Doamne, potoleşte-i pe români!
3 min readDoamne, potoleşte-i pe români!
Autor: Ioan Mugurel Sasu
Din nou va fi chemat la urne poporul român. I se va cere părerea asupra unor probleme, pe care cei care au fost şi sunt plătiţi să facă în aşa fel ca acestea să nu existe au dat greş, el alegătorul, să hotărască cine este în drept să conducă ţara. Cetăţeanul cu venituri modeste şi care face parte din categoria socială în care omul sărac nu este „de rând” ci este „de regulă”, va avea ceva de spus prin utilizarea temporară a ştampilei. Cui va avea de spus? Celor care în fericită simbioză beneficiază de clemenţa legii în loc să suporte rigorile ei? Şi asta în mod sfidător şi mai ales „uniţi în cuget şi în nesimţiri”? Oare pentru a clarifica nivelul de demnitate (probat de repetatele pierderi şi câştigări de ciolan), nu ar fi corect, pentru informarea noastră, a celor care suntem mai departe de craterul vulcanului politic, să vedem alături de numele celui care îşi laudă partidul şi o paranteză cu celelalte fomaţiuni politice prin care a trecut în ultimele două decenii? Sau cei care vorbesc despre criză, indiferent de la ce nivel, să aibă şi ei o paranteză cu salariul? Electoratul să vorbească, prin exercitarea dreptului la vot, aleşilor cărora li s-au pus la dispoziţie condiţii, timp, salarii, birotică şi atât de multe altele, dar care nu sunt traşi la răspundere atunci când nu se ridică la nivelul care este necesar? Sau principului „Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim” nu i s-a infirmat constituţionalitatea? Cred că multe nume vor deveni, cu timpul, denumire. Să vina poporul să clarifice ierarhia în lumea celor care, peste noapte, unii fără să ştie, au ajuns egali în grad cu Gaddafi? Va să zică tot cei de teapa lui Moş Ion Roată trebuie să ridice bolovanul. Corect, nici sabia lui Damocles nu era a lui Damocles. Probabil că feţele cu care se ocupă ecranul televizorului au luat cu ele, în drumul spre poziţia socială care justifică prezenţa lor pe sticlă, mentalitatea celor care i-au propulsat. O fi. Vechii greci nu au fost egoişti, le-au împrumutat zeilor toate păcatele omeneşti, diferenţa este că instituţia olimpiană nu era susţinută de la buget. Ar mai urma să ceară părerea poporului şi asupra situaţiei familiei care a pierdut ceea ce a avut de pierdut şi care se tot pricopseşte cu câte o infiltraţie, ieri „duduia”, azi „duduiul”, numai de duduit nu mai duduie nimic. Poate nu va fi cazul, deşi este ciudat de unde atâţia împăraţi în basmele unui popor care nu a edificat niciodată un imperiu. Dacă au fost persoane care nu ştiau cum se poate râde cu răutate, în ultima vreme au avut ocazia să afle. Oare cum or fi denumind oamenii de ştiinţă transformarea agresorului în victimă concomitent cu câştigarea simpatiei celor care, iniţial, erau expuşi violenţei acestuia? Până una-alta criza bântuie prin Europa şi împotriva ei nu se organizează referendum. O fi având ea multe cauze dar una ar fi şi obişnuinţa oamenilor de a le trebui mai mult decât au nevoie. Mai ales acolo unde nu există nici un fel de limită şi ideea de bun simţ a căzut de multă vreme în desuetudine. Istoria crizelor economice şi a extremismului politic asigură suficient material de studiu pentru cei care ar vrea să facă ceva. În cazul în care aceştia există.
Măcar de ar fi protejat folclorul (folosit din plin în campaniile electorale) de avalanşa, mai mult sau mai puţin insidioasă, de referiri la sfera instinctelor primare şi la năravul bahic.
Indiferent de rezultatele (că, de obicei, fiecare are dreptatea lui) referendumului, multe vor fi din belşug, pâine mai puţin.
O sa repet anumite lucruri.. o sa-mi expun punctul de vedere ca cetatean ce locuieste si inca traieste in Romania. Am 35 de ani, studii superioare. Sunt o persoana care isi face treaba la locul de munca zic eu constiincios si cu pasiune de la 9 dimineata pana pe la 22. Asta nu inseamna nimic. In situatia descrisa mai sus nu-mi pot trata nici macar anumite probleme de sanatate (din cauze financiare in principiu). Insa, pe langa faptul ca nu ma pot ocupa cum trebuie nici macar de mine, nu-mi pot ajuta nici parintii (care dupa cca. 40 de ani de munca) au amandoi pensii cumulate (mama – asistenta medicala, tata – maistru intr-o intreprindere foarte mare candva) de aprox. 20 mil lei vechi (cca. 440 eur.)…ganditi-va la lucrurile astea, cum situatia romanilor cu venituri rezultate exclusiv din munca corecta sunt imposibil de reflectat intr-o viata decenta. In opinia mea, de roman ce traieste aici, in Romania, cred ca acest referendum este obligatoriu. Avem nevoie de aceasta SCHIMBARE, in mai bine. Oricum ar fi, sperand ca astazi ROMANII ADEVARATI vor iesi si vor vota – orice noua clasa politica vom avea – important este sa nu uite si acestia ca pot fi inlocuiti , ca vointa poporului conteaza si mai ales ca si noi romanii ce locuim in Romania meritam o viata decenta, ca nu mai trebuie sa ne gandim eventual ca vom fi fericitii locuitori ai altor tari “prin muncă, merit, și talent, sau pur și simplu prin noroc. ”
Mie pentru viitorul romanilor din Romania imi este teama.
Cu cat se va face o schimbare, cu atat avem sansa de a nu stagna, de a iesi din aceasta mizerie care in acest moment o vezi in Romania si la propriu si la figurat.
Duminica unui roman, de oriunde ar fi, ar trebui sa reflecte si gandurile catre tara si catre oamenii de rand de acolo, care poate nici nu au acces la un calculator (practic, datorita banilor) dupa atata vreme in care am fost condusi de un… grobian.
Vad deasemenea, ca comunitatea romaneasca de acolo are o reflexie destul de distorsionata a situatiei de aici. Nu cunosc motivele, insa sa va spun cum vad eu personal, situatia aici, de aici: oamenii decenti, ce muncesc si traiesc modest – cu toate eforturile – vor o schimbare, vor ca munca lor sa aiba rezultate atat pentru ei cat si pentru generatiile viitoare.
Ne-am saturat de furt, de minciuna, de nesimtire.