Migdale dulci-amare – O placentă sexi

Posted by Stefan Strajer On June - 8 - 2016

Migdale dulci-amare – O placentă sexi

Pamflet

Autor: Florica Bud

 

Nu intenţionam să atac iarăşi un subiect minor. Oare de ce nu ne miră că totuşi o vei face, interpretând cu brio rolul mironosiţei? veţi mormăi, Ador Plictisiţi Suplimente Alimentare Forte Şi Onorante, sărind asupra mea încă înainte de a încheia scrierea primului rând şi fără să aşteptaţi să fac primul dezacord înfiorător. Am păcătuit, recunosc asta, alintându-mă, dornică să vă fiu pe plac. Dar ce vină am că, de fiecare dată când intru pe mail, sunt agresată de fel de fel de titluri şi ştiri şocante? În tinereţea mea emailară nu se întâmplau asemenea agresiuni, pagina de aşteptare, dacă nu era albă, afişa, eventual, nişte peisaje minunate care îţi purtau gândul spre destinaţii de vis.

Am pornit la scris cu gândul să atac un subiect esenţial pentru omenire, ceva de genul: Cu sau fără religie în şcoli?, Cum să ne apărăm de comete?, Se pot asigura palmele sau stelele de pe Aleea Celebrităţilor?, sau Cum va fi veşnicia fără noi? Dar se pare că, fiind un autor minor, nu pot să atac decât subiecte în oglindă. Recunosc că aş fi putut alege pe cel care deplânge transformarea lui Brâncuşi în Cyborg, pe cel cu uluirea domnului C.T.P. în legătură cu acoperământul domnului Robert Turcescu sau „Proiectul Ţinutului Secuiesc atacat chiar de maghiari”. Şi câte şi mai câte articole dintre care unele doresc să ne informeze, altele să ne pună la punct, altele chiar să ne înspăimânte de moarte.

Aproape că intrasem în mail cu gândul să îi dau în judecată pe cei de la Yahoo, care ne silesc să trecem în revistă ştirile lor preferate, când îmi rămâne pe retină un început de titlu: „Cum arăta Carmen Brumă acum 20 …” Adică, îmi suflaţi în ceafă ameninţători, ce afirma autorul acelui articol? Ceva de genul: Nu era fecioară? Nu a fost pe lună? Nu era femeie? Nu era gospodină? Nu făcea aerobic, aparate, saună, masaje, zilnic? Nu era pământeană? Nu era iubită? Nu era însărcinată? Ei şi ce-i? Pe cine mai interesează amănuntele acestea nesemnificative? Desigur, nu vă pot duce cu zăhărelul, acum când şi el a căzut în dizgraţia Consumatorului Liber Consfinţit.

Şi apoi nu este cazul să faceţi pe îngeraşii, cu toţii ştim subiectul preferat al bilioanelor de pagini de presă românească udate cu trilioanele de litri de cerneală… care puse sub nasul şi în bătaia ochilor unor cititori avizi le hrănesc dorinţa de nonbârfă. Da, pot să confirm, subiectul articolului era cel la care v-aţi gândit şi voi. Am aflat lucrul acesta abia pe seară, când am intrat din nou pe mail. Norocul meu că ştirile persistă chiar şi două zile, altfel aş fi rămas cu un mare semn de întrebare iar voi, Avizi Cititori Nesatisfăcuţi Şi Cu Aldămaşul Dat, aţi fi şi acum cu ochii aţintiţi pe cer.

Recunosc că Domnul Badea îmi era atât de simpatic, încât am suferit ca un căţel de pripas atunci când Domnia Sa a luat hotărârea, năucitoare pentru admiratoarele sale, de a se căsători. Am plâns de ciudă că mai pierdeam o partidă bună, Noi Bătrânele Domnişoare Cu Sentimentele Zdrenţuite Ca Nourii Cumulus. Aveam atâta încredere în profunzimea gândirii sale că aş fi pariat pe mărul meu gutui, că ar fi luat-o de nevastă pe Doamna Theo, dacă ar fi fost cazul, aşa ca între   intelectualii pentru care contează doar calitatea şi nu cantitatea unui individ. Aşa cum, greţos, contează pentru fotbaliştii cu bani mulţi sau pentru unii actori şi, desigur, pentru cei mai mulţi cântăreţi. Şontâc-şontâc, la acest valău superficios au aderat şi nevipurile cum ar fi craii mai în vârstă şi de ce nu şi tinerii potenţi. Dar Slavă Cerului! Domnul Badea nu a fost nevoie să se sacrifice… aşa că a luat-o de soţie pe Doamna Brumă, nu pe motive de toamnă, ci pe motive mult mai serioase. Fără nicio legătură cu tânăra pereche, îmi vine în minte că am lecturat pe chat – este plin netul de ziceri adânci şi cu tâlc, păcat că adevărul lor era valabil acum cinci sute de ani – că bărbatul care face pasul cel mare în vremurile noastre agitate gândeşte cam aşa: „decât să mănânc toată viaţa mămăligă, mai bine să mănânc tort, cu riscul să îl împart cu prietenii”. Generoasă gândire! Dacă îţi place tortul, merită să fii prietenul lui!

Mă întorc la acel articol care îl deplânge, printre rânduri, pe Domnul Badea; dacă ar fi luat-o pe domnişora Brumă acum vreo douăzeci de ani, ar fi trebuit să treacă pragul o mireasă de vreo optzeci de kilograme şi nicidecum una de vreo cincizeci. Îmi chinui sertarul cu plăcuţa „An – 1994”, ca să văd ce acţiuni importante s-au mai întâmplat atunci, în acei ani când doamna Brumă începea să se risipească în bobiţe de transpiraţie. Dar parcă este făcut, nu îmi vine mai nimic în minte. Ar trebui să caut în presa vremii. Ruşinată şi cu memoria debusolată, renunţ. Nu înţeleg de ce nu se inventează o maşinărie în care să intre doamnele care vor să se clepsidrească, sau să se lepede de kilogramele în plus; maşinuţă din care, după ce sunt puţin învârtite, tasate sau chiar decupate după tiparele vremii, duduiţele să iasă perfecte. Vor mai fi fiind femei care să îşi dorească şi altceva decât acest lucru? Greu de crezut! Acum străbunicile, bunicile, mamele şi însărcinatele must să fie… sexi! Nu ar fi rău ca doamnele care depăşesc fie un anumit număr de kilograme, fie că ies din celebrele dimensiuni 90-60-90, să plătească impozit. Desigur că ar trebui să facem un referendum „Kilograme versus dimensiuni” ca să hotărască el, poporul, cum să arate „Venus-2014”… şi ce înseamnă dimensiuni antivenusiene. Un gând nu îmi dă pace şi am nevoie şi de aprobarea voastră, Smerite Ajutoare de Moşi şi Moaşe Cu Mâini Binecuvântate! Desigur un corp frumos şi plăcut se clădeşte din viaţa intrauterină. Şi placenta are partea sa de vină, fără doar şi poate, pentru fetiţele care se nasc fără să se înscrie în standardele pomenite! Nu am ştire dacă placentele pot fi grase sau slabe sau dacă diferă la mamele de băieţi de cele ale mămicilor de fete. Se cere degrabă un studiu de caz pentru modificarea genetică a acestor plăpumioare fertile care să ţină pasul cu cerinţele actualilor ani… doldora de dorinţe. Dorinţe, acesta este singurul cuvânt care mi-a venit în minte, deşi aş fi dorit ceva   mirobolant, care să vă dea gata. Noul tip de placentă să fie în primul rând… sexos. O placentă sexi poate să imprime nenăscutei parametrii ideali. Răsuflu uşurată că nu am făcut bube pe degete când am scris cuvântul „sexi”, cuvânt „magic” care, laolaltă cu derivatele sale, indiferent dacă ne place ori ba defineşte civilizaţia în care nu este sigur că suntem acceptaţi cu toţii. Până aici sper să fiţi în consonanţă cu mine, şi dacă tot ne-am hotărât să modificăm genetic aceste plăpumioare, trebuie să gândim cu mare atenţie cum să arate, cum să se comporte şi mai ales, ce ar trebui să facă placenta viitorului, pentru ca pământul ţării să se umple cu Dive Perfecte. Care zeiţe să arate în sfârşit aşa cum îşi doresc atât de mult. Aşa încât visul lor să le aducă în pragul sacrificiului suprem! Urmând, ca apoi, gentili, să le împrăştiem pe întregul pământ! Odată realizată această operaţie, nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să turnăm cu forţe proaspete încă un tronson de autostradă, câteva blocuri şi, la finalul finalului şi al… secolului, storşi de vlagă, să ne ocupăm şi de economie. Aferim!

Florica Bud

Foto. Florica Bud

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors