Ştefan DUMITRESCU – POEZIA PSIHOTERAPEUTICĂ

Posted by Gabriela Petcu On May - 4 - 2013

MEMLING-INVIEREA-LUVRU-wbMitul lui Orfeu, unul din  Miturile fundamentale ale antichităţii şi ale omenirii, îşi are obârşia în spaţiul Carpato-Istro-Pontic. Se ştie de mult timp că muzica, o anumită muzică, are  efecte psihoterapeutice asupra fiinţei umane bolnave. S-au scris lucrări pe tema aceasta, şi muzica se foloseşte, de mult timp, ca mijloc psihoterapeutic în multe clinici de recuperare din lume. Ramură a practicii psihoterapeutice numită Meloterapie, efectele vindecătoare, benefice ale muzicii sporesc atunci când ea este însoţită de poezie. De sugestia ideatică, de reprezentarea concretă creată de cuvânt. Puţini au ştiut până acum însă că şi poezia are virtuţi psihoterapeutice, ca şi muzica. Afirmaţia aceasta o facem după mulţi ani de cercetări pe această temă, în acest domeniu, al psihoterapiei.

 

Într-adevăr, poezia, nu toată poezia desigur, îţi hrăneşte sufletul. Ea pătrunde în zonele cele mai adânci ale fiinţei noastre, ea ne umple spiritul cu o materie inefabilă, respiraţia dumnezeiască. Dacă lumea în care trăim, şi noi , care trăim în această lume, suntem atât de bolnavi, este pentru că Omul în „înţelepciunea” lui  a alungat poezia din viaţa şi din universul său. Să nu vă îndoiţi o clipă că poezia, poezia aceasta pe care v-o dăruim, are profunde efecte psihoterapeutice.

 

Sunt profesorul de Psihologie şi Pedagogie şi logopedul Ştefan Dumitrescu. Ca logoped şi ca psiholog  şcolar, am utilizat cu bune rezultate poezia şi basmul ca mijloace şi metode psihoterapeutice, reuşind să tratez dereglări psihice şi dezechilibre în faţa cărora medicina s-a dovedit neputincioasă. Fiind scriitor, am căutat să concepem şi să creăm acel tip de poezie şi de basm care are cele mai  eficiente, cele mai complexe, profunde şi durabile efecte psihoterapeutice asupra micii fiinţe umane, care este copilul. Aveţi un copil care traversează o perioadă de criză, care are ca efecte apariţia unei uşoare bâlbâieli (care ulterior poate să se stabilizeze) ,citiţi-i din această Carte, sau puneţi  casetele cu poezie şi muzică psihoterapeutică şi o să vedeţi ce efecte miraculoase are poezia psihoterapeutică. Aveţi un băieţel sau o fetiţă care fac pipi în pat, la o vârstă încă înaintată, şi aţi încercat toate tratamentele recomandate de medici?  Încercaţi şi acest tratament cu poezie (şi muzică) psihoterapeutică. O să rămâneţi uimit de efectele benefice ale poeziei psihoterapeutice.

 

Cum să utilizăm poezia psihoterapeutică pentru copiii noştri, fie că suntem părinţi, fie că suntem educatoare? Foarte simplu… După ce obţinem o stare de liniştire, de relaxare a copilului sau a copiilor noştri (psihoterapia de grup), dăm drumul la casetofon… Sau, într-o atmosferă plăcută, plină de pace, noi suntem cei care citim, utilizând o intonaţie caldă, adecvată, poezia. Poezia vine către noi, bună, ca un elixir, şi sufletul nostru o receptează prin toţi porii.

 

Dar şi noi, oamenii maturi, avem nevoie de această poezie, care ne linişteşte sufletul obosit şi amărât de mizeria vieţii. Suntem cu toţii tracasaţi, stresaţi. Ne aşezăm în fotoliu, sau ne întindem pentru un sfert ori o jumătate de oră în pat, şi punem casetofonul cu această  poezie psihoterapeutică, încărcată de substanţă vindecătoare, plină de pace. Dacă vă  mai îndoiţi încă, experimentaţi acest tip de poezie psihoterapeutică şi o să rămâneţi uimit de efectele ei  benefice.

 

Dar şi pentru oamenii şi copiii care cred că sunt sănătoşi, este bună această poezie. Poezia face bine, poezia  ne îmbogăţeşte, ne re-creează pe noi pornind dinlăuntru, din sufletul nostru! Pentru că Poezia, adevărata poezie, este Iubire, este deci Dumnezeu!  Dumnezeu este cu noi! DOAMNE,  SLAVĂ  ŢIE!

—————————————————————-

 

SLAVĂ ŢIE, DOAMNE !

 

Doamne Dumnezeule,

Lumină dulce,

Slavă Ţie,

Iţi spun eu care

Nu sunt pe lumea aceasta

Decât un puf de păpădie

 

Sunt un copilaş

Ca toţi copilaşii

De cinci anişori

Şi Te simt cum mă ţii

Cu răsuflarea

De subţiori.

 

Doamne, Tu eşti

În lumina de primăvară,

În dulceaţa văzduhului,

De afară.

 

În flori, în zumzetul

Albinelor şi în miei,

În zâmbetul şi  în

Ochii părinţilor mei !

 

Doamne, pentru că

Tu eşti mare

Şi eşti Stăpânul  a toate,

Am la Tine o mare rugăminte, adâncă:

Dă-le bunicilor mei sănătate !

 

Fă-i pe bunicii mei să

Trăiască  mult !

Doamne, şi-Ţi jur că numai

De Tine şi numai de Tine

O să ascult.

 

 

ŢINE, DOAMNE   IISUSE,  LUMEA !

 

Doamne, dacă Lumea aceasta

E ca o gogoaşă,

Tu o înmiresmezi

Şi o faci mai gingaşă !

 

Faci privighetorile să cânte

Atât de frumos că te-nfioară,

Faci lumina să fie de miere,

Pe-afară.

 

Faci câmpurile să fie,

De belşug, grele,

Cum e oceanul de valuri

Şi cerul de stele.

 

Doamne Dumnezeule,

Iisuse  Christoase,

Lumea aceasta  a sărbătoare

Şi a sufletul Tău miroase !

 

Tu ţine-o, Doamne, în palmă,

Cum ai ţine o vietate,

Şi mângâi-o, Doamne, pe creştet,

Cu bunătate !

 

Suflă  peste ea,

Atâta duh,

Cât albastru

Ai pus în văzduh !

 

 

RUGĂCIUNE PENTRU SORA MEA !

 

De ieri

Sora mea s-a îmbolnăvit

Şi tatăl nostru,

E tare mâhnit !

 

Doamne Dumnezeule,

Tu care eşti un munte de bunătate,

Tu care le poţi,

În lumea aceasta pe toate,

 

Coboară palma Ta,

De lumină şi de dulceaţă

Şi mângâi-o pe sora mea,

Pe faţă !

 

Şi dă-o de-a dura,

Să-i piară,

Doamne,

Temperatura !

 

Fă-o zâmbitoare,

Şi voioasă,

Cum era ea când,

Era sănătoasă !

 

Şi când îi stătea,

Atât de bine,

În genunchi mă rog,

Doamne, de Tine !

 

 

ÎN GENUNCHI, DOAMNE, ÎŢI CER !

 

E-n Tine, Doamne, atâta bunătate

Cât albastru e-n cer,

De aceea vin în genunchi,

La picioarele Tale şi-ţi cer,

 

Ia puţin din Muntele Tău,

De bunătate,

Şi dă-le părinţilor mei,

Sănătate !

 

Nici o boală să nu se

Atingă de ei,

Cum nu se apropie,

Nimeni de Grivei !

 

Şi ţine-i, Doamne,

Drepţi şi în putere,

Şi buni, cum este

Stupul de miere !

 

Şi, Bunule, roag-o,

Pe Sfânta Vineri,

Să-i mai ţină,

Şi tineri !

 

 

EU MĂ ÎNCHIN ÎN FAŢA TA, DOAMNE !

 

Eu ştiu, Doamne,

De la tatăl meu şi de la mama mea,

Cum ai făcut Tu,

Lumea !

 

Şi munţii şi oceanele,

De apă,

Şi văzduhul în

Care toate să-ncapă,

 

Şi pădurile,

Şi câmpurile cu flori,

Pe care numai dacă le priveşti,

Te înfiori !

 

Şi cerul pe care,

L-ai semănat cu stele,

Care clipesc vii,

Prin genele lor grele !

 

Şi animalele şi,

Păsările care cântă,

Încât zici că lumea,

E o nuntă !

 

Şi omul, făptura,

Ta cea mai aleasă,

Împodobită cu haruri,

Ca o mireasă !

 

Pe toate, Doamne,

Tu le-ai făcut,

De aceea eu mă

Închin în faţa Ta,

Mut !

 

 

PRIN RUGĂ NE ÎNTOARCEM LA DOMNUL

 

Slavă, Ţie, Doamne,

Mărire, Ţie!

Munte de bunătate,

Şi câmpie !

 

Şi ocean adânc,

De înţelepciune,

Lumea e, Doamne,

O Rugăciune !

 

După ce ai făcut-o,

Ocean de frumuseţe,

Şi Munte de Bine,

Ea se întoarce,

Acum la tine  !

 

 

ÎNCOTRO CURG TOATE

 

Doamne Dumnezeule,

Curg toate,

Pământ şi ape,

Văzduh şi noapte,

 

Lanuri de grâu,

Păsări, păduri,

Şoaptele minunate-i

Tale făpturi !

 

Colinele dulci,

Viile,

Făpturile mici,

Cu miile !

 

Mieii şi iezii,

Puii abia ieşiţi din ouă,

Caişii-nfloriţi,

Câmpul cu rouă,

 

Pruncii care se nasc,

Gângurind,

Lumea pe care stăm,

Ca pe un grind.

 

O, Doamne, toate,

Înspre Tine curg,

Ca ziua şi lumina,

Înspre-amurg !

 

Ca râurile,

Înspre mare,

O, Doamne, Ocean,

De slavă şi de întrebare !

 

 

ÎŢI  MULŢUMIM, DOAMNE !

 

O , Doamne,

Iată-mă pe mine,

Bijuterie în mâna Ta,

De rubine !

 

Îţi mulţumesc, Doamne,

Că m-ai făcut aşa,

De curat,

Ca fulgul de nea !

 

Cu picioarele sprintene,

De vioară,

Că pot să alerg,

Cât vreau  pe afară .

 

Cu umerii înalţi,

Şi voinici,

C-aş putea să mă lupt,

Cu un veac de pitici.

 

Cu gura frumoasă,

Cu care pot să rostesc,

Muntele de rugăciuni,

Împărătesc !

 

Cu dinţii albi,

Şi sănătoşi,

Parc-ar fi sâmburi,

De chiparoşi.

 

Cu ochii albaştri,

De peruzea,

Să mă bucur de toată,

Creaţia Ta !

 

Cu urechi care aud,

Atât de bine,

Să pot să Te-nţeleg, Doamne,

Pe Tine !

 

Cu mintea limpede,

Şi clară,

Ca o Dimineaţă,

De primăvară !

 

Pentru toate acestea,

Îţi mulţumesc, Doamne,

Şi te slăvesc,

Munte de Har,

Împărătesc !

 

 

O,  DOAMNE,  NU  POT  SĂ-MI   EXPLIC !

 

O, Doamne,

Floare de leandru cum sunt

Şi atât de mic

Aproape pe toate

Mi le explic

 

Şi drăgălaş cum sunt

Şi cam  bleg

Pe toate

Le înţeleg

 

Ştiu cum ai făcut

Cerul cu stelele

Pământul şi omul,

Belelele

 

Cum ai suflat

Peste toate duh

Cum ai pus

Lumină în văzduh

 

Şi toate au început

Să umble şi să se lumineze

Să Ţi se roage Ţie

Treze

 

Cum le dai puteri

Celor tari

Cum îi pedepseşti

Pe tâlhari

 

Nu înţeleg însă, Doamne,

Tu care le poţi pe toate,

De ce e în lume

Atâta nedreptate?

 

 

CUM  E  CHIPUL TĂU,  DOAMNE ?

 

O, Doamne,

Şi-mi mai este greu

Să-mi imaginez

Chipul Tău

 

Am fost la biserică

Şi-am privit

Ochii Tăi de

Bătrân smerit

 

Cu chipul bun

Şi înţelept

Că sufletul meu

S-a înmuiat încet

 

Ai barba albă

De nea

C-am vrut să te mângâi

Pe ea

 

Iar privirea îţi e

Mângâioasă

Că-mi vine să Te                                                                                                                                           Iau acasă

 

Dar e, Doamne, în Tine

Şi ceva înfiorător de Măreţ,

Că după ce te  mângâi

Îngheţ

 

 

SLAVĂ  COPILULUI  IISUS !

 

Doamne, Dumnezeule, Iisuse

La pruncul din iesle mă gândesc

Pentru El mă  rog

Şi Lui îi cânt

Ca unui cocon împărătesc!

 

A fost şi El un copil ca noi

S-a jucat cu copiii de seama Lui

Mai cădea şi se mai julea

Şi-şi mai făcea câte un cucui

 

Se juca de-a Alerguşul

Şi de-a V-aţi  ascunselea prin grădină

Când obosea privea Lumea

Cu ochii Lui de Lumină

 

Îl simţea măreţ dincolo de zare

De ceaţa Lumii şi de amurg

Muntele de Har şi de Miere

Către care toate curg

 

Doamne, slavă acelui Copil

Potir înflorit şi temelie

Mântuitorului şi jertfei Lui

Şi la toate câte aveau să vie !

 

 

GLORIE  FECIOAREI  MARIA !

 

Glorie, Dumitale,  Mamă,

Care L-ai adus pe Christos  pe Lume

Slavă sufletului Tău cald

Glorie mâinilor tale bune!

 

Cu care L-ai ţinut la sân

Şi L-ai alintat şi L-ai scăldat

Ca pe cel mai scump copil din Lume

Ca pe cel mai mare Împărat!

 

Slavă buzelor Tale care-i cântau

Gurii Lui dulci ca o grădină

Ochilor Tăi curaţi  care -L umpleau

Ca pe un potir de Lumină!

 

Slavă inimii Tale însângerate

Ca o vale-ntunecată de sânge

Mamă bună, mamă îndurerată

Şi acum aud plânsul Tău cum plânge!

 

Mamă dragă, suferinţa Lumii

Ca un Ocean izvorăşte din inima ta

Pentru sufletul Tău sfâşiat

Toată veşnicia mă voi ruga!

 

 

ÎŢI MULŢMIM, TESLARULE !

 

Slavă lui Iosif

Bunului Teslar

Sufletului lui curat

Ca un pahar!

 

Doamne, Iisuse, Fiule,

Dimineaţă înmiresmată de mai

Ţine-i sufletul

Numai în rai!

 

Şi mângâie-l cu lumină

Cu Bunătate şi cu  Dulceaţă

I-ai mâinile în ale Tale

Sărută-l pe faţă !

 

Glorie Ţie, Iisuse Christoase

Acum şi veşnicia toată

Cum îi eşti Tu  bunului Iosif

Şi  Fiu şi Tată!

 

Prin El întoarce-Te, Doamne,
Şi blând şi sfânt

Şi mângâie-i pe toţi taţii

De pe pământ!

 

Aminteşte-Ţi cum trudea el

Pentru Maria şi pentru Tine

Doamne, Ocean de Dragoste

Şi Munte de Bine!

 

 

RUGĂCIUNE  PENTRU  COPIII  DIN  LUMEA  ÎNTREAGĂ !

 

Doamne, Turn de Iubire

Şi Mângâiere

Câmp de rouă înmiresmat

Şi râu de miere!

 

Doamne, Slăvitule,

După ce mă spăl pe faţă

Mă aşez în genunchi

În fiecare dimineaţă !

 

Şi mă rog cu ardoare

Şi înţelepciune

Pentru toţi copiii

Necăjiţi din lume !

 

Doamne Dumnezeule, eu am ce mânca

Şi sunt sănătos

Lucru pentru care îţi mulţumesc

Frumos!

 

Doamne, prin nemărginita

Şi adânca bunătate a Ta

Fă ca toţi copiii din lume

Să aibă ce mânca !

 

Şi, Doamne, Slăvitule,

Tu, care le poţi pe toate

Apără-i de dureri şi de boli

Şi fereşte-i de moarte !

 

Întoarce-le faţa către Tine

Milioanelor de chipuri zâmbitoare

Cu sufletul lor de argint,

Cum se-ntoarce Floarea soarelui

Către Soare !

 

 

AJUTĂ-I, DOAMNE, PE COPIII OBRAZNICI !

 

Există în lumea aceasta

Aşa cum sunt şi dealuri

Şi văi

Copii buni şi sfioşi

Şi copii răi

 

Copii delicaţi

Şi frumoşi

Şi copii nespălaţi

Şi zdrenţăroşi

 

Pentru copiii buni şi cuminţi

Mă rog cu ardoare aşa:

Ţine-i, Doamne, la nesfârşit

În bunătatea ta

 

Umple-i de sănătate

Şi de noroc

Şi fereşte-i de boale

Ca de foc

 

Însă cad în genunchi

Cât sunt de mic

Şi mă rog şi pentru copiii

Obraznici. Şi zic:

 

Dă-le, Doamne, minte mai multă

Şi umple-le sufletul de bunătate

Atâta milă să nu-i încapă

Cum ai umple Oceanele

De apă !

 

Celor nespălaţi

Şi plini de rele

Dă-le, Doamne,

Lacrimile Tele,

Să-şi spele mâinile

Şi sufletul cu ele!

 

Şi-apoi s-avem

Răbdare oleacă

Să vezi ce buni şi curaţi

Or să se facă !

 

 

TU  EŞTI  FLOARE  DE  CIREŞ, DOAMNE !

 

Doamne, când iau

Floarea de cireş

Şi-o sărut pe petale

Eu sărut de fapt

Buzele Tale

 

Când iau bobul de rouă

În mână

Şi mă uit la el înfiorat

Eu privesc lacrimile

Cu care ne-ai spălat pe noi

De păcat

 

Adierea vântului

Tremurul frunzei

Şi fulgul de nea

Nu sunt decât

Mângâierea Ta

 

Doamne Dumnezeule

Iisuse  Christoase

Văzduh de miresme

Şi chiparoase

 

Câte feluri

Dulci şi frumoase

Ascunse, fără căpătâi,

Găseşti Tu să ni Te arăţi

Şi să ne mângâi !

————————————–

 

Ştefan DUMITRESCU

Bucureşti

Săptămâna Mare 2013

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors