Archive for the ‘Destinatia Romania’ Category

Romani in lume – Mihaela Mihut

Posted by admin On June - 18 - 2009

autor Gabriela Petcu

MIHAELA MIHUT o actrita care joaca pe scenele americane pastrându-şi o parte din suflet în România „arta este o vindecare, o sarbatoare a vietii”

Am avut placerea sa o cunosc şi sa port discutii cu aceasta minunata actrita, Mihaela Mihut. Povestea ei, ar putea deveni un frumos scenariu de film în care realitatea se împleteşte cu vise, amintiri şi sentimente. Când mi-a spus cu emotie în glas „eu nu joc un rol ci chiar îl traiesc”, am înteles ca nu-ti ramâne altceva de facut decât sa respiri odata cu ea.

mmihut

Mihaela, s-a nascut într-o zi de primavara iar primi paşi i-a facut în satul bistritean Caianu alaturi de parinti, bunici şi sora sa Camelia. Tatal Mihaelei, Ioan Mihut, era preot în judetul Bistrita şi uneori când fetele erau mici, el îi spunea sotiei sale Maria care îl asculta cu îndoiala: „Cami, are sa se faca doctorita, Mihaela-actrita, iar eu am sa plec în America.” Şi iata, acum Ioan Mihut este preot în Detroit, Camelia Mihut doctorita în Grecia, iar Mihaela Mihut preda actoria unei clase la Thomas G. Waites Studio în New York şi are la activ roluri în filme de succes.
Actrita îşi aminteşte cu nostalgie de perioada frumoasa a copilariei. „Bunica, Susana Vidican, era o femeie blânda şi avea grija de mine cu multa dragoste. Îmi aduc aminte un placut ritual al spalarii pe cap, când venea momentul clatitului iar ea pregatea apa în care punea un pic de otet ca sa luceasca parul. Nu voi uita niciodata acel miros de apa cu otet. Uneori, când îmi este greu, închid ochii şi ma întorc pentru o clipa în lumea copilariei iar acel miros, revine şi atunci ştiu ca voi trece cu bine de toate problemele. Bunica, s-a urcat la Ceruri fara sa pot sa-mi iau ramas bun de la ea… Acum, ma gândesc mereu la bunicul meu, Alexandru Vidican şi abia aştept sa merg în România unde ma voi întâlni cu el.”
Mai întâi, a luat drumul Americii Ioan Mihut, care a devenit preot la Biserica „Pogorarea Sf.Duh” din Warren, Michigan; Mihaela cu sora şi mama, au venit în 1983 pe aceste meleaguri pentru a-şi întregi familia. Era în clasa a V-a. Urmatorii ani îi va petrece în cadrul comunitatii româneşti din Warren pâna la absolvirea liceului, în 1989. Viata în comunitatea româna din Warren (un oraşel satelit al Detroit-ului) semana într-un fel cu cea de la Caianu, satul unde copilarisera fetele. Oamenii se cunoşteau şi judecau exigent fiecare gest nepotrivit. Familia preotului trebuia sa fie un exemplu. Cele doua surori, Camelia şi Mihaela, au avut o educatie corecta dovada fiind evolutia frumoasa a fetelor şi pozitia lor în plan profesional din acest moment.
Dupa 1989 Mihaela şi Camelia se vor întoarce în România, pentru studii. Mihaela va fi admisa la IATC (Institutul de Arta Teatrala şi Cinematografie) Bucureşti, la clasa prof. Dem Radulescu. Din anul II clasa va fi preluata de Gelu Colceag.
Începând cu anul III va interpreta diverse roluri la Teatrul National din Bucureşti, împreuna cu Adrian Pintea. Va mai urca şi pe scenele Teatrului Nottara şi a Teatrului Româno-American. În 1994 pe când avea un an de la absolvire, revita „Bucureşti Match” a prezentat-o pe prima coperta – dedicându-i şi un spatiu într-una din pagini. Mihaela obtine chiar o bursa din partea Fundatiei Culturale Române. Înainte de absolvire, joaca deja în doua spectacole: „Puricele” la Teatrul Nottara alaturi de Horatiu Malaele, Dana Dogaru şi Cerasela Iosifescu care a devenit una dintre cele mai bune prietene; rolul May din „Fool for love” jucat la Teatrul româno-american o marcheaza în mod deosebit datorita marelui actor şi om Adrian Pintea. Tot acum, obtine un alt rol de anvergura, în „Orfeu în Infern”, montat de Adrian Pintea la acelaşi Teatru româno-american. La Teatrul Cassandra, joaca cu colegii de clasa spectacolul regizat de Gelu Colceag rolul D-nei Martin din „Cântareata cheala”, piesa scrisa de Eugen Ionescu. Cu acest rol câştiga premiul pentru cea mai buna actrita la Festivalul de Teatru de la Costinesti.
Tatal Mihaelei îi spunea adesea „Mihaita (aşa o alinta) ar trebui sa continui studiile la New York sa ai o diploma şi sa fii profesoara”. Aşadar, se întoarce în America şi ascultându-l, se înscrie pentru examen la The Actors Studio cel mai puternic centru actoricesc. Aici au studiat multi dintre actorii celebri precum Dustin Hoffman, Al Pacino, Robert De Niro, Jack Nicolson şi altii dar nu toti au fost admişi de prima data aşa cum s-a întâmplat cu Mihaela. S-a pregatit singura, alegându-şi un rol potrivit accentului ei iar cu o zi înainte de auditie, nici macar nu ştia adresa de la Actors Studio. Mihaela Mihut obtine Master of Fine Arts, Program in Dramatic Arts, condus de „The Actors Studio” la The New School University New Yok. Dupa absolvire va fi admisa, la 20 februarie 2002, ca membru al clubului actorilor profesionişti The Actors Studio din New York. La sfârşitul anului 2006, are un rol în piesa de debut a lui Mark Leib, Art People.

mmihut2

Anul trecut (2008), Mihaela avea o repetitie cu public la Actors Studio interpretând rolul principal Anka al piesei Hunting Cockroaches, personaj cu care se indentifica. Anka este din Polonia şi vine la New York sa devina actrita dar datorita accentului, îi este extrem de greu şi nu reuşeşte. Dupa repetitie, un domn din sala a întrebat-o daca accentul şi l-a confectionat pentru rol sau chiar îl detine. Aflând ca Mihaela este din România, nu i-a venit sa creada. Craig Singer, regizorul filmului Perkins’14, tocmai încheiase un contract cu Studiourile Media Pro Bucureşti iar peste o luna, mergea în România pentru filmari. Imediat, Mihaela a avut auditie în vederea rolului din filmul Perkins’14, şi aşa a ajuns sa aiba cea mai superba vara, nu numai pentru rolul principal din film dar şi pentru faptul ca era acasa, în România.
Perkins’14 prezinta povestea locuitorilor unui oraş american care sunt atacati de un grup de 14 fiinte dezumanizate, acestea fiind copii rapiti cu zece ani în urma şi instruiti sa ucida, pentru personajul Perkins.  Profesionalismul Mihaelei Mihut este evident şi de aceasta data.
Pentru viitor, Mihaela lucreaza la o piesa regizata de Mirra Bank numita Informed Consent care a avut succes la Londra iar acum, o vor produce studiourile din New York. Mihaela joaca rolul unei românce şi chiar are câteva scene în care vorbeşte româneşte. Cu siguranta, va fi un succes iar faptul ca Mihaela Mihut îşi poarta cu mândrie originea de românca, o va face sa straluceasca şi în acest rol.
Întrebând-o daca are un vis anume, Mihaela mi-a raspuns: „îmi doresc sa am o şcoala de teatru care sa fie într-o bisericuta şi sa aiba o uşa roşie. Tot timpul îi spun tatalui meu ce norocos este ca are un teatru. Pentru mine Teatrul este Sfânt ca şi Biserica. Aici, aş vrea sa învatam sa fim actori buni ceea ce înseamna sa fim oameni buni, sa avem piese de teatru care sa emotioneze şi împreuna sa sarbatorim pentru ca arta este o vindecare, o sarbatoare a vietii aşa cum spune şi Wilhelm Reich ”Art is either self-cure, or a celebration of life”.
Ma despart greu de Mihaela Mihut. Pot spune ca sunt mai bogata sufleteşte de când am cunoscut-o. Dincolo de frumusetea ei ca femeie, am gasit cea mai nobila stare pe care o poate avea un om, aceea de iubire şi daruire neconditionata.

gabriela-petcu   Gabriela Petcu

Nicusor era un biet copil!

Posted by admin On June - 18 - 2009

autor Liviu Antonesei

 

Colegul de comentarii Dan Tapalaga, într-un incisiv articol, o compara pe Elena Basescu, EBA pe stil nou, cu Nicu Ceausescu, Nicusor pe numele sau de alint, Dumnezeu sa-l ierte! Oricât mi-ar placea Tapalaga, oricât de prieten de idei si atitudini l-as socoti, trebuie sa recunosc ca nu sunt de acord cu comparatia lui, valabila numai la suprafata – EBA (ffica lui Traian Basescu, n.r.) e fata „de viata”, îsi petrece vremea prin cluburi de fite cu tot felul de pui de hrebenciuci, asa cum si Nicusor era si el „de viata”, când Tatuca era la putere îsi petrecea vremea cu „baieti de viata”, precum fiul lui Maurer si cel al Ion Voicu, tatal  deputatului Madalin post-revolutionar, ori cu partea „luminata” a activului UTC-UASCR, domnii de azi, tovarasii de ieri Cristoiu, Tatulici, Nistorescu ori raposatul tare-n vodca, poate din acest motiv si mai simpatic decât ceilalti, Stelian Motiu. Dar cu asta, cu aspectul epidermic, orice asemanare înceteaza. Pentru ca Nicu era desigur rasfatat, dar nu si neajutorat, nu sarac cu duhul, marturisesc asta toti cei care l-au cunoscut. Daca a vrut tatâne-su sa-l puna sef la UTC si ministru al tineretului, apoi prim-secretar de Sibiu, l-a pus si gata, oricum nu l-a împins sa se ceara afara din PCR si nu l-a trimis în campanie electorala „ca independent” prin orasele si satele patriei, nici n-a cheltuit banii partidului sa-i plateasca expertii si raspândacii de afise. Dar acum, în democratia asta pestericola de la noi, lucrurile s-au schimbat!
Partidul premierului a fost pus sa-i faca propaganda si cota la voturi beizadicii prezidentiale – câte zece pe sectia de votare, iata a reaparut zeciuiala! –, chiar cu riscul pierderii alegerilor, cum s-a si întâmplat. Sa ne lase dl. Flutur, purtatorul de oua de lemn si alfabetizatorul oilor de la Suceava, cu socotelile sale în care aduna mere si pere – faptul ca PDL are cu peste un procent mai putin decât PSD chiar asta înseamna, ca al doilea partid numit de mine a câstigat. Logic, PDL a pierdut, nu?, dar a iesit familia prezidentiala – la cum se poarta, era sa spun regala, dar ma gândeam la vremurile sumbre, medievale, ale monarhiei absolutiste – în câstig cu un mandat. {i-a facut candidata lui tata moftul.
Camarila nu s-a dat îndarat de la nimic pentru a justifica aceasta procedura incalificabila, cum nu se daduse îndarat nici „sa faca totul” pe vreme de campanie pentru mezina prezidentiala care ne va reprezenta la Bruxelles, în loc sa faca naibii un curs de alfabetizare, ca a chinuit biata limba paterna la fel de îndârjit ca si înainte de debutul competitiei electorale.
Acum, dupa toate prostiile, în care a fost încurajata de slabul de inima tata al sau si de slugarnicii pâna la voma utecisti de la PDL, ca sa nu mai vorbesc despre intelectualii fini si subtili atasati partidului, cu legitimatie sau fara, EBA are emotii. Cu mintea sa odihnita – e un citat din vorbele sale memorabile, nu un calificativ! –, a crezut ca poate folosi uniforma armatei române si însemnele acesteia în campania electorala! Ca a mai folosit si tricolorul, interzis de asemenea ca semn electoral, nu mai conteaza, ca legea nu prevede pedepse. Dar, în chestia cu uniforma militara, este vorba de un delict penal, care se pedepseste cu închisoarea de la trei luni la doi ani! Toata ziua de miercuri, 10 iunie, când problema a fost pusa pe tapet de ancheta Politiei clujene, autosesizata din pricina fotografiilor din presa – ca fotomodelul nu se putea abtine si a trebuit sa se pozeze încalcând legea! –, întreaga liota de slugoi din politica si presa a sarit sa apere a enspea minune a lumii politice bastinase. Ca uniformele se gasesc si în magazine – desi nu înteleg ce importanta are, nu asta interzice legea! –, ca e doar o copilarie, o prostioara etc. Ba chiar si purtatorii de cuvânt ai bravei armii române vin cu argumentul ca unirforma n-ar fi chiar completa, desi articolul 241 din lege nu face astfel de discriminari. Pai, sa ne întelegem – cum sa faca copilarii, prostioare o persoana de 29 de ani, a carei sagacitate politica si nu numai ne-a fost bagata pe ochi toata campania?! Daca e o prostioara, înseamna ca trimitem, iertati expresia verde, dar urmez doar firul logic, înseamna ca trimitem o proasta sa ne reprezinte la Bruxelles si Strabourg. Iar daca nu e,  trimitem o infractoare, sa-i fie pereche lui Gigi Becali! Tertium non datur!

1liviu

Romani cu care ne mandrim – Ioana Harmony Risca

Posted by admin On June - 11 - 2009

autor Gabriela Petcu

Ioana Harmony Risca – descendenta a unei familii românesti cu o prezenta de peste 100 de ani în America, va reprezenta România la Jocurile Olimpice din anul 2010.

harmony

Strabunicul Ioanei, preotul Alexandru Râsca, a fost un reprezentat de frunte al acestei familii de bucovineni si a comunitatii de români din America. Socrul preotului Alexandru Râsca, Lucaci, a emigrat în America la 1906. Ca mai toti emigrantii români din acea perioada si-a câstigat existenta muncind din greu în industria locala a Michigan-ului. În timp, si-a facut Saloon-ul lui (un fel de restaurant).

Când a venit Marea Criza a anilor 1929-1933, a plecat în Romania (1931), unde a devenit un bun gospodar si întreprinzator pe meleagurile bucovinene. Din pacate, si aici lucrurile s-au schimbat în rau în momentul când au venit comunistii la putere. Acestia, i-au luat tot ce agonisise pâna la acea vreme, asa cum multe familii au patit, ramânând fara nimic din munca lor de-o viata.
Alexandru Râsca, preot cu studii la Facultatea de Teologie din Cernauti (hirotonisit în Iasi, la 21 septembrie 1935, de catre mitropolitul Grigorie Botosaneanu) dupa ce a pastorit 33 de ani în Romania, a ajuns pe urmele socrului sau în America, în anul 1969. Dupa un scurt popas pe la cateva parohii din Ohio, a preluat parohia „Pogorarea Sfantului Duh” din Michigan, incepand cu 1 aprilie, 1970. La acea data biserica îsi avea sediul la adresa: 7835 East Lafayette, Detroit. Între timp s-a mutat în Warren, Michigan, la adresa 31500 Ryan Steet, dupa ce a fost achizitionata o biserica Lutherana. Aceasta a trebuit renovata în stil ortodox. Pana s-a construit biserica noua, slujbele s-au tinut în aceasta cladire. Fosta cladire a bisericii Lutherane este în prezent sala sociala.

Parintele Rasca a pastorit pana la începutul anilor ’90 cand s-a stins din aceasta viata. Este înmormantat la cimitirul de la Vatra Romaneasca, din Grass Lake, Michigan.
Copiii si nepotii lui pastreaza traditia romaneasca fiind buni romani. O familie de cinci generatii în America care înca tine sus steagul romanismului pe pamant american. Astfel, stranepoata preotului Râsca, Ioana Harmony Rasca a optat sa reprezinte Romania la Jocurile Olimpice de anul viitor din Canada – Vancouver.
Un model demn de urmat si de alte familii romanesti.

Ioana este nascuta la 16 februarie 1992 în Oakland MI, SUA si este o talentata si ambitioasa patinatoare care ne-a reprezentat anul acesta împreuna cu partenerul ei Chase Andrews Brogan la Campionatul Mondial de Juniori de la Sofia în proba de dans. Foarte multi români de acasa, din România, apreciaza acest patriotism al familiei. Pe multe forumuri online, s-au legat discutii frumoase la adresa acestei minunate tinere.

harmony-chase

Ioana Harmony Râsca împreuna cu Chase Andrews Brogan au deja în palmares un loc patru la Campionatele Internationale de patinaj artistic ale Canadei din august 2008. Harmony, l-a convins pe Chase sa reprezinte împreuna România la Jocurile Olimpice din 2010 acesta, declarând ca este o buna oportunitate de a promova imaginea României în lume, tara pe care a cunoscut-o si pe care a început s-o îndrageasca.

Cu siguranta, toti cei care o cunosc pe Harmony, dar si cei care abia acum, încep sa o descopere în lumea patinajului, vor fi încântati sa-i urmareasca evolutia. Sa îi uram mult succes acestei tinere cu nume armonios ca însusi dansul ei pe gheata!

autor Gabriela Petcu

 

eol

 

Prima turbina din parcul eolian de la Fântânele – Cogealac va fi instalata în iulie, iar primul MWh se va livra în sistemul energetic la începutul anului viitor.

Grupul CEZ din Cehia, unul dintre cei mai mari producatori, furnizori si distribuitori europeni de energie, construieste în judetul Constanta cel mai mare parc eolian pe uscat din Europa, cu o putere instalata de 600 MW. Capacitatea instalata a Parcului Eolian Fântânele & Cogealac, care se va întinde pe o suprafata de 600 hectare, va fi aproximativ echivalentul unui reactor de la Cernavoda sau a uneia dintre termocentralele din România (Turceni, de pilda). Investitia, evaluata la 1,1 miliarde de euro, a fost prezentata ieri, la Constanta, într-o conferinta de presa sustinuta de reprezentanti ai CEZ România: Martin Pacovsky – COO (Chief Operational Officer), Ondrej Safar – Project Manager si Miklos Szilagyi – site manager Parc Eolian Fântânele & Cogealac. Proiectul parcului situat la nord de Constanta, la aproape 17 km de tarmul Marii Negre, va deveni operational în mai multe etape. Prima etapa a constructiei va genera 347,5 MW si va cuprinde 139 de turbine General Electric, cu o înaltime de 100 metri si cu o capacitate de 2,5 MW. A doua etapa a constructiei va genera 252,5 MW si va cuprinde 101 turbine, fiind operationala pâna la sfârsitul lui 2010, începutul lui 2011. Capacitatea instalata a Parcului Eolian Fântânele & Cogealac depaseste dublul celui mai mare parc eolian aflat în constructie în Europa si atinge triplul capacitatii instalate a celui mai mare parc eolian operational de pe batrînul continent (Guadalajara, Spania). “Cînd acest proiect va fi finalizat, CEZ va avea în România o cota de 10% în energia regenerabila. În iulie vom avea deja prima turbina instalata din acest proiect. De asemenea, la începutul anului viitor, cînd prima etapa va fi gata, vom avea primul MWh livrat în sistem”, a declarat Project Manager Ondrej Safar. La constructia parcului eolian de pe imensul santier din Fântânele si Cogealac, demarata în octombrie 2008, participa efectiv, lucrând în fiecare zi, mai bine de 400 de persoane de nationalitati diferite (români – printre care numerosi localnici, cehi, francezi, germani, australieni, italieni, americani, etc). Potrivit reprezentantilor CEZ România, într-o luna va fi desemnat câstigatorul pentru furnizarea celor 101 turbine ce vor fi montate în a doua etapa a proiectului. “Terenul este închiriat de la localnici pe o perioada de 20-25 de ani, iar acestora le platim anual o suma pe care nu o putem face publica. Avem peste 1.000 de contracte de închiriere a terenului”, a spus Ondrej Safar. Lungimea totala a drumurilor construite în timpul realizarii parcului eolian (137 km) va atinge aproape dublul lungimii litoralului maritim românesc, între Capul Midia si Vama Veche. Pentru montarea pieselor componente ale turbinelor eoliene se utilizeaza macarale gigant cu greutate între 500 si 700 t fiecare. Lungimea unei singure elice este de 48 m, iar diametrul rotorului este de 99 m. Greutatea unei nacele (piesa montata la înaltimea de 100 m) este de 82 t. Pentru transportarea si conectarea curentului electric produs de turbinele eoliene numai din prima parte a proiectului sunt necesari 150 km de cabluri de diferite voltaje (33kV, 100kV). Investitorii spun ca beneficiile investitiei vor putea fi observate în curând de catre localnici. Ei promit ca drumurile si canalizarea din Cogealac si Fântânele vor fi reabilitate, iar iluminatul public va fi gratuit, alimentat de noile instalatii. Potrivit reprezentantilor CEZ România, puterea va fi conectata la reteaua Transelectrica, iar energia va fi vânduta clientilor români si straini. Pâna în prezent, în România sunt instalate unitati cu o putere de numai 8 MW în ceea ce priveste productia de energie electrica din surse eoliene. Grupul CEZ activeaza în 11 tari din Europa Centrala si de Sud Est. În România, grupul este prezent din 2005, prin compania CEZ România. Pe sectorul de distributie, CEZ detine în România o cota de piata de 17%. CEZ contribuie si la parteneriatul pentru construirea Reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda, cu o participatiune de 9,15%.
Iata care sunt avantajele energiei eoliene:
– Emisia zero de substante poluante si gaze cu efect de sera, datorita faptului ca nu se ard combustibili.
– Nu se produc deseuri; producerea de energie eoliana nu implica producerea de deseuri.
– Costuri reduse pe unitate de energie produsa; costul energiei electrice produse în centralele eoliene moderne a scazut substantial în ultimii ani.
– Costuri reduse de scoatere din functiune; spre deosebire de centralele nucleare, unde costurile de scoatere din functiune pot fi de câteva ori mai mari decât costurile centralei, în cazul generatoarelor eoliene, costurile sunt minime acestea putând fi integral reciclate.
Dezavantajele producerii de energie eoliana sunt nesemnificative. În afara de poluarea vizuala, prin aparitia lor inestetica, poluarea sonora s-a redus considerabil în urma dezvoltarii tehnologice de ultima generatie.

 

Hai-hui prin tara!

Posted by admin On June - 10 - 2009

autor Liviu Antonesei

 

Hai-hui prin tara!

haihui

Acum vreo douazecisicinci de ani, redactorul sef al ziarului local din Timisoara a cazut victima unei erori de paginatie. Pe vremea aceea, ziarele judetene ale PCR apareau în format mic, în patru pagini, astfel încat nu aveai cum sa nu vezi cele doua pagini din mijloc laolalta, ca un întreg. Dar, desi în format mic, ele trebuiau neaparat sa relateze asupra vizitelor pe care secretarul general al  PCR, Nicoale Ceausescu pe numele sau de acasa, le facea prin tara. Si asa a aparut si boroboata. Într-o buna zi, rea pentru redactorul sef cu pricina, pe prima pagina si pe cea de-a doua, era instalata o relatare despre vizita tovarasului prim prin unul din judetele patriei. Pe pagina trei, era un reportaj despre un caz de – cum se spunea atunci – vagabondaj, intitulat „Hoinar prin tara”! Doar ca titlul din pagina trei era exact în dreptul unei fotografii a lui Ceausescu din pagina doi! A urmat ce urma de obicei în asemenea împrejurari – sedinta, scandal, demiterea redactorului sef si trimiterea sa la munca de jos! Si înca e bine ca întamplarea e din anii optzeci pentru ca, în anii cincizeci, redactorul sef s-ar fi oprit direct la puscarie, dupa o ancheta bine simtita exercitata asupra sa de „organe” si un proces sumar cu usile inchise.

Multe s-au schimbat din 1989 încoace, dar unele lucruri nu, cum ar fi obiceiul plimbatului la presedintii români. Da, presedintele nostru mult iubit, bantuie tara în lung si în lat, hoinareste cu aplicatie, dupa cum ne promisese sau, mai degraba, îsi promisese si promisese adversarilor dumisale. Constatam într-un alt articol ca are dreptate sa procedeze asa, chiar daca nu si-a anuntat deocamdata candidatura. Are dreptate tehnic, vreau sa spun, pentru ca poate beneficia de pozitia sa oficiala pentru a-si pune în dificultate adversarii. Are dreptate si în fond, dar cred ca se cam înseala asupra formei! De cand a început campania pentru europarlamentare, dl. Basescu s-a aruncat pur si simplu asupra teritoriului, a profitat de fiecare ocazie ce i s-a oferit, i-a fost oferita sau si-a oferit-o singur cand n-au avut altii grija. N-a rezistat tentatiei si n-a stiut sa evite nici capcanele. A tuns oaia d-lui Flutur, sub dealul scris cu trupuri de oi, ca pe vremea Tatucai, doar ca atunci erau trupuri de oameni, s-a repezit la Bucuresti la forumul economic, a trecut în viteza pe la Muntele Athos si, înaintea vizitei în Israel, a ajuns si pe la Hurez, unde l-au aplaudat suporterii pesedisti si, tot în mare viteza, a ridicat pe undeva si un premiu „de om al anului”, desi anul n-a ajuns înca la jumatate! În cursul acestor peregrinari frenetice, am aflat ce pozne facea în copilarie laolalta cu fratînele, ca era un copil razgaiat, am mai aflat si cum erau fiicele în propria lor copilarie, precum si o multime de alte detalii de familie ori crase banalitati despre lume si viata. N-am aflat însa nimic despre mersul proiectului politic din 2004, nici daca se întrevede altul mai norocos, iar despre criza ne-a spus ceea ce stiam, ca exista si ca nu ne-a ocolit.

O campanie neoficiala cu consum enorm de energie, menita sa-l pastreze pe presedinte în atentia publicului cu orice pret, dar una tare haotica, ori nu reusesc eu sa-i întrevad sensul. Adversarii, dar acesta este rolul lor, au calificat-o drept disperata. Nici suporterii nu par foarte lamuriti devreme ce dl. Cartarescu, desi nu se declara dezamagit de presedinte, constata ca acesta n-a putut face prea multe pe parcursul mandatului.

Nu stiu daca agitatia prezidentiala este un semn de disperare, dar diagnostichez o emotivitate crescuta, un surplus evident de adrenalina. Poate fi si semn al cunoscutei mobilizari, dar atunci cred ca e si pretimpurie, si cam obositoare. Dar poate fi si efectul calcului rece – dl Basescu stie ca va castiga primul tur, dar ce se întampla daca adversarii îsi pot mobiliza alegatorii pentru al doilea tur în jurul celui ramas în joc? Se sparie gandul prezidential! Si, totusi, nu cred ca panica este sfetnicul cel mai bun…

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors