Limba română este patria cântului meu!
4 min read
Limba română! Este atât de măreață și fascinantă! Acest grai în care poeții și-au făurit trăirile, în care muzicași-a găsit dorurile, în care simțirile, gândurile, idealurile capătă formă,este fără doar și poate simbolul care ne unește peste timp, un simbol fărăgranițe, fără bariere.
31 August este ziua în care se cuvine să celebrăm limba română, căci este ziua națională dedicată acesteia, perioada în care toți cei ce simt, gândesc și vorbesc limba română, indiferent de colțul de lume în care se află, aduc un omagiu liantului ce i-a desăvârșit, format și șlefuit.
Deși nu ar trebui să existe un motiv anume pentru a dărui limbii române toate meritele, de această dată există un prilej oficial pentru care românii, cu respectul cuvenit, să omagieze graiul strămoșilor, al gliei străbune, al propriei conștiințe ce solidarizeazăinimile, căci „a vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.” ( Nichita Stanescu ).
Cu această ocazie, simțind, trăind și cântănd în, cu și despre limba română, am creionat o scrisoare deschisă,aducând un elogiu celei ce mi-a servit drept inspirație, celei ce a completat pe deplin opera mea artistică, limba română, pe care o slujesc cu încăpățânarea românului autentic, fiind de asemenea cunoscută și încurajată misiunea mea prin care contribui la formarea și educarea patriotismului.
Dragă mi-e limba română, iar pentru ea„mai sunt răniți poeții” și tot pentru ea „Dumnezeu a plâns, printre astre, peste țară, cu lacrima sa” (Grigore Vieru).
Pentru mine se potrivește ca aceastăcelebrare a limbii române să vină pe fondul unei legături speciale. Am considerat în permanență că mesajele mele, că muzica și trăirile mele pot ajunge la public, prin intermediul acestei forme divine, care conferă nuanțe ideilor și care înalță idealurile.
Limba română trebuie să servească drept armă pentru promovarea culturii noastre. Să cântăm în limba română, să iubim în limba română! Și nu am avut o împlinire mai puternică decât aceea de a primi titlul de „Artist al Poporului” Republicii Moldova, într-o sală în care dascăli emeriți primeau distincții pentru activitatea lor didactică prodigioasă și pentru sprijinul în promovarea și menținerea flăcării ce arde pentru limba română.
Cu sufletul deschis și inima de român ardelean, am facut legământ, pe viață, că voi milita cu arma cuvântului și a muzicii, cu toată ființa mea, pentru aducerea și conservarea frumosului prin artă, pe marea scenă a vieții!
Indiferent de colțul de lume în care m-am aflat, am încercat să fac cunoscută spectatorilor mei puternica legăturăde conștiință, limbă și sânge dintre românii neamului meu, spunându-le că în același grai trăim cu toții și că prețuirea acestei limbi este esența dăinuirii noastre.
Și cred că nimic și nimeni nu poate fura dreptul românilor de a trăi și a gândi românește. Modernizându-ne, ajungem să uităm că graiul este cel ce ne definește și că oriunde ne-ar purta timpul pașii, vom simți acest glas cu o intensitate și mai puternică.
Mai mult decât atât, limba română este patria cântului meu, a românilor de pretutindeni și nu există o formă mai intensă pentru a ne striga iubirea și măreția, pentru a ne slăvi neamul, pentru a ne admira minunile, pentru a ne exprima uimirea decât cea pe care limba română o dă fiecărui cuvânt măreț din sufletul nostru.
Ca într-un basm etern, limba română își scrie, cu foc, istoria vremilor sale, a dorurilor și a strigătului jertfei pentru un singur țel, un cântec comun al fascinantei lumi numite simplu : România.
Și tot în această zi, unul dintre cele mai importante vise ale mele prinde contur. La mormântul poetului ce a militat pentru acest grai, pentru libertatea lui, mentorul meu, Grigore Vieru, se va dezveli monumentul realizat din bronz, reprezentându-l în marime naturală.
Și orice cuvânt aș folosi pentru a descrie ceea ce simt cu privire la limba română, orice urare aș putea să fac, nimic nu ar exprima mai înălțător decât versurile maestrului Grigore Vieru, poetul ales al neamului românesc, cel pe care Creatorul nu l-a înzestrat cu talent, ci cu o urmă de dumnezeire, versuri care au conturat și „Imnul Neamului” :
„Sărut vatra și-al ei nume
Care veșnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume
Limba noastra cea română.
Pe pământ străvechi și magic
Numai ea o să rămână,
Limba doinelor de aur,
Limba noastra cea română.”
Paul Ciprian Surugiu – Fuego
„Ȋn aceeaşi limbã toatã lumea plânge/ Ȋn aceeaşi limbã râde un pãmânt/ Ci doar în limba ta durerea poţi s-o mângâi/ Iar bucuria s-o preschimbi in cânt”
LIMBA ROMÂNĂ …
“Vorbe-aş scrie peste o mie” şi tot nu aş putea cuprinde tot ce trebuie spus despre ea …
Existã oare, în lumea aceasta mare, limbã mai frumoasã decât limba românã? Cu siguranţã, nu! Suntem singurii care avem substantivul „dor” … Nu are echivalent în altã limbã, şi, chiar dacã s-ar gãsi, nu ar exprima acelaşi sentiment … Dar ar putea oare? Cum? Când noi suntem cei mai în masurã sã îl definim?!
„Limba noastrã-i … o comoarã”, lãsatã, de mii de ani, moştenire pe acest pãmânt! „Limba noastrã cea românã, limba doinelor de aur” şi tradiţiile noastre sunt bogaţiile cele mai de preţ, sunt singurele care ne-au mai ramas, de fapt, în lumea haoticã în care trãim astãzi. Datoria noastrã este sa le lãsãm, mai departe, moştenire copiilor noştri, sã îi învãţãm sã vorbeascã corect româneşte, sã îi educãm sa pãstreze tradiţiile româneşti, sã fie crescuţi sã îşi respecte ţara, graiul, cântul, neamul şi sã se mândreascã peste tot în lume cã sunt ROMÂNI!
De cealaltã parte a Prutului, basarabenii îşi declarã cu mândrie statutul de ROMÂNI, îşi cresc copiii în spirit ROMÂNESC, îşi respectã tradiţiile ROMÂNEŞTI, deşi, ani la rând, au fost vitregiţi de bucuria de a se numi ROMÂNI …
31 august este zi de sãrbãtoare naţionalã şi în Basarabia! În fiecare an, la aceastã datã, pe Aleea Clasicilor din Chişinãu se dezvelea câte un bust. Întreruptã in 2001, aceastã tradiţie se reia acum, iar astãzi, pe aceeaşi alee, va fi dezvelit bustul marelui poet Grigore Vieru, cel care a descris, prin vers, condiţia lui de român şi dorinţa arzãtoare de aducere a Basarabiei acasã. Alãturi de el, artistul nostru, Paul Surugiu (Fuego), a militat şi continuã sã o facã şi acum, prin cânt, prin melodii care ne pun cu adevãrat în valoare pe noi, românii, pentru refacerea podului de flori dintre cele douã maluri ale Prutului și pentru „aducerea și conservarea frumosului prin artă, pe marea scenă a vieții!”
Ascultând melodii precum „Carpaţii scriind” sau „Limba noastră” nu poţi decât să confirmi că „limba maternă este parte din Sine”… „Cum ai putea s-o dai uitãrii?”
În orice colţ de lume te-ai afla, ea trebuie sã te însoţeascã mereu! Este cartea noastrã de vizitã!
Fuego este unul din putinii artisti romani care mai canta in limba romana! Este artistul care-si iubeste cu adevarat tara si limba, este un adevarat patriot! Faptul ca a fost rasplatit cu titlul de Artist al Poporului in Basarabia demonstreaza ca este apreciat de fratii nostri pentru faptul ca militeaza pentru limba romana in Moldova prin cantecele lui…
Foarte frumoase si emotionante aceste cuvinte ale lui Fuego…Ma bucur sa vad ca avem un astfel de artist care isi iubeste limba materna, artisit care canta in limba neamului nostru, in LIMBA ROMANA!