Archive for July, 2017

LA „CÂMPUL ROMÂNESC” DE LA HAMILTON, CANADA

Posted by Dorin Nadrau On July - 22 - 2017

Impulsul de a merge la Câmpul Românesc din Hamilton l-am avut de multă vreme, chiar din momentul în care acum câţiva ani am aflat câte ceva despre acest spaţiu autentic românesc, organizat, îngrijit şi păstrat de peste cinci decenii în perimetrul canadian al provinciei Ontario. Este însă îndeobşte ştiut că nu e greu să faci un lucru, ci e greu a te pune în starea de a-l face, iar această stare s-a lăsat cam mult aşteptată. Sunt atâtea amănunte care intervin zilnic şi împiedică bunele intenţii, amânându-le punerea în aplicare. O deosebit de plăcută invitaţie a unui prieten apropiat, fost coleg de facultate în Bucureşti, pe care nu l-am văzut de mulţi ani, de a-l vizita la Toronto, unde trăieşte de peste treizeci de ani, s-a constituit într-un fericit prilej de a face un popas la Hamilton. A contat, de asemenea, împrejurarea că „Săptămâna Internaţională de Cultură de la Câmpul Românesc” era la a 50-a ediţie, acest moment jubiliar consolidându-mi dorinţa de a vizita acest încântător simbol de românitate.

Locul unde anual se adună numeroşi români dornici de a susţine adevărate eforturi de exprimare a sentimentelor naţionale mi-a stârnit impresii de neuitat pe care încerc să le menţionez în rândurile ce urmează.

Situat pe la mijlocul ariei peninsulare a provinciei Ontario, într-un peisaj fermecător, cu o vegetaţie foarte bogată şi nealterată, la mare distanţă de aglomeraţia centrelor urbane şi de autostrăzile ce fac legătura între marile orașe, Câmpul Românesc este o proprietate de 25 de hectare de teren parţial împădurit, o notă specială fiindu-i conferită de un râu leneş care îl străbate, străjuit la maluri de sălcii pletoase. La intrarea la Câmp te întâmpină o stâncă vopsită în culorile tricolorului românesc, plasată pe partea dreaptă, şi un indicator pe care este înscris cu caractere mari „ROMANIAN PARK”, drumul de acces fiind mărginit de copaci. Pe latura stângă se întinde un parc în care întâlneşti o frumoasă troiţă încercuită de busturile unor însemnate personalităţi ale culturii româneşti, „Rotonda Scriitorilor din Exil”. În continuare se găseşte o suprafaţă destinată desfăşurării de picnicuri amenajată corespunzător acestui scop la umbra unor copaci bătrâni. Pe una dintre laturile Câmpului sunt amplasate o mulţime de case de vacanţă construite pe fundaţii, dar şi rulote, menite petrecerii weekend-urilor.

Centrul Cultural „Nae Ionescu”, realizat din donaţii ale unor români răspândiţi în întreaga lume, deschis în anul 1986, include o bibliotecă ticsită de cărţi, un mic muzeu al satului românesc, o încăpere cu obiecte tradiţionale româneşti, o sală cu o capacitate de până la 350 de persoane şi alte dependinţe. De la Centrul Cultural se poate coborâ la râul ce străbate perimetrul. Un pod şi ingenioase trepte din lemn permit accesul la Capela „Sfânta Maria”, aşezământ unde se oficiază slujbele religioase la sărbătorile de peste an, sărbătoarea hramului, precum şi cununii şi botezuri. Câmpul mai are şi un teren de fotbal şi o frumoasă piscină.

O veritabilă cutumă a devenit la Câmpul Românesc începerea sezonului de activităţi în fiecare an în luna mai, momentul inaugural constituindu-l un banchet la care vin sute de români din oraşele învecinate Hamilton, Kitchener, London şi Toronto. După acest semnal de deschidere a sezonului estival, la Câmp se organizează picnicuri la sfârşit de săptămână, ca şi variate activităţi culturale şi sportive, totul culminând cu „Săptămâna Culturală”, eveniment care în acest an a avut loc în a doua săptămână a lunii iulie, marcând aniversarea semicentenarului. În fiecare an la această importantă manifestare spirituală, timp de şase zile, de luni până sâmbătă, jurnalişti, profesori, artişti, prozatori, poeţi, actori şi alte categorii de intelectuali din comunităţile româneşti din Canada şi Statele Unite, precum şi din România, prezintă subiecte şi teme de interes pentru toate generaţiile, probând un admirabil nivel de expunere şi relevând o evidentă profunzime în alegerea şi dezvoltarea tematicilor.

Nu se poate vorbi de acest colţ de rai al românilor fără a face referire la Nicăpetre. Sculptor român de mare valoare, pe numele de stare civilă, Petre Bălănică, Nicăpetre a părăsit România în anul 1980 şi după o scurtă perioadă petrecută în Grecia şi Italia, în iulie 1981 s-a stabilit în Canada, la Toronto. Artist care s-a impus prin varietatea tehnicilor şi genurilor, a creat opere de certă valoare, expuse în galerii şi spaţii culturale de referinţă din Grecia, Austria, Germania, Japonia, Canada şi Statele Unite ale Americii. Contribuţia sa la imaginea de astăzi a Câmpului Românesc a fost una majoră: busturile din marmură ale lui Mihai Eminescu şi Nae Ionescu, precum şi „Rotonda Scriitorilor din Exil”, incluzând busturile turnate în bronz ale unor ilustre personalităţi: Mircea Eliade, Aron Cotruş, Vintilă Horia, Vasile Poşteucă, George Donev, Horia Stamatu. Am fost adânc impresionat de sculptura Poetului nostru Naţional despre care a precizat: „În ’89, m-am gândit la Mihai Eminescu pentru că am luat o marmură frumoasă adusă de mine din Grecia. Şi am început s-o cioplesc, dar nu chipul lui Mihai Eminescu, ci am cioplit nevoia noastră de Mihai Eminescu, de acolo, de departe, aşa cum zicea Mircea Eliade, că Eminescu ne adună! Am cioplit direct, în marmură, chiar pe locul unde urma să fie instalat – la Câmpul Românesc de la Hamilton -, în acest parc, lângă un râu, lângă o pădurice şi a fost bine primit de toţi vizitatorii”. Neîndoielnic, măreţia operelor sale de la Câmpul Românesc fac ca Nicăpetre să fie prezent în acest loc feeric al românilor, chiar şi acum la 9 ani de la dispariţia sa.

Dintre gazde, primul pe care l-am întâlnit a fost cel care oficia cu multă ospitalitate primirea oaspeţilor, preotul-poet Dumitru Ichim, o personalitate binecunoscută în Canada şi despre care citisem anterior. După ce l-am ascultat cu mare interes şi am aflat că este coordonatorul unui cenaclu literar la Kitchener, un oraş în apropiere înglobând o largă comunitate de români în totalul populaţiei de 520 000 de locuitori, am constatat cu încântare că, deşi septuagenar, este în plină vervă, dovedindu-se un artist al cuvântului aflat într-o continuă activitate creatoare, autor al unor opere literare inedite de mare sensibilitate. Gândul m-a dus involuntar la ceea ce cu ani în urmă Bartolomeu Valeriu Anania afirma despre părintele-poet: „Dumitru Ichim împărtăşeşte norocul şi nenorocul scriitorilor români din străinătate. Pe de o parte, şansa de a avea acces la cultura lumii libere şi de a se simţi în largul său în abordarea unor genuri literare afine (…). Pe de altă parte, are neşansa izolării de ceea ce se cheamă o piaţă a cărţii la dimensiunea cititorilor potenţiali”.

Am apreciat cu admiraţie dăruirea sa şi diligenţele zeloase depuse pentru asigurarea unei ambianţe cât mai favorabile ale lui Dumitru Răchitan, preşedinte al „Asociaţiei Culturale Române” din Hamilton. Mi-au rămas în minte strădaniile inimosului Marian Costache (Montreal, QUE, Canada) care este prezent la acest eveniment de peste douzeci de ani, gata permanent să ajute la desfăşurarea propice a săptămânii culturale.

Fără îndoială, pentru ilustrarea cât mai veridică a derulării evenimentului, merită amintită succint desfăşurarea conferinţelor din timpul petrecut de mine la Câmpul Românesc, subiectele şi prelegerile fiind demne de apreciat.

Prima seară a debutat cu prezentarea participanţilor de către prof. Sebastian Doreanu (Denver, Colorado, S.U.A.), un împătimit al manifestărilor de la Câmpul Românesc, fiind prezent la Săptămâna Culturală de aici de peste douăzeci de ani, aproape în fiecare vară. El a fost moderatorul sesiunii, reuşind cu remarcabila sa spontaneitate să creeze şi să asigure o atmosferă pe cât de destinsă pe atât de incitantă, pe tot parcursul sejurului meu. Apoi, s-a trecut la expunerea temelor programate pentru ziua de luni. „Contribuţia Cenaclului Florica Baţu Ichim la succesul Săptămânii Culturale de la Hamilton”, autor Constantin Groza (Hamilton, Canada) a deschis seria din ciclul zilei. A urmat prezentarea de către prof. Marieta Dincov (Toronto, Canada) a unei admirabile lucrări, trădând incontestabil o riguroasă cercetare şi indubitabilă pasiune. Comunicarea evidenţiază preţuirea poetului nostru nepereche, materializată prin busturi şi statui ale acestuia, amplasate atât în ţară, cât şi în Europa (Paris, Chişinău, Cernăuţi, Odesa, Budapesta) şi peste Ocean (S.U.A.: New York şi Canada: Câmpul Românesc de la Hamilton, Montreal, Windsor şi Edmonton). Opinii inedite şi comentarii originale au format conţinutul celei de-a treia prezentări, „Prinţul Charles al Angliei şi conservarea valorilor naturale”, aparţinând lui Julian Theodore Ichim (Kitchener, Canada).

Finalul primei seri l-a constituit o interesantă lansare de carte: „Poezia lui Dumitru Ichim. Eseu monografic” de Maria-Daniela Pănăzan, apărută recent la Editura CronoLogia, Sibiu. Cu proverbiala-i elocinţă şi vădind un remarcabil profesionalism, prof. univ. dr. Anca Sîrghie (Preşedinte al Ligii Culturale, Sibiu, România) a oferit o detaliată prezentare a scrierii, apreciind: „Ceea ce realizează Maria-Daniela Pănăzan prin eseul monografic dedicat lui Dumitru Ichim este mult mai mult decât o critică de întâmpinare. Este vorba de o primă propunere de sintetizare, de panoramare a motivelor specifice universului său (…). Când creaţia poetului este în plină desfăşurare şi în prezent, rostul unei monografii-eseu nu poate fi altul decât acela de a ilustra stadiul cercetării operei autorului până astăzi. Aşadar, avem în faţă o bornă a exegezei, pentru care hic et nunc este semnalată bogăţia motivelor-axă ale unui univers poetic. Neîndoios se fixează un punct de plecare pentru viitoarele sinteze, mai obiectivate şi sigure în a cuprinde şi rodul poetic al viitorilor ani de creaţie”.

Campul Romanesc 2

Seara de marţi a înregistrat o amplă expunere cu titlul „Constantin Noica sau aspiraţia spre universal a culturii române” susţinută de prof. dr. Rodica Gârleanu Costea (Oakville, Ontario, Canada), după care doi îndrăgiţi oaspeţi din România, prof. Elena M. Cîmpan (Colegiul „Liviu Rebreanu”, Bistriţa) şi Menuţ Maximinian (redactor al ziarului „Răsunetul”, Bistriţa) au prezentat şi comentat două filme documentare interesante: „Palatul Culturii din Bistriţa” şi „Poezia bistriţeană în America şi Malaezia”, ambele regizate de prof. dr. Dorel Cosma (Preşedinte I.G.F. Bistriţa). În plus, ni s-a oferit ca bonus vizionarea unui filmuleţ original privind „desantul” poeţilor bistriţeni la New York. A urmat apoi un moment poetic de mare sensibilitate: poetul-preot Dumitru Ichim a recitat în stilul său unic care, cu siguranţă, îi dublează harul bisericesc, din sonetele sale.

În fine, seara s-a încheiat cu un medalion sorescian, „Pe cine numim…eu?”, protagonist fiind Sergiu Cioiu, artist complex şi compozitor român, una dintre vocile-simbol a tinereţii mele. I-am redescoperit farmecul muzical aparte, revenindu-mi în memorie interpretările de excepţie care l-au plasat printre cele mai proeminente voci ale muzicii uşoare româneşti din anii ’60 şi ’70. Sergiu Cioiu, care se autodefineşte ca „un artizan al cântecului şi un interpret al verbului”, a fost viu aplaudat amintindu-ne de perioada sa de glorie în care performa cu cântece de Alexandru Mandy şi făcându-ne să împărtăşim magia timbrului inconfundabil al vocii sale atât de apropiat de tonalităţile unor şansonetişti celebri ca Edith Piaf şi Yves Montand, dar şi de glasul inegalabil al Andei Călugăreanu. Recitalul dăruit audienţei de la Câmpul Românesc cu o ţinută artistică de necontestat a cuprins compoziţii pe versurile lui Marin Sorescu, printre care „Goange”, „Bănuitorul iepure”, „Grijă”, „Dii!”, Dumneata, lampă”.

În aceeaşi seară, am avut plăcuta surpriză de a viziona la final şi o interesantă expoziţie de sculpturi şi bucuria de a-l cunoaşte pe autor, artistul Sylvio Suga, originar din Bucureşti şi stabilit în Canada în urmă cu 15 ani, unde deţine compania proprie „Sugat Design” şi este membru al „Al Green Sculpture Studio”. Lucrările sale, atât cele cu tematică personală, cât şi cele de inspiraţie brâncuşiană, denotă o incontestabilă valoare artistică.

Campul Romanesc 1

Miercuri, 12 iulie 2017, am luat parte la utrenie în Capela „Sfânta Maria”. A slujit preotul Dan Chirtu, demonstrând cu prisosinţă un ales har duhovnicesc. După masa de prânz, am plecat supraîncărcat de impresii şi copleşit de dăruirea extraordinară a unor conaţionali pentru conservarea şi promovarea valorilor spirituale româneşti, dar şi cu regretul de a nu putea audia şi comenta alte momente de un nedisimulat interes şi de o neîndoielnică satisfacţie, însemnând expuneri şi activităţi ca: prelegerea „Câmpul Românesc de la Hamilton între minunile exilului românesc” (prof. Sebastian Doreanu), prezentarea „Tudor Arghezi, psalmistul” (prof. univ. dr. Anca Sîrghie), recitalui „Fluturele din fântână” (poetul Adrian Munteanu din Braşov), citirea „Apelului pentru Centenar” privind evenimentul istoric al sărbătoririi „Centenarului înfiinţării statului naţional român” (postat ulterior de respectabilul domn Mircea Popescu, prezent la Câmpul Românesc).

Cele aproape trei zile cât am stat la Hamilton s-au constituit pentru mine într-un interval de intensă trăire emoţională, participând cu un sentiment de mare mulţumire la conferinţele ce s-au ţinut în fiecare seară după cina incluzând meniuri gătite în neaoşul stil românesc de către doamne demne de preţuire pentru rezultatele lor culinare, precum şi la discuţiile în care am „dilatat” cu ardoare idei şi opinii până după miezul nopţii. Perioada petrecută la Câmpul Românesc mi-a fost deosebit de benefică, aflând şi învăţând multe de la românii dedicaţi păstrării valorilor noastre naţionale pe care i-am întâlnit şi cunoscut. Negreşit, voi reveni…

Dorin Nadrau

 

 

 

 

 

foto: Dorin Nădrău (S.U.A.)

”Pop to Opera” in South Florida

Posted by Nuta Istrate Gangan On July - 20 - 2017

 

 

19601058_1452080008184495_8462876501044368611_n

 POP TO OPERA : Simona Rasa, Marcel Rasa, Marcela Rasa, Andrea Garofalo, Laurel Kadouri.

***

From O Sole Mio to Elvis and Broadway, from Verdi’s Traviata and  La Vie en Rose to Nessun Dorma, two tenors and a soprano, two Romanian-Americans, Marcela and Marcel (sister and brother) and one Italian, Andrea Garofalo, Rock the Opera or, better said, ”Pop the Opera” in South Florida.

“Pop to Opera” is a production directed by Laurel Kadouri who, together with Simona Rasa, Marcel’s wife, participates alongside soloists in a fascinating show. I had the pleasure, the honor and especially the emotion to see it in Sunrise Civic Center in South Florida. Passion, dedication, talent, and humor were infused in each piece that flowed flawlessly from beginning to end. Production numbers were performed in Italian, Yiddish, Spanish, French, Hebrew and English. Marcela and Marcel sing “Waves of the Danube“, in Romanian and English, which is frequently referred to as “The Anniversary Song”, and perhaps the song will be included in production alongside other Romanian songs.

Founder and copyright owner of Pop to Opera since 1994, Powerhouse Opera Singer, Andrea Garofalo, skyrocketed his recent production when he teamed up with Theatrical Director Laurel Kadouri, long-time, seasoned professional director and dancer.

It was a pleasure to talk to all of them about this great  production and it is even a greater pleasure to share what I found out about ”Pop to Opera”

For Marcela Rasa, music, acting and dance were always a big part of her life. Starting at the age of 5 performing within the Romanian community throughout the midwest, continuing to perform through high school and college where she earned a degree in theatre performance, and then moving put to Los Angeles where she appeared in numerous features, independent films, and music videos. Her love of singing and performing radiates as she draws her audiences in to a new world. A beautiful woman whose broad and clear voice passes with amazing ease from Broadway like the “Phantom of the Opera” to jazz hits like Gershwin’s “I’ve Got Rhythm”.

1923440_7295081062_3804_n1402017_10151953824381063_1129876172_o19575302_10211428411280804_7260397296170253070_o (1)

Marcel Rasa is “the voice of an angel” who a few years ago was singing for patients at hospitals in SoFlo. His performances and vocals are transformative. This talented performer has it all, a romantic and sensual voice with playful inflections when the music changes its rhythm, yet powerful and commanding of the audience when he needs to be through his beautiful operatic renditions. Marcel’s voice fits perfectly with the charming aura of “An American Boy with Romanian Roots”. When asking Marcel what he loves about his music, he said: “My most rewarding moments as an entertainer are speaking to my fans after the shows, and hearing from them that my performances made a positive change in their lives.”Now I know why his fans deem him, “The most loving man to cross the stage!”

 

538344_10150973775830310_1656169039_n11312933_10153213162695310_4991421408108695896_o19553977_1452008391524990_1508344045400830355_n

A deep, emotional voice, a charming man who knows how to establish a relationship with the public, Andrea immigrated to Canada when he was 17. Andrea Garofalo – First Place Winner of the prestigious Canadian CHIN Classical Music Awards – enlisted in The Sistine Chapel Choir at The Vatican in Rome, where he earned the title of “The Golden Voice.” Andrea has sung with great acclaim at the Hamilton Opera Company, appearing in a wide variety of roles that ranged from the lyric to the dramatic. His larger-than-life showmanship, coupled with the brilliance and beauty of his voice, clearly moved the audience and awakened our emotions.

17212055_10211260713409184_9082967573641552565_o31685_1446329593795_3791698_n19477365_10211428419121000_2343947208576570889_o (1)

 

Laurel Kadouri , a Jewish woman who has dual citizenship with Israel and the USA, provided a clearly focused, refined direction that featured creative staging, breathtaking choreography, and effective media with subtle messages. All this was entwined with spectacular and whimsical props that kept the audience going from one surprise to the next. This talented woman graced the stage with folkloric Israeli and Middle Eastern Dance, as well.

19510556_10211390695417931_4405477435431827307_n

Simona Rasa elegantly sauntered across the stage in her genteel and delicate manner, a gorgeous woman who at first joined the production as a stand-in, but was so special in her own right that the Producer and Director honorably asked her to offer up her gifts to the show.

19477365_10211428419121000_2343947208576570889_o (1)

This prismatic show revels energy, tenderness, romance, and passionate throughout each and every member of the quintet, and ultimately in the final outcome of the production! “Pop to Opera” can be hired. Contact Producer Andrea Garofalo directly at 305-965-8431.

19510430_1452003688192127_6048501147191931897_n

***

photos: Anca Teodorescu, NIG & Facebook

 

 

19601058_1452080008184495_8462876501044368611_n

POP TO OPERA: Simona Rasa, Marcel Rasa, Marcela Rasa, Andrea Garofalo, Laurel Kadouri
***

De la O Sole Mio la Elvis şi muzica de pe Broadway, de la Traviata, La Vie en Rose şi Nessun Dorma, doi tenori şi o soprană, doi Români-Americani, Marcela şi Marcel(soră și frate) și un italian, Andrea,  rock the opera sau mai bine zis „Pop the Opera” in Florida de Sud.

,,Pop to Opera” este o producţie regizată de Laurel Kadouri care, împreună cu Simona Rasa, soţia lui Marcel, participă alături de solişti într-un spectacol fascinant. Am avut plăcerea, onoarea şi mai ales emoţia să-l văd pe scena Sunrise Civic Center în Florida de Sud.

Fondator și proprietar al drepturilor de autor al Spectacolului „Pop to Opera” încă din1994, Powerhouse Opera Singer, Andrea Garofalo și-a întregit producția recentă când a colaborat cu  Laurel Kadouri; regizor și dansator profesionist cu experiență îndelungată.

Pasiunea, dăruirea, talentul și umorul sunt infiltrate în fiecare piesă într-un spectacol care curge curat de la început până la sfârșit. Numerele de producție au fost realizate în italiană, idiș, spaniolă, franceză, ebraică și engleză. Marcela și Marcel cântă “Valurile Dunării” în română și engleză;  piesă cunoscută și sub numele de „Cântec Aniversar” – care, probabil, va fi inclusă în spectacol alături de alte lucrări românești.

A fost o reală plăcere să stau de vorbă cu toti membrii acestei producții și este o plăcere și mai mare să împart cu cititorii Curentului Internațional ceea ce am aflat despre „Pop to Opera”

Pentru Marcela Rasa, muzica, actoria și dansul au fost întotdeauna o mare parte din viața ei. Începând cu vârsta de 5 ani, a participat în diferite activițăți artistice în cadrul comunităților românești din Midwest, activități continuate apoi în liceu și colegiu, unde a obținut o diplomă în teatru. S-a mutat în Los Angeles unde a apărut în numeroase producții, filme independente, videoclipuri muzicale. Dragostea ei de a cânta și radiază atunci când își poartă publicul într-o lume parcă de curând descoperită. O femeie frumoasă a cărei voce largă și clară trece cu o uimitoare ușurință de la Broadway, “Phantom of the Opera”, la hit-uri de jazz (cum ar fi “I’ve got Rhythm” de Gershwin).

19575302_10211428411280804_7260397296170253070_o (1)

Marcel Rasa este “vocea unui înger” care acum câțiva ani cânta pentru pacienții din spitalele din SoFlo. Performanțele și vocea lui sunt transformative. Acest interpret talentat are totul, o voce romantică și senzuală cu inflexiuni jucăușe atunci când muzica își schimbă ritmul, totuși puternică și impunătoare când interesantele sale interpretări operatice o cer.Vocea lui Marcel se pliază perfect peste aura fermecătoare de “băiat american cu rădăcini românești”.

“Momentele cele mai pline de satisfacție ca artist de divertisment sunt acelea când stau de vorbă cu fanii mei după spectacole; când aceștia îmi spun că performanțele mele au făcut o schimbare pozitivă în viața lor”spune Marcel. Acum știu de ce este considerat de către spectatori “Cel mai încântător bărbat care a intrat pe scenă”

538344_10150973775830310_1656169039_n

O voce profundă, emoțională, un om fermecător care știe să stabilească o relație strânsă cu publicul, Andrea a emigrat în Canada când avea 17 ani. Andrea Garofalo a câștigat Premiul canadian CHIN Classical Music Awards. S-a înscris în Corul Capelei Sixtine de la Vatican unde și-a câștigat numele de  „Vocea de Aur”. Andrea a cântat cu mult succes la Compania de Operă Hamilton și a aparut într-o mare varietate de roluri, de la liric la dramatic. Cu o personalitate artistică puternică și cu o voce strălucitoare, impresionează audiența trezind emoții profunde.

31685_1446329593795_3791698_n

Laurel Kadouri, care este evreică și are dublă cetățenie Israeliană și Americană, a organizat un spectacol rafinat, concentrat, care a cuprins o scenografie creativă și o coregrafie deosebită; totul presărat cu mesaje subtile și surprize care au ținut publicul atent și implicat. Această femeie talentată a prezentat și câteva dansuri israeliene și orientale.

19510556_10211390695417931_4405477435431827307_n

Simona Rasa, soția lui Marcel, o româncă/italiancă a intrat pe scenă elegană,delicată, subtilă.O femeie frumoasă care inițial a participat la spectacole din culise; mai târziu a fost invitată să se alăture artiștilor pe scenă.

19477365_10211428419121000_2343947208576570889_o (1)

Un cvintet tandru, dinamic, romantic şi pasional. Exact aşa cum îi este muzica și dansul.

19510430_1452003688192127_6048501147191931897_n

(„Pop to Opera” poate fi angajat pentru diferite evenimente, pentru informații sunați la 305-965-8431)

Foto: Anca Teodorescu, NIG, Facebook

 

***

 

 

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors