Archive for July, 2016

Academia Româno-Americană de Ştiinţe şi Arte în pragul celui de-al 40-lea Congres (Montreal, Canada)

 

Autor: Galina Martea

 

Înaltul for de ştiintă şi cultură Academia Româno-Americană de Arte şi Ştiinţe (ARA) este în pragul celui de-al 40-lea Congres, care va avea loc la Montreal, Canada, în perioada 28-31 iulie al anului curent. Prestigioasa academie, înfiinţată în 1976, este o instituţie care promovează şi dezvoltă la modul absolut valorile ştiințifice și culturale universale, susţine şi completează activitatea de cercetare a oamenilor de ştiinţă din întreaga lume, şi, în mod special, a oamenilor de ştiinţă de naţionalitate/origine română. În aşa mod, ARA a reunit în jurul său în calitate de membri (membri emeriţi, membri de onoare, membri corespondenţi, membri titulari) pe cei mai de seamă savanți şi personalităţi de elită mondială, dar, în mod particular, de origine română care s-au remarcat pe plan mondial prin merite deosebite în diverse domenii de activitate, precum este profesorul George Emil Palade care a primit Premiul Nobel în fiziologie şi medicină în anul 1999, scriitorii Eugen Ionesco şi Virgil Gheorghiu, filozoful Mircea Eliade, astronautul dr. Dumitru-Dorin Prunariu, etc. Printre cei mai renumiţi oameni de ştiinţă de talie universală este prezentă şi Doamna Ruxandra Vidu – Preşedinte al ARA. Dna Ruxandra Vidu (profesor şi om de ştiinţă în domeniul nanomaterialelor şi nanotehnologiilor, cu numeroase invenţii brevetate în SUA; decorată cu importante premii şi distincţii mondiale; profesor la renumita Universitate din California Davis – instituţie de învăţământ superior care este în topul celor 50 universităţi din lume) reprezintă cu multă demnitate şi responsabilitate din anul 2013 funcţia de Preşedinte al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe (American Romanian Academy of Arts and Science, ARA). Prin persoana dnei Ruxandra Vidu, omul desăvârşit al neamului românesc, au loc acele procese în cadrul prestigioasei academii şi nu numai care, la rândul lor, unesc şi amplifică în mod creator cultura şi ştiinţa universală necesară existenţei umane. Domnia Sa, fiind omul naţiunii române, de-a lungul timpului îşi dedică existenţa doar pentru lucruri demne de apreciere. Actualmente, o contribuţie deosebită îi revine în organizarea Congresului ARA, eveniment de o valoare şi importanţă aparte care marchează aniversarea a 40 ani de la primul Congres ARA. Meritul acestor succese se datorează faptului că în orice acţiune întreprinsă pentru promovarea academiei ARA dna Ruxandra Vidu depune eforturi majore în obţinerea rezultatelor doar cu accente pozitive. În acest context este necesar să menţionăm, că în anii precedenţi ARA, de asemenea, a fost condusă/administrată de mari personalităţi distincte ale neamului românesc şi anume: Monsenior Octavian Bârlea (preşedinte ARA, 1975-1978), Prof. Nicolae Timiraş (preşedinte ARA, 1978-1982), Prof. Maria Manoliu-Manea (preşedinte ARA, 1982-1995), Prof. Constantin Corduneanu (preşedinte ARA, 1995-1998), Prof. Ion Paraschivoiu (preşedinte ARA, 1998-2013) şi, respectiv, Profesorul Ruxandra Vidu (preşedinte ARA, 2013-prezent), care cu toţii, la rândul lor, au contribuit enorm la prestigiul instituţiei în cauză. Deci, pentru merite personale şi publice să le aducem acestor oameni de valoare mulţumirile şi felicitările de rigoare!

ARA

Congresul ARA, care se desfăşoară în fiecare an şi în diverse ţări ale lumii, este o reuniune internaţională a oamenilor de ştiinţă/cultură/artă şi, nemijlocit, a membrilor ARA prin intermediul căruia sunt puse în discuţie problemele şi realizările academice ale acestora. Cu obiective concrete, Congresul ARA tinde să obţină, ca de fiecare dată, colaborarea cât mai vastă cu Academia Română şi alte academii de ştiinţe şi instituţii de cercetare din ţară şi din străinătate; aspiră necontenit la promovarea intelectualităţii române în spaţiul universal care, cu certitudine, este capabilă de a valorifica în mod distinct valorile spirituale/umane; şi, respectiv, de a contribui substanţial la dezvoltarea ştiinţei/culturii în ţara de origine şi anume: în România. Astfel, şi de această dată, în cadrul celui de-al 40-lea Congres ARA se va construi o nouă punte plină de valori între oamenii de ştiinţă şi creaţie, între ţări şi popoare, între om şi societate, unde scopul prioritar să fie în a evolua cât mai evident civilizaţia umană. Iar pentru naţiunea română, în special, să prospere din plin în bunăstare şi cunoaştere (unde nu s-ar afla omul pe acest pământ), iar în cadrul ţării româneşti să se producă mereu schimbări cu accent pozitiv în toate domeniile de activitate publică/socială. Deci, prin intermediul ştiinţei şi artei, scopul Congresului ARA este de a contribui esenţial la dezvoltarea socială, economică şi culturală a întregii lumi şi, nu în ultimul rând, a României, iar intelectualitatea română de pretutindeni să fie acea valoare umană care să acţioneze în numele celor mai nobile idealuri. La acest capitol de o conotaţie aparte ar urma să menţionăm, că Academia Româno-Americană de Arte şi Ştiinţe (inclusiv, cu acţiunile întreprinse prin intermediul Congreselor anuale, cât şi prin prezenţa membrilor săi de valoare) se poziţionează ca cea mai prestigioasă/edifiantă organizaţie non-profit din afara României, care timp de 40 de ani a reuşit să valorifice/reprezinte elita intelectualităţii din diaspora română.

Aşadar, să-i dorim Congresului ARA cele mai frumoase urări de succes în realizarea obiectivelor preconizate, care, cu siguranţă, vor fi noi acţiuni pozitive de viitor întru valorificarea potenţialului ştiinţific şi cultural universal.

(Galina MARTEA, dr, membru ARA)

Între singurătate și amăgire/NIG

Posted by Nuta Istrate Gangan On July - 18 - 2016

13512220_10208147140611088_7000298741883499061_n

Una dintre cele mai mai frustrante relaţii este aceea în care unul iubeşte şi celălalt se lasă iubit.

Nu poţi jigni iubirea unui om. În lipsa de altceva i-o accepţi dar te vei simţi vinovat. Ajungi să faci gesturi măreţe, declaraţii, doar-doar poţi cumva, compensa lipsa de contra-iubire. Însă convingi greu sau deloc, din păcate.
Într-un târziu insatisfacţia devine intensă, oboseala palpabilă şi gradul de nemulţumire creşte proporţional cu imposibilitatea iubirii pe care te simţi dator s-o oferi.
Pentru că nu poţi şi nu te poţi minţi la infinit.

Nu-i aşa că atunci când suntem tineri jurăm că nu vom accepta jumătăţi de măsură în iubire?
Desigur…
Apoi timpul trece, iubirea s-a dovedit a fi doar iluzie pentru unii, târfuliţă ieftină pentru alţii, timp pierdut lângă un om nepotrivit de multe ori, minciună, adulter, dezamăgire, disperare, divorţ…
Şi atunci când nu mai ai nimic de pierdut, te mulţumeşti şi cu jumătăţi de măsură.
Pentru că ceva cât de mic este mai mult decât nimic, îți spui.

Dar uneori, amintirea unei iubiri neîmplinite, una care ţi s-a lipit cândva de suflet şi ţi-a rămas acolo ca o rană vie, ajunge să fie mai satisfăcătoare decât o iubire pe care ţi-o doreşti dar nu o poţi avea sau una care, vrei nu vrei, te hrăneşte continuu cu iluziile ei …
Aşa ajungi să înţelegi că nimic este mai bun decât un ceva oarecare.
Şi atunci, între singurătate şi amăgire o alegi pe prima pentru că jumătăţile de măsură nu sunt într-adevăr pentru tine.

LA MULŢI ANI, NORMAN MANEA!

Posted by Dorin Nadrau On July - 12 - 2016

Autor: Dorin Nădrău (S.U.A.)

Pe Norman Manea l-am „descoperit” relativ târziu, o dată cu lectura romanului său „Întoarcerea huliganului”, carte care m-a impresionat într-un mod aparte şi mi-a facilitat înţelegerea meritului autorului de a fi tradus în 20 de limbi. Împrejurarea mi-a incitat profund interesul de a-i cunoaşte opera, astfel că au urmat alte câteva volume pe care le-am parcurs cu deosebită plăcere, „vinovată” pentru această reuşită fiind Editura Polirom care în anul 2008 a antamat o susţinută şi benefică activitate editorială pentru cunoaşterea, popularizarea şi difuzarea în România a întregii opere a acestui admirabil scriitor de limba română stabilit de zeci de ani în Statele Unite ale Americii.

În anul 2014, când am vizitat timp de două săptămâni România, providenţa mi-a oferit fericita ocazie de a participa la un eveniment demn de atenţie desfăşurat în perimetrul cultural al Timişoarei, şi anume, întâlnirea la cafeneaua librăriei „Cartea de nisip” cu scriitorul Norman Manea, aflat pentru o scurtă perioadă în ţară, cu prilejul lansării volumului său „Plicuri şi portrete”. Prezentarea cărţii, moderată de reputaţi critici literari, discuţiile şi comentariile induse, dar, mai ales, răspunsurile autorului m-au fascinat, recunoscând în Norman Manea un valoros scriitor, dar şi un gânditor independent şi un incontestabil umanist.

Revenind la „Întoarcerea huliganului”, roman foarte apreciat, dovadă că pentru această carte autorului i s-a atribuit Premiul Medicis Etranger, în opinia mea mea, volumul reprezintă o îmbinare inedită şi originală de jurnal de călătorie şi scriere memorialistică, trădând o existenţă întortocheată, sinuoasă şi dificilă, marcată de evenimente istorice zguduitoare, ca: deportarea evreilor bucovineni în Transnistria, nefasta perioadă a stalinismului absolut, uşoara liberalizare din anii ’60 urmată imediat de decăderea societăţii româneşti din anii ’70 şi ’80. Şi pe plan profesional, parcursul scriitorului a fost complicat: după finalizarea studiilor superioare de inginerie şi câţiva ani practicaţi pe şantiere și în ateliere de proiectare, s-a dedicat în exclusivitate scrisului. La vârsta de 50 de ani, cu trei ani înainte de căderea comunismului, Norman Manea a emigrat, întâi în Germania, pentru a ajunge după aceea în America („Paradisul”, „Lumea de dincolo”).

Romanul reconstituie reîntoarcerea după mai bine de zece ani de exil, în România anului 1997, călătoria pregătită cu multă nelinişte, ezitare, neîncredere şi îndoială, declanşând activarea angrenajelor intime ale memoriei, ceea ce îi trezeşte vii amintiri din timpul petrecut în ţara natală privind copilăria, familia şi prietenii, perioada în care era angajat la Bucureşti, lumea literară a capitalei în anii comunismului, cu reveniri repetate la experienţele proprii care l-au impresionat în mod special: comunismul, exilul, condiţia de evreu. Evenimentele relatate în volum se constituie în evidente imbolduri de a medita şi chibzui la teme dintre cele mai diferite, ca: istoria, identitatea, limba, apartenenţa, adaptarea, susţinute şi încântător completate de citate şi referinţe din scriitorii care i-au influenţat formarea (Proust, Kafka, Celan, Mihail Sebastian, Freud, Primo Levi).

Perioada de zece zile cât durează vizita lui Norman Manea în România în aprilie 1997, perioadă care de altfel defineşte întinderea jurnalului de călătorie, este prezentată cu largi referiri la trecutul său însemnând copilărie, adolescenţă şi tinereţe, precum şi cu o bogată anecdotică, probând indiscutabil uimitoarea sa memorie. Impresionante sunt paginile în care autorul evocă Bucovina natală, familia, părinţii şi prietenii, dar şi cele în care îşi aminteşte cu oarecare nostalgie de Bucureştiul anilor tinereţii cu vechile cartiere şi cu „secta de drogaţi ai cărţilor” deosebit de interesată şi activă în acele vremuri în urmărirea celor mai recente apariţii editoriale. În fine, în ediţia din anul 2011 a „Întoarcerii huliganului” (Editura Polirom) se conchide sintetic şi expresiv: „Revenirea după mai bine de un deceniu de exil într-o Românie pe care o părăsise atunci când îi părea că situaţia nu mai poate fi îndurată nicicum, că aerul devenise nerespirat, iar viaţa, un coşmar cotidian, îi conferă autorului prilejul de a scrie un roman profund autobiografic, o mărturie cutremurătoare despre ororile istoriei, despre totalitarisme şi tragediile individuale sau colective cărora acestea le-au dat naştere. O carte gravă, tensionată, impresionantă şi complexă, rememorând destinul împovărat de suferinţe al Europei de Est din secolul trecut şi care a fost întâmpinată cu aprecieri unanime încă de la apariţia sa în numeroase ţări în care a fost tradusă. O carte considerată una dintre capodoperele importante ale literaturii contemporane române şi universale”.

Norman Manea

„Plicuri şi portrete”, cartea la a cărei lansare, după cum am amintit, am luat parte (ediţia a II-a, revăzută şi adăugită), cucereşte prin epistolele şi portretele unor personalităţi remarcante ale culturii şi istoriei noastre contemporane, conferind volumului pe lângă calitatea literară originală şi atractivă şi o valoare documentară de necontestat. Istorisirile memorialistice, scrisorile şi portretele ocazionează cititorului întâlniri cu Nichita Stănescu, Gabriela Adameşteanu, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Claudio Magris, Lucian Raicu, Antonio Tabucchi, Imre Kertesz, Florin Mugur, Saul Bellow, Robert Musil, Philip Roth, Octavio Paz, Paul Bailey, Matei Călinescu, Paul Cornea ş.a.

Este indiscutabil fascinantă raportarea pe care Norman Manea a adoptat-o şi o promovează faţă de limba română. „Dacă nu locuiesc într-o ţară, ci într-o limbă? Dar, limba este, în final, doar o emblemă orgolioasă a eşecului” (Norman Manea). Limba engleză apărându-i ca o închiriere şi nu ca o proprietate, limba română constituie adevărata ţară, el simţindu-se în aceasta asemenea unui melc, ducându-şi cochilia cu el („casa melcului”), fiind evident pentru scriitor că renunţarea la limba română s-ar identifica cu resemnarea în faţa condiţiei de emigrant.

Opera lui Norman Manea este una considerabilă: 10 volume, până la plecarea din ţară (5 romane, 3 volume de proză scurtă şi 2 volume de eseuri) şi altele, numeroase, după stabilirea în Statele Unite, elogios recenzate în presa ţărilor în care a fost tradus. Este remarcabilă performanţa de a fi fost tradus în zeci de limbi. Impresionează, de asemenea, meritul de a i se fi decernat prestigiosul Premiu „Nelly Sachs” (2011), precum şi onoarea de a fi fost invitat să devină membru de onoare al Royal Society of Literature. Fără îndoială, Norman Manea este un mare prozator contemporan, scrierile sale incitând atât printr-o aparentă simplitate melancolică dublată de o fină ironie, cât şi prin lucidele analize contemplative de mare forţă expesivă vizând aspecte complexe ale condiţiei umane. Profesor la Bard College din New York, Norman Manea este incontestabil unul dintre cei mai apreciaţi scriitori români şi, după părerea mea, cel mai tradus autor de limbă română.

Recent, la Bucureşti, în Sala „Ion Heliade Rădulescu” a Bibliotecii Academiei Române, a avut loc un binemeritat eveniment aniversar consacrat lui Norman Manea care împlineşte anul acesta (19 iulie) venerabila vârstă de 80 de ani: Sesiunea „Norman Manea. O viaţă / Norman Manea. A life”. La sărbătorirea scriitorului şi intelectualului român au participat personalităţi ale lumii culturale şi academice din diverse colţuri ale lumii (S.U.A., Franţa, Italia, Anglia, România etc.), temele abordate fiind foarte diverse şi, în majoritate, desprinse din problematica romanelor şi eseisticii sale. Sesiunea aniversară s-a desfăşurat într-o ambianţă prietenească, sărbătoritului prezentându-i-se direct felicitări amicale.

Mă alătur şi eu celor care i-au exprimat gânduri de sinceră apreciere, adresându-i în încheierea aceastor rânduri, „La Mulţi Ani!”, împreună cu urarea de a purta în continuare „casa melcului” cu aceeaşi unică şi admirabilă eleganţă!

Dorin NadrauFoto. Dorin Nadrau

 

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors