La ce le folosesc romanilor filmele americane?

Posted by Stefan Strajer On August - 24 - 2012

La ce le folosesc romanilor filmele americane?

 

Autor: Grid Modorcea (New York)

 

Ma uit adesea la programul filmelor care se difuzeaza pe piata romaneasca. Sunt numai filme americane, cu premiere sincron. Adica tot ce se gaseste pe piata americana, tot ce se produce aici, se poate vedea si la noi, la cinematografele din Bucuresti si din tara. Nu mai vorbesc de televiziuni, pline de filme americane non-stop. Nici in plin stalinism filmele rusesti nu se bucurau de o asemenea raspandire si comercializare, pentru simplul motiv ca nu exista libertate si, implicit, atatea Mall-uri si televiziuni. Nu existau deloc. Dar indoctrinarea sovietica, timp de peste 50 de ani, prin film / metoda leninista / a prins oare? Sunt romanii cat de cat rusificati?

Aceleasi intrebari pot fi puse si acum. Oare dupa 50 de ani, romanii vor fi, cat de cat, americanizati?

Daca la prima intrebare se poate raspunde cu NU, e sigur ca la a doua avem sau vom avea un DA.

Evident, mai e mult pana atunci, 50 de ani, fiindca deocamdata salile de proiectie sunt aproape goale, desi romanii au din plin “paine si circ”.

Dar ingrijorator este altceva: faptul ca ceea ce prezinta filmele americane, realitatea si fictiunea lor, nu se atinge cu ceea ce se intampla in Romania. Atat timp cat Romania nu va evolua economic, social, cultural si politic, nu exista sansa unui dialog real intre filmul american si spectatorul roman. Romanilor le-ar putea folosi enorm filmele americane daca ar avea suporturi reale de dezvoltare. Altfel, într-o Romanie suspendata, nu vad ce legaturi, ce puncte comune pot exista intre realitatea romaneasca si cea reala sau fictiva din filme ca Inception, Hugo, The Help, Ted, The Dark Knight, Spider-Man, Barry Lyndon si multe, multe alte filme pe care vi le-am prezentat in corespondenta mea.

Media romaneasca, subculturala, si spectatorul de rând, deşi cunosc şi cazul unui profesor ca Ion Coja, acuza filmul american, spun că el le-a dat românilor violenţa, drogul, prostituţia, înjurătura. Exact ce spuneam, ce tangenţe să aibă un film din categoria Hugo sau Inception cu realitatea romaneasca? Fiind la subsol, suburbana, populatia cinefila vede in filmul american exact ceea ce romanii au, mizerie, violenta, injuratura, prostitutie. Fiindca acest nivel de jos l-au cultivat posturi ca Protv, din care s-au imbogatit. Deci imoral nu este salariul de la TVR al unui antiroman ca Pataharbici, 26 de mii de lei!, imoral este filmul american, de fapt, un anumit gen de filme, cultivat de televiziuni, filme mediocre sau submediocre, pentru ţărani şi primarii lor!

Pe de alta parte, nu veti gasi in filmele americane, chiar cele de categoria B, vulgare, facute expres, injuraturi ca in filmele romanesti. In nici un film american nu veti auzi porcaieli de limba ca in Marfa si banii, al lui Cristi Puiu, sau ca in dejectia numita Turn of the Lights, in regia lui Ivana Mladenovici, cu care Romania s-a prezentat la New York, la Tribeca Film Festival, cel mai mare festival de film  al lumii. De unde au luat acesti autori injuraturile si mizeria? De la filmul american sau din realitatea romaneasca? In doua sute de filme cate am vazut la TFF, nu am gasit nici o injuratura, nimic porcos si cred ca toata productia de la Hoolywood pe un an nu are atatea înjuraturi câte gasim în filmul lui Ivana. Limba engleza e prea saraca la acest capitol. Pana si Shakespeare se da invins in fata lui Turn of the Lights! Asa ca stingeti luminile la acest capitol! 

Mai mult, nu veti vedea la TV filmele aflate acum pe piata. Fiindca una e ce se da pe marile ecrane si alta pe posturile TV, care iau scursura, pe bani putini, dupa ce filmelor li s-au epuizat exploatarea in cinematografe.

Asadar, planeaza o mare prejudecata in privinta filmului american, prejudecata intretinuta in primul rand de televiziuni, care nu mai fac cultura cinematografica, adica nu mai vine un critic care sa dea informatii, sa fixeze un film sau altul în istorie.

De aceea, orice film vad aici si circula si pe piata romaneasca, ma intreb, la ce foloseste romanilor, a caror probleme sunt de cu totul si cu totul alta natura, grija lor fiind acum pamantul care moare, asa cum, politic, Romania e o tara suspendata sau interimara. E incredibil! In asemena hal de carpeala, de improvizatie, nu a fost nici pe vremea fanariotilor!

Si ce mai de filme americane! Unul si unul. Cate nu ar putea invata romanii din ele! Si au de ce sa se prinda, de povesti! Fanteziile inventate de americani sunt fantastice, iti bucura spiritul. Povestea este un carlig universal. Dar romanii nu mai au timp de povesti. Astfel ca realitatea din ele le este inaccesibila, implicit idealurile. Filmul american este efectul unei societati asezate, iesita din criza, fara colapsuri la tot pasul. De aceea, el prezinta o alta realitate, mai ales o realitate a viitorului.

La astfel de filme americanii stau la cozi kilometrice, mai ales tinerii. Pe când la noi nici tinerii nu mai vor sa mediteze la un viitor indepartat, la o realitate post-apocaliptica sau sa participe la niste aventuri greu de imaginat in Romania, fiindca nu exista un asemenea suport fictional, de date reale!

*

Sa luam alt film de succes american, de ultima ora, The Bourne Legacy / Mostenirea lui Bourne (2012), aflat si pe piata romaneasca. Premiera a avut loc pe 10 august, concomitent, in SUA, ca si in Romania şi alte tari. Tony Gilroy, artizanul francizei „Bourne”, reia aici datele acestui serial de spionaj, început cu 12 ani in urma, si care a avut incasari de aproape un miliard de dolari!

Ce i-a adus enormul succes? Modalitatea de a povesti, foarte rapida, dupa tehnica videoclipului, fapt care necesita sute de locuri de filmare din unghiuri mereu insolite. La un moment dat se petrec in paralel cate cinci sau sase actiuni. Povestea este ca un paienjenis, ca un ghem foarte incurcat, o structura polistratificata, cu planuri diverse, real, SF, medical, psihologic, geografic, de spionaj militar, un veritabil labirint, din care poate sa iasa doar cine are firul Ariadnei.

Acesta ar fi spionajul genetic şi teleghidat. Care poate garanta un control total asupra spionilor, prin injectarea de virusi mortali, bine controlati de la centru. Se prezinta la modul foarte sofisticat in ce consta mostenirea lui Bourne, unul din artizanii acestei metode, care a fost sacrificat. E vorba de programul Treadstone, care, în acest film, scapa supervizoriulor de la CIA de sub control si se da ordin sa fie inchis.

În acest moment, se pune in miscare o vanatoare de oameni impresionanta. Toti sunt vanati si eliminati. Cu exceptia eroului acestui film, Aaron Cross (Jeremy Renner), a cărui supravietuire este legata de eliminarea dependentelor care il leaga de mostenirea lasata de Bourne, medicamente, injectii, virusarea organismului in general. Vedem cum el se lupta sa scape de toate aceste dependente, cum este senzationala secventa când îi transfera din corpul sau unui lup semnalul de urmarire electronica! Iar de virus il ajuta sa scape chiar doctorita care i l-a administrat, Marta Shearing (Rachel Weisz), pe care o salveaza de la moarte in imprejurarea in care CIA isi elimina si savantii, detinatorii secretelor programului. Dar radacina virala se afla intr-un laborator din Manila. Cei doi trebuie sa ajunga acolo. Tot acest episod, al urmaririi lui Aaron si Marta din America in capitala filipineza, apoi în acest oras ca un labirint superaglomerat, este cea mai palpitanta aventura creata vreodata. Ideea acestui film este opera lui Robert Ludlum, scriitorul care a inventat personajul Bourne si universul lui.

Pana unde tine realitatea si de unde incepe sau se termina fictiunea e greu de spus. Oricum, o astfel de realitate la orizont e posibila si te infioara. Nu mai vezi spioni care te “trag de limba” sau ascund microfoane sub birouri. Este epoca unui altfel de spionaj in care victime nu sunt tari ca Romania, ci chiar Pentagonul si alte organisme internationale sau megacorporatii, ca in filme precum The Departed, The International, State of Play sau Inception.

Din aceasta categorie face parte si The Bourne Legacy. E usor sa observam ca un asemenea film nu are nici o tangenta cu realitatea romaneasca, poate cu pasiunea catorva rataciti interesati de ciberspionaj, de ciberspatiu, unde se desfasoara spionajul electronic si genetic, departe chiar de romantismul atacurilor informatice lansate odinioara de China. Vezi cazul Donfan Chung. Azi, intr-o singura zi, prin spionajul digital sau tehnologia „cloud”, se fură mai multe date decat într-un intreg an in urma doar cu patru ani! Cat de rapid este transferul si cantitatea de informatii, se vede in secventa depistarii celor doi fugari din filmul lui Tony Gilroy. Dar e limpede că realitatea spionajului cibernetic bate filmul, bate orice ficţiune. 

 

Grid Modorcea

Corespondenta de la New York

 

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors