“Vin americanii!”: Paradigme atlantice şi pacifice / Tiberiu Dianu

Posted by Nuta Istrate Gangan On April - 30 - 2018

thumbnail

 

1. Când vin americanii?

Acestă interogaţie la nivel social a fost conturată ca un strigăt pentru libertate în perioada postbelică. Ea a cuprins un orizont de așteptări mari, dar nematerializate, transformate ulterior într-un depozit de sentimente neîmplinite, transmise de la o generație la alta sub forma unor acțiuni motivate de speranță sau frustrare.

Am identificat două regiuni unde acest sentiment a fost şi mai este prevalent:

– (1) regiunea Atlanticului de nord, în unele țări europene (în special est-europene) aliate militar cu Statele Unite, precum și:

– (2) regiunea Pacificului de sud, la unele populații din Oceania (şi descris de antropologi).

Fiecare dintre aceste paradigme social-culturale prezintă implicații strategice.

2. Paradigma atlantică

În Europa de Est, așteptările pentru o sosire a americanilor s-au conturat începând cu invazia din Normandia de la 6 iunie 1944. Dar în primăvara anului 1945, când armatele americane și ruse se îndreptau spre Berlin din direcții opuse, mai multe națiuni est-europene au fost prinse în jocurile de interese ale acestor doi actori principali. Acest lucru s-a datorat unui acord anterior dintre SUA şi Uniunea Sovietică prin care se demarcau zonele de interese ale celor doi aliaţi.

În Cehia, de exemplu, membrii rezistenției anti-germane ai Insurecţiei de la Praga (5 mai – 8 mai 1945) nu au putut convinge armata americană să intervină, deși unitățile americane erau la aproape 20 de kilometri (12 mile) distanță și puteau ocupa orașul în doar câteva ore. Dar politicienii americani din administrația lui Harry S. Truman și generali ca Omar Bradley, pentru a nu îi aliena pe sovietici, și-au forțat militarii să joace un rol pasiv și nu i-au permis generalului George Patton să ocupe Praga, deşi venirea americanilor a fost mult dorită și așteptată de majoritatea populației (cu excepția simpatizanților pro-sovietici). https://en.wikipedia.org/wiki/Prague_uprising

În România, fostă membră a Axei, după trecerea ei de partea Aliaţilor la 23 august 1944, așteptările neîmplinite ale populației, de a fi eliberată de trupele americane, au avut parte de un curs mai dramatic al evenimentelor. Luptătorii anti-comunişti din Munţii Carpaţi, conduşi de foști ofițeri ai armatei regale, au reușit să opereze relativ eficient, dar limitat, împotriva armatei sovietice şi a administraţiei comuniste româneşti. Rezistenţa lor a durat de la sfârșitul anilor 1940 până la începutul anilor 1960, când a fost înăbuşită de autorităţi. http://www.cinemagia.ro/trailer/undeva-in-est-930/

Sentimentele mixte de speranță și frustrare au persistat ulterior, chiar şi după căderea comunismului în 1989. https://www.youtube.com/watch?v=75NoNVMkQwU

Nevenirea americanilor, atât în ​​perioada postbelică, dar și în perioada postcomunistă, a fost o temă exploatată generos de cinematografia locală, fiind recompensată cu premii la diverse festivaluri de film internaționale.

3. Paradigma pacifică

Cu un fenomen similar s-au confruntat și unele populaţii din Oceania, în special în Melanezia. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/93/Pacific_Culture_Areas.jpg

Aceste așteptări neîmplinite s-au manifestat parțial sub forma unor culte de cargouhttps://en.wikipedia.org/wiki/Cargo_cult

Cultele de cargou au apărut iniţial ca o sinteză a elementelor locale și străine ce implicau idei de abundenţă a bunurilor şi de ajutor din partea strămoșilor. Mai târziu, în special în timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial, cultele din Oceanul Pacific erau asociate mai ales cu desanturile americane de echipament militar şi provizii furnizate trupelor de la sol şi băştinaşilor, cu mare impact asupra stilului de viaţă al celor din urmă.

După 1945 americanii şi-au abandonat bazele aeriene, iar desanturile de provizii au încetat. În consecinţă, liderii locali şi-au dezvoltat culte prin care promiteau livrarea de bunuri ca ofrande din partea strămoşilor sau din alte surse. http://googlesightseeing.com/2008/02/john-frum-day/

Sentimentul de nostalgie a fost extrem de intens încă de atunci, făcându-i pe membrii cultelor să imite anumite activităţi de rutină ale militarilor americani, precum instrucţia, paradele şi semnalizările de aterizare pentru avioane. Vezi VIDEO aici. https://www.youtube.com/watch?v=dVZ9bPRTiIA

Vechile culte de cargou îşi au obârşia în “Mişcarea Tuka”, apărută în 1885 în insulele Fiji. http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Cargo_cult

Culturile de cargou, precum şi unele manifestări greșit interpretate drept culturi de cargou, sunt încă active în țări ca Vanuatu, Papua Noua Guinee, precum și în alte zone ale Oceaniei. Dintre acestea, menționăm:

– (1) Cultul “John Frum (America)” din Vanuatu; https://en.wikipedia.org/wiki/John_Frum

– (2) Cultul Johnson din Papua Noua Guinee. https://en.wikipedia.org/wiki/Johnson_cult

4. Implicații strategice

Toate aceste manifestări de simpatie pentru armata şi valorile americane trebuie, în mod evident, apreciate şi susţinute corespunzător pentru loialitatea și durabilitatea lor în timp.

Atitudinile pro-americane din Europa de Est au fost un element constant încă din perioada de după 1920. În consecință, aceste națiuni trebuie încurajate și recompensate (pentru a nu reveni la vechile lor frustrări) prin implicarea lor mai activă împotriva tendinţelor expansioniste ale Rusiei spre vest, înspre Oceanul Atlantic.

La rândul lor, atitudinile pro-americane ale populațiilor din Oceania s-au manifestat şi ele constant încă din timpul războiului hispano-american din 1898. Prin urmare, actuala administrație americană ar trebui să reflecteze la o construcție reînnoită a principalelor sale teritorii din Oceanul Pacific (Guam, Insulele Mariane, Samoa Americană) şi Marea Caraibelor (Insulele Virgine Americane, Puerto Rico), precum şi a celor trei state asociate – aşa-numitele ţări COFA – din Oceanul Pacific (Insulele Marshall, Republica Palau şi Statele Federate ale Microneziei). Această construcție reînnoită ar trebui să vizeze neutralizarea actualelor tendinţe expansioniste ale Chinei şi Rusiei spre est, înspre Oceanul Pacific.

 Kwajalein-Invasion_1944

Kwajalein-Invasion_1944

NOTĂ – Dreptul de reproducere a articolului, în varianta engleză în original şi varianta română în traducere, aparţine autorului şi este folosit cu permisiunea acestuia. Versiuni ale articolului au fost publicate anterior de revistele SAIPAN TRIBUNE http://www.saipantribune.com/index.php/when-are-the-americans-coming/,CARIBBEAN NEWS NOW! http://www.caribbeannewsnow.com/headline-Commentary%3A-The-arrival-of-the-Americans%3A-Atlantic-and-Pacific-paradigms-33011.html şi MARIANAS VARIETYhttp://www.mvariety.com/cnmi/cnmi-news/editorials/103320-opinion-the-americans-are-coming-atlantic-and-pacific-paradigms .

TIBERIU DIANU, autor de cărţi şi multiple articole de drept, politică şi societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM. https://medium.com/@tdianu

*****

12 Responses to ““Vin americanii!”: Paradigme atlantice şi pacifice / Tiberiu Dianu”

  1. florin predescu says:

    Autorul ne adduce in subiect interesant. In mare parte venirea americanilor este cauzata si de lipsa informarii americanilor ori a unei aivitati caracteristice, ori dupa razboi toata lumea era obosita, s- a facut imparteala si cu asta basta.

  2. dino valentin says:

    Razboiul s-a sfarist. Dupa 1945 militarii voiau sa mearga acasa. Aopoi americanii ii vedeau pe rusi ca pe niste parteneri de arme, Romania isi avea pacatele de a fi fost cu Hitler, ca apoi in opinia altora sa fi fost acuzata de infidelitate pentru a fi intors armele. Romania nu era importanta pentru americani ca si Praga, deja amintita in articol.

  3. yunfang predescu says:

    America nu s-a asteptat la atrocitatile de mai tarziu.In mod sigur in istorie multe greseli se platesc.

  4. dino valentin says:

    venirea americanilor a fost pentru unii o farsa, pentru altii o speranta desarta, as fi curios ce a insemnat pentru cei ce promiteau ca aveau sa vina si nu au facut o.

  5. florin predescu says:

    Paradigma autorului inventariaza o serie documentata de exemple legate de prezenta Americana in lume. Spre deoesebire de colonialismul classic, ori de cotropirea sovietica America nu ocupa si nu cotropeste.

  6. yunfang predescu says:

    Venirea americanilor ar fi fost un subiect de teatru absurd En attendant Godot.
    In conditiile post razboi ar fi fost greu de crezut ca venirea lor ar fi fost posibila.

  7. Valentin Dino says:

    Totul a fost la Yalta, o conferinta esec pentru americani. Stalin a reusit sa demonstreze inca o data siretenia rusului.

  8. yunfang predescu says:

    Venirea americanilor a fost o speranta, legenda si multa dezamagire.
    Un aspect de neiertat este promisunea aruncata in eter si neonorata.

  9. Valentin Dino says:

    Influenta americana nu se compara cu invazia sovietica.
    Nu se suprapune unei alipiri teritoriale, unei asimilari fortate.

  10. MARCELA DESCULTU says:

    Ideea de bază a acestui foarte interesant articol este ideea solidarității atlantico-pacifice prin intermediul Americii împotriva expansiunii celor două super-puteri, Rusia și China. Găsirea unui numitor comun în culturile naţiunilor din Europa de Est şi Oceania este o idee originală a autorului, pentru care acesta merită toate felicitările!

  11. MARCELA DESCULTU says:

    Sosirea americanilor în Europa de Est ar fi ajutat foarte mult naţiunile din această regiune şi, cu siguranţă, istoria ulterioară ar fi fost diferită. În timpul revoluției de la Praga din 1945 armata americană a fost convinsă de neintervenție din cauza acordului prealabil cu Uniunea Sovietică. În Oceania, la fel, Statele Unite şi-au retras armata după 1945. Rolul și prezența Americii în lume sunt extrem de importante.

  12. MARCELA DESCULTU says:

    Realitatea este că națiunile din Europa de Est și Oceania, care sunt aliate ale Americii, ar trebui încurajate şi susţinute în demersurile lor pro-americane, astfel încât limitarea expansiunii ruso-chineze să fie mai eficientă.

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors