Pr. Al. Stănciulescu-Bârda ”Scrisoare pastorală”

Posted by Gabriela Petcu On September - 8 - 2013

Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XI(2013), nr. 260 (16 – 31 August)

STANCIULESCU-BARDA-wb

 

Dragii mei enoriași!

             

Între David și Irod(IV). Cu câteva zile în urmă, la 29 august, am comemorat, cu post şi cu rugăciune, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. În cele ce urmează mă voi referi la câteva dintre semnificaţiile acestui moment al decapitări lui Ioan, cu referire la propria noastră existenţă.

Atât Ioan, cât şi Irodiada, mi se par mai contemporani vremii noastre decât oricând. Îi întâlnim în noi înşine şi în toate domeniile de activitate. Puţină atenţie şi-i identificăm cu uşurinţă. Semnalmentele lor sunt prea distincte, ca să rămână în anonimat.

Pentru mulţi dintre noi propria viaţă ni se aseamănă cu o curte împărătească plină de zgomote, de strigăte, de lovituri, de muzică şi de hărmălae. Acolo se ţes intrigi şi fapte de ruşine, setea de avuţie şi de măriri e deosebit de puternică. Patima, această Irodiadă a vieţii noastre, ne perverteşte sufletul, rosturile şi idealurile. Sufletul nu ne mai este regele cinstit şi pur de altădată, ci un Irod desfrânat şi păcătos, concubinul Irodiadei. Din când în când străbate până la Irod strigătul cugetului umilit, acest Ioan al fiecăruia dintre noi. Cugetul sau conştiinţa încearcă să tragă semnalul de alarmă, să-i strige lui Irod şi tuturor celor din jurul lui: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!” Cugetul se revoltă întru puritatea lui şi arată cu degetul, de câte ori are prilejul, ce e rău la curtea stăpânului său, regele. Ioan devine un fel de opoziţie curată şi pură, sinceră şi devotată, care-şi propovăduişte crezul său la ceasuri de taină. Cine l-ar iubi pe Ioan? Irodiada îl urăşte de moarte, pe Irod îl deranjează avertismentele lui Ioan. Pentru amândoi mai bine de n-ar exista Ioan. Uşor-uşor, Irod şi Irodiada uneltesc uciderea lui Ioan. Capul lui trebuie să cadă! Şi, de cele mai multe ori, cade!

Câţi prooroci ca Ioan nu sunt şi în lume? Aici, acum, departe şi întotdeauna. Fie că sunt vizionari, fie că sunt oameni simpli şi de bună credinţă, ei au curajul să strige în auzul tuturor că vremea e scurtă şi ceasul judecăţii se aproprie pentru fiecare în parte şi pentru toţi deopotrivă. El singur are curajul să arate cu degetul nedreptăţile şi josniciile, într-un cuvânt, răul în toate formele sale. Îl ascultă, îl iubesc şi-l înconjoară cei cinstiţi şi nevoiaşi, cei nedreptăţiţi şi cei ce nu şi-au pierdut speranţa. Irodiada nu are linişte până când nu cade capul lui Ioan. Ea tronează alături de Irod, de Putere. Irod îi aude şi-i ascultă şoaptele, minciunile şi linguşelile, dar nu-i ascultă lui Ioan strigătele disperate, care vin din afara palatului, din stradă ori din temniţă. Ioan plânge ori scrâşneşte lângă fiecare nedreptăţit, umilit, batjocorit, flămând şi gol; Irodiada e fericită la palat. Regele o ascultă şi o iubeşte, nu-i vede perversitatea, corupţia, viclenia şi nedreptatea. Regele e orb şi surd, orbit şi surzit de Irodiada, consilierul său cel mai apropiat. Doar Ioan dacă n-ar exista, Irodiada şi Irod ar fi, într-adevăr, fericiţi şi nimeni şi nimic nu i-ar mai deranja. Străji puternice le-ar apăra palatul de mulţimea revoltată şi nedreptăţită, uşile capitonate le-ar feri urechile de gemete, de strigăte şi blesteme. Ei aruncă pe Ioan în temniţă, ca să nu mai scrie în ziare, să nu mai vorbească la radio, le televiziune şi-n mulţime. Îl cenzurează şi-l torturează. Dar el nu tace şi-şi urmează crezul conştiincios. Dar şi destinul!

Capul lui Ioan cade, dar idealul lui niciodată. Idealul lui Ioan rămâne port-drapelul dintotdeauna al celor nedreptăţiţi împotriva dictatorilor, puternicilor fără scrupule, răilor şi vicioşilor, corupţilor şi perverşilor.

Ascultaţi glasul lui Ioan cât mai este vreme şi, într-o lume debusolată, obosită, rătăcită şi secularizată, urmaţi-i cu încredere îndemnul: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!

*

              Sfaturi părintești. Din cartea Cărarea Împărăției a Părintelui Arsenie Boca mai citim:

         ,,SOARELE SMERENIEI. David, deşi a trecut cu bine printr-atâtea încercări şi cenzuri, totuşi, numai om fiind, nu ne-a putut arăta ceva desăvârşit; cu toate acestea, dacă noi ne-am purta ca David în vremea ispăşirii păcatelor, am fi destul de sporiţi în calea mântuirii. David era o icoană de mai înainte a lui Iisus, ce avea să vie. Dar numai Cel fără de păcat poate să ne arate şi să ne dea ceva desăvârşit şi în ispăşire. Adică ascultarea Lui şi ispăşirea Lui să împlinească ceea ce lipseşte din ascultarea şi din ispăşirea noastră a păcătoşilor. Învăţătura desăvârşită o avem de la: ,,Cel ce, fiind în chipul lui Dumnezeu, n-a ţinut ca la o pradă la egalitatea Sa cu Dumnezeu, ci S-a golit pe Sine, a luat chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare dovedindu-se ca un om; S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-se până la moarte – şi încă moarte de cruce. Pentru aceea şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui numele care este mai presus de orice nume, ca, întru numele lui Iisus, tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt.”(Filip., VI, 10).

              Răbdarea răului sau umilinţa, în credinţa lui Dumnezeu, este cea mai uriaşă putere asupra răului în lumea aceasta. Chip de umilinţă desăvârşită ne-a dat Mântuitorul pe cruce: El, Fiul şi slava Tatălui, Dumnezeu adevărat, nu S-a împotrivit, ci a primit să treacă prin cea mai de pe urmă umilire cu putinţă pe pământ, căci ştia ce putere are umilinţa. Răbdând bătăi, scuipări în obraz, cunună de spini, piroanele şi spânzurarea pe cruce, iar peste suflet hulirea celor fărădelege, toate acestea încă nu erau crucea cea mai grea; pe aceasta o avea la spate. Crucea cea mai grea, pe care era răstignit cu faţa, era neasemănata durere a milei Sale faţă de oameni.

              Oamenii aceştia, care boleau de răi ce erau şi care nu pricepeau nimic din dumnezeirea Mântuitorului, reprezintă acea coaliţie a veninului sufletesc contra Mântuitorului. Aceşti contemporani otrăviţi de răutate reprezintă culmea invidiei omeneşti contra sublimului. Căci de ce a fost invidiat Mântuitorul? Din cauza minunilor Sale printre cei sărmani şi oropsiţi, cei dintâi chemaţi la mântuire. ,,Flămânzii erau hrăniţi, hrănitorul duşmănit; morţii erau înviaţi, invidioşii mureau de ciudă; demonii erau alungaţi, iar Celui ce le poruncea îi întindeau curse; leproşii erau curăţiţi, şchiopii umblau, surzii auzeau, orbii vedeau, iar Binefăcătorul era prigonit. În cele din urmă au osândit la moarte pe Dătătorul Vieţii, au bătut cu biciul pe Izbăvitorul oamenilor şi au judecat la moarte pe Judecătorul lumii”.  Şi pentru aceştia S-a rugat Tatălui de iertare. Iubirea aceasta de oameni, aşa cum sunt, şi care n-a avut niciodată vreo umbră de cădere, I-a pricinuit o cruce neasemănat mai grea, pe care-o poartă şi de care se ţintuieşte Mântuitorul cu fiecare din răutăţile noastre până la sfârşitul lumii. Şi noi suntem printre iudeii care-L pironesc pe cruce – fiecare în veacul nostru – pentru că Iisus e în toate veacurile. Dar Iisus a fost în toate acestea ascultător desăvârşit Tatălui; cu smerenia Sa a biruit atât pe pământ cât şi în iad. Căci prin taina crucii, rupând pântecele iadului care înghiţise neamul omenesc cu neascultarea, a înviat dintr – însul pe Adam şi pe toţi drepţii şi de atunci este mântuire. Prin urmare, mântuirea e roada ascultării până la umilinţă a Mântuitorului. Iisus S-a dat pe Sine umilirii celei mai de pe urmă, numai să ne câştige pentru mântuirea cu care a venit. De aceea El e Pomul vieţii din Rai, iar întoarcerea în Rai, sau mântuirea, e roadă acestui Pom, care dă viaţă veşnică celui ce va mânca dintr-însul. Pomul îl ştim, roada Lui ne este dată, – dar dacă n-o mâncăm, nu ne mântuim.

              Ar trebui să urmăm Mântuitorului toată calea Sa pământească, măcar tot aşa de grăbiți, pe cât ne zoreşte foamea şi setea după cele pieritoare. Desăvârşirea Mântuitorului în ascultare şi în lepădarea de Sine, pentru iubirea de oameni, a ridicat între creştini şirul fără număr de cuvioşi şi buni biruitori mucenici, care, pentru dragostea Lui, erau fericiţi să sufere şi ei chinuri înfricoşate de la necredincioşii vremilor lor. Şi precum odinioară David a omorât pe Goliat şi leul, aşa şi creştinii biruiau leul nevăzut, căci dragostea până la moarte de Cel ce ne-a învăţat cărarea şi ne-a dat ca nebiruită armă lepădarea noastră pe cruce, aceeaşi i-a făcut şi pe ei mai tari ca iadul, care în zadar vărsa peste ei văpaie de ură, le îndesa cununi de spini pe cap, le bătea cuie înroşite în picioare, sau îi ardea în cuptoare de vii. De dragostea lui Hristos nu-i mai putea despărţi nimic, nici frica de moarte, nici dragostea de viaţă. Aceştia, sfinţii, s-au arătat mai presus, nu numai de plăcere şi durere, ci au covârşit
şi moartea şi viaţa. În ei se întâmpla şi moartea şi învierea Domnului. Tinerii din Babilon sunt numai o începătură timidă, dar şi acolo dragostea lor de Dumnezeu stinsese văpaia cuptorului, urgia focului fugind de la faţa lui Dumnezeu, care în rouă o prefăcuse şi mântuia pe sfinţi.

              Trebuie trecute vămile, ruşinând încă de aici, de pe pământ, pe vameşii văzduhului, ca la mutarea noastră dincolo, cunoscând ei focul dumnezeiesc ce a ars lucrurile lor din noi, să nu ne poată opri cu vreo datorie neplătită din vremea de acum, vreme rânduită încercărilor. Că aşa zic Părinţii, că vremea de acum spre pocăinţă ne e dată. Şi nu le trebuie protivnicilor pustiire mai mare în lucrăturile lor, decât răbdarea cu dragoste a necazurilor, căci ea arde datoriile noastre şi toată strădania lor.

              Nouă, neputincioşilor, deşi cugetăm ale lumii şi umblăm în calea păcatelor, încă nu ne-a îndesat nimeni cununa de spini pe frunte şi nu ne-a bătut piroanele în tălpi. Zic însă: cine vrea să urmeze pe Domnul şi să se asemene cu El, în cruce să se asemene, şi, cât poate să cuprindă firea omenească, asemenea cu El va fi.”

*

                  Simplitatea milosteniei.  O povestioară simplă ne arată cât de ușor este să faci milostenie: ,,Un credincios mai nevoiaş îl întrebă pe preotul lui, zicându-i: ,,-Părinte, cum poţi face milostenie când nu ai ce da?”   Preotul răspunse: ,, – Să luăm ca pildă pe Ioana cea din capul satului cu bărbatul ei şi cu cei trei copii. Ei sunt mai nevoiaşi ca dumneata, dar pentru că Ioana este o bună creştină, găseşte mereu prilej să facă milostenie. Să-ţi dau nişte exemple:   Ieri dimineaţă, Ioana, văzând o bătrână cu o greutate cam mare de lemne în spinare, i le-a luat şi le-a cărat până a trecut dealul;    tot ieri, vecina ei trebuia să plece la doctor, dar nu avea cu cine să lase copilul. Ioana s-a oferit, a luat copilul la ea şi l-a îngrijit împreună cu copiii ei; o femeie bătrână, din vecini, a primit o scrisoare de la fiul ei din armată şi, cum nu ştia să citească, Ioana i-a citit-o cu răbdare şi dragoste, încât bătrâna nu mai putea de bucurie, că băiatul ei este sănătos şi apreciat de superiorii lui; după vreo două ceasuri, în faţa porţii ei doi tineri se certau dintr-o nimica toată, iar Ioana nu s-a lăsat până nu i-a împăcat, spunându-le că sunt creştini şi dacă nu sunt împăcaţi, supără pe Dumnezeu…!

Iată, iubite frate, câte milostenii poate face un om nevoiaş, dar numai să fii credincios şi milostiv! Aşa face un adevărat creştin.

Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, ne spune şi ne asigură că sunt fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui, cu alte cuvinte, se vor mântui.

*

              Frica de păcat.    Împăratul Constantinopolului, Arcadie, se înfuriase cumplit de tare pe Sfântul Ioan Gură de Aur. ,,- Aş vrea să mă răzbun foarte tare pe acest episcop!” le-a spus într-o zi curtenilor săi.

Atunci, patru sau cinci dintre aceia au fost de acord cu el. Primul a zis: ,,- Trimiteţi-l în exil îndepărtat, ca să nu-l mai vedem niciodată!” Al doilea a adăugat: ,,- Luaţi-i toate bunurile!” Al treilea a spus: ,,- Legaţi-l în lanţuri şi aruncaţi-l în temniţă! Al patrulea a fost de altă părere: ,, – Mai bine ucideţi-l, pentru a scăpa pentru totdeauna de grija lui!”  Însă al cincilea, care era cel mai isteţ dintre toţi, iată ce părere a avut:   ,,- Vă înşelaţi toţi! Prin nici unul din aceste mijloace nu e posibil să vă răzbunaţi pe episcopul Ioan. Dacă-l veţi trimite în exil, întreg pământul este patria lui! Dacă-i luaţi averea, nu de la el o veţi lua, ci de la săracii pe care-i miluieşte în fiecare zi! Dacă-l aruncăm în temniţă, va săruta lanţurile cu care-l vom lega și se va socoti pe sine fericit. Iar dacă-l osândiţi la moarte, o va primi cu bucurie, căci prin aceasta îi vom deschide porţile cerului!”   Şi a adăugat adresându-se împăratului:   ,,- Maiestate, vreţi să vă răzbunaţi pe el? Găsiţi un mijloc prin care să-l amăgiţi să păcătuiască. Îl cunosc foarte bine. Acestui om nu îi e frică de nimic în lumea aceasta, decât de păcat!”   Cât de fericiţi am fi, dacă s-ar spune şi despre noi că: ,,acestor oameni nu le e frică de nimic, decât de păcat!”

*

              File de jurnal: ,,5 aug. 1981: (…) Domnul Mite Măneanu de la Arhivele Statului mi-a relatat că a avut probleme cu materialele mele din volumul Mehedinți –  Cultură și Civilizație”. Domnul Virgil Tătaru, omul care trebuia să-și pună semnătura, s-a cramponat de faptul că au dat materiale atâția ,,popi”. Eram eu, Părintele Dumitru Bălașa, Părintele Ioan Sfetcu, Părintele Gheorghe Dumitrescu-Bistrița, Părintele Gheorghe Ținică, care murise de câtva timp. ,,-Ce,  dom’le, zicea Virgil Tătaru, comitetul de partid n-are altă treabă decât să publice popii?” Și a scos un articol al Părintelui Ținică, făcut în colaborare cu Domnul Prof. Constantin Protopopescu de la Strehaia, cât și un articol al meu, Fond și formă în studiul istoric după concepția lui Nicolae Iorga. Mi-a lăsat, în schimb, materialul cu documentele Mânăstirii Strehaia și pe cel cu Dinamică și determinism social în gândirea lui Nicolae Bălcescu, unde, consider eu, este destulă teologie. Am convenit însă cu Domnul Măneanu să mi-l scoată pe cel cu mânăstirea, fiindcă din acela am mai publicat în revistele ,,Biserica Ortodoxă Română” și în ,,Revista Arhivelor” și să-l bage pe cel cu Iorga(…)”.

              20 aug. 1981: ,,(…) Pe piață produsele alimentare sunt foarte scumpe, iar altele lipsesc cu desăvârșire. De la 15 august s-au introdus în oraș cartele la zahăr și ulei. Se dau 2 kg de zahăr și 1 litru de ulei  de persoană pe lună. Cei de la țară iau acestea dacă achită cu produse agricole 60% din costul mărfii. Vai și-amar de cei cu regim! N-au ce mânca!” 

            27 aug. 1981. Ieri noapte am plecat, împreună cu unchiul meu, Ion Pârvănescu, la București, la Congresul de Istoria Științei. Eu eram înscris, iar dânsul nu. Eu eram ,,Stan”, iar dânsul ,,Bran”. Ne spuneam că mergem ca studenți la Oxford. Numai că n-am prea avut noroc. Nu ne-au dat bilete cu loc, așa încât a trebuit  să stăm în picioare, pe coridor. Trenul era arhiplin. A fost îngrozitor de călătorit în astfel de condiții. Când am ajuns în București, eram dărâmați. Am tras la căminul patriarhiei. Am găsit o cameră cu două locuri. Ne-am dus apoi la Facultatea de Drept. Acolo se făceau înscrierile pentru congres. Fiindcă eu eram înscris regulamentar și plătisem taxa, mi-au dat patru volume cu comunicările în diferite limbi de la congres, o servietă de piele foarte frumoasă și numeroase pliante cu tot felul de hărți și de ilustrate. Mi-au dat invitație și ecuson. Lui  Bran nu i-au dat nimic. Cei care se înscriau atunci, plăteau taxa, dar nu mai primeau volumele, mapa și celelalte și nici nu participau la deschiderea festivă de la Sala Palatului.

              L-am întâlnit pe Domnul Acad. Ștefan Pascu. Era foarte bine dispus. M-a întrebat de ce nu i-am mai dat telefon; dacă ar fi știut că vin la congres, îmi aducea lucrarea cu Iorga. A zis că mi-a citit-o și și-a făcut toate însemnările, ca să-mi alcătuiască referatul cerut de Editura ,,Scrisul Românesc” din Craiova. În jurul datei de 10 sept. să-i dau telefon, ca să stabilim când să mă duc să-mi iau lucrarea. A participat și Părintele Dumitru Bălașa la congres. Au fost mulți străini. Seara, m-am dus cu Bran al meu la Teatrul ,,Giulești” și am văzut piesa Opinia publică  de Paul Everac. Mi-a plăcut mult. Foarte realistă. A arătat cum se poate ridica și coborî un om și ce valoare are un telefon primit ,,de sus”. Am luat masa la restaurantul ,,Capitol”. La masa vecină era actorul Ion Besoiu și scriitorul Alexandru Balaci”(va urma”).

*

              Folclor din Mehedinți(XXIII). Vom reda mai jos alte câteva cântece de dragoste și dor, culese din satul Bârda, de la Mihăilescu Ana din Bârda(1919-2012), la data de 1 oct. 1973. Iată-le :

 


Mi-e căsuța sub pădure

 

,,Foaie verde  rug de mure,

Mi-e căsuța sub pădure.

Dimineața când mă scol,

Ies afară și mă spăl

Și privesc la sat cu dor,

Cum vin tații la feciori

Și mamele la nurori,

Dar la mine n-are cine,

Că  sunt singurel pe lume!

Tata e bătrân, nu poate,

Mama-i putredă pe-o parte,

Surori am, da-s măritate!

Am avut și eu un frate,

S-a dus prin străinătate

De șapte ani și jumătate,

Fără să-mi scrie vreo carte!

Și-am venit la ai opt ani,

Găsii casa grajd de cai

Și părinții putregai!

Oborul cu mărăcini,

Nu-i nevastă, nu-s copii!

Nevasta s-a măritat,

Copii s-a-nstrăinat,

C-o haină și-un băibărac

Rupt în cot și după cap!”

 

Rotunjico la obraz!

 

,,- Rotunjico la obraz,

Aseară unde-ai rămas?”

,,- Am rămas într-o grădină

Și m-a-nțepat o albină!”

,, – Rotunjico, să nu minți,

Că albina n-are dinți!

N-are dinți, n-are măsele,

La tine să facă semne!

Tu să-mi spui adevărat:

Mușcătura-i de soldat!

Fața ta-i matriculară,

Ca tunica militară!”

 

Mamă, opt copii să ai!

 

Mamă, opt copii să ai,

La stăpâni să nu îi dai!

Stăpânu-i ca câinele,

Curmă-i, Doamne, zilele!

De i-ai face apa-n bere,

Lui nu-i faci nici o plăcere!

De i-ai face apa-n vin,

Lui nu-i faci voia deplin!

Dar săracul tatăl meu,

De-i fac bine, de-i fac rău,

Tot zice ,,Copilul meu!”

Și mă pune pe genunche

Și mă sărută pe frunte!”

 

Mori, murgule, de necaz!

 

Mori, murgule, de necaz,

Că n-am la cin’ să te las!

Te-aș lăsa la tatăl meu,

Dar el este om bătrân,

Nu poate cosi la fân,

Tu, murgule, mori în drum!

Te-aș lăsa la mama mea,

Însă ea e vrăjitoare,

Ia desagii, pleacă-n vale,

Tu, murgule, mori de foame!

Te-aș lăsa la frate-meu,

Dară el e om bogat

Și s-a pus primar în sat,

Tu, murgule, mori legat!

Te-aș lăsa la sora mea,

Dar ea este fată mare,

Când vine vreo sărbătoare,

Se gătește ca o floare,

Tu, murgule, mori de foame!”


*

                 In memoriam: Doamna Mihaela-Maria Trocan. S-a stins în aceste zile, lăsând în urmă multă durere soțului, fiului, nurorii și nepoțeilor, rudelor și cunoscuților. Mulți dintre enoriașii noștri din Bârda o cunoșteau ca pe unul de-al lor, ba chiar unii din Malovăț povestesc că o știau bine. Venea în satul nostru în fiecare vară și nu numai, împreună cu soțul său, Domnul Gheorghe Trocan, fiu al satului Bârda. Știa să se adapteze împrejurărilor. Vorbea cu soacra, regretata Maria Trocan, ca o adevărată fiică; vorbea cu cumnatele ca o soră; vorbea cu sătenii ca o consăteancă. Știa să vorbească serios, știa să glumească, știa să se facă plăcută. Dacă erai mai școlit, știa să vorbească la nivelul tău, nici să te simți în inferioritate, nici să fie străină de subiect. Era un om cu școala lumii.  Fiică de intelectuali, l-a cunoscut pe Domnul Ing. Trocan în tinerețe. S-au plăcut, s-au căsătorit și au avut o căsnicie fericită aproape o jumătate de veac. A știut să ducă greul casei și al serviciului, a știut să aștepte până târziu în noapte venirea soțului de la Platforma Pipera, unde era director general, ori de la minister, unde era ministru, a știut să-l aștepte unori săptămâni de-a rândul, când era plecat în delegații în țară ori în străinătate! Cândva, Domnul Trocan îmi spunea că nu crede că mai este țară în care dumnealui să nu fi fost. Mă gândesc acum că toate aceste călătorii au însemnat absențe din viața de familie… Asta în timp ce copilul creștea, termina școala, devenea el însuși matur…

De câte ori familia Trocan venea în Bârda, nu uita să ajungă și la cimitir, ca să ducă o floare și o lumânare celor ce se odihneau acolo! L-am văzut pe Domnul Trocan oprind mașina, coborând, îmbrățișând și sărutând pe cel mai prăpădit om din sat, Toma lui Dan. Se bucura dânsul, se bucura Doamna de fiecare zi petrecută pe meleagurile noastre, de fiecare sătean întâlnit, de fiecare casă văzută, de fiecare deal sau vale. Au venit de mai multe ori la biserica din sat, iar când acoperișul bisericii a dat semne de oboseală, Familia Trocan din București a întins cu generozitate mână de ajutor. Era după 1990 și cei douăzeci de milioane lei, cât a costat tabla, nu erau puțini bani. Familia Trocan i-a donat cu bucurie, cu conștiința că fac ceva pentru satul natal. An de an nu au uitat să trimită ajutoare în bani sau obiecte pentru biserica din Bârda. La un moment dat, Domnul Trocan a spus că multe biserici din București au în altar fotografia dumnealui și a Doamnei Trocan, ca donatori și ctitori.

O boală nemiloasă a răpus-o pe Doamna Trocan, după o luptă înverșunată de mai mulți ani. Nu a fost medicament, pe care să nu-l folosească, nu a fost regim pe care să nu-l țină. A avut o voință ieșită din comun și o dragoste de viață cum rar poți întâlni. A luptat pentru fiecare clipă, pentru fiecare fărâmă de viață, sperând că, poate – poate, va reuși să iasă învingătoare. Nu a fost așa! A părăsit pe toți și pe toate, tocmai când era mai frumos să trăiască, să se bucure de cei dragi, să împlinească planuri amânate!

Dumnezeu să te ierte, Doamnă Mihaela, pe cei rămași cu inima zdrobită de durere să-i întărească pentru a depăși acest prag, iar pe oamenii de știință să-i lumineze, ca să descopere medicamentul miraculos de care este atâta nevoie în lumea întreagă în lupta cu această cumplită boală a secolului nostru!

*

            Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutore și donații astfel: Domnul Luca Marcel din Tr. Severin, fiu al satului Bârda: 200 lei; Doamna Crăciun Adriana-Doinița din Mangalia(CT): 150 lei; Domnul Popescu Constantin-Iulian din Ghemme(Italia) și Domnul Zorilă Sandu din Tr. Severin, fii ai satului Malovăț, Doamna Munteanu Sanda din Bârlad(VS): câte 100 lei; Doamna Anca Gheorghescu din Oakeville(Canada): 90 lei; Doamna Prof. Univ. Dr. Zamfira Mihail din București: încă 60 lei; Domnul Bărbulescu Valeriu-Cristian din Tr. Severin,  Domnul Surugiu Gheorghe din Italia, fiu al satului Malovăț și Domnul Giura Nicolae din Bala(MH), Doamna Crăciunescu Valeria și Domnișoara Nisioi Mihaela, amândouă din Câmpulung-Moldovenesc(SV): câte 50 lei;

                 Domnul primar George Bazavan a achitat 200 lei pentru contribuția de cult; Doamna Băleanu Ioana din Malovăț a mai achitat 150 lei pentru contribuția de cult pe 2013, totalizând până în prezent 272 lei; Domnul Giura Răzvan Dragoș din Malovăț, a mai adăugat 50 lei la contribuția de cult, totalizând până în prezent 196 lei.  

*

              În luna august am donat pâine credincioșilor care au venit la biserică, astfel: 4 Aug.(Bârda): 126 pâini; 11 Aug.(Malovăț): 240 pâini; 15 Aug.(Malovăț): 210 pâini; 18 Aug.(Bârda): 120 pâini; 25 Aug.(Malovăț): 240 pâini. Așadar, în luna august s-au donat 936 pâini. Copiilor li s-au dăruit și ciocolate.

*

              Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice sau a descoperit unele materiale publicate mai demult, astfel: Generația lui ,,Huoo!, în ,,Națiunea”, București, 2013, 11 iunie, ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); Cântece de jale din folclorul mehedințean,în ,,Națiunea”, București, 2013, 13 iunie, ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); Alte cântece de jale din Județul Mehedinți, în ,,Națiunea”, București, 2013, 22 iunie, ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); Sodoma și Gomora vremii noastre, în ,,Națiunea”, București, 2013, 24 iun., ediție on-line(http:// www.ziarulnatiunea.ro); ,,Colocășeniile” – rostire din folclorul mehedințean, în ,,Națiunea”, București, 2013, 7 iul., ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); Vorbele vornicelului la nunta mehedințeană, în ,,Națiunea”, București, 2013, 25 iul., ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); Între David și Irod, în ,,Națiunea”, București, 2013, 28 iul., ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); Cântece de dragoste și dor din Mehedinți, în ,,Națiunea”, București, 2013, 8 aug., ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); Oferta de carte – august, în ,,Națiunea”, București, 2013, 13 aug., ediție on-line(http:// www.ziarulnatiunea.ro);

*

              Zâmbete din…. 1984!   – Trăim epoca marilor prefaceri:  eu mă prefac, tu te prefaci, el se preface.

– De ce este societatea socialistă multilateral dezvoltată cea mai avansată formă de organizare socială? Pentru că a preluat creator tot ce fost mai semnificativ de-a lungul istoriei:   Din epoca de piatră – relaţiile; din comuna primitivă – organizarea; din sclavagism – retribuţia; din feudalism – inchiziţia; din capitalism – falimentul.

,,- Capitalismul este pe marginea prăpastiei!”  ,,- Ce face acolo?”  ,,- Se uită de sus la noi…!”

,,- Leul nu mai are valoare!” ,,-Ce-i de făcut?”  ,,- Îi dăm patru găuri!” ,,- Şi asta ar rezolva ceva?”  ,,- Nu, dar am putea să-l vindem ca nasture!”

– Pauzele lungi şi dese/ Cheia marilor succese!

– Din greşeală în greşeală/Spre victoria finală!

– În România nu se mai fabrică paturi. Nu mai avem nevoie. Duşmanul de clasă nu doarme, partidul veghează, iar clasa muncitoare lucrează necontenit.

– Propuneri de imn naţional: ,,Descurcă-te, române!”  ,,De-aş mai duce-o pân-la toamnă!”   ,,Pe-al nostru steag e scris … uimire!”

–  Ce este Securitatea? Inima partidului: bate, bate, bate…

– Bulă tocmai iese din sediul miliţiei judeţene şi, epuizat, se sprijină  de un pom. Un trecător se apropie de el, întrebând: ,,- Nu vă supăraţi, nu ştiţi unde se bate la maşină?” ,,-Nu ştiu, pe mine m-au bătut manual!”

*

              Bursă studii. În urma unui concurs care a avut loc la Universitatea ,,Lucian Blaga” din Sibiu, cântărețul parohiei noastre, Stănciulescu Cristian, a fost unul din cei patru câștigători ai unei burse de studii pentru un an la Tübingen(Germania), cu drept de prelungire încă trei ani. Bursa este acordată de statul german. Prea Sfințitul Episcop Nicodim a aprobat plecarea, astfel că, începând cu data de 1 octombrie, episcopia va numi la parohia noastră un alt cântăreț.  Să dea Dumnezeu să știe muzică bisericească și să fie un bun creștin!

Din părțile noastre a mai plecat cu ani în urmă un alt mehedințean cu bursă de studii în Tübingen și acolo și-a luat și doctoratul. Este vorba de Părintele Pr. Prof. Dr. Nicolae Achimescu din Șiroca, fiul cel mic al regretatului Dumitru Delafag, cum era cunoscut în zonă. Părintele Nicolae Achimescu a ajuns apoi decanul Facultății de Teologie ,,Dumitru Stăniloae” din cadrul Universității ,,Al. I. Cuza” din Iași, iar actualmente este profesor de Istoria Religiilor la Facultatea de Teologie ,,Justinian Patriarhul” din București.

*

              Repartiții în învățământ. Preotul Dvs.  a fost repartizat să predea Religia la cele patru școli din comuna Malovăț pentru anul școlar 2013/2014.

*

              Botezuri. Nunți. Înmormântări.  În ziua de 18 Aug. Am oficiat Taina Sf. Botez pentru Bazavan Raisa-Antonia, fiica Domnului Bazavan Ionuț și a Doamnei Bazavan Ramona-Tudorița din Malovăț. Să le trăiască! În ziua de 17 Aug. am oficiat Taina Sf. Cununii pentru Domnul Băleanu Virgil – Valentin și Domnișoara Ștefu Elena, amândoi din Malovăț; în ziua de 25 Aug. pentru Domnul Giura Ionuț Dragoș din Malovăț și Domnișoara Măescu Andreea-Roxana din Florești(MH); în ziua de 31 Aug. pentru Domnul Diță Dumitru-Valentin din Vânju Mare și Domnișoara Brânzan Ionelia din Bâlvănești, cât și pentru Domnul Popescu Valentin și Domnișoara Tărăbâc Alecsandra din Malovăț. Dumnezeu să le ajute! În ziua de 22 Aug. am oficiat slujba înmormântării pentru Iordache Maria(82 ani) din Malovăț. Dumnezeu s-o ierte!

*

              Anunț. Cineva din parohie are sămânță de lucernă de vânzare. Este lucernă crescută în zonă, la a doua generație,  adaptată condițiilor pedoclimatice de la noi. Cine are nevoie să ia legătură cu preotul.

*

              Program. În cursul lunii septembrie, vom avea următorul program de slujbe: 1 Sept. (Bârda); 7 Sept.(Bârda- Malovăț); 8 Sept.(pomeniri dimineața la Bârda, slujbă la Malovăț); 14 Sept.(Malovăț – Bârda); 15 Sept.(Bârda); 21 Sept.(Malovăț-Bârda); 22 Sept.(Malovăț); 28 Sept.(Malovăț-Bârda); 29 Sept. (Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, la școală, acasă ori la telefon: 0724. 99. 80. 86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

                 Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

 

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors