Arhitectul Cezar Lazarescu

Posted by Stefan Strajer On November - 5 - 2012

ARH. CEZAR LĂZĂRESCU  (1923-1987) – 25 de ani de la moarte

Autor: Voicu Tudor

            Anul acesta, la 30 martie, s-au împlinit 25 de ani de la moartea lui Cezar Lăzărescu, arhitect, profesor de arhitectură, omul care a schimbat înfăţişarea Bucureştiului.

            Puţini cititori ştiu cine a fost arhitectul, profesorul şi omul Cezar Lăzărescu. Unii l-au iubit şi apreciat foarte mult, iar alţii l-au duşmănit cu aceeaşi forţă. Cezar Lăzărescu s-a născut la 30 octombrie 1923 la Bucureşti, dintr-o familie de intelectuali, tatăl militar şi mama pictoriţă. Din partea tatălui, bunici erau din Valea Stanciului, pe Jiu. Copilăria şi-a petrecut-o în cetatea lui Bucur, în Valea Izvorului. A urmat cursurile liceului Gheorghe Lazăr şi a absolvit Institutul de Arhitectură Ion Mincu din Bucureşti, cu calificativul Magna cum laudae.

Foto.Arh.Cezar Lazarescu

            A fost profesor de arhitectură la Institutul de Arhitectură Ion Mincu, astăzi Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din Bucureşti; a fost rectorul Institutului de Arhitectură Ion Mincu în intervalul 1970-1977 (două mandate); a fost preşedintele Uniunii Arhitectilor (1971-1987); a fost numit, în 1972, în conducerea Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor, cu sediul la Paris. Printr-un decret din 28 iunie 1972 al Consiliului de Stat, i s-a acordat titlul de Profesor Universitar Emerit.

            Între anii 1955-1960 a coordonat şi a participat la proiectul pentru litoralul românesc, unde şi în calitate de arhitect a proiectat multe dintre construcţiile noi de pe litoralul românesc.

            Arhitectul Cezar Lăzărescu a proiectat 11 lucrări de urbanism şi 67 lucrări de arhitectură. A publicat 11 lucrări şi 50 de articole de specialitate – urbanism şi arhitectură. Pe lîngă lucrările menţionate mai sus, cele mai importante proiecte realizate de el sunt următoarele: clădirea Aerogării din cadrul Aeroportului Otopeni; Palatul Sporturilor şi Culturii Bucureşti; Sala OMNIA (sala congreselor); Ambasada României la Beijing; Ambasada R.P. Chineze din Bucureşti; Turnul de Televiziune din Bucureşti; Palatul prezidenţial din Sudan; clădirea Parlamentului din Sudan; Biblioteca Naţională din Capitală; Casa de Cultură şi clubul cu sală ale oraşului Piteşti; Palatul Administrativ Focşani; vilele şi hotelurile de pe litoral, de la Mamaia la Mangalia etc.

            Proiectul Bibliotecii Naţionale din Bucureşti a fost ultima lucrare a prof. dr. arh. Cezar Lăzărescu. Din nefericire, disparitia lui fulgeratoare l-a impiedicat să continue şi să-şi desăvîrşească proiectul iniţial.

            Biblioteca Naţională a României are la baza studiile arhitectului Cezar Lăzărescu, începute în 1985 şi va rămîne unul dintre cele mai impresionante edificii bucureştene; pentru detalii, vedeţi cartea Vise în piatră – În memoria prof. dr. arh. Cezar Lăzărescu de Ileana Lăzărescu şi Georgeta Gabrea, Editura Capitel, 2003, Bucureşti).

Foto.Teatrul National inainte de bombardament

            Arhitectul prof. dr. Cezar Lăzărescu a fost primul proiectant al Casei Poporului. Nici nu se putea altfel. Conducerea statului nu putea să încredinţeze o asemenea lucrare unei arhitecte stagiare. Mira Anca Victoria Petrescu-Mărculeţ (născută la 20 martie 1949, Sighişoara), care pretinde că este arhitectul şef al Palatului Parlamentului, abia terminase facultatea cînd se începuse, deja, construcţia Casei Poporului. Proiectul era de mult terminat. Lucrarea de proiectare începuse din anul 1977 (vezi: http://ro.wikipedia.org/wiki/Anca_Petrescu). La proiectarea Casei Poporului au lucrat peste 400 de arhitecti, dintre cei mai valoroşi. Dacă este să fim corecţi, adevăratul şef de proiect coordonator al Casei Poporului a fost preşedintele Nicolae Ceauşescu. Arhitectul Cezar Lăzărescu a fost apreciat şi s-a bucurat de toată consideraţia conducătorilor statului român: Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu.

Foto. Refacerea fatadei plagiate in 1975

Construirea Casei Poporului (acum Palatul Parlamentului) a început în primele luni ale anului 1983, iar proiectul era de mult terminat. Nici nu se putea începe construcţia unui asemenea edificiu fără o documentaţie elaborată, verificată şi aprobată. Arhitecta Anca Petrescu, care pretinde că ea este proiectantul edificiului CASA POPORULUI, era la vremea respectivă arhitect stagiar, fusese secretar al biroului U.T.C. pe facultate, fusese un an repetentă şi era în grupul beţivilor din preajma lui Nicu Ceauşescu.

Foto. Teatrul National in 2011

            Banda care se lipise de Nicu Ceauşescu, formată, în majoritate din evrei, ţigani, iudeo-ţigani şi sectanţi, urmăreau, de fapt, crearea imaginii de antisemit a preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi au reuşit. Această gaşcă era, de fapt, în slujba complotiştilor internaţionali şi interni, care urmărea, în principal următoarele: România să fie lichidată ca stat şi poporul român ca naţiune, împroprietărirea „evreilor“ autohtoni şi a evreilor care vor invada România cu bunurile materiale şi spirituale ale patriei noastre, alungarea românilor de pe meleagurile lor strămoşeşti şi chiar schimbarea denumiririi teritoriului care ar mai fi rămas. Se urmărea dezrădăcinarea poporului nostru din patria lui. În mare parte, acţiunile complotiştilor internaţionali şi interni au reuşit. România după 1989 a devenit un teritoriu administrat de iudaismul mondial, iar, cu timpul, îşi va schimba şi denumirea. Românii vor deveni nişte grupuri răzleţe, rătăcite în istorie, fără patrie, o curiozitate etnică.

Foto. Le Corbusier, La Chapelle Ronchamp

            Pe Nicolae Ceauşescu nu-l puteau înlătura de la conducerea Statului Român decît dacă îi creeau o imagine de antisemit. Nicolae Ceauşescu nu era antisemit, era chiar prietenul evreilor din toată lumea – inclusiv al statului Israel, cu care, cum se ştie a păstrat continuu relaţiile diplomatice (pe cînd toate celelalte ţări socialiste le rupseseră) şi chiar a mediat legături între Israel şi ţările arabe etc.; avea evrei în familie şi suprasaturase toate instituţiile statului român cu evrei. Comitetul Central al P.C.R., guvernul, conducerile ministerelor şi întreprinderile statului, presa, Radioul, Televiziunea, Agerpres-ul erau pline de evrei. Aşa a fost posibilă baia de sînge din decembrie 1989 şi păcălirea românilor. Nimeni nu a vrut schimbarea sistemului socialist, pentru că românii ştiau că, prin trăsătura sa, capitalismul este antisocial şi antiuman. Socialismul este sensul universal al Istoriei în proxima etapă. Se vede de 23 de ani, de cînd a fost asasinat preşedintele Nicolae Ceauşescu, iar complotiştii internaţionali şi interni au impus sistemul capitalist: ţara este o ruină şi e deposedată de aproape toate bunurile materiale şi spirituale.

            În România, înainte de 1989, Naţionalismul învinsese Comunismul. De aceea l-au asasinat complotiştii internaţionali şi interni pe preşedintele României Nicolae Ceauşescu. România, după 1989, a devenit un teritoriu administrat de iudaismul mondial cu sediul la New York, iar românii au devenit nişte robi, nişte slugi la străini. Ne merităm soarta. Am avut milă de alogeni.

Mulţi s-au întrebat cine îl sfătuia pe preşedintele Nicolae Ceauşescu în probleme de arhitectură. Nu ştia nici arhitectul Cezar Lăzărescu. Cu cîteva zile înainte de a muri (22 iunie 1992), academicianul arh. prof. Grigore Ionescu a mărturisit că el este cel care l-a îndrumat pe Nicolae Ceauşescu în probleme de arhitectură şi urbanism. Grigore Ionescu este înmormîntat în cimitirul Bellu Militar fig.  5, loc 5, la 10 m depărtare de mormîntul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.  Statul Român are numai cinci arhitecţi, membri ai Academiei Române: Petre Antonescu (29 iunie 1873-22 aprilie 1965), Nicolae Ghica- Budeşti (22 decembrie 1869-16 decembrie 1943), Duiliu Marcu (23 martie 1885-9 martie 1966), Octav Doicescu (8 ianuarie 1902-10 mai 1981) şi Grigore Ionescu (11 ianuarie 1904-22 iunie 1992). Toţi aceşti arhitecţi-academicieni i-au fost profesori arhitectului Cezar Lăzărescu.

            Teatrul Naţional din Bucureşti a fost proiectat de arhitectul Romeo Belea. Preşedintele Nicolae Ceauşescu a fost aşa de supărat cînd a văzut cum arată clădirea în 1975, încît a comandat imediat o modificare de proiect, însărcinîndu-l pe Cezar Lăzărescu cu reproiectarea acestui edificiu. Nicolae Ceauşescu i-a transmis, prin arhitectul Constantin Jugurică, lui Cezar Lăzărescu următoarele: „Spune-i să se uite şi el la ceea ce au făcut înaintaşii lui“, îndreptînd braţul spre lucarnele din acoperişul clădirii Universităţii, realizate de arhitectul Nicolae Ghica-Budeşti. Preşedintele României Nicolae Ceauşescu avea un cult pentru arhitectul Nicolae Ghica-Budeşti. Nicolae Ceauşescu desena cu un stilou gros ceea ce dorea – după cum relatează d-l arhitect C. Jugurică, care era, în aceea vreme, directorul tehnic al Institutului Proiect Bucureşti. Unii spun că Nicolae Ceauşescu avea chiar talent la desen. De asemenea, i-a spus să meargă în strada Mihail Moxa, nr. 5, să vadă cum arată clădirea care a aparţinut generalului Radu Rosetti, şi edificiul Muzeul Ţăranului Român, ambele proiectate de arh. Nicolae Ghica-Budeşti. Decizia de modificare a faţadelor este pusă şi pe seama posibilelor eventuale pretenţii de daune pecuniare şi morale pe filieră franceză, cauzate de plagierea faţadei după celebra lucrare La Chapelle Ronchamp a lui Charles Edouard Jeanneret (1887-1965), cunoscut sub şi mai faimosul nume Le Corbusier, arhitect francez, de origine elveţiană.

            Fotografiile clădirii Teatrului Naţional în 1975, înainte de modificările proiectate de arh. Cezar Lăzărescu şi după acestea – până cu câteva luni în urmă –, sunt prezentate în cartea Vise în piatră – În memoria prof. dr. arh. Cezar Lăzărescu, de Ileana Lazarescu si Georgeta Gabrea. Clădirea iniţială, din 1975, semănă cu o pălărie evreiască. Este trist, chiar dureros, că, în prezent arhitectul Romeo Belea, proiectantul iniţial al clădirii Teatrului Naţional din Bucureşti, a acceptat să se refacă faţada imobilului, spre a se reveni la faţada sa, din 1975, prin care l-a plagiat pe Le Corbusier. Probabil a făcut aceasta faptă ca o recompensă pentru primirea sa în Academia Română. Nu poţi să crezi! Te doare că trebuie să crezi! Generaţiile viitoare nu vor fi aşa de indiferente că actualii conducători ai Statului Român doresc o Românie fără români. Nu este îndepărtată vremea cînd va fi arătată poporului român adevărata valoare a fiecărui individ. Înseamnă că Nicolae Ceauşescu nu era un om nepregătit, cum încearcă o mînă de conspiratori şi de infractori de drept comun, în majoritatea lor alogeni, să împroaşte cu noroi familia Ceauşescu şi poporul român. Totodată, apelăm la Ambasada Franţei la Bucureşti – personal la Excelenţa Sa Phillipe Gustin – să impună Guvernului României să oprească lucrările de remodificare a faţadei Teatrului Naţional, comise spre a se reveni la forma plagiată după Le Corbusier. În caz de refuz, Franţa să intenteze statului român proces de plagiat şi să ceară daune materiale, pe care să le plătească primarul Sorin Oprescu şi cei din clica ocultă care au manevrat această acţiune dolozivă.            Discreditîndu-l pe Nicolae Ceauşescu, autorii şi profitorii complotului internaţional antiromânesc din decembrie 1989 se tem că vor rămîne în istorie nu ca bravii eroi, aşa cum şi-ar dori-o, ci ca asasini, ceea ce şi sunt cu adevărat. Trebuie să remarcaţi că, prin corecturile sale, Nicoale Ceauşescu le ceruse arhitecţilor să se inspire din faţada Teatrului Naţional aşa cum arăta înainte de a fi distrus de bombardamentul anglo-american din 4 aprilie 1944!

            Am încremenit cînd am văzut că pe clădirea Teatrului Naţional a apărut, din nou, pălăria evreiască. Au biruit răul, boala, cancerul, hoţia, Iuda, satana, Antihristul. De unde are primarul Oprescu bani pentru această nemernicie, dar nu are bani pentru alte lucrări, cu adevărat importante pentru Capitală? Cum de nu are un pumn de euroi să refacă inscripţia BUDAPESTA, de pe Arcul de Triumf, (re)acoperită cu ciment de vreo zece ani, dar are bani pentru enorma lucrare de refacere a plagiatului? Oricum, se vede că plagiatul arhitectului Romeo Belea este recompensat, în loc să fie condamnat, aşa că putem spune că numele său este predestinat, fiindcă este o adevărată belea! Aşa au inversat valorile guvernanţii postdecembrişti.

            Generaţiile viitoare de adevăraţi români, dacă vor mai exista, vor şti ce să facă, de fapt, ceea ce a vrut să facă şi preşedintele Nicolae Ceauşescu, cînd a văzut prima dată clădirea. În mod sigur o vor demola, aceasta şi pentru a dispărea acuzaţia de plagiat din partea statului francez.

            Mareşalul Ion Antonescu a avut perfectă dreaptate cînd a declarat: „Mai bine dispărem ca naţie, decît să devenim slugi la străini!“

            Cezar Lăzărescu s-a stins din viaţă la 30 martie 1987, în urma unui accident vascular cerebral, după o muncă neîntreruptă, lăsînd în urmă o operă pentru eternitate.

            Şi după toată această activitate şi lucrările pe care le-a proiectat, arhitectul Cezar Lăzărescu n-a avut parte de recunoştinţa şi nici de mormînt. Omul, profesorul, arhitectul Cezar Lăzărescu a fost înmormîntat în Cimitirul Ghencea Civil din Bucureşti, fig. d14, loc. 344. În prezent mormîntul este în paragină, plin de buruieni, crucea din marmură este spartă şi doborîtă la pămînt, iar inscripţia de pe cruce este aproape ilizibilă. Mormîntul este împrejmuit cu un gard metalic, parţial distrus. Locul de înmormîntare a fost atribuit pentru 7 ani şi, în cazul cînd nimeni nu se mai interesează de mormînt, probabil peste cîţiva ani va fi profanat şi înstrăinat. Aceasta este recunoştiinţa poporului român?! Uniunea Arhitecţilor din România ar trebui să se implice.

            Guvernele postdecembriste doresc o Românie fără români şi vor să şteargă orice urmă de existenţă a Neamului Românesc de pe meleagurile strămoşeşti ale românilor.

            Cezar Lăzărescu a avut mulţi duşmani în timpul vieţii. Mulţi arhitecti l-au denigrat şi i-au creat o atmosferă defavorabilă. În mod deosebit alogenii conduşi de Horia Maicu şi Damian Ascanio. Ei nu concepeau că un Român este mai valoros decît ei. Campania de denigrare a lui Cezar Lăzărescu continuă şi după moarte. Mai întîi, i s-a furat proiectul care a schimbat înfăţişarea Capitalei. Acum i se fură şi demnitatea ştiinţifică, printr-o gravă acuzaţie de „naţional-comunism“ – o absurditate conceptuală.

            Locul Arhitectului Cezar Lăzărescu era la Cimitirul Bellu Ortodox alături de cei 7 mari arhitecţi ai Neamului Românesc: Ion Mincu (1852-1912) fig. 81, loc 12; Petre Antonescu (1873-1965) fig. 32 bis, loc 11-12; Nicolae Ghica-Budeşti (1869-1943) fig. 124 loc 12; Duiliu Marcu (1885-1966), parcela academicienilor; Octav Doicescu (1902-1981) fig. 118, loc 95; Grigore Ionescu (1904-1992) fig. 5 loc 5, Cimitirul Bellu Militar; Horia Creangă (1893-1943) fig. 123, loc 41.

            După arhitectul Ion Mincu (1852-1912), care, spre regretul tuturor românilor, nu este membru al Academiei Române, arhitectul Cezar Lăzărescu va rămîne o personalitate de frunte a arhitecturii şi urbanismului din România.

            Timpul va rezolva problema şi lui Cezar Lăzărescu, i se vor recunoaşte meritele.

            Naţiunea veşnic recunoscătoare. Spre glorie şi eternă recunoştinţă.

            (31 octombrie 2012)                                                                   

 

2 Responses to “Arhitectul Cezar Lazarescu”

  1. stoian dumitru says:

    Am fost prezent, din intamplare,la adunarea CE,a guvernului,a unui grup de elita a arhitectilor din tara cu ,,genialului” insotit de soata ,,academiciana”….Am asistat la cearta nedemna,<>, intre arhitectii de elita,privind obiectul pentru ,,maretul proect”,care ar fi trebuit sa marcheze in istorie ,,epoca glorioasa”…Am asistat stupefiat la atribuirea proectului unei necunoscute arhitecte,pe nume Anca Petrescu,care,pana atunci
    ,,proectase doar baracile de cazare in organizari de santiere”…(remarca arhitectului Octav Doicescu!).Afirmatiile din articol corespund in mare realitatilor din anii 1979-1980.Cu o singura observatie:de unde,pana unde,Ceausescu zugravit ca fiind cat
    decat priceput pana si la desen,cand bietul de el nu avea decat 3 cl.primare,ca si nevasta-sa.Iar despre epoca ,,domniei”,ce sa mai vorbim,cand chiar cuvantul ,,catastrofa” nu cuprinde dezastrul si mizeria pe care a lasat-o ,,geniul carpetilor” dupa disparitie!…

  2. Radu -Dan Mihailescu says:

    Stimate d-le Stoian Dumitru,
    Imi permit sa fac cateva precizari.Nicolae Ceausescu avea 5 clase iar Elena Ceausescu avea 3 clase pentru ca in clasa 4-a a ramas repetenta. Cei doi si-au cmpletat studiile acasa iar N.Ceausescu a reusit performanta ca la doua sptamani dupa ce si-a luat bacalaureatul sa isi ia si licenta. Ori acesta numai un geniu o putea realiza.

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors