplinit împotriva poporului român, îndoctrinându-l forţat prin teroare şi supunere.

VT are şi două surori mai mari ca el, născute la Moscova unde au şi trăit până în 1948 când au venit cu trenul, nu pe tancuri, la Bucureşti unde au primit locuinţǎ de nomenclaturişti şi atunci au văzut, pentru prima datǎ în viaţa lor, o cadǎ de baie, scrie autorul!! Îmi permit să-l întreb: unde erau proprietarii acelor locuinţe?!? În închisorile nomenclaturii!

VT atacǎ cu mult curaj relaţia între comunism şi evreitate, ceea ce ar fi fost foarte interesant să aflăm opiniile şi argumentele celui mai excepţional produs al spaţiului cultural românesc, dar renunţă după un rând, schimbă subiectul şi trece la o statisticǎ din 1930. După care în România erau 750.000 de evrei din care 500 erau în partidul comunist român, de o mie de membri, şi alţii vreo 50.000 simpatizau comunismul, pentru a concluziona este o inepţie să se spună că evreii au adus comunismul (în România ). Chiar aşa o inepţie, de când Mihail Roller  în a sa istorie despre poporul român numai că nu a scris că dacii de pe Columna lui Traian purtat deja, în pieptarul lor de oaie, carnetul roşu de partid. Pentru ca acum cititorii acestui volum, să subînţeleagă de la VT cǎ evreii  nomenclaturişti, care timp de două decenii, pe faţă şi în forţă, au îndoctrinat, supus şi condus  poporul român, nu au adus comunismul în România!! Am fi nişte inepţi, adică proşti, tâmpiţi, idioţi să afirmăm aşa ceva, de ce nu şi antisemiţi. Ca să nu fim antisemiţi absurzi ar fi mult mai bine să susţinem că cei ce au adus şi instalat cu forţa comunismul nu sunt altceva decât nişte descendenţi ai acelor daci, care au scăpat din holocaustul lui Traian. Pentru că a menţiona şi câţi evrei simpatizau comunismul, precizǎm că după 1944 aceştia s-au declarat ilegalişti, unii pe alţii, dovada pentru aceasta fiind de două simple declaraţii de ilegalitate pe care şi le-au dat unii altora şi imediat au  devenit comunişti cu vechi state de plată şi noi funcţii în conducere ale României eliberate...

Citind minienciclopedia nomenclaturii, bine cosmetizată ca să corespundă vremurilor, în care VT se auto-portretizează, de câte ori vrea, în mare politolog democrat, mai ceva ca americanii, dăm peste  mulţi evrei care nu au adus comunismul în România, ci au fost forţaţi de acei urmaşi ai dacilor de pe columnă să clădească cea mai superioară tiranie a tuturor timpurilor, de la homo primigenius la homo sovieticus, apoi, pe rând au şters putina în ţările promise.

NU vreau să mă îndepărtez de această idee principală a scriiturii lui VT, de inepţia românilor, adică prostie, tâmpenie, idioţenie a noastră,  prin care credem, susţinem că evreii au adus comunismul în România, şi am să exemplific cu argumente luate din lumea „secretă” a nomenclaturii: Ana Pauker, născută  Hannah  Rabinsohn, vioara întâia a comunismului din 1944 până în 1953, Alexandru Nicolski, născut Boris  Grunberg, torţionarul şi arhitectul închisorilor comuniste, fraţii Oigenstein: Lev care devine Leonte Răutu, Mihail care devine Oişteanu şi David care devine Dan Răutu, fixaţi la noua propagandă şi culturǎ comunistă la care trebuie adăugaţi Valter Roman născut Erno Neulander, vechea noastră cunoştinţă Tismineţki şi marele Saul Brukner devenit Silviu Brucan. Sau că adevărata ştafetǎ a culturii româneşti a fost înlocuită de Ariel Leibovich, Mark Breslau, Renee Annie Cassian,  Veronika Schwefelberg, Solomon Moscovici, Ştrul Leiba, Anatol E Baconsky, Moise Cohn, Alexander Avram, Moise Davidson, Iţig Wittner, Alexander Zissu Saltman. Dacă ar trebui să-i înşir şi pe cei din comerţ – interior, exterior – ar mai trebui o pagină, dar nu mai e nevoie, nici pentru semiţii cinstiţi, trebuie că mai sunt şi din ăştia, nici pentru „antisemiţii inepţi”. Tuturor le recomand lectura acestui volum.

Ar fi multe de comentat despre acest volum cu nomenclatura din România anilor 1944-1965, ar trebui o masă rotundă, liberă pentru toate opiniile argumentate, absolut deschisă, democratică şi civilizată, nu cu aranjamente anterioare şi fără epitete şi ameninţări, pentru că trebuie dezvăluit tot adevărul şi căutate căile unei noi concordii. Totul trebuie luat de la început şi judecat corect. Românii plătesc tribut greu pentru cele întâmplate evreilor între 1934 şi 1944, în timp ce evreii nu au cerut nici scuzele formale celor pe care i-au aruncat în stradă sau în închisorile comuniste. Este necinstit, este o cale greşită ce nu va duce la concordie. În plus, în ultimul timp, se bate prea multă monedă falsă cu antisemitismul românilor pentru observaţiile şi criticile lor argumentate, fiindcă greşesc şi semiţii nu numai antisemiţii. Pentru opiniile pertinente  românii sunt etichetaţi antisemiţi fără să li se poată contesta criticilor aduse şi încălcând Articolul 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deasupra căruia nu se pot face alte legi…

Cât priveşte pe VT, căruia îmi place să-i spun Volodea, precum Cărtarescu şi Patapievici, fiind un nume frumos, sonor ce îmi  reaminteşte de eliberatorii care ne-au adus nomenclaturişti comunişti pe tancuri, trenuri şi avioane, îi doresc sănătate şi scrieri corecte.

(Septembrie 2013, Winnipeg – Canada)

    

S. C. RMGC nu mai exista de drept din decembrie 2009

Posted by Stefan Strajer On September - 14 - 2013

S. C. RMGC nu mai exista de drept din decembrie 2009

Afacerea Roşia Montană este construită pe o ilegalitate

Vasile ZARNESCU_CV

Autor: col. (r) Vasile Zǎrnescu

 

Într-un interviu acordat în 25 iulie 2011 site-ului cotidianul.ro, avocatul Gheorghe Piperea, specializat în probleme de insolvenţă judiciară, a explicat cum afacerea „Roşia Montană“ este construită pe o ilegalitate.

***

De aproximativ o lună de zile, în contextul exploziei preţului aurului, a devenit tot mai evident faptul că iniţiatorii proiectului minier de la Roşia Montană, precum şi autorităţile române se grăbesc să demareze exploatarea preţiosului zăcământ din Apuseni.

Cei de la Roşia Montană Gold Corporation au dat năvală din nou pe televiziuni şi în presa scrisă cu o sumedenie de materiale publicitare extrem de bine plătite, iar puterea actuală – susţinătoare ferventă a exploatării aurului din Apuseni, rezolvă şi ultimele probleme care mai stăteau în calea canadienilor de la Gabriel Resources. În acest sens poate fi explicată şi brusca răsucire a udemeriştilor, care până mai ieri erau adversari înverşunaţi ai acestui proiect.

Însă, o chestiune esenţială privind proiectul exploatării aurului de la Roşia Montană nu s-a luat în calcul şi nimeni nu discută despre ea. Această imensă inginerie financiară în care România este spoliată nemilos se construieşte pe o ilegalitate mai mult decât evidentă. Anume că, Roşia Montană Gold Corporation este o structură a cărei dizolvare/lichidare judiciară ar fi trebuit făcută  încă din anul 2009!  Conform unei decizii a Justiţiei române. Pentru a afla mai multe amănunte despre această veroasă afacere, cotidianul.ro a stat de vorbă cu avocatul Gheorghe Piperea, specializat în probleme de insolvenţă judiciară.

Cotidianul.ro: Domnule avocat Piperea, în 2009, Tribunalul Alba Iulia a dat o hotărâre în urma căreia societatea RMGC trebuia lichidată sau dizolvată. Care sunt temeiurile juridice ale acestei decizii date de instanţa de la Alba?

Av. Gheorghe Piperea: Trebuie să precizez că, într-adevăr, această societate comercială, RMCG, trebuia desființată încă din data de 31 decembrie 2009. Legea societăţilor comerciale spune că orice persoană interesată poate să ceară constatarea de drept a lichidării unei societăţi în cazul în care se constată că pierderile pe care le are societatea respectivă depăşesc jumătate din activul net contabil.

Ei bine, istoria societăţii RMCG este aşa: În 2008, cei de la RMCG au convocat o adunare generală a acţionarilor, la care statul român (acţionar la vremea aceea cu 19 la sută, prin Minivest Deva) nu a participat. De altfel, domnii de la Mininvest Deva nu au participat niciodată la nici o şedinţă a acţionarilor de la RMCG. La acea adunare generală a asociaţilor, cei care manageriază RMCG au spus că pierderile companiei sunt atât de mari, aproape 650 milioane ron, încât se impune de urgenţă investirea unor sume mari de bani în firmă. Statul român, în baza celor 19 procente din companie pe care deţinea atunci, era obligat să facă o infuzie de capital de aproximativ 115 milioane ron, bani pe care evident că Minivest Deva nu i-a avut. Şi aşa dăduseră pe nimic celor de la Gabriel Resources concesiunea de la Roşia Montană, chestiune care s-a întâmplat în anul 1999 (în vremea în care ministrul Industriilor era P.D.L.-istul Radu Berceanu – n. red.).

Revenind la chestiunea dizolvării juridice a RMGC, trebuie spus că societatea cu pricina, constatând că a ajuns la asemenea pierdere financiară care depăşeşte activul net contabil, a convocat acea adunare generală a acţionarilor, în care ar fi trebuit ori să constate că societatea trebuie închisă, lichidată, ori că trebuie continuată, dar numai în două condiţii mari şi late: reducând capitalul social până la nivelul activului net contabil sau reconstituind capitalul social. Atenţie, este vorba despre reconstituirea capitalului social şi nu despre majorarea capitalului social! Este o diferenţă esenţială între cele două operaţiuni. Reconstituirea capitalului social presupune, conform legii în vigoare, aducerea capitalului social la un nivel echivalent cu jumătate din valoarea activului net contabil.

– Bun, şi acţionariatul RMGC ce a făcut, ce cale a ales în privinţa acestor pierderi financiare uriaşe?

– Evident că cei de la Roşia Montană Gold Corporation nu au făcut nici reducere de capital social şi nici reconstituire de capital social. De reducere nici nu s-a pus problema, iar reconstituirea de capital social presupunea că trebuiesc aduşi nişte bani de acasă, ca să explic cât mai simplu. Domnii de la RMGC au apelat, însă, la o şmecherie şi au majorat capitalul social, atenţie, fără a aduce vreun ban. Au luat nişte creanţe pe care ei, ca acţionari majoritari le au şi le-au convertit în acţiuni.  Adică ce au făcut ei?! Au hotărât să apară în documentele contabile cum că acţionarul majoritar al RMGC, respectiv Gabriel Resources să apară cu diverse sume de bani pe care le-ar fi împrumutat de-a lungul timpului companiei. Evident că lucrurile au decurs relativ simplu, s-au fabricat nişte documente care au fost introduse ulterior în contabilitatea firmei de la Roşia Montană, şi ia uite cum le-a apărut canadienilor o mare şi frumoasă creanţă pe care au convertit-o în acţiuni. Nici măcar un leu cash nu a fost adus ca participaţie la această majorare de capital social.

De altfel, puteţi vedea în încheierea de şedinţă de la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Alba, din 29 decembrie 2009, în care a fost respinsă decizia de majorare a capitalului social, sunt trecute toate aceste întâmplări. Respingerea dată de instanţa de la Alba a devenit irevocabilă. Iar instanţa a spus cât se poate de clar şi de simplu: „Această majorare de capital este nelegală, întrucât se încalcă articolul 201, alineatul II, din lege. Nu e o creanţă certă, nu aţi dovedit nici un moment că aţi dat realmente acele sume de bani societăţii RMGC, aşadar nu se poate lua în discuţie majorarea capitalului social şi transformarea unei creanţe care, în fapt, nu apare nicăieri în acţiuni“.  Tot în acea decizie irevocabilă – sublinie, irevocabilă – instanţa de la Alba a mai spus un lucru: „Acţionarul principal de la RMGC nu a respectat dreptul acţionarului minoritar (statul român, prin societatea Mininvest Deva) de a spune da sau nu la această majorare de capital social. Şi nu numai că nu au fost respectate drepturile societăţii Mininvest Deva, dar nici măcar nu a fost convocată, conform legii, adunarea generală a acţionarilor“.

– Care au fost urmările concrete ale deciziei date de Tribunalul Alba?

– Fireşte că cei de la RMGC au făcut o nouă cerere de menţiuni pentru majorarea capitalului social, iar, între timp, onor Guvernul României, în 2010, a schimbat legislaţia privind Registrul Comerţului, eliminând din lege prevederea conform căreia un judecător delegat trebuie să se pronunţe pe legalitatea unei cereri de majorare de capital social, această competenţă revenind doar directorului Registrului Comerţului din județul respectiv. Mai pe româneşte spus, Guvernul a scos Justiţia din joc în privinţa pronunţării pe legalitatea unor cereri făcute de societăţile comerciale. Dar, staţi aşa, că asta nu e tot! Culmea este că această nouă cerere făcută de RMGC de majorare a capitalului social a fost din nou respinsă, chiar şi aşa, în condiţiile în care guvernul netezise drumul către aprobarea majorării de capital social. Numai că de data asta, băieţii de la RMGC au apăsat butoanele potrivite şi, la recursul cerut de ei, conform noii legislaţii, au primit, în sfârşit, aprobarea pentru această majorare ilegală de capital social. Repet, majorare ilegală, ca să fie foarte clar pentru toată lumea!

– Statul român, respectiv Mininvest Deva, ce a făcut, cum şi-a apărat procentele?

– Minivest Deva nu a făcut nimic, probabil că asta era înţelegerea. De altfel, cu ocazia acestei majorării ilegale  de capital social, Mininvest Deva a mai rămas cu doar 0,6 la sută din acţiunile la RMGC.

– Înțeleg că există, în continuare, posibilitatea legală ca cineva, oricine, orice persoană interesată sau ONG interesat să poată cere în instanță constatarea lichidării/dizolvării de drept a societății comerciale Roşia Montană Gold Corporation.

– Da, corect! ONG-urile, persoane fizice sau chiar parlamentarii în nume propriu pot cere oricând instanţei constatarea încetării de drept a existenţei societăţii comerciale RMGC. A lichidării juridice a acesteia. Totul e să şi vrea cineva să facă acest lucru. Nu vedeţi că toată lumea implicată mai mult sau mai puţin în lupta împotriva derulării acestui proiect minier absolut scandalos, se fereşte să ia o poziţie mai dură sau să ia taurul de coarne şi să lupte până la capăt?! Pentru că, în justiţie, vă garantez că lucrurile s-ar desfăşura extrem de simplu – pentru că ilegalitatea comisă de AGA a RMGC este evidentă, şi succesul unei astfel acţiuni civile ar fi garantat. Nici un judecător cu mintea întreagă din România, desigur, pe fondul stârnit de importanţa unui asemenea proces, nu ar îndrăzni să încalce legea şi să dea altă decizie decât aceea de lichidare/dizolvare juridică a societăţii comerciale RMGC. Şi astfel s-ar pune definitiv punct uneia din cele mai scandaloase înşelăciuni din istoria României, comisă de o firmă, cu acordul sau chiar cu ajutorul autorităţilor române, în dauna interesul naţional.

– Din punct de vedere juridic există posibilitatea ca acei reprezentanţi ai statului care şi-au dat acordul sau chiar au ajutat la înfăptuirea acestui şir de ilegalități să suporte consecinţele penale ale faptelor lor?

– Teoretic da, dar nu aş vrea să mă pronunţ eu pe această chestiune. Vă spun doar atât, totul e să existe voinţă pentru aşa ceva. Şi ar mai trebui adăugat în acest sens încă ceva. Că pot răspunde penal şi aceia care au dat, odată cu concesiunea, şi hărțile importantului zăcământ minier de Roșia Montană. Pentru că trebuie spus foarte clar încă un lucru pe care mulţi evită să îl spună cu voce tare: la Roşia Montană, nu doar zăcământul de aur este important, ci, mai ales, cantitatea uriaşă de uraniu care se află acolo. Probabil că bătălia asta se dă nu atât pentru aur, deşi şi acesta nu e deloc de neglijat, mai ales acum, când preţul acestui metal preţios a urcat la cote uriaşe, ci, mai ales, pentru nepreţuitul uraniu din Apuseni.

La chestiunile explicate de avocatul Gheorghe Piperea, în legătură cu afacerea complicată de la Roșia Montană, mai trebuie adăugat un lucru deloc lipsit de importanță. În acţiunea de la Tribunalul Alba Iulia, RMGC a fost reprezentată în instanţă, dar şi ulterior de casa de avocatură Ţucă şi Asociaţii. Avocaţii de acolo, cei care îl reprezintă pe Traian Băsescu în toate acţiunile din justiţie. Ultimul proces în care această casă de avocatură l-a reprezentat pe Băsescu este procesul (pierdut de şeful statului) în care preşedintele României i-a cerut daune morale deputatului PSD Mugurel Surupăceanu, care îl acuzase de implicare în comerţul cu etnobotanice.

Parafrazând formula de salut a lui Mircea Badea, putem afirma – referitor la afacerea scandaloasă de la Roşia Montană , că trăim în România, unde nimic nu e întâmplător.

25 iulie 2011

Cristina Horvat

Sursa: http://www.cotidianul.ro/gheorghe-piperea-societatea-comerciala-rmgc-nu-mai-exista-de-drept-din-decembrie-2009-152817/

Rosia Montana.Stema

 

ADDENDA

 

Republicăm acest material vechi de doi ani pentru a atrage atenţia guvernanţilor şi parlamentarilor că  se află pe un butoi cu pulbere. Pentru că toţi guvernanţii au tergiversat problema lichidării acestei afaceri veroase numai pentru că au fost mituiţi de aceşti „investitori strategici“ escroci. Culmea este că şi unele posturi de televiziune, ca, de exemplu, Antena 3, deşi prezintă protestele din Bucureşti şi din alte oraşe, difuzează, de multă vreme, clipuri publicitare în favoarea escrocheriei de la Roşia Montană – ca dovadă că se înfruptă din banii de propagandă ai lor. O dovadă irefutabilă este clipul cu scîrba numită Sanda Lungu, de mai mult timp prezentă pe ecranul Antena 3. Întrebată de reportera clujeană Oana Moisil cum mai e cu croşetatul, nemernica i-a răspuns că ea „face călcîiul, iar voi faceţi laba“; Oana Moisil insistă: „La companie ce lucraţi?“ La care putoarea răspunde nonşalant: „Fut buha. Aceea fac“!

Acestui gen de „oropsiţi“ le ia, acum apărarea premierul demagocrat“ – cum îl porecleşte generalul (r.) Aurel Rogojan – Victor Ponta. Şi de data asta Victor Ponta se dovedeşte a fi ipocrit, fariseu şi, evident, antiromân. Pe vremea când era contra proiectului Roşia Montană „fiindcă era contra lui Traian Băsescu“, a apărut acest interviu al avocatului Gheorghe Piperea. Ca jurist şi ca unul care contesta proiectul, era imposibil ca Victor Ponta să nu-l fi citit. De aceea, acum minte cu neruşinare. Şi acum se apără, chipurile, cu promisiunea făcută nevesti-si! Şi Traian Băsescu se apăra pentru greşeala că îl pusese pe ziaristul de-mâna-a-doua Elvis Săftoiu şef la S.I.E. pentru că nevestica lui îl rugase să-l facă şef acolo. Acum se dă de gol că nu este nici o diferenţă între guvernanţi din punct de vedere politic. Vedeţi de ce 90 la sută dintre parlamentarii şi dintre guvernanţii din toată această epocă sinistră, postdecembristă, trebuie puşi la zidul de la Târgovişte? Trebuie pregătită o nouă lovitură de stat – adică o revoluţie reuşită – în favoarea românilor, nu a „investitorilor strategici“ ca escrocii de la R.M.G.C., Bechtel, Chevron etc.!

De aceea, şi „oropsiţii“ de mineri – colegii de propagandă ai Sandei Lungu – care s-au ascuns în mină trebuie lăsaţi acolo! Să crape acolo, fiindcă tot se laudă că mor de foame, dacă nu sunt plătiţi de escrocii de la R.M.G.C.; sau să se apuce şi ei de croşetat.

Premierul Victor Ponta, dacă nu vrea să fie linşat de popor – fiindcă nu mai are de unde „să fugă“ cu elicopterul ca Nicolae Ceauşescu, elicopter în care l-au urcat cu forţa conspiratorii conduşi de trădătorul ex-general Athanasie Stănculescu –, ca fost procuror şi ca actual premier, trebuie să dea curs sugestiilor avocatului Gheorghe Piperea: să-i bage, prompt, la gherlă pe toţi escrocii – direcţi sau colaterali – din afacerea pernicioasă Roşia Montană, începând cu „investitorii strategici“, cu slugile lor de la Mininvest Deva şi cu miniştrii care au facilitat tergiversarea lichidării acestei celei mai periculoase acţiuni contra României! După care să declare comuna Roşia Montană zonă calamitată şi să acorde o indemnizaţie de subzistenţă familiilor năpăstuite din localitate, cu excepţia celor care sunt angajaţii firmei falite şi ilegale R.M.G.C.!

Sau, cumva, dacă l-a avut de consilier pe pro-poponarul Remus Cernea, a fost „convins“ de ideea idioată execrată de ăsta că „Va fi democraţie în România atunci când la preşedinţia ţării va ajunge o lesbiană rromă”? (Vedeţi aici: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Politica/139881/Remus-Cernea-Romania-va-fi-libera-cand-va-avea-presedinte-o-lesbiana-rroma-si-atee.html). Cred că nu mai are nimeni dubii că premierul Victor Ponta, cu asemenea „consilieri“,  a apucat pe o cale greşită. Protestatarii contra escrocilor de la R.M.G.C. trebuie să-şi sporească energia şi numărul.

E posibil să-i alungăm pe aceşti guvernanţi şi parlamentari incompetenţi, venali şi corupţi.

13 septembrie 2013

Colonel (r.) Vasile Zărnescu

 

 

 

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors