Archive for December, 2018

Lectura, Literatura și Ofensiva Social-Media

Posted by Dorin Nadrau On December - 12 - 2018

Este îndeobște cunoscut că o lungă perioadă de timp lectura a constituit cel mai important și sigur mijloc de a accede la cunoștințe generale și profesionale, sociologia considerând lectura ca un act intelectual indispensabil care împreună cu munca și experiența socială formează triada ce definește personalitatea. Pentru cei născuți în zodia cărții tipărite, lectura se mai „asezonează” și în zilele noastre cu plăcerea răsfoirii unei publicații, a foșnetului paginilor și a mirosului de tuș tipografic. Odată cu accelerarea virtualizării și dinamizarea dezvoltării tehnicilor din ce în ce mai avansate în domeniul comunicării, s-au produs schimbări esențiale, concretizate în: accesul instantaneu la internet, laptopuri, note-bookuri, e-bookuri, telefoane mobile deosebit de complexe. Toate acestea au condus inevitabil la modificarea evidentă a comportamentului, inclusiv a deprinderilor pentru lectură.

 

Top-journalism-Colleges-in-Gurgaon-768x420

 

Odată cu apariția unor veritabili concurenți ai lecturii (radio, televiziune, internet), s-a înregistrat o justificată transformare dictată de rețelele social media. Este impresionant să constatăm astăzi că în raport cu media tradițională viteza de adoptare a platformelor social media relevă o schimbare a obiceiurilor de consum de-a dreptul uluitoare: radioul a ajuns la 50 de milioane de ascultători în 38 de ani, televiziunea a atins 50 de milioane de beneficiari în 13 ani, iar internetul a avut 50 de milioane de utilizatori în 4 ani (Facebook a atins 100 de milioane de utilizatori în doar 9 luni!)

Este de notorietate că, în aceste condiții, interesul pentru cărțile tipărite și pentru literatură, în sens clasic, s-a diminuat substanțial. De când cu virtualizarea tot mai agresivă este tot mai preferată citirea de tip flash și au devenit tot mai agreate textele miniatură. Extinderea noilor platforme de social media evidențiază o tendință accentuată de restrângere a textului, atât din punct de vedere cantitativ, cât și în privința calității, precum și o creștere intensă a folosirii imaginii. În acest sens, trebuie observat că trecerea de la platformele de blogging la platformele de microblogging (Twitter) înseamnă, practic, trecerea de la textul de tip narativ, specific blogurilor, la textul scurt, de tip sms. Rețelele care au urmat microblogging-ului au continuat să limiteze folosirea alfabetului scris și să aloce spații ample imaginilor. Astfel, pe Facebook, fotografia are mult mai mare succes decât textul, iar acest lucru este probat de numărul mai mare de share-uri și like-uri pe care le obține o imagine, comparativ cu un text. Mai trebuie menționat că aceeași tendință ca cea manifestată pe Facebook se observă și la platformele create special pentru comunicare vizuală Pinterest și Instagram.

Bombardamentul informațional contemporan, precum și amenințarea permanentă a lipsei de timp a produs efecte profunde și în domeniul literaturii, tirajele cărților tipărite diminuându-se considerabil, constatându-se totodată și o atenuare notabilă a dorinței de a citi. Personal, cunosc persoane cu pretenții care au devenit mari devoratoare de social media, dependente de Facebook și WhatsApp, care nu ar deschide nici în ruptul capului o carte. Cunosc, în același timp, și intelectuali rafinați mari utilizatori ai social media care citesc cu pasiune, fără încetare, cărți, atât ficțiune, cât și non-ficțiune, aceștia fiind desigur adevărații consumatori de cultură și, neîndoielnic, făuritorii unor social media pline de eleganță, capabili în orice moment să îndrepte o lume cuprinsă de veleitarism și ignoranță.

 

social-media-2636256_1280

 

În ciuda marii diversități de aspecte pe care actualmente social media și societatea informațională le implică conducând la o uimitoare varietate de exprimări și poziții, părerile celor care scriu cu adevărat par să conveargă într-o recunoscută cvasiunanimitate spre aceeași teză optimistă: în contextul tuturor schimbărilor lumii, literatura va dăinui, ea ținând de însăși ființa umană în tot ce are ea mai profund și mai specific. Mă raliez cu convingere celor care apreciază că social media constituie un puternic imbold de promovare, fără legături cu kitsch-ul, incluzând literatură de calitate difuzată de admirabile site-uri, lansări și cronici profesionale ale unor volume. Au apărut bloguri remarcabile, reviste și grupuri care expun și comentează literatură de mare clasă, împrejurare ce dezvoltă și ascute dorința de a le căuta și chiar de a le imita realizarea. Democratizarea digitală prezintă o serie de avantaje, demne de luat în seamă: găsim mult mai ușor și repede un titlu, luăm cunoștință de zeci de recenzii, unele dintre ele dovedind reale calități de critică literară; de asemenea, sunt sigur că cei care citesc literatură vor citi mult mai diversificat pentru că social media și societatea infirmațională înseamnă și deschiderea către zone înainte necunoscute sau inaccesibile. Sunt și eu de acord cu cei care susțin că raportul dintre social media și literatură se poate reduce la relația dintre „a citi” (în sens clasic, adică de a parcurge un text tipărit pe suport de hârtie în ordine succesivă de la stânga la dreapta) și „a privi” (adică a percepe simultan, în toate detaliile ei, o imagine, pe un ecran). În primul caz, ne situăm în Galaxia Gutenberg, iar în al doilea, suntem în Galaxia Steve Jobs și Bill Gates. Neîndoielnic, astăzi navigăm în ambele galaxii, cu indiscutabile avantaje reciproce. Concluzia ce rezultă este că nu s-a pierdut mare lucru, ci doar s-a schimbat materialul, în niciun caz esența.

Lăsând la o parte nostalgiile, conștient că traversăm inevitabil o perioadă în care totul se schimbă surprinzător de repede, urmare a demersului de a-mi face propriile observații asupra comportamentului celor din jur, mai adânc sau mai firav ancorați în modernitate, pot să afirm astăzi că sunt irezistibil atras de ceea ce reprezintă în lumea contemporană jurnalismul online. Promovarea acestui modern tip de publicistică a provocat inițial o excesivă stare de exaltare. Ulterior, și-a demonstrat caracteristicile specifice care îl diferențiază și îi conferă o apreciere specială. În ce mă privește, nu sunt un mare fan al migrării printului spre web, dar ceea ce s-a dovedit într-un timp relativ scurt m-a convins de necesitatea înțelegerii și practicării acestui nou gen de jurnalism, anume că, și în cazul jurnalismului online , valoarea și consistența unui grup nu stă într-un canal, ci în conținut. Platforma de maximă importanță pe care trebuie să se edifice un brand jurnalistic este conținutul creat la anumite standarde jurnalistice. Este indubitabil elementul major care garantează credibilitatea, atractivitatea și stabilitatea. Când cineva se referă la CNN, de exemplu, nu se raportează la un canal, ci, cu certitudine, la un standard imbatabil de conținut. Cred că o trăsătură de o deosebită importanță  jurnalismului online este ceea că îți conferă o șansă unică: posibilitatea de a practica jurnalismul în mod echidistant și echilibrat.

În fine, merită precizat și un aspect mai nociv pe care exercitarea acestui fel de jurnalism îl induce: o scriitură bună este mult mai greu de identificat printre numeroasele rețele, bloguri, motoare de căutare, platforme și site-uri care toate își propun să publice în vederea promovării producții jurnalistice de o anumită factură, cu o țintă anume, fiind, fără îndoială, destul de dificil să discerni un articol conținând știri și comentarii de calitate într-o zonă unde se exprimă și mulți diletanți și impostori, numărul celor care scriu, produc, publică și opinează neargumentat fiind extrem de mare.

Dorin-Nadrau.Poza-noua-201x300
Dorin Nădrău (S. U. A.)

 

Statuile Timișoarei

Posted by Stefan Strajer On December - 7 - 2018

Statuile Timișoarei

Autor: Ioan Ispas (Wilmington, Delaware)

 

Motto: „Granițele se apără cu statui nu cu armate” (Octavian Goga)

 

Din nefericire Timișoara nu are nicio statuie din categoria celor la care se referea Octavian Goga când a emis cugetarea. Există doar busturile lui Decebal, Eminescu, Avram Iancu (în curtea unui liceu), Eftimie Murgu, a regelui Ferdinand și a câtorva celebrități locale plasate pe aleea personalităților din Parcul Central.

Timișorenii care merg în Ungaria prin Cenad și trec prin localitatea Mako întâlnesc în drumul lor trei statui impozante ale unor personalități istorice maghiare. Un orășel de o sută de ori mai mic decât Timișoara are trei statui! De multe ori trecând pe acolo am văzut grupuri de elevi care în fața unei statui ascultau o lecție de istorie.

De fapt există totuși statuia secuiului Gheorghe Doja, conducătorul răscoalei țăranilor secui, români și maghiari din 1514.

*

DSCN6492

Foto. Gheorghe Doja (1514) executat de nobilimea maghiară la Timișoara. Pus pe un tron înroșit cu o coroană de fier înroșită pe cap, bucăți de carne smulse și date locotenenților lui.

*

Răscoala s-a declanșat când nobilimea maghiară s-a opus înrolării țăranilor în cruciada pe care Papa voia s-o declanșeze împotriva otomanilor. Pentru ca armata țărănească să poată fi învinsă s-a aliat armata regală maghiară cu armata voievodului Transilvaniei. Ca o ironie a soartei peste 12 ani, în 1526 regatul maghiar este transformat în pașalâc. De lupta creștinilor între ei au profitat otomanii.

Gheorghe Doja nu are nicio statuie în județele Harghita și Covasna. De 15 martie n-a beneficiat de nicio coroană de flori din partea organizațiilor maghiare, nici măcar din partea celor întitulate secuiești. Săracii secui au fost complet maghiarizați, și-au pierdut limba și-au uitat strămoșii glorioși, și-au uitat istoria devenind în schimb vârful de lance al maghiarilor.

Primarul liberal Nicolae Robu acum patru ani (2012, n.red.) a promis că v-a împodobi Timișoara cu mai multe statui ecvestre. Chiar a expus în holul primăriei macheta unei statuie ecvestre a lui Iancu de Hunedoara. Mi-am zis că în sfârșit are și Timișoara un primar patriot!

Timpul a trecut, statuia lui Iancu de Hunedoara nu s-a mai făcut, macheta a fost scoasă de pe hol, în loc de statuie ne-am ales cu un bust a lui Iancu de Hunedoara pe Aleea Personalităților. În schimb au apărut alte statui în zona centrală. Cum arată aceste statui vedeți în imginile de mai jos.

*

DSCN6497

Foto. Statuia nr.1. Scripcariu-2015 (așa scrie pe soclu)

*

Nu știm ce reprezintă. Dacă omulețul ar avea plete am putea interpreta că-l reprezintă pe primar purtând pe brațe Timișoara.

Poate că autorul a avut o viziune națională. Atunci s-ar putea interpreta că statuia îl reprezintă pe premierul technocrat (Cioloş, n.red.) ducând pe brațe România la Bruxelles.

*

DSCN6499

Foto. Statuia nr.2

Nu am reușit să aflu numele și autorul grupului statuar. Este un mister total.

*

DSCN6498

Foto. EVA (Scripcariu-2015)

*

Avem așadar o statuie a primei femei din lume și a băiatului de azi rob al celularului. Probabil că o asemenea combinație nu se găsește chiar pe toate drumurile și i-a încântat atât de tare pe edili încât au preferat să consume bronzul (să cheltuie banii) alocat statuiei lui Iancu de Hunedoara pe aceste opere de artă. Toate cele șapte statui i-a costat pe contribuabili 146.000 euro.

Nu e prima dată când Timișoara este „împodobită” cu niște monstruozități. Mai jos se pot vedea două dintre ele rămase de la primarii postdecembriști.

*

DSCN6493DSCN6494

Foto. Omul țintă Szakats B. 94

*

Placa de pe soclu are următoarea inscripție: „Eroi martiri Avram Ioan Vasile, Belici Radian, Grama Alexandru, Nicoară Elena, Tako Gabriela, Tăsală Remus și alți eroi necunoscuți.” Apoi este redat un citat din Biblie: „Mai mare dragoste decât aceasta ca să-și pună cineva viața pentru prietenii săi nimeni nu are” (Ioan 15.13).

Vă place statuia? Mie nu-mi place! Cum au putut accepta edilii orașului ca frumoșii tineri împușcați mișelește în decembrie 1989 să fie reprezentați prin această uriciune de om! Este o jignire adusă memoriei lor. Mărturisesc că am trecut de sute de ori pe lângă acestă statuie, dar n-am știut până acum câteva zile, când am pozat-o, că este dedicată acestor tineri. Placa este mică și de pe trotuar nu se vede ce este scris pe ea. Probabil că timișorenii dacă ar ști cui este dedicat monumentul ar fi la fel de revoltați ca și mine.

*

DSCN6495

Foto. Fără nume C.I. Popovici 1993

*

Cine are interesul ca-n locul unor personalități istorice care să stimuleze patriotismul sunt plasate niște kitsch-uri? Sunt puțini dar perseverenți. În Timișoara administrația românească s-a instalat oficial în 3 august 1919. Au trecut aproape 100 de ani și nu s-a reușit să se imprime o pecete românească orașului. Dimpotrivă s-au cheltuit sume uriașe pentru a pune în valoare urmele ocupației otomane scoase la iveală odată cu așa zisa reabilitare a centrului istoric. Adică în loc să caute urmele strămoșilor edilii Timișoarei cheltuie banii pentru a scoate în evidență urmele cotropitorilor vremelnici a acestor locuri. Desigur clădirile moștenite de pe vremea când era numită mica Vienă trebuie păstrate și întreținute, dar ceea ce s-ar fi putut face ar fi fost tocmai amplasarea unor statui ale eroilor românilor. Din păcate paralel cu acest aspect urbanistic se însinuează și un spirit antiromânesc prin cultivarea ideii că bănățenii sunt altfel decât restul românilor, că ei ar fi mai apropiați de valorile vestului decât ale regățenilor, săpând discret la temelia statului.

Noroc cu perioada comunistă care a realizat un grup statuar dedicat armatei române. Acolo se depun coroanele oficiale de flori cu diverse comemorări.

Nu ne rămâne decât speranța că vor ajunge și patrioții la cârma orașului în următoarea sută de ani.

(20 iulie 2016, Ioan Ispas)

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors