Archive for July, 2018

TREI ZILE ÎN „MICA ROMÂNIE DIN CANADA”

Posted by Dorin Nadrau On July - 21 - 2018

Veritabilă sursă de hrană spirituală, participarea la „Săptămâna Internațională de Cultură de la Hamilton”, programată anul acesta între 9 -14 Iulie 2018, mi-a îndreptat pașii spre Câmpul Românesc, cu năzuința de a fi părtaș (chiar și pentru doar trei zile) la manifestările care, fără îndoială, incită la gândire și meditație, impresiile cu care rămâi persistând pentru o îndelungată perioadă de timp. Acest spațiu cu o semnificație unică privind românismul autentic care a găzduit anul trecut celebrarea semicentenarului Săptămânii Culturale constituie un martor indubitabil al drumului anevoios parcurs de românii emigrați peste Ocean de la generația exilului, izolată de-a lungul deceniilor comuniste de țara aservită, până la generația diasporei situată pe o poziție de nedisimulată deschidere cu țara liberă. Evenimentul de cultură românească adevărată ce se desfășoară anual în acest „colțișor de Rai” numit de către acad. Nicolae Dabija, după vizita sa aici, „o mică Românie”, probând de-a lungul vremii o irezistibilă atracție, a adunat mari personalități din toate domeniile culturii, scriitori, poeți, artiști, filosofi, actori, muzicieni și interpreți de orice gen de muzică, precum și ambasadori, consuli, diplomați, lideri de partide, miniștri. Câmpul Românesc a dat microfon liber nenumăratelor conferințe cu subiecte deosebit de interesante și a oferit un spațiu propice povestirilor și mărturisirilor de tot felul, urmate invariabil de îndelungi comentarii.

Întâmpinat la intrarea în Câmp, pe partea dreaptă, de stânca vopsită roșu-galben-albastru și inscripția „Romanian Park”, am străbătut aleea care duce la locul de derulare a programului, trecând pe lângă troița ce străjuiește drumul pe partea stângă, iar apoi alături de Rotonda scriitorilor în exil care îți răscolește sufletul ducându-te cu gândul la puternice personalități care au însemnat adevărate simboluri ale neamului românesc care au trăit atât de departe de țara natală. Ajuns la Centrul Cultural „Nae Ionescu”, am fost primit cu mare cordialitate de Președintele Asociației Culturale Române, Ing. Dumitru Răchitan și de Pr. Dr. Dumitru Ichim, liderul spiritual de necontestat al întregului eveniment.

Campul Romanesc, July 12 2018

 

Prima zi din seria întâlnirilor la care am luat parte, joi, 12 Iulie 2018, a inclus o serie de expuneri cu teme dintre cele mai diverse. Moderatorul prezentărilor și discuțiilor a fost un apreciat invitat din Romania, Nicolae Băciuț. Poet inteligent și talentat ale cărui versuri se constituie într-un univers liric bine conturat ce trădează un patetism sobru dublat deseori de vădite nuanțe de ironie sau autoironie, editează la Târgu Mureș revista „Vatra Veche” și a venit cu o plăcută surpriză, aceea de a aduce Suplimentul la Nr.7 al revistei (Iulie 2018) dedicat integral manifestărilor anuale de la Câmpul Românesc. Conf. Univ. Dr. Ștefan Damian (Cluj Napoca), poet, prozator, dar și prolific traducător consacrat din literatura italiană modernă și contemporană, a prezentat auditoriului expunerea „Deschideri culturale: poezia străină în reviste și edituri românești”. „Valori estetice în cinematografia românească” s-a intitulat alocuțiunea lui Ioan Pavel Azap (Cluj Napoca), critic de film, redactor la revista „Tribuna”, prezent și în volume colective și antologii de poezie și proză din țară și din străinătate. A urmat prezentarea eseului „Literatura – o posibilă victimă a ofensivei social-media și societății informaționale?”, autor: Dorin Nădrău (Michigan, USA), jurnalist la „Curentul Internațional” – Detroit, „New York Magazin” – New York și „Observatorul” – Toronto. Prof. Dr. Rodica Gârleanu Costea a vorbit celor prezenți despre „Lucian Blaga – dincolo de filosofie și poezie”. Momentul poetic ce a încheiat ziua de joi, a prilejuit, ca de altfel la fiecare ediție, un dialog al mânuitorilor de condei de pe ambele maluri ale Oceanului Atlantic, provocând o vie emoție. Protagoniștii au fost: Ștefan Damian (Cluj Napoca), Ioan Pavel Azap (Cluj Napoca), Victoria Milescu (București), Ani Bradea (Cluj Napoca), Mircea Ștefan (Cleveland, USA), Nicolae Băciuț (Târgu Mureș) și Dumitru Ichim (Kitchener, Canada).

Vineri, 13 Iulie 2018, de o bună considerare s-a bucurat masa rotundă moderată cu delicatețe și profesionalism de Milena Munteanu, secțiune care a marcat o reală reușită. Participanții au fost numeroși, periclitând prin alocuțiunile și discuțiile iscate timpul afectat. S-a relatat și s-a intervenit, după cum urmează: Prof. Univ. Dr. Nicholas Andronesco (USA), filosof, om de știință, profesor la University of Connecticut, USA, și-a prezentat cărțile și s-a referit in extenso la un articol propriu despre poezia lui Mihai Eminescu; Dorin Nădrău și-a lansat o admirabilă monografie privind „O perlă a monahismului românesc în America: Mănăstirea Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Michigan”; Nicolae Băciuț s-a referit la volumele sale „Pleoapa lui Homer” și „La Taclale cu Dumnezeu”; Claudiu Murgan (Toronto), apreciat scriitor SF distins cu câteva premii acordate pentru proză scurtă și nuvele SF, participânt la interesante întâlniri cu scriitori contemporani aparținând genului, atât în Europa, cât și în America de Nord, a relatat despre cărțile sale „The Decadence of Our Souls” și „Water Entanglement”; Victoria Milescu (București), poetă și critic literar, autoare a peste 50 de volume de poezie, traduceri și literatură pentru copii, a oferit un portret liric cuprinzând poezii din mai multe cărți, dar, mai ales, din „Deriva Sentimentelor”; Articolul „Marea Unire și Biserica” al reputatului preot, teolog și ziarist, cunoscut că a reprezentat Biserica Ortodoxă din țară la mai multe întâlniri cu caracter ecumenic peste hotare; Pr. Prof. Cezar Vasiliu (Montreal), a fost citit de Milena Munteanu; Mircea Ștefan (Cleveland, USA), poet, o prezență literară specială și deosebit de activă în evoluția mișcării culturale a diasporei de peste Ocean, a făcut atractive referiri la ultimul său volum publicat „Zero Absolut”, dar și la viitoarea carte, aflată în pregătire, „Stare de Psoriazis”; Milena Munteanu (Canada), scriitoare care a publicat în diverse reviste („Observatorul”, „Candela de Montreal” ș.a.), premiată la mai multe concursuri și inclusă în diferite antologii și culegeri de texte, pe lângă cărțile sale „Departe de Țara cu Dor” și „Din Țara Soarelui Răsare” a vorbit despre noua sa carte „Culori și Ritmuri Sud-Americane”. Ultima secțiune a zilei, „Conferințe”, a constituit-o desfășurarea a trei plăcute expuneri: Nicolae Băciuț a făcut cunoscut „Fenomenul publicistic al revistei Vatra Veche”; Pr. Dr. Gheorghe Șincan (Târgu Mureș), cel „binecuvântat de Dumnezeu cu slujire în folosul Bisericii și al neamului în părțile Mureșului, în Eparhia Alba Iulia, în Frunzeni și Târgu Mureș”, un distins invitat din România, a prezentat lucrarea „Câtă credință atâta poezie, câtă poezie atâta credință”; La final, Prof, Univ. Dr. Nicholas Andronesco a reținut atenția celor prezenți cu expunerea „O interpretare modernă a fizicii lui Eminescu”, bazată pe articolul său „Noroc, Ideal și Pesimism în versurile lui Mihai Eminescu”.

Ziua care a încheiat Săptămâna Culturala 2018 (Sâmbătă, 14 Iulie), a debutat cu Sfânta Liturghie oficiată la Capela „Adormirea Maicii Domnului” din incinta Câmpului Românesc de patru preoți: Pr. Dr. Gheorghe Șincan (Târgu Mureș), Pr. Didel Furtună (Kitchener,ON), Pr. Dan Chirtu (Markham,ON), Pr. Dr. Dumitru Ichim (Kitchener, ON).

A urmat un program cultural-artistic (muzică, poezie, cărți și autori), dublat de un banchet festiv, potrivit unei binecunoscute cutume, numărul participanților depășind pe cel al celor prezenți în serile precedente. Potrivit aceleiași cutume, moderatorul și animatorul strălucitului spectacol care a durat mai bine de șase ore a fost inegalabilul Dumitru Puiu Popescu, directorul ziarului „Observatorul” din Toronto, unde organizează și conduce într-un mod demn de toată admirația Cenaclul „Nicăpetre”. După festivitatea de premiere a participanților la Săptămâna Culturală, au fost invocate o serie de evenimente mai însemnate, precum și aniversări în luna Iulie ale unor personalități. Alături de cărțile expuse pe durata întregii săptămâni de către unii dintre participanți, și-au prezentat noutățile literare Veronica Lerner, Elena Buică, Dumitru Popescu, Claudiu Murgan, Gabriela Căsineanu. Sophia Leopold, o tânără pictoriță din Toronto, a prezentat o interesantă expoziție, iar Sylvio Suga, membru al cunoscutului „Al Green Sculpture Studio”, a oferit o expoziție originală și atrăgătoare de sculpturi în marmură, lucrări valoroase de o vădită influență brâncușiană. Muzica a fost reprezentată de studenta Lizuca Cojocaru care a susținut un recital la pian, de elevul Victor Tarca, împreună cu tatăl său, care au impresionat prin interpretarea unor frumoase piese muzicale, precum și de studentul Gabriel Adam Munteanu, protagonistul unui număr muzical la clarinet. O expoziție de cărți, pliante și fotomontaje vizând istoria celor două țări, România și Canada, a stat la dispoziția celor prezenți.

20180714_201800886_iOS

Asemenea întregii perioade de desfășurare a Săptămânii Culturale, și în ultima etapă a evenimentului, gazdele au probat o adevărată măiestrie culinară grație doamnelor Emilia Răchitan și sora domniei sale, Nelly, Mihaela Moisin, Olivia Colceriu, Sanda Breaz, preparatele tradiționale românești încântând întreaga asistență. După ce au fost recitate alese poezii de către Victoria Milescu, Nicolae Băciuț Nicholas Andronesco și  Pr. Dr. Dumitru Ichim și după emoționante discuții și dialoguri provocate de Dumitru Puiu Popescu, toate țintind promovarea valorilor tradiționale românești, seara a luat sfârșit cu mulțumirile adresate participanților de inimosul şi neobositul Dumitru Răchitan, președintele asociației și Părintele Dumitru Ichim, indiscutabil, sufletul evenimentelor și director al Săptămânii Culturale, precum și cu invitația de a partcipa la ediția viitoare în anul viitor.

Copleșit de impresionanta dăruire a conaționalilor mei pentru conservarea valorilor tradiționale și promovarea culturii românilor, am părăsit Câmpul Românesc cu regretul de a nu fi audiat și comentat și expunerile personalităților din primele trei zile: Sebastian Doreanu (Denver, Colorado), Mihaela Moisin (Kitchener, Ontario), Vakar Istvan Valentin (Cluj Napoca), Mircea Arman (Cluj Napoca), Ani Bradea (Cluj Napoca). Timpul petrecut la manifestările de la Câmpul Românesc de la Hamilton, inducându-mi o trăire emoțională de excepție prin conectarea zilnică la mesele rotunde, conferințele și schimburile benefice de opinii, mă face să cred cu convingere că în Iulie 2019 voi reveni cu plăcere în acest minunat spațiu românesc din țara multiculturalității, Canada.

Dorin-Nadrau.Poza-noua
Dorin Nădrău (S.U.A.)

thumbnail

Unul dintre canalele mele preferate de televiziune este „Memorable Entertainment Television” (MeTV), adică Televiziunea de divertisment memorabil, din cauza reluărilor de emisiuni populare de televiziune americană din anii ’50 până în anii ’90. Dar ceea ce am vizionat la „Fox News” (FNC) în direct miercuri, 11 iulie, 2018, după ora 3:00 am (ora 9:00 am la Bruxelles) se califică la fel de bine drept Televiziune de divertisment memorabil.  http://www.foxnews.com/world/2018/07/11/trump-claims-germany-controlled-by-russia.html

Am trăit momente nu atât fascinante, cât suprarealiste. Despre ce a fost vorba?

La micul dejun de la conferinţa la vârf NATO de la Bruxelles, președintele Trump nu şi-a pierdut timpul şi a repetat solicitările ca aliații europeni (și Canada) să cheltuiască mai mult pentru apărare, spunând că aceştia ar trebui să facă acest lucru imediat. El a apărut la micul dejun lansând deja un atac asupra Germaniei, declarând că negocierile acestei ţări cu Moscova au făcut-o „captivă faţă de Rusia”. „Germania este captivă faţă de Rusia pentru că foarte mult din energia sa şi-o obţine din Rusia”, a spus Trump, referindu-se la acordul Berlinului pentru gazoductul Nord Stream 2. „Toţi vorbesc despre asta în toată lumea, spun că vă plătim miliarde de dolari să vă protejăm, dar că voi plătiți miliarde de dolari Rusiei”, a subliniat președintele. El a adăugat că „Germania este controlată în totalitate de Rusia”.

Președintele făcea referire la gazoductul Nord Stream 2, care urma să aducă gaze din Rusia în nord-estul coastei baltice a Germaniei, prin ocolirea Poloniei și a Ucrainei, dublând cantitatea de gaz pe care Rusia o poate trimite direct către Germania. Statele Unite și alte câteva ţări membre ale Uniunii Europene se opun proiectului.

Președintele şi-a repetat apoi acuzațiile, mai pe larg, împotriva membrilor NATO în ansamblu pentru nerespectarea procentului de 2% de cheltuieli militare din produsul lor brut naţional. „În plus, Germania plătește puțin peste 1%, în timp ce Statele Unite, în cifre reale, plătesc 4,2% dintr-un produs intern brut cu mult mai mare. Deci, cred că şi acest lucru este inadecvat. Noi protejăm Germania, protejăm Franța, îi protejăm pe toți și, deci, plătim o grămadă de bani ca să protejăm. Aceasta se repetă de zeci de ani. Acest aspect a fost menţionat şi de alți președinți (americani), însă alți președinți n-au făcut niciodată nimic să rezolve problema, deoarece fie nu cred că au înțeles-o, fie pur şi simplu nu au vrut să se implice”, a subliniat președintele. El a continuat: „Dar trebuie să menţionez această problemă pentru că eu cred că este foarte nedrept pentru țara noastră, este foarte nedrept pentru contribuabilii noștri… Nu cred că este corect față de Statele Unite. Aşa că vom fi nevoiți să facem ceva pentru că nu o să mai acceptăm asta, nu mai putem accepta asta, şi este inadecvat”, a concluzionat Trump.

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, prins pe picior greşit, a replicat moale, subliniind că membrii NATO au fost şi sunt capabili „să lucreze împreună în ciuda diferențelor dintre ei”.

Trump a replicat tăios: „Dar cum puteți fi împreună atunci când o țară își obține resursele energetice de la persoana împotriva căreia doriți protecție sau de la grupul pentru care doriți protecție? Faceți pur şi simplu Rusia mai bogată … Explicați asta!”

Trump a spus, când a ajuns la micul dejun, că situația „nu este corectă față de contribuabilii din Statele Unite, dar o vom corecta… Ei (aliaţii) vor cheltui mai mult. Am mare încredere că vor cheltui mai mult”, a prezis el mai târziu.

Iată şi VIDEOCLIPUL care surprinde momentul adevărului în toată desfășurarea sa dramatică:

https://www.youtube.com/watch?v=QqjJvveODKM

Președintele Donald Trump a expus într-o manieră spectaculoasă, în fața a milioane de telespectatori, cum europenii storc bani de la Statele Unite pentru „protecție împotriva Rusiei”, în timp ce ei cheltuiesc milioane de dolari pentru livrările de petrol și gaze din aceeaşi ţară, presupus „inamică”.

Trump nu este primul președinte american care aduce în discuţie acest lucru pentru aliații europeni. Dar, cu siguranţă, el va fi primul președinte american care va face ceva pentru a rezolva această anomalie ce persistă de decenii.

NOTĂ – Dreptul de reproducere a articolului, în varianta engleză în original şi varianta română în traducere, aparţine autorului şi este folosit cu permisiunea acestuia.

O variantă a articolului a fost publicată anterior în revista AMERICAN THINKER.https://www.americanthinker.com/blog/2018/07/muscles_in_brussels_how_president_trump_exposes_the_europeans_doublecrossing_game.html

TIBERIU DIANU, autor de cărţi şi multiple articole de drept, politică și societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM. https://medium.com/@tdianu

thumbnail

În ziua de miercuri, 27 iunie 2018, judecătorul Anthony Kennedy, de la Curtea Supremă a Statelor Unite, și-a anunțat pensionarea începând cu data de 31 iulie, oferindu-i, astfel, președintelui Trump șansa de a numi un al doilea judecător conservator în timpul administraţiei sale.

Spre deosebire de numirea primului judecător, Neil Gorsuch, care, fiind conservator, l-a înlocuit pe un alt conservator, judecătorul Antonin Scalia (decedat la 13 februarie 2016), de data aceasta un judecător presupus mai conservator îl va înlocui pe judecătorul Kennedy, considerat mai moderat.

Noua formulă va contura orientarea Curții Supreme pe zeci de ani de-acum încolo, semnalând începutul unei noi ere, pe care aş numi-o “epoca de aur a conservatorismului”, unde o majoritate solidă de judecători conservatori constituționaliști va avea ocazia să interpreteze Constituția Statelor Unite într-o manieră originalistă, proprie celei avute în vedere de Părinţii fondatori ai naţiunii americane.

Anthony Kennedy a fost numit judecător la Curtea Supremă de către președintele Ronald Reagan și a început activitatea la 18 februarie 1988. Deși el a emis decizii, în general, conservatoare pe durata mandatului său, experţii conservatori i-au descris jurisprudența ca fiind mai degrabă “centristă”, iar votul lui oscilant (epitet pe care Kennedy nu şi l-a însuşit) a înclinat de multe ori balanţa în favoarea sau în defavoarea unei decizii de importanţă capitală a instanţei supreme americane. https://en.wikipedia.org/wiki/Anthony_Kennedy

Kennedy s-a situat de partea judecătorilor conservatori în speţele privind: impunerea unor restricţii de votare persoanelor care nu participau la alegeri; flexibilizarea limitelor donaţiilor pentru campanii electorale din partea corporațiilor; blocarea măsurilor de control al armelor; aprobarea decretelor prezidenţiale ale lui Trump privind limitarea imigrației; precum și limitarea dreptului sindicatelor de colectare de taxe de la persoanele nemembre de sindicat.

reagan nominates kennedy_1530197556482.png.jpg.jpg_12147236_ver1.0_640_360

Reagan nominates Kennedy

Pe de altă parte, Kennedy a îmbrățișat opinii liberale cu privire la liberalizarea avortului, neaplicarea pedeapsei cu moartea în cazul unor condamnaţi, precum și la susţinerea drepturilor homosexualilor. O altă critică din partea conservatorilor a fost legată de faptul că Kennedy a fost un susținător constant al utilizării dreptului internațional ca instrument suplimentar de interpretare a Constituţiei SUA.

În cele din urmă, Kennedy, în vârstă de 81 de ani, a decis să se pensioneze în timpul administraţiei Trump, probabil și ca urmare a asigurărilor din partea președintelui că unii dintre noii candidați vor fi din rândul unor foşti judecători-asistenţi ai săi. Și, într-adevăr, acesta a fost cazul judecătorului Neil Gorsuch, deja confirmat, precum și al unui alt candidat, Brett Kavanaugh, judecător la Curtea de Apel din Districtul Columbia, care, de asemenea, a fost şi el judecător-asistent al lui Kennedy la Curtea Supremă.

Senatul Congresului SUA, care este sub control republican, va confirma propunerea unui nou judecător din partea preşedintelui, fără a fi nevoie de susţinerea democraţilor, înaintea alegerilor parţiale de la 6 noiembrie 2018. De altfel, senatorul Mitch McConnell din Kentucky, liderul majorităţii republicane, a confirmat chiar în ziua în care judecătorul Kennedy și-a anunțat retragerea, că Senatul va vota “în această toamnă” pentru a-i confirma acestuia succesorul.

Acest eveniment este extrem de important pentru națiunea americană. La scurt timp după ce a avut o întâlnire cu judecătorul Kennedy, preşedintele Trump a declarat reporterilor că selectarea unui judecător de la Curtea Supremă a Statelor Unite este “exceptând, evident, actele de război și de pace”, cel mai important lucru pe care o naţiune l-ar putea avea. https://www.nytimes.com/2018/06/27/us/politics/anthony-kennedy-retire-supreme-court.html

Dar acest eveniment este foarte important şi pentru mine, cel
puțin din două motive personale.

În primul rând, ca tânăr absolvent al Facultăţii de Drept a Universității din
București, am practicat ca judecător. Asemenea tatălui meu, judecător cu peste
40 de ani vechime, credeam cu tărie în litera legii, nu numai în spiritul ei.
Tatăl meu obișnuia să îmi spună: “Fiule, să ştii că cei mai prost pregătiţi
judecători sunt cei care se cred independenți”.

Ce voia el să spună era că independența judecătorului scade
exponențial cu creșterea cunoștințelor acestuia despre lege și jurisprudență. Pentru
că, urmând litera legii (chiar cu spiritul legii în minte), judecătorul rămâne
în final cu o marjă limitată de acţiune. Aşadar, de la începutul carierei mele puteam
fi considerat un judecător “originalist” (caracterizare dată judecătorilor
americani conservatori, care au în vedere sensul originar al textului
Constituţiei, şi nu interpretarea sa în spiritual trecător al vremurilor).

În al doilea rând, cu puţin timp înainte de absolvirea
cursurilor de masterat în drept din toamna anului 1997, de la American
University College of Law din Washington, DC, cândva prin mai-iunie 1997, am
avut ocazia să vizitez Curtea Supremă  a
Statelor Unite, împreună cu câţiva din profesori şi colegi de-ai mei de clasă, și
să mă întâlnesc personal cu judecătorul Anthony Kennedy. A fost o experiență de
neuitat. Timp de peste o oră am vorbit cu el și i-am adresat întrebări, iar el
ne-a spus multe lucruri interesante despre instanţa supremă, pigmentându-şi
relatările cu multe anecdote. Era un om foarte calm și jovial.

La un moment dat, am riscat o întrebare politică și l-am
întrebat cum vede el lumea, în general, și Statele Unite, în special, după
căderea comunismului. Răspunsul său a fost (citez din memorie): “Să ştiţi că Statele
Unite au rămas singurul pilon de sprijin al lumii de azi pentru un motiv foarte
simplu”. “Care?”, l-am întrebat noi incitaţi. El a continuat: “Ei bine, este
singura ţară care are atât putere, cât şi sistem” (cred că se referea la
sistemul capitalist). Și apoi, pe jumătate amuzat, a concluzionat: “China dobândeşte
o putere tot mai mare, dar îi lipseşte sistemul. Iar Rusia, pe de altă parte,
deşi e pe cale să adopte sistemul, nu mai are putere”. Scurt și la obiect!

Pe vremea aceea îmi plăcea mult de judecătorul Kennedy pentru
că era un conservator de bază. După zece ani însă, de prin 2006, de când colega
lui, judecătoarea moderată Sandra Day O’Connor, se pensionase, iar John Roberts,
cu un an înainte, fusese numit preşedintele instanţei supreme, Kennedy a început
să voteze oscilant în multe decizii importante luate la limită (adică de 5
voturi contra 4 din totalul de 9 voturi). Acest lucru m-a făcut oarecum să mă
îndepărtez sufleteşte faţă de el. Adevărul este că, deși numit de un președinte
republican, Kennedy cu greu putea fi considerat un judecător ideolog, el având
tendinţa de a rezolva cazurile în mod individual, nu conform unei ideologii
anume. Poate că după 2006 el s-a simțit mai confortabil cu propria sa filozofie
juridică şi, în consecinţă, a preferat să alunece spre centru și să producă
“votul instabil” al Curții. Ca să nu mai vorbim de statutul de vedetă
cu care, de-a lungul timpului, societatea americană îi gratulează pe judecătorii
care se poziţionează mai “centrist” în completul de judecată al instanţei
supreme.

Însă, indiferent de sentimentele personale pe care cineva
le-ar avea faţă de judecătorul Anthony Kennedy, rămâne un fapt de necontestat
că pensionarea sa va declanşa o nouă eră de schimbare pentru sistemul american
de justiţie şi jurisprudenţă.

NOTĂ – Dreptul de
reproducere a articolului, în varianta engleză în original şi varianta română
în traducere, aparţine autorului şi este folosit cu permisiunea acestuia. O
variantă a articolului a fost publicată anterior în revista AMERICAN THINKER.
https://www.americanthinker.com/blog/2018/07/justice_anthony_kennedy_and_me.html

TIBERIU DIANU, autor de cărţi şi multiple articole de drept, politică
și societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în
Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM. https://medium.com/@tdianu

Generaţia mea şi generaţia “eu” în antiteză/Tiberiu Dianu

Posted by Nuta Istrate Gangan On July - 3 - 2018

thumbnail

În anii de liceu îl descoperisem pe James Joyce și devenisem
un admirator al literaturii sale. De fapt, eram atât de interesat de el încât
mă hotărâsem să particip la o olimpiadă de limba engleză. Cu acea ocazie am
câştigat un premiu pentru un eseu care analiza lucrările lui autobiografice. Păstrez
şi acum diploma de participare, care se află în dosarul meu de documente
şcolare.

În timpul acelor ani mi-am aprofundat cunoștințele privind proza
lui Joyce, în special cu privire la lucrări precum “Oameni
din Dublin”, “Portret al artistului la tinereţe”, “Ulise” şi “Veghea lui Finnegan”. Deși este considerat
un autor apolitic, Joyce a fost, de fapt, simpatizant al mișcărilor politice
radicale ale timpului său, în special anarhism, sindicalism (sindicalism
revoluționar) și socialism, care, în acei ani, au influențat scriitorii de
avangardă în drumul lor către modernismul literar.

În timpul anilor prezenţi, după ce Donald Trump a câștigat
președinția americană în 2016, respectând toate regulile jocului democratic, Statele
Unite au început să se confrunte cu o renaștere a mişcării de stânga, atât cea moderată,
cât și cea radical-anarhistă, stânga fiind considerată ca marele perdant al
sus-menţionatelor alegeri. https://en.wikipedia.org/wiki/Protests_against_Donald_Trump
ME2
Curând după anunţarea rezultatelor a izbucnit o insurgență a
rebelilor anti-Trump în mai multe orașe americane, printre care Baltimore,
Oakland, Philadelphia și Portland. Rebelii erau pasiv-agresivi, manifestându-şi
frustrările de la plânsete la răcnete de mânie, de la atitudini de rezistenţă
la comiterea de infracţiuni. Se pare că înfrângerea i-a făcut să uite rapid de
regulile jocului democratic de putere. Acum, deși continuă să se afle în
minoritate, perdanţii doresc să schimbe din mers regulile jocului.

Am văzut scene desprinse parcă din universul lui Joyce. După
“Veghea din ziua alegerilor” s-a declanşat
“Odiseea” distrugerilor în masă a “Oamenilor din Portland”, metamorfozaţi
şi regăsiţi în “Portrete ale anarhiştilor
la tinereţe”. Am început şi eu să mă întreb ca Seinfeld: “Oare cine sunt
acești oameni?” Și cred că știu cine sunt.

Voi încerca să le pictez “portretele” în 15 tuşe de pensulă,
fără o ordine prestabilită. Ei sunt cei din generația “eu”, adică cei care:

(1) sunt consideraţi mereu “speciali”;

(2) sunt consideraţi “câștigători” şi atunci când pierd;

(3) primesc premii şi când se clasează după locul 5;

(4) preferă să joace fără să păstreze scorul;

(5) îi consideră pe părinţi ca fiind “prieteni” şi li se
adresează pe numele mic;

(6) îşi văd rareori taţii;

(7) sunt pacifici la război şi războinici în timp de pace;

(8) îşi textează reciproc unul altuia şi când stau la
aceeași masă;

(9) stau cu nasurile în tablete şi când umblă, şi când nu
umblă, iar când îi întrebi ceva, cuvintele le intră pe o ureche şi le ies pe
cealaltă;

(10) îşi folosesc sistemul de reproducere pentru sex, dar nu
îl acceptă pentru reproducere;

(11) vor să schimbe noţiunea de “familie” ignorându-i
funcţia sa de bază, aceea de reproducere naturală;

(12) consideră marxismul ca o filozofie “interesantă”, dar “incorect
aplicată”;

(13) consideră că proprietatea privată poate fi distrusă fără
consecinţe, dar pretind pentru fiecare dintre ei o cotă “egală” de beneficii;

(14) recurg la “corectitudinea politică” atunci când nu mai
au argumente de invocat;

(15) iubesc democrația atunci când câștigă și invocă secesiunea
atunci când pierd.

În cele din urmă, există o speranţă şi pentru ei în
următorii patru sau opt ani de administraţie Trump, dar îndeosebi pentru:

(1) Alec Baldwin, care va ţine cu dinţii de rolul lui de
imitator de duzină al lui Donald Trump;

(2) Bruce Springsteen, supranumit şi “Şeful”, care va continua
să-şi bolborosească cântecele de protest din tinereţe;

(3) Beyoncé, care, ca idol al tinerelor de culoare, le va demonstra
acestora calitatea de a fi “bootylicious”
în societate, adică, mai pe româneşte, “fundulicioase”.

(4) Cohortele de “scorpii” feministe americane (“bitch”, cum le place să se
autodenumească), mai bâtrâne sau mai tinere, alde Madonna, Cher, Lady Gaga,
Katy Perry, Miley Cyrus, Amy Schumer, alături de reprezentantele lor canadiene
(alde Samantha Bee) şi britanice (precum Adele), costumate cu pantaloni gen
Hillary Clinton sau cu căciuliţe sexuale roz (aşa-numitele “pussyhats”), care vor continua să ne peroreze despre “monologurile
vaginului” și “puterea fetelor”;

(5) Spike Lee, care își va da seama că valorile familiale
tradiţionale din seriale de tipul “Tatăl știe mai bine” (“Father Knows Best”) nu sunt încă
“expirate”, aşa cum declarase el în urmă cu o vreme.

Dimpotrivă, el, tatăl, se va reîntoarce la căminul
abandonat. Și, împreună cu mama care şi-a crescut singură copiii, va încerca să
își reînchege familia destructurată. Și apoi să își culeagă de pe stradă fiii
şi fiicele care protestează şi să îi bage din nou la școală sau la locurile lor
de muncă, unde ar trebui să se afle. Fii și fiice care acum sunt într-o stare
de continuă revoltă. Și care distrug oraşe ca Baltimore, Oakland, Philadelphia
sau Portland.

Aceasta este generația “eu” pe steroizi.

NOTĂ – Dreptul de
reproducere a articolului, în varianta engleză în original şi varianta română
în traducere, aparţine autorului şi este folosit cu permisiunea acestuia.

TIBERIU DIANU, autor de cărţi şi multiple articole de drept, politică
și societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în
Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM. https://medium.com/@tdianu

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors