Archive for the ‘Destinatia Romania’ Category

Dacia Gallery la New York, fapta unui român din Arpas

Posted by Stefan Strajer On August - 10 - 2012

Dacia Gallery la New York, fapta unui român din Arpas

 

Autor: Grid Modorcea (New York)

 

O mare si placuta surpriza este Dacia Gallery, de  pe Stanton St., Manhattan, zona Lower East Side. Desigur, m-am dus atras de numele galeriei, zicandu-mi, oare proprietarul ei stie de Dacia, are vreo legatura cu Dacia sau e o coincidenta de nume? Si primul gand a fost sa dezleg misterul.

Marturisesc ca de cum am intrat in galerie, am fost socat de un tanar cu un frumos turban turceasc pe cap, parea un pasa, cu diferenta ca era in pantaloni scurti. Era si cu o fata, care m-a servit cu un pahar cu vin. Eu am rugat-o sa-mi puna si apa. Dar v-am pus vin, zice ea. Da, si peste el va rog sa-mi puneti apa, sa devina sprit. Sprit? Ce-i aia? In tara mea se bea asa, ca in Franta, sprit, acest amestec, mai ales pe caldura, care te face sa te simti bine.

Nu se bea si vin curat?, zice. Ba se bea, dar trebuie sa indeplineasca sase conditii. Six? Da. First: sa fie alb; Second: Sa fie rece; Three: sa fie mult; Four: sa-l bei cu o puicuta alaturi; Five: sa fie gratis. Si Six: sa fie din Dacia!

Si am pronuntat cuvantul pe romaneste, fiindca americanii il pronunta Dasia! Ea, tanara, m-a aplaudat cu manutele ei de papusa. Mi-am dat seama ca ea si cel cu turban nu erau din Dacia, nici macar din Turcia, ca nu erau potriviti pentru ce cautam eu.

Asa ca am dat o raita prin micuta galerie, am retinut numele lui Nelson Shanks si apoi l-am abordat pe un tanar subtirel, in costum gri, care parea de-al casei, intrebandu-l daca artistul cu acest nume se afla aici? Mi-a spus ca deocamadata nu e, dar va veni cam peste o ora. Nu era nici Loana Shanks, probabil sotia lui Nelson, artistii care semnau cele mai multe lucrari, puse sub titlul consacrat “Lumina si forma”.

Tanarul m-a invitat afara, fiindca inauntru, in galerie, nu era aer conditionat, si de acolo, de pe strada, se citea pe fereastra numele Dacia Gallery, scris cu litere de-o schioapa. Iti sare imediat in ochi.

Si i-am spus ca eu sunt din Dacia, adica sunt roman, Dacia fiind vechiul nume al Romaniei. Mi-am dat seama ca stia bine despre ce vorbesc, stia povestea romanilor care au cucerit Dacia si mi-a spus ca mai multe stie Liviu, proprietarul galeriei, care e din Romania.

Si l-a chemat pe Liviu afara, un tanar cu barbita, cu care am intrat imediat intr-un dialog pe romaneste. Mi-a spus ca e din Arpas, desi in fisa lui pe internet scrie Sibiu. Va dati seama? Arpasul de Sus, desigur, de unde sunt si preotii Pavel si Grama, care acum pastoresc la Chicago si Cleveland si despre care am scris zeci de pagini in romanele “Mort dupa America” si “Rastignit in America”. Colosal, face Liviu. Da, si despre Arpas am mai pomenit intr-unul din filmele mele despre Tara Fagarasului, “Miracolul romanesc”, realizat cu participarea IPS Antonie Plamadeala.

Ce mai, aveam cu cine sa discut despre minunile noastre romanesti. Liviu mi-a dat imediat cartea lui de vizita, pe care scria numele sau american: Lee Vasu, “Lee”, probabil, de la Liviu. Familia lui, ca toti ardelenii seriosi, a emigrat in USA in 1990, cand Liviu avea 11 ani. El a studiat aici arta, a devenit pictor, specializat in fresca murala, dar si in icoane bizantine, marcat fiind de icoanele pe sticla din Fagaras si Sibiel, desigur, a avut numeroae expozitii,  dar a ramas credincios si Romanei, pe care e mandru ca o reprezinta.

A ramas sa mai vorbim, caci Liviu a trebuit sa se ocupe de invitatii sai, fiindca rostul lui era sa-si poata plasa tablourile, care costau de la doua la cinci mii de dolari, iar unul, semnat de Nelson, aflat pe pliante si afisul expozitiei, era negociabil. El il considera cel mai valoros, un porteret de fata.

Dar erau si altele la fel de valoroase, precum cele semante de Joe Dolderer, Kerry Dunn, Robin Dawn Frey, Katya Held, Natalie Italiano, Peter Kesley, Ja Fang Lu, Yoni Park, Leona Shanks, Nelson Shanks, Dan Thompson sau Lea Colie Wight.

De mult n-am mai vazut o astfel de expozitie clasica, realista, dominata de portrete si naturi statice. Dar acesta este scopul celebrului “Studio Incamminati”, cum se numeste School for Contamporary Realist Art, cu sediul in Philadelphia, scoala fondata in urma cu 30 de ani de Nelson Shanks, un renumit pictor, profesor si istoric al artei, si de sotia sa, Leona, studio ale carui lucrari sunt gazduite in mule galerii amerciane, iar aici, la New York, pentru prima oara, la Dacia Gallery. Nelson Shanks a primit de-a lungul anilor comenzi de la personalitati ca Papa Ioan Paul al II-lea, presedintele Clinton, printesa Diana, Luciano Pavarotti, Mstislav Rostropovich, lordul Spencer si multi altii. Lucrari de-ale sale se afla in marile muzee ale lumii.

Interesul se datoreaza incadrarii acestei scoli in traditia clasica a maestrilor Renasterii, a respectului pentru realismul plastic academic, dar si cu actualizari impresioniste, proprii sensibilitatii contemporane.

Nelson ne spune ca numele Incamminati inseamna in engleza “moving forward”, adica “miscare inainte”, iar studentii urmeaza cursurile timp de 4 ani, sub indrumarea unor exigenti profesori. Evident, realizarile acestei scoli se vad ca o deplasare inainte, desi pentru multi americani pare o miscare inapoi. Dar ii trimit la Academy of Art din New York, despre care am scris anterior, unde studiul este, la fel, axat pe arta clasica. Nu cred ca este un pas in urma, in orice caz e un contrast puternic fata de arta experimentala, fata de tot ceea ce prezinta celelalte galerii, si e bine sa existe si o astfel de directie, de fapt, un suport al permanentei, ca un fel de oglinda pentru cei care se indeparteaza prea mult de ceea ce trebuie sa fie esenta estetica a artei.

Oricum, ceea ce vedem la Dacia Gallery se afla in contra sens, pentru ca in timp ce majoritatea galeriilor americane practica o arta la granita cu kitsch-ul, cantonata fiind in genul “video installation”, Dacia Gallery ramane, iata, credincioasa desenului, culorii, picturii aflate in traditia artei europene, in special a scolii italiene, implicit a scolii romanesti, arta lui Shanks amintind izbitor de stilistica lui Luchian. Si bucuria e cu atat mai mare cu cat aceasta directie este sustinuta de un roman din Arpas.

Corespondenta de la New York

 

coperta carte Sorin Olariu

Cartea-i mica dar funica, autor Sorin Olariu


~
Autor al câtorva plachete de catrene spirituale, Sorin Olariu, poet şi epigramist, recidivează, publicând un volum compact de peste 200 de piese, consolidându-şi statutul de creator în gen. Mi-a făcut bucuria de a-mi cere opinia despre aportul său epigramatic sub forma unui Cuvânt Înainte la volumul Urzici pentru mari şi mici (Editura Tibiscus, 2001). Diagnosticul pus atunci s-a dovedit exact, Sorin Olariu abordân fără niciun fel de complexe o problematică diversă ce se întiinde de la politică – efectuând halte obligatorii în social – la literatură, nelăsând la o parte nici tipurile individuale, într-un cuvânt, antenele sale sensibile, deosebit de fine, captând semnalele şi/sau ecourile mediilor celor mai felurite.
“Andrisanţii” epigramelor sale sunt de aceea, recrutaţi din toate zonele socialului, persoane mai mult sau mai puţin însemnate, dar pe lângă care nu poţi trece fără a le lăsa un mesaj satirico-umoristic. Nu sunt cruţaţi liderii politici români şi străini, oamenii politici în genere, liderii sindicali ş.a. Situaţia economică a ţării , pusă sub semnul unei interminabile, chiar dacă nu iluzorii reforme, beneficiază de asemenea, de atenţia epigramistului care se apleacă asupra stării societăţii româneşti cu alură de sociolog.
Ne face plăcere să ne confruntăm propriile noastre impresii despre fenomenul investigat cu punctele de vedere ale autorului, mai întotdeauna acceptabile. Judecăţile sale sunt uneori radicale, excesive, dar pot fi luate în considerare cel puţin ca ipoteze:
~
Ca nu cumva să strice mediul
Mutară parcul, ce te miri?
Că-n Capitală este sediul
Adevăraţilor vampiri.
(Dracula Park se mută)
~
Sau:
~
În ţara-n care ne-ntrerupt
Popofrul zace-ntr-un marasm,
Spui politician corupt
Şi-ai şi făcut un pleonasm.
(Greşeli gramaticale)
~
Pornind de la titlul unei cărţi de Adrian Păunescu, autorul trage o concluzie cce constituie un puternic semnal de alarmă pentru cei aflaţi la cârma ţării:
~
Frustrarea, frigul, sărăcia,
Îi fac pe unii, cum se ştie,
Ca o secundă-n România
Să li se pară-o veşnicie.
(Citind Istoria unei secunde)
~
Epigramistul ne trimite, cu just temei, la Caragiale, a cărui supremaţţie în arta diagnosticului social îi pare, ca şi mie de altfel, a fi indiscutabilă:
~
Pe lângă Iancu,-n galantare,
Acuma,-n clipa nouăşnoua,
Bătrânul Nostradamus pare
Prezicător de mâna-a doua.
(2000 – Anul Caragiale)
~
Ca şi această Recunoaştere:
~
Recunoaştem permanent
Toate meritele sale…
Aţi văzut! Şi-n parlament
Îl jucăm pe Caragiale!
~
Nu lipsesc catrenele cu tematică literară, în rândul cărora străluceşte strofa următoare:
~
Trăgându-şi numele din soare,
Poetul care azi e lipsă,
Prin moartea lui, fulgerătoare,
Lăsă confraşii în eclipsă.
(Lui Marin Sorescu)
~
Sorin Olariu nu ezită să atace subiecte a căror deasă tratare se pare că le-a făcut -prin banalizare – să nu mai constituie surse de inspiraţie, inovarea părând aproape sortită eşecului. Şi totuşi, iată ce imagine pproaspătă descoperă el pentru un motiv atât de vechi cum este cel al soacrei:
~
Aşa, ca de sfârşit de an,
Spunea un hâtru bun de gură.
Îmi bag şi soacra la borcan
Că-i cea mai bună acritură.
(Murături de sezon)
~
Adaptarea la noile realităţi impuse de perioaada istorică post-decembristă pe care o traversează ţara impune, pe lângă reflecţii grave, în ton dulce-amar, soluţii pentru toate situaţiile, inclusiv pentru viaţa personală a oamenilor:
~
Vrei să cucereşti o fată
Şi să-i sari la noapte gardul?
Păi atunci, de prima dată,
Nu-i da inima, ci cardul!
(Sfat unui amorez)
~
O completare, dacă îmi dă voie autorul, ce trebuie să facă aceia care nu mai au inimă, ci cord (de aici adverbul cordial?), indiferent dacă sunt sau nu posesori de card?
Se vor descurca, mi se va răspunde, chiar dacă pentru aceasta trebuie să se apeleze la verbul cel mai des conjugat în România ultimelor 5-6 decenii, fără nicio deosebire de regim politic. Lucru nu întotdeauna posibil însă, ca în cazul acestei gelozii biblice:
~
Sărmanu-Adam se confesează
Că Eva, dulcea lui nevastă,
Săptămânal îl controlează
Să nu-i lipsească altă coastă!
~
Noul Adam va găsi, desigur, soluţia pentru a scăpa de ochiul vigilent al Evei contemporane, cu toate că şi reciproca este la fel de valabilă. Ceea ce nu înseamnă că observaţia epigramistului nu este câtuşi de puţin pertinentă, subtilă sau acoperitoare.
Sorin Olariu este un epigramist mai aproape de tinereţe ca vârstă, biologică şi de creaţie, privind însă realitatea înconjurătoare cu o maturitate şi un simţ al poantei ce devin stil.El se pregăteşte, astfel, să intre în zodia clasicităţii, dacă nu cumva se şi află acolo.
~
(George Corbu – preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România)
~

Epigrame despre Referen… dum-dum!

Posted by solariu On July - 27 - 2012
Sorin Olariu - Pentagon Mall

Sorin Olariu – Pentagon Mall

BĂSESCU SE DISCULPĂ

Dragul meu electorat
Recunosc că beau cât trei,
Dar la fel de-adevărat
E că beau pe banii mei.

SFAT LUI VICTOR PONTA

De vrei să scapi de matelot
Te-nvăţ eu cum să procedezi:
Sustragi biletul tău de vot
Şi faci ce ştii: îl xeroxezi!

LOVITURĂ DE STAT?

Cred c-această lovitură
Dată iute sub centură,
Nu mai e deloc de STAT,
Mai degrabă-i de PLECAT.

VIITOR DE AUR…

Ţara merge înainte:
Prim-ministrul e-un rechin,
Plus c-avem un preşedinte
Comandant de… submarin.

PONTA CĂTRE MERKEL

Vreau atâta să se ştie
Că e-un lucru important:
Noi nu suntem colonie,
Nici măcar deodorant!…

GREŞELI GRAMATICALE

În ţara-n care, ne-ntrerupt,
Poporul zace-ntr-un marasm,
Spui: politician corupt
Şi-ai şi făcut un pleonasm.

AM VISAT CĂ L-AM SALVAT
DE LA ÎNEC PE BĂSESCU

– Mă-nec!… striga el cam matol
Cu capu-n apă si nămol.
Şi-aşa m-a-nduioşat încât
I-am tras bocancul de pe gât.

TRASUL CURELEI ÎN VREMURI DE CRIZĂ

Vă spun cinstit prieteni dragi
Că de curea atât am tras
Încât o scot de la nădragi
Şi uite că mi-o pun la ceas.

LUI VICTOR PONTA

Ţi-o spun aşa, ca unui frate
Şi rog, notează informaţia:
Când ai prea multe doctorate
Îţi afectează… educaţia!

SALVAREA VINE DE LA COTROCENI

De crunta austeritate
Ne scapă iute Antonescu
De-o vinde sticlele lăsate
După plecarea lui Băsescu.

BĂSESCU SUSPENDAT?
Există oameni mari, de stat,
Care-ar dori să-l prindă
Şi-apoi să-l vadă suspendat
Ca pe Saddam: de-o grindă!

ROMÂNI, NU VĂ MAI CERTAŢI!

Ascultaţi-mă pe mine:
Ce să mai vorbim acum?
Lasă că vorbim mai bine
După referen… dum-dum!

Taina scrisului: Fă bine ce faci! – George Roca

Posted by Gabriela Petcu On July - 26 - 2012

Am început să scriu de când eram la şcoala primară. Poate acestă meteahnă mi se trage de la admiraţia pe care o aveam faţă de fosta mea vecină, Doina Coman (alias Ana Blandiana) din Oradea. Surorile Coman, Doina şi Geta, locuiau în cladirea lipită de-a noastră. Vroiam şi eu să fiu „scriitor” cu tot dinadinsul! Aşa că m-am zbătut destul de tare… să mă perfecţionez, sa scriu cât mai bine, să fiu publicat. Iubeam orele de limbă şi literatură română! Am avut profesori excelenţi care m-au încurajat. Printre ei criticul literar Gheorghe Grigurcu, Aurel Dragoş Munteanu, Iosif Pervain, Traian Blajovici, Maria Alexandrescu-Vulişici, Valentin Chifor şi chiar şi Stelian Vasilescu, secretarul literar al teatrului din Oradea. La fel şi fraţii Lucian şi Ovidiu Drimba, ambi profesori universitari şi scriitori care au sclipit pe firmamentul literaturii române contemporane.

 

 

 

Încercam să scriu cât mai bine! Corectam, ştergeam, refăceam un material cu multă meticulozitate. Mai târziu, când eram student la filologie, mi-am găsit şi un slogan pe această temă, un dicton latin, „Age Quod Agis”, adică „Fă (bine) ce faci!”. Am început să studiez, să mă ocup mai minuţios de studiul limbii şi literaturii române, de stilistică, de exprimare, să frecventez diferite grupări şi cenacluri literare din Oradea şi mai apoi din Bucureşti, unde m-am mutat mai târziu. Am avut modele vii scrierile lui Eminescu, Labiş, Blaga, Goga, Arghezi, Paraschivescu, Stănescu, Creangă, Istrati, Barbu, Călinescu, Buşulenga, Sadoveanu, dar şi ale scriitorilor străini de alde Balzac, Cehov, Kafka, Twain, Dreiser, Galsworthy, Esenin, Orwell, Shakespeare, Khayyam, Eco, Coelho şi mulţi, mulţi alţii.  

 

 

 

Primele roade? Mi s-a publicat câteceva, pe ici pe colo, de la revista „Viaţa Studenţească” şi „Flacăra” din Bucureşti, până la „Crişana” din Oradea. Apoi am făcut, o vreme, o pauză de scris destul de substanţială, timp in care m-am (stră)mutat în Australia. Am cărat cu mine, ca mai toţi românii emigranţi, valize pline de carţi româneşti. Vroiam să mă înconjor de o mică Românie… literară, pentru a nu fi chiar atât de singur printre străini, pentru a nu uita de unde am plecat, de prieteni, de strămoşi, de limbă, de cultura mea naţională. Cărţile m-au ajutat să suport mai bine dezrădăcinarea şi m-au făcut să îmi reiau meteahna scrisului. Noi, cei aflaţi în afara graniţelor perimetrului naţional am încercat deseori să ne aducem aportul la literatura ţării de unde am plecat, la cultura acesteia. Prima mea lucrare a fost „Însemnele statului român contemporan”. Am simţit atunci că sunt obligat, că trebuie să fac cunoscut conaţionalilor mei aflaţi în străinatate importanţa acestor simboluri. Cu toate că, aici la Antipozi, nu am avut la îndemână prea multe informaţii bibiliografice, lucrarea a fost destul de consistentă şi bine primită de cititori. A fost publicată în cateva reviste româneşti şi mai târziu, graţie internetului, a ajuns să fie cunoscută şi celor din afara Australiei. Prinzând curaj, am început să scriu de toate, abordând diferite genuri precum poezie, jurnalistică, eseu, studii, comentarii, interviuri, critică literară, note de călătorie, povestiri şi literatură pentru copii. Numărul acestor producţii personale a depăşit peste o suta ca număr, fiind tipărite în peste 50 de publicaţii româneşti de pe patru continente.

 

 

 

Pentru a ne perfecţiona „uneltele scrisului” este nevoie de a se ţine seama de mai multe reguli. Să citim cât mai mult, să învăţăm de la alţii – cu precădere de la specialişti ai scrisului -, să comparăm, să analizăm, să ne perfecţionăm stilul şi vocabularul limbii în care ne exprimăm. Aş putea zice că am învăţat mai multă limbă şi literatură română de când sunt în Australia decât am acumulat pe parcursul anilor de şcoală din România. Acolo era o necesitate, aici o fac din plăcere! Scrierea literară presupune un meşteşug al cuvintelor, care se bazează nu numai pe talent, ci şi pe studiu. Şi apoi, imboldul de a mai scrie, de a mai produce literatură, ţi-l dă şi bucuria publicării producţiilor personale, bucuria de a-ţi face cunoscute ideile şi simţămintele şi bucuria creată de aprecierile cititorilor.

 

 

 

Pentru cine scriu? Pentru mine în primul rând! Îmi place să îmi citesc şi recitesc lucrarea, să o admir, să o critic, să o cresc ca pe un copil drag şi abia apoi să o prezint cititorilor mei. Aştept reacţiile acestora… Şi astfel simt că trăiesc, că pot să comunic cu lumea, că pot să fac cunoscut ceea ce simt, ce gândesc, că pot să fac ceva util pentru oameni.           

 

 

 

Cum scriu? Caut să mă supun unor reguli învăţate cu timpul. Caut în ceea ce scriu sa fiu corect, sobru, dar binevoitor – optimist chiar – să am un echilibru în prezentarea faptelor, să mă informez cât mai bine consultând cât mai multe izvoare bibliografice, să nu intru în polemici (nici chiar politice! Sic!), să nu devin monoton, adică să scriu lucrări diferite ca tematică, ca stil şi ca producţie literară. Caut să fiu patriot, dar nu extremist, să promovez limba română, dar să nu marginalizez cultura altor popoare. Doresc să îmi influenţez cititorul în a gândi benefic, prezentându-i lucrări care îl liniştesc, îl bucură şi îl fac cointeresat.

 

 

 

Despre ce scriu? Despre ceea ce cunosc şi ştiu! Cultiv idei şi prezint cititorului fapte care mă framantă şi pe mine, fapte care mă fac să îmi pun întrebări, sau fapte care îmi prezintă un interes deosebit. Dar nu zic că nu am şi hobby-uri, plăceri sau bucurii care aş dori să le exprim în scris. Fiind departe de România, nu mă pot implica întru totul în şabloanele clasice, contemporane, sau la modă, şi nici nu sunt atât de curajos precum Tristan Tzara, sau Florentin Smaradache să-mi inventez propriu-mi curent sau mişcare, precum dadaismul sau paradoxismul. Caut să practic sobrietea şi buna-cuviinţă, dar şi parodia şi ghiduşismul (cum îmi spunea odată George Pruteanu, Dumnezeu să-l odihnească!). Sunt influenţat totuşi de realism, de modernism, dar cel mai bine mă definesc printr-o apartenenţă la mişcarea naivo-optimistă (există oare?), mişcare ai cărei membrii în relaţia cu lumea înconjurătoare încearcă să vădă întotdeauna jumătatea plină a paharului! Iubesc oamenii care scriu, îmi place să îi încurajez să producă literatură şi să îi promovez la publicaţiile cu care colaborez.

 

 

 

GR: 14 iulie 2012

 

Lista secţiilor de votare organizate pe teritoriul SUA

Posted by Stefan Strajer On July - 24 - 2012

Lista secţiilor de votare organizate pe teritoriul SUA pentru Referendumul naţional pentru demiterea Preşedintelui României

– 29 iulie 2012 –

 

 

 

Secția de votare nr. 304 – Phoenix, statul ARIZONA

Sala socială a Bisericii Penticostale Române Happy Valley

25435 N. 15 Avenue, Phoenix, AZ 85085

 

Secția de votare nr. 111 – Los Angeles, statul CALIFORNIA

Consulatul General al României

11766 Wilshire Blvd. Suite 560, Los Angeles, CA  90025

Telefon: 310-444-0043; 310-231-4467; 310-231-4468; Fax:310-445-0043; E-mail: consulat@consulateromania.net

 

Secția de votare nr. 303 – Sacramento, statul CALIFORNIA

Centrul Comunității Românești din Sacramento

5306 Walnut Ave., Building A, Sacramento, CA 95841

 

Secția de votare nr. 249 – San Francisco, statul CALIFORNIA

Romanian Baptist Church of San Francisco Bay Area

14871 Bancroft Ave, San Leandro, California 94578

 

Secția de votare nr. 254 – Charlotte, statul CAROLINA DE NORD

Sala socială a Bisericii Baptiste Române

9520 Faires Farm Rd., Charlotte, NC 28213

 

Secția de votare nr. 252 – Bridgeport, statul CONNECTICUT

Biserica Ortodoxă Română Sf. Dimitrie

504 Sport Hill Rd, Easton, CT 06612

 

Secția de votare nr. 113 – Washington, DISTRICT OF COLUMBIA

Ambasada României

1607 23rd St., NW, Washington DC 20008

Telefon: 202-332-4829; Fax: 202-232-4748; E-mail: office@roembus.org

 

Secția de votare nr. 257 – Hollywood, statul FLORIDA

2026 Scott Street, Hollywood, FL 33020

 

Secția de votare nr. 253 – Atlanta, statul GEORGIA

Sala socială a Bisericii Ortodoxe Române „Sfinții Constantin și Elena”

664 Dickens Road, Lilburn, GA 30047

 

Secția de votare nr. 110 – Chicago, statul ILLINOIS

Consulatul General al României

737 North Michigan Avenue., Suite 1170, Chicago, IL 60611, USA

Telefon: 312-573-1315; 312-573-1436; 312-573-1181; Fax: 312-573-9771; E-mail: office@roconschicago.org

 

Secția de votare nr. 244 – Chicago 2, statul ILLINOIS

Biserica Ortodoxă Naşterea Domnului

5825 North Mozart, Chicago, IL 60659

 

Secția de votare nr. 245 – Chicago 3, statul ILLINOIS

Biserica Penticostală Română Philadelphia

1713 West Sunnyside Avenue, Chicago, IL 60641

 

Secția de votare nr. 246 – Niles, statul ILLINOIS

Centrul Cultural Românesc (Romanian Heritage Center)

7777 N. Caldwell Ave., Niles, IL, 60714

 

Secția de votare nr. 251 – Boston, statul MASSACHUSETTS

MIT Student Center, Lobdell Hall

84 Massachusetts Avenue, Cambridge, MA

 

Secția de votare nr. 247 – Detroit, statul MICHIGAN

Sala socială a Bisericii Ortodoxe „Sf. Simion”

821 Newburgh Road, Westland, MI 48185

 

Secția de votare nr. 248 – St. Paul, statul MINNESOTA

Sala de festivități a Bisericii „Sf. Maria”

854 Woodbridge Street, St. Paul, MN 55117

 

Secția de votare nr. 259 – St. Louis, statul MISSOURI

Biserica Ortodoxă „Sf. Toma”

6501 Nottingham Ave, Saint Louis, MO 63109-2659

 

Secția de votare nr. 112 – New York City, statul NEW YORK

Consulatul General al României

200 East, 38th Street, New York City, NY 10016

Telefon: 212-682-9122; Fax: 212-972-8463 E-mail: office@romconsny.org

 

Secția de votare nr. 255 – Cleveland, statul OHIO

Biserica Ortodoxă „Sf. Maria”

3256 Warren Road, Cleveland, OH 44111

 

Secția de votare nr. 302 – Portland, statul OREGON

Chestnut Tree Inn

9699 SE Stark St, Portland, OR 97216

 

Secția de votare nr. 250 – Philadelphia, statul PENNSYLVANIA

Consulatul General Onorific al României

1907 Spruce Street, Philadelphia, PA 19103

 

Secția de votare nr. 256 – Dallas, statul TEXAS

Biserica Ortodoxă „Sf. Maria”

3801 Glade Road, Colleyville, TX 76034

 

Secția de votare nr. 258 – Houston, statul TEXAS

Biserica Ortodoxă Română „Sfânta Maria Magdalena”

318 Canino Road, Houston, TX 77076

 

Secția de votare nr. 260 – Seattle, statul WASHINGTON

First Romanian Pentecostal Church

8315 NE 155th St. Kenmore, WA 98028

Sorin Olariu - coperta Urzici pentru mari si mici

Urzici pentru mari si mici – coperta Ciprian Stanciu SPIC

Autor prodigios, umorist pur sânge, epigramist de mare talent, Sorin Olariu a beneficiat de recunoaşterea a doi maeştri, conducătorii celor două cenacluri bănăţene de satiră şi umor Ridendo şi, respectiv, Apostrof. Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, el este şi un virtuoz al scrisului în grai bănăţean. Omul este fermecător şi se află l vârsta pe care Dante o considera amiaza vieţii (35 de ani), dar şi în posesia altor daruri naturale, deloc de neglijat, pe care nu le iroseşte, ci, dimpotrivă, le valorifică din plin, obţinând, în plan literar, succes după succes. Ca orice scriitor, îşia re publicul său, pe care sunt sigur că nu-l va trăda, ca să nu fie trădat, pentru că şi reciproca este valabilă. Scriitorul se naşte pentru cititori, care, chiar dacă nu-l receptează de la început, după ce vor fi luat cunoştinţă de existenţa lui, îl vor urmări cu dragoste şi consecvenţă, stimulându-l şi cerându-i, ca unui actor, să se afle cât mai mult timp pe scenă pentru a ne împărtăşi din noile lui strădanii, aşa cum se întâmplă cu autorul nostru, confratele Sorin Olariu, aflat în plenitudinea forţelor sale, cu o vitalitate remarcabilă şi o bună dispoziţie contagioasă, care, iată, ne dăruieşte încă o carte (numărul lor nu mai contează de vreme ce a depăşit cifra 10), la fel de spumoasă ca şi cele ce o precedă.
Sorin Olariu devine pe zi ce trece – dacă nu cumva a şi devenit – un nume inevitabil în rândul literaţilor din Banat şi nu numai.
Epigrama contemporană românească i-a receptat şi omologat mesajul original, iar Uniunea Epigramiştilor din România, al cărui membru este, se mândreşte cu asemenea creatori aparţinând unei noi generaţii de spadasini, ce-şi propun să continue şi să îmbogăţească genul, înscriindu-se într-o tradiţie dintre cele mai strălucite şi fertile.
Sunt câteva numai dintre adevărurile ce trebuiau neîndoielnic spuse despre un om cu o operă deosebit de promiţătoare în actualul climat de libertate a expresiei, a prevalenţei spiritului de bună calitate, decelabil atât în operele tipărite, cât şi în festivalurile şi concursurile nu puţine, desfăşurate, anual, în centrele epigramatice ale ţării. Or, Caransebeşul, locul unde Sorin Olariu trăieşte şi scrie, este un astfel de centru, aici organizându-se un prestigios festival naţional de epigramă, care în acest an a ajuns la cea de-a patra ediţie, oferindu-i confratelui atât de dotat ocazia de a se manifesta şi afirma la adevărata lui valoare, pe care sunt bucuros să o atest, pornind de la scrierile lui de până acum. Diversitatea temelor şi motivelor, alături de prospeţimea spiritului său îndreptăţesc o astfel de apreciere şi fac eforturi de a-mi tempera entuziasmul pentru a nu-l prezenta într-o lumină şi mai favorabilă, spre a nu fi bănuit de complicitate.
Îl dau aşadar în urmărire generală, Sorin Olariu meritând omagiul unui public mai larg, nu doar al breslei epigramiştilor, pe care o onorează cu distincţia, dar şi cu discreţia sa.
~
(George Corbu – preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România)

BREICHIN NIUZ: Adrian Năstase s-a împuşcat!!!

Posted by solariu On June - 22 - 2012

ŞTIRE DE ULTIMĂ ORĂ!!!

Azi Năstase s-a-mpuşcat
Cu o armă veche,
Fix precum ne-a guvernat:
Cam după ureche.

MOTIVUL ACTULUI NECUGETAT

Musai să vă spun şi vouă
Pricina căderii sale:
Când s-a numărat la ouă
I-au ieşit cu zecimale.

ADRIAN NĂSTASE

Bani el n-a furat,
I-a luat pe şest,
Dar la numărat
I-au ieşit cu (a)rest.

AVIZ AMATORILOR

Însoţit de-un scurt tremolo
Gestul său a fost urât:
S-a-mpuşcat taman acolo
Că-i stătea Băsescu-n gât.

IA DOCTORATU’, NEAMULEEE!!!…

Posted by solariu On June - 20 - 2012

SPERANŢE PENTRU BĂSESCU

Cârma ţărişoarei mele
Nu-i pierdută întru totul
Că în vremurile grele
Îl ajută Copy-lotul.

DOCTORATE, DOCTORATE…

Când furi de la un singur om
Posibil să ajungi în pom…
Când furi de la mai mulţi eşti mare:
Faci muncă grea, de cercetare!

FĂRĂ NUMĂR, FĂRĂ NUMĂR…

Azi prin țară n-avem medici,
Dar un lucru te surprinde:
Rişti pe drum să te împiedici
Sunt la doctori… cât cuprinde!

PLAGIATORILOR CU DIPLOME FALSE

Orice-am zice, orice-am spune,
Sunt convins că nu vă pasă
Fi’ndcă n-aţi făcut pe bune
Nici cei şapte ani de-acasă!

CITIND EVANGHELIA DUPĂ IOAN

Chiar acum m-am întrebat
Despre celelalte trei:
Oare nu le-au plagiat
Marcu, Luca şi Matei?

EPIGRAME AERIENE

Posted by solariu On May - 16 - 2012

BAZE AERIENE NATO ÎN ROMÂNIA

Ne vin aviatori puhoi
Cu avioane zeci şi sute
C-au auzit că pe la noi
Ar fi destule paraşute.

☺☺☺

SCANDAL LA TAROM

Am citit aseară-n presă
Cum că doamna stewardesă
L-a-nşelat pe-al ei bărbat
Cu pilotu-… automat!

☺☺☺

PILOTUL PRINS DE SOŢIE ÎN FLAGRANT

Prins cu-o paraşută-n pat
Pe fereastră-a fost zburat
Stabilind rapid, ca vântul,
Legătura cu… pământul!

☺☺☺

AUROLAC

Pe-o bancă,-n faţă la Tarom,
Trăgea din pungi un ţâr de om
Să demonstreze-oricărui prost
Ce-nseamnă azi un zbor low-cost.

☺☺☺

CUPLU

Plin de fiţe şi fasoane
Pe-o alee-n parc trecea
Un pilot de avioane…
Doar cu paraşuta sa.

☺☺☺

TRENULE, MAŞINĂ MICĂ…

Posted by solariu On May - 15 - 2012

(Interviu luat lui Sorin Olariu pentru Revista Autocritic. Autorul interviului: Dan Cârlea).

1) Sorin, când ţi-ai luat carnetul de conducere şi cum au fost pentru tine primele întâlniri cu maşina? Apropo, ce maşină a fost la început?
Carnetul auto mi l-am luat la începutul lui 1990, în România. Eram prosesor la un liceu din Caransebeș, județul Caraș-Severin și tocmai achiziționasem un Golfuleț albastru, aspirator de fete. O bijuterie pe vremea aceea, nimic mai mult decât un junk car, azi. Tatăl meu vânduse un pământ să îmi cumpere acea maşină.

2) Cum priveşte epigramistul excepţional care eşti eterna (şi fascinanta) problemă a femeii la volan?

E loc pentru toți pe șosele, chiar și pentru femei. Oricum, ele sunt egalele noastre, nu? Bine, uneori sunt chiar mai egale decât noi…
Nu am nimic împotriva femeii la volan. Unele conduc mai bine decât bărbații, în sensul că oricum, ele beau mai puțin. Cunosc chiar femei truck driver care conduc camionul câte 3000 de mile pe săptămână. Mai degrabă am ceva împotriva celor care conduc sub influența drogurilor sau a alcoolului. De aceștia trebuie să ne ferim.
În SUA pedepsele sunt extrem de mari pentru asta și nu scapă nimeni. Aici nu merge cu pile. Dacă în România ceilalți conducători auto îți fac semn cu farurile în trafic că e un radar prin apropiere, în America ei vor suna imediat la 911 dacă te văd că urci băut la volan sau dacă te văd că conduci în zig-zag. Pentru protecția lor în primul rând, dar și pentru protecția ta. Altă mentalitate.

3) Faci sau ai făcut epigrame despre femeia la volan, le trimiţi la cratiţă, le tragi claxoane? (rămâne între noi) …

Mai comit uneori și câteo epigramă despre femeia la volan, ca de exemplu aceasta:

PAMELEI ANDERSON

Sânii tăi cu formă plină
M-au convins că nic măcar
Airbagul de la mașină
Nu-ți mai este necesar.

Dar nu le trimit la cratiță și nici nu le claxonez pentru că nu sunt deloc agresiv la volan. Din contră, am o răbdare ieșită din comun, chiar enervantă. Cel puțin așa spune nevastă-mea, care se miră cum de pot fi atât de calm în anumite situații. Dar în SUA cazurile acestea de nervi în trafic sunt foarte rare. În general șoferii conduc extrem de politicos și împart șoseaua cu ceilalți. Dacă cineva observă că ești la ananghie, adică te-ai băgat greșit și nu mai poți ieși de undeva imediat oprește și îți face loc să ieși sau să schimbi banda, chiar dacă știe că asta o să îl coste secunde bune de întârziere.

4) Povesteşte-ne câte ceva despre locurile frumoase pe unde te-ai plimbat prin România cu maşina.

În România mașina era un lux din cauză că benzina era scumpă, așa că preferam să călătoresc cu trenul sau cu autobuzul care erau mult mai ieftine. Totuși, am făcut multe drumuri de la Caransebeș la Băile Herculane, pe DN 6, la început cu Volkswagenul, apoi cu un Fiat Regata Turbo Diesel (primit ca dar de nuntă de la socrii mei) trecând prin salba de sate și locuri frumoase de pe Valea Timișului: Buchin, Sadova, Piatra Scrisă, Armeniș, Dealul Domașnei, Plugova, etc. Locuri minunate, cu oameni minunați. Din păcate, drumul acesta național este acum o ruină, un adevărat blestem al Banatului. Se lucrează la el de un deceniu și nici nu se cunoaște. Ca o paranteză, am mers odată cu mașina la Cascada Niagara, pe partea canadiană, într-un weekend. Cînd am trecut vineri seara pe Queen Elisabeth Way, am remarcat zeci, poate chiar sute de utilaje pe partea opusă. Era o forfotă de nedescris, plin de muncitori care se pregăteau să înceapă lucrul. Chiar mi-am spus în gând că o să fie mare bai la întoarcere. Când colo, duminică seara când ne-am întors în Michigan drumul era asfaltat pe o porțiune de vreo 50 de km de autostradă. Și asta numai în două zile.
De asemenea, în România am mai bătut cu mașina DN 76, de la Oradea la Brad, drum care era o splendoare, mai ales prin zona Munțillor Apuseni. De fiecare dată ne opream la Chișcău, la Peștera Urșilor. Am mai condus de multe ori prin zona Munților Almăjului și Locvei, Semenic, Muntele Mic, Țarcu, toate aceste locuri fiind niște perle ale Banatului.

5) Ai avut ceva incidente, accidente, cu maşina? (aici excludem eventualele probleme cu autostopistele :)

Accidente nu am avut. Ce-i drept, nici nu am condus prea mult și am făcut-o oricum cu atenție. Nu am urcat niciodată băut la volan și nici nu am avut muscle cars cu care să zbor pe șoselele patriei. N-am plătit nici măcar o amendă de circulație. În schimb am avut incidente, toate fiind din cauza mașinilor care una-două se stricau. Ba carburatorul, ba electromotorul, ba jiglerul de relanti, ba o pană de cauciuc…
Să știi că am avut totuși și o problemă cu o autostopistă mai specială. O chestie care ar părea amuzantă la prima vedere, dar până la urmă destul de tristă. Odată, într-o sâmbătă noaptea când veneam din Ungaria, pe la Pădurea Verde din Timișoara am oprit să iau o fată a unui prieten de-al meu, știind că e studentă și crezând că vrea să meargă acasă, la Caransebeș. Eu am recunoscut-o imediat, că strada era luminată ca în palmă, dar ea nu s-a prins cine e în mașină și când a deschis ușa mai-mai să îi pice fața. Atunci am relizat că ea de fapt făcea traseul. Nici nu ai idee cât s-a rugat de mine să nu o spun părinților. Cred că mă urăște și în zi de azi.

6) Buuun, ai ajuns şi în SUA. Care au fost primele impresii legate de trafic, de infrastructura rutieră, de ceea ce e legat de maşini, în general, pe teritoriul american?

Primele impresii? Traficul este mult mai lejer, cel puțin în Michigan, statul în care locuiesc. Drumurile sunt mult mai largi și se circulă pe mai multe benzi, fapt care fluidizează circulația mașinilor. Rețeaua de autostrăzi este foarte bine pusă la punct și extrem de eficientă. De exemplu, un drum de București-Caransebeș (450 km) îl făceam în 9-10 ore. Recent, am parcurs în SUA cam aceeași distanță, între Malibu (California) și Las Vegas (Nevada) în aproximativ 4 ore și jumătate pe I-15 si pe I-10 aproape impecabile.
Desigur, am văzut și în SUA drumuri proaste, mai ales pe străduțele din Detroit. Dar parcă nu sunt chiar așa ca la noi.
Parcul auto din SUA are probabil cea mai mare varietate de mașini din întreaga lume. Toate marile companii se luptă să își vândă marfa aici și oferă tot felul de facilități clienților. Există, pe lângă toate brandurile americane și o mulțime de mașini japoneze, germane sau coreene. Mai rar vezi mașini franțuzești sau italiene, exceptând bolizi ca Ferrari, Lamborghini sau Maserati. Până acum nu am văzut încă nicio Dacie.
O altă observație este că mașinile din SUA sunt mult mai mari decât suratele acestora europene, iar prețurile lor sunt mult mai mici. Benzina de asemenea este de două ori mai ieftină decât în România, la niște salarii cu mult mai mari, fapt care face ca un plin la Hummer să ți se pară floare la ureche.
Una peste alta, a conduce o mașină în SUA, pe lângă că nu te stresează mai este și destul de reconfortant uneori. Mai ales pe freeways și highways.

7) După cât timp ai început să conduci şi în SUA, cum s-au derulat lucrurile cu echivalarea permisului, primele ieşiri?

Prima chestie care mi s-a spus cînd am venit în Michigan a fost că îmi trebuie urgent o mașină fiindcă transportul în comun este aproape inexistent aici, fiind aproape desființat cu vreo opt decenii în urmă chiar de către Big Three (General Motors, Ford și Chrysler) pentru a-și vinde automobilele produse. Și cum nu puteam avea un job dacă n-aveam mașină, iar mașina nu o puteam cpnduce fără carnet, după o săptămână de America și de învățat dintr-un chestionar m-a luat sora mea și m-a dus la Secretary of State să dau examenul scris. Fără nicio programare în prealabil. Spre surprinderea mea, acel test nu a avut loc în vreo sală de clasă, cu supraveghetori, ci chiar acolo, ad hoc, în sala de așteptare plină de lume, la niște mese din apropierea ghișeelor. Oamenii veneau, își rezolvau problemele și plecau, iar eu și cu încă vreo doi răspundeam în scris întrebărilor. Nu ne băga nimeni în seamă, oficialitățile au mers pe încredere. Între timp a mai venit cineva să dea examenul. După ce am terminat, în cîteva minute am și primit rezultatul și actele doveditoare că l-am luat, pentru a mă putea prezenta la testul practic. A doua zi am luat și examenul practic. Ambele teste, deși a trebuit să le dau în altă limbă decât limba mea maternă, mi s-au părut cu mult mai ușoare decât cele din România pentru că nu au fost deloc făcute să încurce candidatul, ci au fost simple și logice.
Apoi, la cîteva zile după ce am luat carnetul, sora și cumnatul meu împreună cu o fostă elevă de-a mea din România, stabilită de asemenea în Michigan, au pus mână de la mână și mi-au cumpărat o mașină de 1000 de dolari, un Dodge Caravan vechi de vreo nouă ani, căruia i-am zis Săgeata Albastră. O mașină foarte bună, automatică, cum nu mai condusesem niciodată până atunci și de care mă speriasem la început văzând cât e de mare. Am crezut inițial că îmi trebuie un carnet de șofer de autobuz pentru așa o mașină când m-am trezit că îmi dă soră-mea cheile.
După prima zi însă m-am obișnuit de parcă toată viața condusesem așa ceva.

8 ) Am un văr care nu a condus în România, el plecând în SUA la începutul anilor ’90. Când a venit în ţară, după mulţi ani, a fost şocat de traficul de aici. I s-a părut groaznic de agresiv, aglomerat şi problematic. Tu mai conduci aici când vii în concedii? Ce diferenţe vezi între traficul din cele două ţări vecine şi prietene, America şi România?

Și mie mi se pare înfiorător traficul din România. Deși până acum am venit în fiecare an în țară și am stat de fiecare dată aproape o lună, nu am mai condus deloc la noi, poate și din comoditate. În SUA, în cinci ani de șofat nu am făcut nici măcar o depășire pe contrasens, fiindcă nu a fost nevoie. Cum spuneam, șoselele sunt foarte largi și au mai multe benzi, așa că poți face depășirile trecând de pe o linie pe alta în același sens. Rareori se întâmplă să circul pe drumuri cu o bandă dus și una întors, dar și atunci nu am de ce să depășesc mașina din față care circulă cu viteză regulamentară.
Diferențe între traficul din SUA și România? În SUA se circulă mult mai civilizat și mai politicos, iar șoferii au mai multă răbdare și înțelegere.

9) Ce maşină (maşini) deţii în prezent – nişte poze se poate?

În prezent dețin un SUV 2012 Dodge Journey şi un Camaro mai vechi, care este flebeţea mea.
În garaj mai am şi un 2010 Dodge Avenger pe care l-am cumpărat pentru nevastă-mea de aniversarea căsătoriei noastre. Personal, sunt adeptul mașinilor americane. Dintre nenumăratele mașini pe care le-am avut pănă acum, doar una singură a fost de import, un van Honda Odyssey, pe care l-am vîndut chiar acum câteva zile.
Poate o să par puțin infatuat enumerând la mașini. Nu e deloc așa. În America, și mai ales în Michigan unde se fabrică mașinile GM, Ford și Chrysler, a avea o mașină bună nu este un lux, ci o necesitate și este la îndemâna aproape a oricui. Am avut și am o sumedenie de mașini noi pentru că sora mea lucrează ca inginer la General Motors, iar cumnatul meu lucrează ca manager la Chrysler și prin ei am discount și loyalty la orice produs al acestor două companii, inclusiv la serviciile de asigurări.

10) Eşti un şofer cuminte sau năbădăios, mori să dai viteză şi să te bagi unde apuci?

În general sunt un șofer disciplinat, civilizat și politicos. Consider că șoseaua nu este a lu’ tata, ci a tuturor participanților la trafic. Chiar și a blondelor. Mai bag și talpă uneori, mai ales când conduc Camaro, dar îmi cunosc limitele și știu până unde pot să mă întind.

11) Ce sfaturi ai da unui începător?

„Stay alive / Don’t drink and drive…”
De fapt, sfatul acesta este pentru orice șofer. Unui începător i-aș mai spune în plus să nu facă pe eroul, pentru că de multe ori eroii sfârșesc prost. Iar eroismul se confundă uneori cu prostia.

12) Ce maşină ţi-ai lua dacă ai avea banii lui Nea Gigi? (să nu spui că nu ştii cine-i Nea Gigi din Pipera! Noi, oamenii de cultură, trebuie să ne cunoaştem.)

Dacă aș avea banii și oile lui mi-aș lua o bormașină. Cu care să-i scot aroganțele din cap.
Dar cum nu am banii lui, o să mă muțumesc cu un Corvette roșu, decapotabil, pe care plănuiesc să mi-l cumpăr. E una dintre mașinile sport accesibile publicului larg. Deci, aproape că mi-e accesibilă și mie…

Zi ce vrei tu, şi dacă bagi şi o epigramă pe teme auto e super.

STAI ALIVE / DON T DRINK AND DRIVE!

Mult prea gravele urmări,
Zău că mi te pun pe gînduri:
Dacă pleci pe trei cărări
Riști s-ajungi în patru. Scânduri.

Mulţumesc de interviu, Sorin.
Cu plăcere.

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors