De vorbă cu Onu Pavelescu

Posted by Stefan Strajer On December - 20 - 2015

De vorbă cu Onu Pavelescu

„Avem atâtea trupe care ar merita din plin să fie promovate! S-ar face automat și o educare a publicului”!

Autor interviu: Ana Moroşanu Magdin (Bucureşti)

Ana Magdin: Cine este și ce face Onu Pavelescu în acest Univers?

Onu Pavelescu: Ooooo… în Univers, sunt, probabil, cantitate neglijabilă. Pe Pământ, să zicem că exist și încerc să fac lucruri bune, de la marinărie până la web design și muzică.

Debutul mi l-am făcut în cheia Fa. Am urmat 5 ani de școală de muzică, la violoncel. Nedorind să îmi fac o meserie din asta, la terminarea școlii generale am lăsat violoncelul (instrument extrem de pretențios) și am urmat un liceu de mate-fizică. M-am apucat însă, în particular, de chitară.

O a doua piruetă am făcut-o la terminarea liceului când am dat admiterea la Institutul de Marină: un amestec imposibil de școală și armată. Regimul sever a fost îndulcit odată cu intrarea în „Polifonic”, trupa institutului. Au fost niște ani grozavi, am fost premiați la trei ediții consecutive ale FACS-ului (Festivalul Artei şi Creației Studențești) și la două ediții ale festivalului „Armonii de primăvară” – unde l-am cunoscut pe Daniel Iancu, pe atunci student la „Petrol și gaze”. Am cântat prin toată țara: Timișoara, Iași, Ploiești, București, Constanța, Mangalia și toată zona litoralului unde eram foarte cunoscuți și invitați să cântăm la orice sindrofie. Din păcate, odată școala terminată, am plecat care încotro pe mările și oceanele lumii. Adio Polifonic, cu lacrimi în ochi.

După revoluția din ’89 am revenit pe uscat. A urmat o perioadă confuză în care m-am reprofilat, după care mi-am reluat vechea mea pasiune, muzica. Am cântat un an cu grupul Karma (Tică Lumînare și Adi Sebe) apoi, în anul 2009, am fondat trupa Micul Paris. Cântăm un pop-rock acustic, un folk-rock spun unii, în orice caz, tendințele rock sunt clare. Trupa este formată din:
Lexi – voce, Ion Calota – bass acustic, Pavel Sotica – tobe, Ana Pavelescu (fiica mea) – violoncel, voce, Onu Pavelescu – chitară, voce, violoncel.

Mai multe detalii despre trupa Micul Paris puteți vedea pe site-ul oficial al trupei: http://www.rockband.ro

onu 2

Ana Magdin: Cum vezi vremurile în care trăim de la cumplita tragedie din Clubul „Colectiv”?

Onu Pavelescu: Sincer? Sumbre! Lăsând la o parte tristețea care ne-a marcat pe toți, încerc să analizez problema lucid și tare mă tem că se vor lua măsuri anapoda care vor înlesni și mai mult șpaga și care vor îngropa și mai rău arta! Statul ar trebui mai întâi să creeze condiții pentru a putea fi respectate legile, nu să dea legi imposibile peste noapte, în baza cărora să-i poată hărțui pe artiști și pe micii întreprinzători. Asta atrage după sine șpaga, corupția.

Ana Magdin: Ce trebuie schimbat pentru ca artiștii și spectatorii să nu mai trăiască cu teama că pot muri în cluburi?

Onu Pavelescu: Ar trebui schimbate multe, nu numai dotarea şi verificarea cluburilor. Ăsta ar fi doar un prim pas care nu rezolvă mare lucru. Orice dotare suplimentară duce la mărirea prețurilor. Publicul nu este dispus să plătească mai mult ca să vadă un artist necunoscut. Avem deja cluburi sigure, dotate cu tot ce trebuie, unde au acces numai trupele foarte cunoscute, promovate la radio și TV, singurele care ar putea aduce public la prețurile mari practicate aici. Pe scurt, măsurile care ar trebui luate, pe lângă dotarea și verificarea cluburilor, ar fi: organizarea de festivaluri, concerte, cenacluri și alte evenimente la nivel național și regional; alocarea de spațiu mass media pentru promovarea acestor evenimente, implicit a trupelor participante; punerea la dispoziție a sălilor de spectacole, gratuit sau la costuri suportabile; dotarea unor săli de repetiții și închirierea lor la prețuri rezonabile; simplificarea și reducerea costurilor fiscalizării biletelor de intrare la concerte; educarea publicului bombardat în prezent de manele și muzică de slabă calitate; simplificarea formularelor pentru declararea operelor la UCMR (Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România); atragerea sponsorilor în special pentru organizarea evenimentelor de amploare, în săli mari de spectacole; orice alte măsuri din care toată lumea ar avea numai de câștigat, inclusiv statul! Așa cum stau lucrurile acum, toată lumea pierde.

Ana Magdin: Ai vreo experiență neplăcută din vreo locație pe unde ai cântat cu trupa ta?

Onu Pavelescu: Da, la nivel de proastă sonorizare, promovare slabă sau chiar inexistentă, igrasie, săli neaerisite, servire proastă etc… De experiențe mai neplăcute n-am avut parte, slavă Domnului dar am și evitat aceste cluburi. Dacă s-a întâmplat să ne păcălim o dată, a doua oară nu am mai călcat pe acolo.

Ana Magdin: Ce noutăți ai, ce ai mai pregătit pentru fanii tăi în ultima vreme?

Onu Pavelescu: Am avut de curând trei evenimente importante: concertul aniversar „Micul Paris – 6 Ani”, în data de vineri, 27 noiembrie, 2015, în Grill Pub (un local sigur, la suprafață – nu la subsol! – cu 3 ieșiri, ignifugat, spațios, aerisit etc…). Ne putem mândri cu invitați de seamă ca Mircea Bodolan, Eugen Avram, Tic Petroșel, Radu Cartianu, Adi Sebe, Narcis Dumitrache, Gabriela Pop, Eugen Butaru, Florin Morar și Cătălin Codru. Spectacolul a fost prezentat de Onny Sîrbu și Alexandru Spiridon, producători și prezentatori TV. Al doilea a fost lansarea celei mai noi piese „O toamnă”, pe versurile poetului Cătălin Codru. Şi al treilea, lansarea primul nostru CD, single-ul numit „Trilogia”. Conține trei piese pe care le-am cântat mereu legate: Daca vii, Mai stai, Mi-e dor de tine. Versurile aparțin poetului Florin Morar. Fiind nevoiți să amânăm concertul aniversar și să anulăm alte concerte pe care le aveam în plan, din motive lesne de înțeles, am comasat cele 3 evenimente într-unul singur: concertul aniversar.

Ana Magdin: Cum îți dorești să fie emisiunile pe posturile tv?

Onu Pavelescu: Parcă am intuit întrebarea! Referindu-mă strict la emisiunile de muzică, aș dori să fie difuzate și alte trupe, nu numai cele câteva care tot apar de ani buni. Avem atâtea trupe care ar merita din plin să fie promovate! S-ar face automat și o educare a publicului. Îmi amintesc cu mare plăcere de emisiunea lui Petre Magdin, „Întâlnirea de la miezul nopții”! Cam așa mi-aș dori emisiunile TV, mai multe și nu numai la miezul nopții!

Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!

Onu Pavelescu: Le doresc ceea ce îi doresc și surorii mele, stabilită în Elveția, plecată încă de la mineriada din 90, mult succes, sănătate, putere de muncă și o viață mai frumoasă și mai normală decât ar fi avut aici, care să compenseze cu dorul de „acasă”!

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors