tête-à-tête, NIG și Marius Grozea ( artist fotograf)

Posted by Nuta Istrate Gangan On July - 1 - 2015

Pe Marius Grozea l-am cunoscut virtual la recomandarea unui prieten în 2011.

Spuneam atunci ca Marius ştie să redea demenţial în pozele lui, trăirea.

313124_298004420228567_1243448710_n

 

 

NIG – Cine eşti tu, Marius Grozea?
MG– Sunt un pasionat de fotografie, un iubitor de frumos, îmi place să colind prin natură de câte ori am ocazia, să descopăr locuri şi oameni… În special din zona rurală.

NIG – Când a început pasiunea ta pentru fotografie?

MG – In urmă cu 8 ani când mi-am cumpărat o cameră foto compactă digitală. Am început să postez pe un site de fotografie unde am cunoscut mulţi fotografi români cu care am interacţionat şi de la care am învăţat primii paşi. În urma feed-backului primit am simţit nevoia să schimb aparatul foto, am trecut de la compact la un aparat foto semi profesional, mai exact un Nikon D80. Acesta din urmă m-a ajutat să mă descopăr, să simt că pot şi că am ceva de oferit, să împart cu ceilalţi momentele surprinse de mine. Au urmat întâlniri, ture foto… şi aşa m-am văzut călcând pe drumul fără întoarcere… eu aşa îi spun, pentru că nu te mai poţi lăsa când faci aceasta din plăcere şi pasiune
NIG – Fotografiezi zâmbete, trăiri, sentimente. Riduri, dureri, neajunsuri. Vieţi. Cum îţi alegi subiectele?
MG – Pot spune că nu eu îmi aleg subiectele, ci ele mă aleg pe mine. Mai exact, mă simt atras de oameni, mă împrietenesc şi mă ataşez de ei, ceea ce mă face să revin deseori într-o locaţie. Îmi este mult mai uşor apoi să surprind povestea.

NIG – Ai albume întregi cu oameni simpli de la ţară. Bătrâni, tineri. Copii. Ciobani. Cum reacţionează aceşti oameni când le spui că vrei să-i prinzi în poză?

MG – Nu le spun, niciodată nu le spun, adică chiar îi surprind la propriu, fur momente şi trăiri. Pentru mine e greu să regizez cadrele, totdeauna merg pe spontan, pe dinamică, anticipez momentul. Apoi se obişnuiesc cu mine, aparatul foto nu le mai e străin, face parte din mine, ca o extensie a corpului meu

NIG – Frumos spus. De fapt asta și este, o parte din tine.
Expui? Vinzi? Se poate trăi din fotografie în România?
MG – Da, de câteva ori în expoziţii de grup la Sibiu,Timişoara, Cluj şi Negreşti Oaș. Nu am vândut fotografie, nici nu am auzit că s-ar vinde sau cumpără pe la noi, nu se poate trăi din fotografie în România, doar dacă te ocupi de evenimente , weddings sau cu ceva investiţie, să ai o firmă sau studio. Ca fotograf amator, nu se poate trăi din fotografie.
NIG – Merge lumea la expoziţiile photo?
MG – Îndeosebi la vernisaje. Vin prietenii, pasionaţii de fotografie, iubitorii de artă. Curioșii.
NIG – Te-ai gândit să îți tipărești fotografia pe canvas și să vinzi? Este căutată și apreciată în designul interior.
MG – Am avut printat pe canvas, la una din expoziţiile de la Negreşti Oas. Am tipărit pe astfel de suport. Printurile le-am făcut cadou la prieteni după expoziţie ( la noi nu cumpără nimeni).
Sunt agenţii care fac asta, ca persoană fizică e greu sau imposibil, mai ales din punct de vedere material. Este destul de greu şi să accept invitaţii la expozitii, de foarte multe ori am fost nevoit să refuz. Costurile mă depăşesc.
NIG Păcat, lucrările tale sunt excepționale, subiectele deosebite, transmiți emoție, imaginile m-au mișcat, m-au răscolit și m-au înduioșat.
Uite o întrebare pe care o pun la toţi cei care fac artă din fotografie. Înainte să apeşi pe declanşatorul aparatului de foto, ,,vezi fotografia,, în mintea ta?
MG– Nu o văd, o simt. Durează un moment, o secundă
NIG – Bun răspuns.Te întorci să vezi ce mai fac ,,subiectele,,?
MG – Da, în mare parte îi vizitez. Îi ajut cum pot drept mulţumire pentru că-mi sunt personaje în poveştile mele foto.
NIG — Să ştii că sunt poveşti foto. Iar unele, adevărate poezii.
MG – Mulțumesc!

 

MARIUS GROZEA – PHOTOGRAPHY

,,Cred că este mult mai simplu să fotografiezi natura, spuneam.  Natura este acolo, uneori te aşteaptă, alteori tu trebuie să prinzi momentul. Dar este acolo… Chipurile însă, trăirile, emoţiile… sunt mult mai greu de prins. Liniile corpului, umbra unui sân, frântură unui surâs, lumina din ochii unei femei, dulcea adâncitură a claviculei, teamă, mirarea, tandreţea, sexualitatea abia înmugurită, erotismul latent, întrebările fără răspuns…toate acestea poate că sunt acolo, dar trebuie descoperite, provocate, ilustrate. Aduse la suprafaţă…

Marius Grozea o face demențial,,(NIG – 2011)

10995467_1108451232517211_5674266148521559993_n    11012071_1108454795850188_2307676678732839595_n11698552_1108454672516867_2790167019387653625_n11201900_1108449625850705_5003075131261213501_n11403123_1108449042517430_5750224409754432996_n11694793_1108449035850764_9079681104600159220_n

74986_167209016641442_2732851_n 539858_593205504041789_479921534_n

 

***

Pe acest picior de plai nimic nu s-a schimbat; turmele urcă și coboară, pășunile se aștern vălurite sub boticurile care pasc, câinii privesc prietenoși dar precauți străinii care se avântă până aici, ciobanul stă artistic sprijinit în bâta lui…

Un tablou care nu poate fi tradus în nicio altă limbă decât românește.

11709528_1108447729184228_7754226428157121797_n 11707548_1108447715850896_7174639055227859069_n  1897938_1108447722517562_1755398926152323259_n  11246975_1108447725850895_6051518813307796156_n 11209514_1108454412516893_2191706995807438076_n  11403097_1108447719184229_7744491745222206802_n11010541_1108463542515980_1160166552378873241_n 11248951_1108462939182707_144706595935146832_n  11665604_1108463545849313_5141862067365682598_n

   ***                                                                                                                    

Copilăria la ţară, aceasta prinsă de aparatul lui Marius, are picioarele murdare dar ochii curaţi. Sare coarda şi bate mingea pe maidan, aleargă cu un căţel prin fâneţe şi munceşte alături de părinţi. Oamenii sunt simpli. Obosiți. Munciți. Ciudat de obișnuiți cu neajunsul. Sărăcia lumească în raport cu bogăţia sufletească.

Vezi şi simţi nevoia, resemnarea, calmul acela atât de specific tăranului român; dar şi mulţumirea că faci ceea ce trebuie să faci, ceea ce ştii cel mai bine să faci.

Timpul se scurge leneș, toate sunt așa cum întotdeauna au fost, o scrisoare mai aduce din când în când vești, înserarea se lasă devreme, dimineața se trezește cu noaptea-n cap, viaţa îşi urmează cursul molcom de un secol şi ceva şi singurul lucru care tulbură liniştea este declanşatorul unui aparat de fotografiat și străinul cu pălărie albă care-și spune Marius Grozea

11402800_1108461439182857_2443736641891563706_n 11666250_1108461475849520_5846090324173408547_n.11046278_1108461432516191_2999209685962442571_n 11202083_1108461492516185_1912751262604507649_n 10470869_1108461485849519_2608388038654441775_n 11403085_1108461449182856_9083800229321217862_n11403108_1108461445849523_7442628950444482969_n 11403108_1108461452516189_4015815750379992032_n 10374529_1108461539182847_7942797703123006597_n

1510641_1108461545849513_8930576357031658150_n 11209685_1108461435849524_7456869485711500493_n 10411862_1108461479182853_1118532645670673095_n

382207_592855544076785_1885596806_n 285601_594112997284373_963801548_n 543209_453087321386942_167689558_n487685_594602530568753_1804378685_n

altfel se măsoară aici eternitatea

pe uliţele acestea Dumnezeu umblă nestingherit
câinii îi ştiu mirosul
copiii îi cunosc mângâierea
oamenii nu obişnuiesc să încuie porţile
deschizi o ușă
aburul sfâșiat al mămăligii se ridică în nouri
deschizi o fereastră
luna își mijește geana peste ochii lumii

miroase a chilie şi a înger
a nuci uscate şi a mântuire
bătrânul zâmbeşte
stejarul tresare în lemnul porţii

obrajii brăzdaţi de nevoi
mâinile uscate
buzele strânse

acestea sunt doar instantanee

timpul are timp
anii sunt crestaţi pe răboj
și numărați pe degete osoase și lungi
altfel se măsoară aici eternitatea
(NIG – răsfoind aceste fotografii)

 

***

Mai multe fotografii puteti vedea pe pagina de Facebook MARIUS GROZEA.

– Davie, Florida, USA – iunie 2015 – NIG – 

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors