Interzise celor sub optzeci de ani!

Posted by Stefan Strajer On August - 22 - 2016

Migdale dulci-amare

Interzise celor sub optzeci de ani!                                        

Pamflet de Florica Bud

 

Zilnic îmi spun că nu voi mai urmări întâmplările palpitante din politica românească; unele cu final previzibil, altele imprevizibile şi multe altele fără sfârşit. Cât despre finalurile fericite… dăm peste ele doar la colţuri de stradă, în nopţile de vară. Fără îndoială că ne-am putea lipsi de gafele scăpate de sub control ale politicii. Chiar ar fi de dorit să eliminăm palpitaţiile şi bufeurile că doar nu am intrat cu mic cu mare în menopauză stradală şi nici în Ţararioza Carpatica. Din păcate, Ucigă-l Toacă nu doarme în iarbă, asemeni iepuraşilor model, Iepurilă Fuge de Umbra Sa, personaj bine conturat şi atât de fermecător, venit dintr-o poveste pe care, Voi Abonaţi La Vol Profit Poveste, nu o veţi lectura niciodată. Niciodată este un cuvânt care îmi dă fiori şi chiar mi-ar plăcea să-l alungăm din lexic… cu pietrele din carierele de pe Someşul rămas cu burtica asasinată de draglinele şi excavatoarele inconştiente.

Nu crezi că este prea dimineaţă ca să-l invoci pe necuratul? mă veţi întreba Dulci Multimilionari În Iluzii Păstrate Prin Băncile Lumii Şi În Trezoreria Statului. Este, este, răspund, făcându-mi semnul crucii şi alduindu-l cu un Ducă-se în pustiu şi peste trei oceane! Veni-i-ar hirul pe coada sărcii!

Politica aservită, pardon, servită la orice oră din zi şi din noapte, poate să dea palpitaţii românilor slabi de înger. Ba mai mult, celor uşor excitabili, Domnia Sa fiind o doamnă în bucătărie, pat şi societate, poate să le ofere mii de orgasme, că tot se poartă aceste minunate stări. Devenit un popor de Femei Perfecte Şi Caline Şi Bărbaţi Potenţi Şi Nefiltraţi- fiinţe bicefale care îşi propun să trăiască doar pentru a-şi oferi unii altora cât mai multe superorgasme – poporul român este pe punctul de a face apoplexie de atâta bine trupesc.

Într-o seară, vă veţi da seama în care, deoarece vă merge mintea la rele, curgeau râuri de bale la colţul guriţelor unor invitaţi ai emisiunilor politice, emisiuni „pe sticlă” ce au menirea să facă cât mai accesibilă politica în rândurile poporului alegător sau doar spectator. De ce explodau mai mult ca altădată broboanele de transpiraţie şi alte umori, din trupurile şi din porii   invitaţilor? mă veţi iscodi Diabolici Vizitatori Ai Sălilor De Sport Destinate Întreţinerii Spiritului.

Păi, cum să nu explodeze dacă şeful unui partid care avusese alegeri a ajuns să fie… o femeie! Invitaţii întregului eşichier politic au salutat, din studiouri, această alegere preafericită şi în unanimitate ilară au fost de acord că este nevoie de cât mai multe femei tinere şi pricepute în politica românească de primă linie.

Dragi bărbaţi şi prieteni, este nevoie de tinere nu numai în Parlament, ci peste tot în ţara aceasta; lângă fiecare impotent să se afle câte două sau chiar trei exemplare superbississiississississississime. Nu degeaba pregătesc de mai mulţi ani o propunere legislativă, asta dacă îmi va veni şi mie rândul să fiu aleasă în vreo Cameră! Ea sună cam aşa: toate femeile peste cincizeci de anişori să fie scoase – din republică, regat, împărăţie, ţarat sau ce vor fi fiind – şi duse pe Tărâmul Celălalt, adică pe Tărâmul Zmeilor Pluridurocăpăţânoşi. Rămaşi fără zmeoaice, vrăjitoare şi fără Ielele cele Rele, vă daţi seama distinşilor că Raiul Pe Pământ s-ar instala în munţi şi văi, în sate şi oraşe, pe câmpii şi lunci… şi mai ales în capitala luncilor, Lunca Dâmboviţeană.

Dacă mă gândesc bine, ar trebui ridicată ştacheta şi mai sus, la patruzeci şi cinci de ani. Nu este păcat de Dumnezeu să lăsăm copilele să aştepte, când ele doresc acum, când sunt în plenitudinea forţelor sinelui hormonal, să intre în politica mare a ţării, acolo unde le aşteaptă, nechezând de plăcerea de a duce ţara pe culmile comunismului, hipercapitalismului, feudalismului sclavagismului sau poate a comunei primate, nişte…? Ştiu că, Voi Vajnici Apărători Ai Drepturilor Animalelor Fecunde aţi fi dorit ca biet-cuvântul din locul celor trei puncte să fie imperiosul cuvânt paralei. Sunt în concordanţă cu Domniile Voastre Fericiţi Şi Rezonanţi Tovarăşi că singura expresie care mi-ar putea încheia apoteotic propoziţia ar fi “armăsari pur sânge”. Fatalmente şi din motive plicticoase nu voi putea să îi numesc decât căluţi – că vor fi de mare sau vor fi de uscat, “Nu vom şti niciodată”, aşa cum ne-a prezis o tânguitoare romanţă, la început de veac. Aţi fi atât de inumani, Voi Admiratori Jambonici Şi Indecenţi încât să doriţi ca bietele tinere să muncească? Mai ales cele care nu şi-au găsit măcar un papa del azugar care să le ţină în puf, acum când, din păcate, tinerii bogaţi nu sunt suficienţi pentru numărul tunatelor, număr ce creşte nesimţitor cu anii.

Pe bună dreptate, nubilele noastre vor să îşi asigure un trai uşor; să muncească proştii şi cei care au tot muncit! Vârsta ministreselor, miniştrilor şi a parlamentarilor se apropie vertiginos de vârsta primei comuniuni. Şi atunci cine să facă şi să pună în aplicare nişte amărâte de legi care să pornească măruntaiele ciuruite ale economiei româneşti? Economia este un cuvânt de-a dreptul desfrânat, pe care conducătorii ar dori să-l scoată din vocabular… cu vot cu tot! Am vrut să rezoneze cu versurile   altei romanţe: “Inima din piept s-o scot/ Ay, ay, ay/ Cu dor cu tot!”   Îmi pare rău că nu pot să transcriu şi melodia ca să îmi înţelegeţi şi mai bine zbaterile.

În schimb, ei, dragii moşului, s-au îndrăgostit de expresia: “Lupta împotriva corupţiei”, luptă ce aduce multe voturi şi simpatia maselor, care – atunci când o aud declamată de cine trebuie – mai că se lipsesc de mâncare, medicamente, gaze, energie şi alte marafeturi ieftine. Să lupte! Nu îi opreşte nimeni. Dar să lupte şi împotriva violenţei din şcoli şi din societate, împotriva crimei, a violurilor şi a altor rele care ne sufocă. Poporul a decis să se alăture tuturor sărăntocilor lumii care strigă: “Suntem prea săraci ca să ne permitem să cumpărăm: hrană, haine, servicii, etc., etc. … ieftine. Vrem preţuri ca în Dubai!”

În sfârşit, ne-am dat pe brazdă devenind un popor perfect, poporul pe care şi-l doreşte orice conducător democratic,   precum şi-l doresc toate “intestinele” aferente democraţiei. Pentru cei care – la întrebările: De ce?, Până când?, Încotro?, Cine?– se mulţumesc cu răspunsurile pe care suntem obişnuiţi să le primim aproape de secole,   aduc pe tapet unul simpatic, nu cu mult mai stupid ca altele, “A plus B/ Cineva din R.S.R.”! Acesta era răspunsul la toate întrebările copilăriei mele. Un biet joc de cuvinte! Şi fiindcă îmi sunteţi mai mult ca simpatici, vă mai aduc aminte unul: “Cineva din largul mării/Care nu te dă uitării!”.

„Din Oceanul Pacific, a ieşit un peşte mic”/ Iar pe burta lui scria/ Eu te rog nu mă uita”, vor completa jocul cu prostioare, Memoratorii Quotidieni Şi Fatidici. Da, orgolioasă zicere şi asta! Dar nu făcea parte din răspunsurile la scară globală, era de fapt o biată ştire marină care lupta şi luptă, împotriva poluării. Dacă pe burtica respectivă ar fi fost scris, ” Eu te rog nu mă mânca”, atunci arheologic, acolo în acel ocean, ar fi… punctul zero al regimului vegan.

Florica Bud

Foto. Florica Bud

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors