Omagiu mamei (poeme)

Posted by Gabriela Petcu On March - 7 - 2013

HANDRA-PD-7X-wbPaula-Diana HANDRA

 

CA PIATRA PREŢIOASĂ

 

Povaţa ta de aur, ca piatra preţioasă

Îmi luminează drumul urmat odinioară

Cu vorbele pornite din inima duioasă

Eu din povaţa-ţi sfântă făcut-am o comoară.

 

Din sfatul tău, cuvântul azi prinde rădăcină

E curcubeu şi punte-ntre ceaţă şi senin

Din slove îmi cresc aripi zburând către lumină

Povaţa-n flori de suflet pecete-i pe destin.

 

 

LA POARTA BUNICILOR

 

Gândurile-mi bat şi visurile bat

La meleagul cel sfânt, bunicii din sat

Când alerg fericită, eternul ecou

Al tărâmului vechi prin timpul cel nou.

 

Degetele-mi bat şi vremurile bat

La poarta învechită a casei din sat

Cu inima-mi plină sub streşini brumate

Pereţii albiţi de colbul vremii scuturate.

 

Paşii îmi bat şi anotimpurile bat

Prin curtea sfinţită de linişte-n sat

Mă aşteaptă padurea şi un tainic izvor

Din care-mi iau tainic, al copilăriei fior.

 

 

AŞTEAPTĂ-MĂ, CĂSUŢA MEA!

 

Aşteaptă-mă, căsuţa mea frumoasă

Cu îngerii ţesând lumină pură

Pictând pe roata vremii de mătasă

Comori pierdute-n timp, uitate-n zgură..

 

Aşteaptă-mă cu poarta larg deschisă

Cu blândul tău surâs înscris în mine

Aşteaptă-mă cu dragostea promisă

Şi lasă-mi paşii în plutiri divine.

 

Aşteaptă-mă, când umede ecouri

Distilă gânduri, roua de sub gene

Petale ce se scutur’ pe rondouri

Cu flori de suflet veşnice, perene.

 

Aşteaptă-mă sub streşina ce-ţi plânge

Cu lacrime cereşti în miez de noapte

Când nesfârşirea timpului mă strânge

În vise dragi şi în parfum de şoapte…

 

Aşteaptă-mă, de-i ploaie sau furtună

De-i soare blând sau stelele-s de gheaţă

Eu nu te las, mi-eşti datină străbună

Alintul, dorul, cântul ce-mi dă viaţă!

 

Chiar dac-ar fi să ratăcesc prin lume

Ţi-aud chemarea-n murmur de verbine

Căsuţa mea, mi-eşti sfântă rugăciune

Aşteaptă-mă, mereu mă-ntorc la tine!

 

 

O VIAŢĂ NEGLIJATĂ…

 

Pe pământul rece, lângă o şindrilă

Frageda suflare-n cârpe-nfăşurată

Pură precum crinul, iat-o, aruncată

De a sa mămică, dură, fără milă.

 

Genele-i sunt ude, scâncetu-i uşor

Frig şi foame-i este, muguraş de floare,

Somnu-i dă târcoale dar şi-al mamei dor

Oare, ea, pe unde-i, ce linişte are?

 

Părăsit în stradă, crâncenă durere…

E micuţ, plăpând, n-are nici o vină

El aşteaptă, încă, doar o mângâiere

Ura mamei n-o vrea fără de pricină.

 

Speriat şi singur cere ajutorul

Nimănui nu-i pasă, nimenea nu-l vede

E doar un gunoi – îşi spune trecătorul,

Doar luna-i zâmbeşte… ea ce îl mai crede…

 

Lacrimi curg din ochii trişti în noaptea rece

Nimic nu mai simte, sufleţelu-i plânge

Unde-i mama, oare, de ce nu mai trece?

Se-nfioară cerul… viaţa-ncet se stinge…

 

 

ÎN LACRIMA IUBIRII

 

Din liniştea adâncă ţesută lin de astre

Cu sufletul curat, râvnind tăceri divine

Şi pleoapele-umezite ca florile din glastre

Spunând o rugăciune mă-ntorc din nou la tine

 

Căsuţa mea scăldată în lacrima iubirii

Cu dulcea nostalgie-a copilăriei dragi

Trăiesc din dărnicia lăsată omenirii

De tainica Lumină ce râde-n rug de fragi.

 

Zâmbete-încremenite pe colţ tivit cu dor

Prin raze ce mângâie, dumnezeiesc de blânde

Surâd dintre muşcate-nflorite şi-un fior

Din pragul casei dragi, iubirea mă pătrunde

 

Cu dulci vedenii ascunse într-o lumină lină

Mă-ndrept cu toată fiinţa spre spaţii ancestrale

Azurul mă îmbracă-ntr-o linişte divină

La visul din pruncie mă-ntorc din nou, agale…

 

 

BALADĂ DE ZIUA MAMEI

 

Mi-e gândul floare albă-nmiresmată

Şi sufletul mi-e rouă pe altare

Când zbor de file rupte-n calendare

Se-opreşte lin… e ziua minunată!

 

Sunt fericită, azi e sărbătoare

Te port în suflet, dulcea mea comoară,

Îţi dărui dragoste în zori şi-n seară

Păstrată pură-n murmur de izvoare.

 

Venim cu drag măicuţă, tu eşti una

Şi-n păr îţi împletim urări de bine

Suntem copii şi noi trăim prin tine

Azi, mulţumindu-ţi, îţi sărutăm mâna.

 

Cules-am din grădină flori de suflet

Ţi-am pregătit un dar, cum am putut,

Primeşte-a inimilor noastre cântec

Deşi noi ştim, tu meritai mai mult.

 

De dragul tău, cu dorul ce ne cheamă

Te-mbrăţişăm, mereu vom fi aproape

Doi serafimi cu fulgi de-argint pe pleoape

Să ne trăieşti ani mulţi, frumoasă mamă!

——————————————————

Paula-Diana HANDRA

Timişoara

martie 2013

 

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors