Dacia Gallery la New York, fapta unui român din Arpas

Posted by Stefan Strajer On August - 10 - 2012

Dacia Gallery la New York, fapta unui român din Arpas

 

Autor: Grid Modorcea (New York)

 

O mare si placuta surpriza este Dacia Gallery, de  pe Stanton St., Manhattan, zona Lower East Side. Desigur, m-am dus atras de numele galeriei, zicandu-mi, oare proprietarul ei stie de Dacia, are vreo legatura cu Dacia sau e o coincidenta de nume? Si primul gand a fost sa dezleg misterul.

Marturisesc ca de cum am intrat in galerie, am fost socat de un tanar cu un frumos turban turceasc pe cap, parea un pasa, cu diferenta ca era in pantaloni scurti. Era si cu o fata, care m-a servit cu un pahar cu vin. Eu am rugat-o sa-mi puna si apa. Dar v-am pus vin, zice ea. Da, si peste el va rog sa-mi puneti apa, sa devina sprit. Sprit? Ce-i aia? In tara mea se bea asa, ca in Franta, sprit, acest amestec, mai ales pe caldura, care te face sa te simti bine.

Nu se bea si vin curat?, zice. Ba se bea, dar trebuie sa indeplineasca sase conditii. Six? Da. First: sa fie alb; Second: Sa fie rece; Three: sa fie mult; Four: sa-l bei cu o puicuta alaturi; Five: sa fie gratis. Si Six: sa fie din Dacia!

Si am pronuntat cuvantul pe romaneste, fiindca americanii il pronunta Dasia! Ea, tanara, m-a aplaudat cu manutele ei de papusa. Mi-am dat seama ca ea si cel cu turban nu erau din Dacia, nici macar din Turcia, ca nu erau potriviti pentru ce cautam eu.

Asa ca am dat o raita prin micuta galerie, am retinut numele lui Nelson Shanks si apoi l-am abordat pe un tanar subtirel, in costum gri, care parea de-al casei, intrebandu-l daca artistul cu acest nume se afla aici? Mi-a spus ca deocamadata nu e, dar va veni cam peste o ora. Nu era nici Loana Shanks, probabil sotia lui Nelson, artistii care semnau cele mai multe lucrari, puse sub titlul consacrat “Lumina si forma”.

Tanarul m-a invitat afara, fiindca inauntru, in galerie, nu era aer conditionat, si de acolo, de pe strada, se citea pe fereastra numele Dacia Gallery, scris cu litere de-o schioapa. Iti sare imediat in ochi.

Si i-am spus ca eu sunt din Dacia, adica sunt roman, Dacia fiind vechiul nume al Romaniei. Mi-am dat seama ca stia bine despre ce vorbesc, stia povestea romanilor care au cucerit Dacia si mi-a spus ca mai multe stie Liviu, proprietarul galeriei, care e din Romania.

Si l-a chemat pe Liviu afara, un tanar cu barbita, cu care am intrat imediat intr-un dialog pe romaneste. Mi-a spus ca e din Arpas, desi in fisa lui pe internet scrie Sibiu. Va dati seama? Arpasul de Sus, desigur, de unde sunt si preotii Pavel si Grama, care acum pastoresc la Chicago si Cleveland si despre care am scris zeci de pagini in romanele “Mort dupa America” si “Rastignit in America”. Colosal, face Liviu. Da, si despre Arpas am mai pomenit intr-unul din filmele mele despre Tara Fagarasului, “Miracolul romanesc”, realizat cu participarea IPS Antonie Plamadeala.

Ce mai, aveam cu cine sa discut despre minunile noastre romanesti. Liviu mi-a dat imediat cartea lui de vizita, pe care scria numele sau american: Lee Vasu, “Lee”, probabil, de la Liviu. Familia lui, ca toti ardelenii seriosi, a emigrat in USA in 1990, cand Liviu avea 11 ani. El a studiat aici arta, a devenit pictor, specializat in fresca murala, dar si in icoane bizantine, marcat fiind de icoanele pe sticla din Fagaras si Sibiel, desigur, a avut numeroae expozitii,  dar a ramas credincios si Romanei, pe care e mandru ca o reprezinta.

A ramas sa mai vorbim, caci Liviu a trebuit sa se ocupe de invitatii sai, fiindca rostul lui era sa-si poata plasa tablourile, care costau de la doua la cinci mii de dolari, iar unul, semnat de Nelson, aflat pe pliante si afisul expozitiei, era negociabil. El il considera cel mai valoros, un porteret de fata.

Dar erau si altele la fel de valoroase, precum cele semante de Joe Dolderer, Kerry Dunn, Robin Dawn Frey, Katya Held, Natalie Italiano, Peter Kesley, Ja Fang Lu, Yoni Park, Leona Shanks, Nelson Shanks, Dan Thompson sau Lea Colie Wight.

De mult n-am mai vazut o astfel de expozitie clasica, realista, dominata de portrete si naturi statice. Dar acesta este scopul celebrului “Studio Incamminati”, cum se numeste School for Contamporary Realist Art, cu sediul in Philadelphia, scoala fondata in urma cu 30 de ani de Nelson Shanks, un renumit pictor, profesor si istoric al artei, si de sotia sa, Leona, studio ale carui lucrari sunt gazduite in mule galerii amerciane, iar aici, la New York, pentru prima oara, la Dacia Gallery. Nelson Shanks a primit de-a lungul anilor comenzi de la personalitati ca Papa Ioan Paul al II-lea, presedintele Clinton, printesa Diana, Luciano Pavarotti, Mstislav Rostropovich, lordul Spencer si multi altii. Lucrari de-ale sale se afla in marile muzee ale lumii.

Interesul se datoreaza incadrarii acestei scoli in traditia clasica a maestrilor Renasterii, a respectului pentru realismul plastic academic, dar si cu actualizari impresioniste, proprii sensibilitatii contemporane.

Nelson ne spune ca numele Incamminati inseamna in engleza “moving forward”, adica “miscare inainte”, iar studentii urmeaza cursurile timp de 4 ani, sub indrumarea unor exigenti profesori. Evident, realizarile acestei scoli se vad ca o deplasare inainte, desi pentru multi americani pare o miscare inapoi. Dar ii trimit la Academy of Art din New York, despre care am scris anterior, unde studiul este, la fel, axat pe arta clasica. Nu cred ca este un pas in urma, in orice caz e un contrast puternic fata de arta experimentala, fata de tot ceea ce prezinta celelalte galerii, si e bine sa existe si o astfel de directie, de fapt, un suport al permanentei, ca un fel de oglinda pentru cei care se indeparteaza prea mult de ceea ce trebuie sa fie esenta estetica a artei.

Oricum, ceea ce vedem la Dacia Gallery se afla in contra sens, pentru ca in timp ce majoritatea galeriilor americane practica o arta la granita cu kitsch-ul, cantonata fiind in genul “video installation”, Dacia Gallery ramane, iata, credincioasa desenului, culorii, picturii aflate in traditia artei europene, in special a scolii italiene, implicit a scolii romanesti, arta lui Shanks amintind izbitor de stilistica lui Luchian. Si bucuria e cu atat mai mare cu cat aceasta directie este sustinuta de un roman din Arpas.

Corespondenta de la New York

 

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors