March 18, 2024

Curentul International

Curentul International Magazine

Şase ani de la dispariţia unui geniu fotbalistic – Nicolae Dobrin

4 min read

Şase ani de la dispariţia unui geniu fotbalistic – Nicolae Dobrin

 

Autor: Viorel Vintilǎ (California)

Pe 26 octombrie 2013, s-au ȋmplinit 6 ani de când magicianul balonului rotund, Nicolae Dobrin, a plecat dintre noi lǎsând ȋn urma sa amintiri de neuitat şi un mare vid printre iubitorii fotbalului care l-au adorat şi venerat pe perioada când ne ȋncânta cu driblingurile şi golurile sale de neuitat. Acum, probabil, continuǎ sǎ-şi etaleze driblingurile sale ameţitoare şi fascinante, dincolo de nori şi sǎ ȋmpǎrtǎşeascǎ talentul şi geniul sǎu fotbalistic cu cei din lumea ȋngerilor. Nicolae Dobrin este, ȋn opinia mea, cel mai mare talent fotbalistic pe care l-a dat România. Pe 26 octombrie 2013, Gicu Dobrin ar fi ȋmplinit 66 de ani…

dobrin_poza

Dobrin nu a fost numai al Piteştiului, el a aparţinut şi Târgoviştei, şi Botoşaniului, şi Braşovului, şi Timişoarei, a fost un „bun naţional” al tuturor, a fost al României.

Dacǎ Marin Preda a scris ȋn anii ’80, „Cel mai iubit dintre pǎmânteni”, Dobrin a fost, ȋn opinia mea, „Cel mai iubit dintre fotbalişti”, a fost cel mai fotbalist dintre fotbalişti, a fost „the man”, vorba americanului.

A fost un suflet mare care şi-a trǎit viaţa la maxim, cum mulţi dintre noi poate am fǎcut-o de altfel, un fotbalist de geniu, acest „Pele de Trivale” a adus zâmbet, suspine şi fericire românilor care ȋn anii ’70 şi ’80 aveau de ȋndurat grijile sociale din acele timpuri.

A iubit Piteştiul cǎruia i-a rǎmas fidel şi la care a evoluat pânǎ la final de carierǎ când a plecat pentru un an la F.C Târgovişte.

A fost curtat de Real Madrid la ȋnceputul anilor ’70 când personal preşedintele clubului a ajuns pânǎ la Ceauşescu şi i-a oferit 2 milioane de dolari plus o instalaţie de iluminat ȋn „Trivale”. Ȋnsǎ Ceauşescu a refuzat pe motivul cǎ era „bun naţional”. Ce ar fi fost dacǎ Gicu Dobrin ar fi ajuns la Real Madrid?

Am lǎcrimat – ȋn fapt, ca sǎ fiu sincer pânǎ la capǎt, am plâns cu adevǎrat – acum 6  ani când am aflat despre moartea lui Gicu Dobrin. Gica Dobrin, soţia lui Gicu Dobrin, nu se mai despǎrţea de sicriul zeului din Trivale dupǎ ce acesta a plecat pe alte tǎrâmuri. Aceasta iubire extraordinarǎ pe care Gica i-a purtat-o tot timpul, i-a prelungit lui Gicu viaţa pǎnǎ când nu mai era nimica de fǎcut!

Iatǎ, cum foarte pitoresc l-a descris soţia sa, Gica Dobrin, pe Dobrin:

L-am cunoscut pe Gicu in ’64. Eu aveam 14 ani, el 16 şi jumǎtate. El stǎtea pe strada Gh. Şincai, eu pe Viilor. La ȋnceput nu l-am bǎgat ȋn seamǎ, deşi ȋl vedeam mereu cum se duce la Argeş, la fotbal, pe „Maracana”.

Dupǎ un timp, am remarcat faptul cǎ el era ȋntotdeauna ȋn fruntea celorlalţi bǎieţi. Pe unde ȋl ȋntâlneam, el era capul! Ceilalţi se luau dupǎ el. M-a amuzat când am auzit cǎ-i ziceau „Gâscanul”, dar aşa şi arǎta, ţanţoş ca un gâscan ȋn fruntea lor, iar ei se ţineau dupǎ el ca gâştele… Eu, cum v-am spus, nu-l bǎgam ȋn seamǎ.”

Am avut onoarea şi plǎcerea sǎ-l ȋntâlnesc pe Gicu Dobrin ȋn Poiana Braşov, ȋn anul 1981, când era ȋn cantonament cu F.C. Argeş. M-am apropiat timid de el şi i-am cerut un autograf. S-a uitat la mine şi m-a ȋntrebat cu ce echipǎ ţin. I-am rǎspuns cǎ, braşovean fiind, ţin cu „Steagu’ Roşu Braşov”. „Bine mǎi braşovene” – zice Dobrin zâmbind şi ȋmi semneazǎ pe o bucatǎ de hârtie numele lui. Eu nu sunt vânǎtor de autografe din fire, dar nu am putut rezista sǎ nu am o amintire peste timp de la „Pele din Trivale”.

Am fost şi la unul din ultimele lui meciuri când juca la CS Târgovişte… „gâscanul” era la sfârşit de carierǎ. Era ȋn 1982 când a jucat contra echipei Tractorul Braşov… lume puhoi… eram cocoţat ȋn stadion pe o schelǎ foarte aproape de gazon urmǎrindu-l pe Gicu şi ascultându-i indicaţiile (ȋntr-adevǎr preţioase) cǎtre coechipierii mai tineri.

„Gâscanul” evolua ȋn stilul sǎu caracteristic cu jambierele lǎsate-n jos, când, la o loviturǎ liberǎ, Gicu a dat o pasǎ prea tare cǎtre Greaca, extrema dreaptǎ de atunci, care deşi a fugit ca un disperat nu a mai reuşit sǎ o ajungǎ… Dobrin ȋl apostrofeazǎ şi ȋl ceartǎ – mai mult ironic – pe Greaca, spunându-i: „Ce dracu faci mǎi, nici pe asta nu o poţi ajunge?” La aceastǎ apostrofare, Greaca ȋi rǎspunde simplu şi foarte umil: „Ȋmi pare rǎu!”. Ȋncǎ o dovadǎ de respect pentru un fotbalist unic, care, chiar şi când mai greşea, era tratat cu multǎ veneraţie.

Dacǎ Gicu nu s-ar fi nǎscut, ar fi trebuit inventat. Fǎrǎ Gicu Dobrin, România ar fi fost mult mai sǎracǎ; din fericire „Gâscanul” a existat şi ne-a bucurat zilele ȋn clipe mai grele din acei ani. Am aşternut aceste rânduri ȋn amintirea unui fotbalist de excepţie, pe care l-am idolatrizat şi pe care ȋl consider cel mai mare fotbalist al României – Nicolae Dobrin.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.