Pr. Al. Stănciulescu-Bârda: Scrisoare pastorală

Posted by Gabriela Petcu On July - 25 - 2012

Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul X(2012), nr. 233 (1 – 15 Iulie)

Dragii mei enoriași!

Măria Ta, Țăran Român(IV). Alături de țărâna sfântă a Țării, de codrii și izvoare, alături de frații de limbă și de lege, ai avut tovarăși de nădejde dobitoacele din curtea ta, din câmp și de aiurea. Le-ai socotit ca pe un dar pe care ți l-a făcut Dumnezeu dintru începuturi, ca să te hrănești cu ele. Le-ai iubit, le-ai hrănit și le-ai adăpat, le-ai adăpostit de frig și de furtuni, ai dormit cu ele sub cerul cu stele, ți-ai părăsit casa, și masa, și soția, și copiii și-ai plecat cu vitele la sute de kilometri, ca să le asiguri hrana, luni, anotimpuri, uneori chiar ani.

Cel mai iubit ți-a fost întotdeauna calul. În el ai văzut un frate credincios. Cu el ai arat pământul, cu el ți-ai transportat greutățile, cu el ai străbătut depărtările, cu el te-ai dus pe câmpul de luptă, la vânătoare, în pribegie și în haiducie. Puterea lui a completat puterea ta. Cu el ai fost întotdeauna falnic, și iubit, și respectat. Cu el ai fost mai sus decât ceilalți, mai frumos, mai viteaz, mai puternic. L-ai crescut ca pe-un copil, i-ai dat apă din pumni, l-ai sărutat și ai tremurat, când l-ai văzut că suferă. Lângă tine a fost nelipsit, întotdeauna, câinele. De multe ori oamenii, – chiar rude apropiate -, te-au vândut, te-au trădat, dar el a fost gata să și moară pentru a te apăra. A mers cu tine pretutindeni. Te-a apărat de hoți și de borfași, te-a ajutat să vânezi, ți-a apărat turmele de fiare, ți-a apărat casa și fericirea. S-a mulțumit cu o coajă de pâine, fiindcă a știut că n-ai nici tu mai mult. Uneori l-ai bătut, l-ai alungat, l-ai legat, l-ai lăsat în frig, în troiene și în ploaie, dar el a îndurat și a tăcut răbdător. Doar din când în când, ajungând la limita răbdării, își îndrepta botul spre înaltul cerului și începea să urle cu durere, așa cum numai el știa să facă. Cu el ți-ai căutat oile și potecile. El te-a căutat pe tine, fie că ai fost rătăcit, fie bolnav sau mort pe cine știe unde. Poate tu nu l-ai iubit niciodată, atât cât te-a iubit el, o iubire sinceră și curată, cum oamenii mai rar o mai scot din sipetul sufletului lor.

Animalul de care ți-ai legat întreaga ta istorie a fost însă oaia, mioara. Fie că ai avut câteva pe lângă casă, fie că ai avut turme mari de sute și mii de oi, lângă animalele acestea ți-ai petrecut o bună parte din viața ta. Le-ai dus pe câmpuri și pe dealuri, pe văi și pe munți, pe unde a fost iarba mai grasă și vremea mai bună. Lângă ele ai înfruntat vânturile, potoapele, viscolul, lupii și urșii. Ai plecat cu ele primăvara spre crestele Carpaților și ți-ai lăsat copiii și nevasta, părinții, frații și consătenii în urmă. I-ai revăzut din când în când în timpul verii. Toamna, când vremea începea să se strice și frigul pătrundea la oase, porneai cu convoiul de turme la vale, treceai câmpiile Bărăganului, treceai Dunărea și te pierdeai în Munții Balcani. De la Marea Neagră până în Spania, pe acolo pe unde sunt munți, sunt și astăzi sate întregi de vorbitori de limba română. Ei sunt urmașii vechilor ciobani ce s-au așezat pe acolo, sperând într-o viață mai bună. De la oaie ai luat laptele și carnea, lâna și mieii. Nevasta a petrecut luni de zile în piețe cu brânză, cu lână, cu lucrături de tot felul din lână. Înainte de Paști ai fost nelipsit din târgurile orașelor, unde ți-ai vândut mieii. În nopțile lungi de iarnă nevasta a tors lâna și a împletit apoi din ea ciorapi, flanele, fulare și alte lucruri necesare pentru oameni și pentru casă. Femeia a țesut pături, covoare, oprege, dimie și obiele din lâna oilor tale. Pe lângă oi ai cântat din fluier cum numai tu ai știut s-o faci, ți-ai plâns necazurile, și bucuriile, și dragostea, și dorul. Oile te-au ajutat să supraviețuiești, să-ți hrănești familia, să-ți faci un rost în viață și în lume.

Cum aș putea să uit vaca și boul? Animale răbdătoare, s-au mulțumit cu mult și cu puțin. Au tras din greu plugul și carul, ți-au dat și lapte, și carne, și viței și dragostea lor, cerându-ți, în schimb, un braț de iarbă, o furcă de fân! De câte ori le-ai bătut, când nu mai puteau urni carul în pripor, de câte ori s-au prăbușit în genunchi sub greutatea jugului! Câte ar avea de spus, dacă ar putea să vorbească!

Nu ți-au lipsit din curte caprele și iezii cu toate ghidușiile lor, găinile, gâștele, rațele, curcile și bibilicile, măgarii, mâțele. În câmp și în pădure ți-au fost aproape toate animalele și păsările, pe care le-a lăsat Dumnezeu. Unele ți-au fost de folos, altele te-au păgubit, dar toate au știu că tu ești stăpânul făpturii, așa cum te-a lăsat Dumnezeu.

Privesc astăzi cu durere, Măria Ta, cum te mai înconjoară doar amintirile. Câțiva cai mai sunt în sat, pe care-i număr pe degetele de la o mână! O sută șaizeci de perechi de boi cu atelaje complete(car, plug, grapă etc.) au băgat în colectiv numai sătenii mei. Azi nu mai este nici un bou, măcar așa, să vedem și noi cum mai arată! Vaci mai sunt doar câteva, slabe, amărâte, anemice. Câteva oi și câteva capre mai vezi din când în când pe hotarul satului. Turme de câini vagabonzi cutreieră ogașele, în căutare de oase de vite aruncate de samsari. Animalele, oricare ar fi ele, ți-au ajuns o povară. Copiii și nepoții se rușinează să le mai ducă la pășune, să le mulgă, să meargă în piață cu lapte și cu brânză. Nopți întregi petrec pe la porți, punând țara la cale, zeci de ore joacă poker pe la cârciumi, ori tot felul de jocuri pe calculator, privesc la televizor atâtea și atâtea năzdrăvănii, dar nu pot să meargă un ceas cu cele câteva animale la păscut.

Cu câtva vreme înainte de a pleca din astă lume, îl găseam pe tatăl meu plângând în grajd, lângă vite. Le mângâia și le spunea că, după plecarea lui, îi va rămâne oborul pustiu. Câți alții ca tatăl meu n-au plâns la fel sau nu vor plânge, dar în zadar. Lumea e tot mai străină, mai rea și mai avară, poate tocmai din cauză că n-a mai apucat să vadă blândețea, bunătatea și iubirea din ochii unui biet animal.

Apropo, Măria Ta, tu chiar mai exiști cu adevărat ca să vezi toate astea?

*

Sfaturi părintești.

,,– Până unde te poți dărui pe tine, fără ca asta să te anuleze cu totul? Uneori, poate e mai bine să te oprești, dacă celălalt nu-ți răspunde la fel...

– Dăruirea de sine e un gest voluntar, nu este o dependență față de celălalt, nu e sclavie. Nu ți se cere s-o faci. Prin dăruire nu mă anulez, ci mă regăsesc pe mine și mă îmbogățesc cu felul celuilalt de a fi. Prin posedare, mă anulez. Unora le convine să se lase stăpâniți de alții. E cazul multor femei de azi, care ajung să se înrobească. Le bat bărbații, sunt chinuite, dar le e frică să-și asume un drum, de dragul siguranței. Au parte de o suferință absurdă, care nici măcar nu e mântuitoare. E o formă de lene. Refuză responsabilitatea propriilor decizii și atunci preferă doar să execute. Dar așa nu vor evolua niciodată.

,,-Când Dumnezeu îți trimite dragostea, nu înseamnă că-ți dă de-a gata și o mare iubire. Nu toată lumea are parte în viața aceasta de iubiri extraordinare. E vina noastră? Ține de noi să trăim o mare iubire, sau ea e un dar de la Dumnezeu?”

,, – Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu există coincidențe. Faptul de a întâlni o anumită persoană ține de voia Domnului. Dar felul în care reacționăm noi la întâlnirea respectivă ține de noi. Fiecare persoană care ne iese în cale e un dar de la Dumnezeu și noi trebuie să ne întrebăm, de fiecare dată, de ce a rânduit Dumnezeu să întâlnesc omul ăla. Ce pot eu să fac din relația asta? Ce trebuie eu să înțeleg? Ce folos pot să trag? Apoi, să nu confundăm îndrăgostirea cu iubirea. Dacă Dumnezeu îți trimite dragostea, nu înseamnă că-ți dă de-a gata și o mare iubire. Dragostea e doar o arvună de la Dumnezeu. Dacă o cheltui fără știință, nu mai ajungi niciodată la iubirea adevărată. Poate la început nu pare mare, dar iubirea, dacă se lucrează, crește tot mai mult. Iubirea nu e emoție, e o putere. Dumnezeu nu e trup și, totuși, se definește pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, și componenta asta trupească intră în iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primită de sus, o putere care trebuie eliberată

șilucrată de fiecare în parte. Spun eliberată, pentru că cel mai adesea ne iubim pe noi înșine și atunci iubirea este închisă în noi, se învârte în cerc. Este o iubire egoistă, întoarsă către sine, în loc să fie liberă și să nu ceară nimic în schimb”.

*

Există Dumnezeu.

Cu acest titlu, scriitorul Octavian Paler a scris o bijuterie de povestire, care cuprinde în ea mult tâlc cu caracter religios și nu numai. Iat-o: ,,Un bărbat a mers la frizer să se tundă. În timp ce frizerul îl tundea pe client, cei doi au început o conversaţie interesantă despre diverse subiecte. În cele din urmă au ajuns să vorbească despre Dumnezeu, iar frizerul a spus: ,,-Nu cred că Dumnezeu există.” ,,-De ce spui asta?” a întrebat clientul. ,,-Trebuie doar să ieşi pe stradă şi să vezi că Dumnezeu nu există. Spune-mi, dacă Dumnezeu ar exista, ar mai fi atâţia oameni bolnavi? Ar mai fi copii abandonaţi? Dacă Dumnezeu ar exista, n-ar mai fi suferinţă şi durere. Nu-mi pot imagina cum ar fi să iubeşti un Dumnezeu, Care permite să se întâmple asemenea lucruri.” Clientul s-a gândit pentru un moment, dar nu a răspuns, pentru că nu voia să înceapă o discuţie în contradictoriu. În scurt timp, frizerul a terminat de tuns şi clientul a plecat mai departe. Imediat ce a ieşit din frizerie a văzut însă pe stradă un om neîngrijit, cu părul lung şi murdar. Părea un om sărman. Clientul s-a întors la frizer şi i-a spus: ,,-Ştii ceva? Frizerii nu există!” ,,-Cum poţi spune asta?” a întrebat frizerul nedumerit. ,,-Eu sunt aici şi sunt un frizer. Şi tocmai te-am aranjat!” ,,-Nu e aşa!” a spus clientul. ,,-Frizerii nu există, pentru că dacă ar exista nu ar mai fi oameni cu păr lung şi neîngrijit, ca omul de afară.” ,,-Dar frizerii există! Ceea ce se întâmplă e că oamenii nu vin la mine.”,,-Exact!” a spus clientul plin de încântare. ,,-Asta e ideea! Şi Dumnezeu există! Ceea ce se întâmplă este că oamenii nu merg la El şi nu Îl caută. De aceea există atâta durere şi suferinţă în lume.”

*

Telegramă lui Ceaușescu.

Era în 1988, prin noiembrie. Într-o zi, Domnul Ing. Jianu de la ferma din satul nostru m-a anunțat să merg neapărat până la Domnul ,,Bărbosu” din Tr. Severin, fiindcă are nevoie de mine. Îl cunoșteam pe acest om. Avea o funcție foarte importantă, era scriitor de elită al județului, membru în tot felul de societăți și asociații. Eu îi citisem doar o carte, dar nu-mi plăcuse și de atunci evitasem să mai cumpăr alta de acest autor. Mă cunoștea și el, dar mă privea întotdeauna de sus și abia schița câte un răspuns la salutul meu. Totuși, m-a surprins chemarea. M-am dus.

Avea un apartament la un bloc turn în centrul orașului, la un etaj destul de înalt. Mi-a spus: ,,-Amice, uite de ce te-am chemat. Fac parte din juriul editurii X, unde ai depus un manuscris. Cum am auzit că participi la concurs, cum mi-am zis că vreau să te ajut, fiindcă ești din județul meu. Mă voi lupta ca un leu pentru dumneata. Pentru asta am însă nevoie de wiscki, țigări ,,Kent” și cafea naturală. Poți să mai adaugi ceva bomboane, ciocolate și ce mai crezi! Asta până mâine seară, că eu mă duc poimâine la Craiova să atac!”

Într-adevăr, depusesem un manuscris cu povestiri la acea editură, unde mai aveam manuscrise cu lucrări din domeniul istoriei. Câștigarea unui premiu la un concurs de debut organizat de o editură, îți dădea dreptul să publici cărți de autor la editurile de stat, ceea ce era extraordonar, însemna consacrarea. Ceea ce-mi propunea domnul ,,Bărbosu” nu era treabă cinstită, dar era o posibilitate aproape unică de a cuceri reduta debutului. Dacă aș fi refuzat colaborarea, l-aș fi jignit și, cu siguranță, m-ar fi eliminat. Ei aveau pâinea și cuțitul. Am acceptat compromisul. A doua zi am făcut rost cu greutate de cele cerute, fiindcă erau mărfuri din import. M-a costat două mii cinci sute lei, atât cât aveam eu salariul pe o lună.

A doua zi, seara, i-am bătut la ușă. Duceam sacoșa cu peșcheșul. Mi-a luat în primire cele ce-i adusesem. La urmă mi-a spus că nu e destul. Dacă ar fi încă atâtea, ar avea curajul să ,,atace”. ,,-Dau în ăla cu cafea, dau în ăsta cu băutură, dau în celălalt cu țigări, arunc niște ciocolate la secretară și le spun: ,,-Ajutați-mă, fraților, să-mi ajut și eu un conjudețean să reușească. Eu îl cunosc și trebuie să-l promovăm!” L-am ascultat, am stat în cumpănă și apoi i-am spus: ,,- Domnule ,,Bărbosu”, eu atâta pot să dau! E salariul meu pe o lună. Vine Crăciunul și trebuie să-mi îmbrac copiii. Dacă nu se poate, nu se poate, eu îmi retrag manuscrisul!” ,,-Amice, în faza asta este imposibil. Acum ori câștigi, ori pierzi, nu mai poți să te retragi!” ,,-Domnule ,,Bărbosu”, eu mă duc acum la poștă și dau o telegramă Domnului Ceaușescu și mi se va elibera manuscrisul înainte de concurs!” ,,-Ce faci, mă?!” ,,-Ce-ați auzit!” ,,-Și ce scrii în telegramă?” ,,-Îl rog să dea dispoziție să mi se elibereze manuscrisul înainte de concurs, fiindcă n-am posibilitatea să dau peșcheșurile care mi se cer. Prefer să mă retrag cu demnitate, decât să pierd concursul!”

În momentul acela, leul s-a transformat ca pe scena unui teatru. A devenit de nerecunoscut. A căzut în genunchi, a pus mâinile la piept și mi-a spus: ,,-Amice, te rog din sufletul meu, nu mă nenoroci! Sunt un om terminat. Zilele îmi sunt numărate. Plămânii mei sunt două coji uscate….!” Și-a întrerupt discursul și a început să tușească în spasme, cum n-auzisem pe nimeni tușind vreodată. A tușit câteva minute. Îmi venea să fug de acolo. Când s-a liniștit, a continuat. ,,- Am obținut de la mitropolitul Nestor aprobare să-mi fac mormântul în curtea mânăstirii Topolnița, am angajat deja niște oameni să-mi facă un cavou. Zilele mele îmi sunt numărate. Nu mă nenoroci, că mă vei avea pe conștiință toată viața!” A început iar să tușească, apoi a zis: ,,-Îți fac o propunere și te rog să o accepți: nu mă cunoști și nu te cunosc. Nu vorbești de mine, nu vorbesc de dumneata. Îți dau nota pe care o meriți pe manuscris. Îți iei acasă tot ce mi-ai adus. E bine așa?” Am acceptat și am plecat de acolo cu un gust amar.

Concursul s-a ținut. Președintele juriului era regretatul Marin Sorescu. Am fost admis. Din manuscrisul meu au fost selectate două povestiri, Zidina și Vărarul, și au fost publicate, împreună cu alte altor premiați, în volumul colectiv de debut, intitulat Reliefuri.

Mai târziu m-am întâlnit cu Domnul Miu Florea, redactorul de carte. M-a întrebat ce mai știu de Domnul ,,Bărbosu”. Știa că e bolnav, fiindcă nu fusese nici la comisia de juriu a concursului, nu luase nici un manuscris să-l citească și să-i facă referat…. Așadar, totul fusese o înscenare….

Adevărul este că Domnul ,,Bărbosu” a mai trăit mulți ani după întâmplarea aceea, a intrat în politică, nu a mai vorbit nici el, nici alții de boala lui. Nu ne-am mai întâlnit de atunci, nu am vorbit despre el până astăzi.

Dumnezeu să-l ierte!

*

In memoriam: Emanoil Manolea.

S-a stins la o vârstă destul de timpurie, în dureri groaznice, fostul secretar, respectiv notar, al comunei Malovăț, Emanoil Manolea. Cei apropiați și consătenii îi spuneau ,,Ilă”. A venit pe lume în urmă cu 62 de ani în casa lui Gheorghe și Zâna Manolea din Malovăț, ca al nouălea copil al lor. A cunoscut viața grea a familiilor numeroase. A fost premiant în școala din sat, în liceu și-n facultate. În urmă cu circa 30 de ani a ajuns secretar al comunei Malovăț. S-au rânduit mulți primari, dar secretarul, iar după Revoluție, notarul comunei a rămas același. Avea pregătirea juridică necesară, învățase carte la vremea cuvenită și a reușit să conducă corăbioara comunei printre tot felul de stânci, vârtejuri și furtuni. Era calm, cumpătat și foarte atent față de omul din fața lui. Poate nu întotdeauna reușea să-i mulțumească pe toți, dar întotdeauna își găsea timp, răbdare și putere să-l convingă pe fiecare de dreptatea sau nedreptatea sa. Întotdeuna te convingea că atât îi permite legea să facă. Nu puteai să-l dușmănești, ci dimpotrivă. După ce aveai o discuție cu el, îți rămânea prieten. Avea o memorie excelentă. Știa ca pe propria familie neamurile fiecărui locuitor al comunei până la a nu știu câta spiță, pământurile, problemele fiecăruia. Era un bun familist. Și-a rânduit la casele lor cei trei copii, dar în curtea sa a construit din scândură o căsuță a poveștilor pentru nepoței. Acolo a așezat lucruri mărunte, decupaje și tablouri cu scene din povești. Cum prindeau un moment prielnic, nepoțeii alergau la bunicii de la Malovăț. A fost un om cinstit și a dus o viață cumpătată. Nu a făcut avere, a trăit chiar destul de modest. În ultimii ani era nelipsit de la biserică. A fost ales de enoriașii noștri și membru în Consiliul Parohial. Timpul n-a mai avut însă răbdare și ,,boala secolului” l-a atacat fără milă. Nu l-a lăsat până l-a răpus! Nu am auzit pe nimeni vorbindu-l de rău, ci dimpotrivă. Cei ce l-au cunoscut l-au regretat și-i păstrează amintirea unui om de omenie, unui creștin adevărat. Dumnezeu să-l ierte!.

*

Ajutoare și donații.

În această perioadă am primit câteva donaţii astfel: Doamna Dr. Fleck Maria din Köln(Germania), fiică a satului Bârda, a donat 300 lei; Domnul Șerban Ionuț din Craiova a donat 200 lei. Dumnezeu să le răsplătească jertfa!

*

La colecta pentru Catedrala Neamului din București s-au adunat până acum 270 lei. Mai avem 14 chitanțe disponibile.

*

Plăți.

Am efectuat următoarele cheltuieli mai mari în ultimele săptămâni: 80 lei pentru încărcarea tonerului imprimantei; 1.200 lei tipografiei pentru cartea Sf. Irineu al Lyonului, Cuvânt împotriva ereziilor; 1.200 lei tipografiei pentru cartea Gheorghe Duncea, Tudor Vladimirescu, așa cum l-am cunoscut; 688 lei poștei pentru coletele cu cărți; 50 lei pentru curentul electric; 613 lei brutăriei pentru pâinea donată în iunie și alte cheltuieli mai mici.

*

Activități economice.

Am predat protoieriei 235 kg ceară topită, provenită din resturile de lumânări consumate la cele două biserici. Aceste resturi le-a topit Doamna Răulescu Eleonora din Bârda.

*

Hrană pentru suflet. Redăm mai jos titlurile cărților, pe care parohia noastră le are acum disponibile pentru vânzare. Cei ce le solicită, le vor putea primi direct de la preot, dacă sunt din parohie, sau le vor fi trimise prin poștă, dacă sunt din afara parohiei, din țară sau străinătate. Așadar, avem disponibile următoarele: Prof. Dr. Constantin Negreanu, Istoria proverbului românesc, 2012, 160 pag., 8 lei; Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Sfintele Taine și proverbele românești, 2012, 82 pag., 6 lei; Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxă Română”(1874-2004), vol. I, 2006, 570 pag., 40 lei; Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Urme, 2012, 312 pag., 20 lei; Profeții privind România, vol. I, 2012, 42 pag., 3 lei; Colinde din Transilvania, vol. IV, 2011, 237 pag., 16 lei; Pr. Prof. Dr. Al. Stănciulescu-Bârda, Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia Revistei ,,Ortodoxia”(1949-2008), 2011, 609 pag., 40 lei; Viețile Sfinților, vol. II, 2011, 560 pag. 30 lei; Anton Pann, De la lume adunate și iarăși la lume date…, 2011, 184 pag., 12 lei; Al. Stănciulescu-Bârda, Nicolae Iorga. Concepția istorică(Prefață de Acad. Ștefan Pascu), 2011, 370 pag., 26 lei; Pr. Ioan Sfetcu, Predici, 2011, 312 pag., 20 lei; Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia Revistei ,,Studii Teologice”(1929-2008), 2010, 808 pag., 50 lei; Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Scrisoare pastorală, vol. IV, 2011, 476 pag., 30 lei; Bălașa, Dumitru, File de jurnal, 2011, 16 pag., 3 lei; Prohodul Maicii Domnului, 36 pag., 3 lei; 600 de ani de nașterea în ceruri a Cuv. Nicodim cel Sfințit de la Tismana, 2008, 224 pag., 14 lei; Breck, John, Puterea cuvântului în Biserica dreptmăritoare, 1999, 256 pag., 8 lei; Buchiu, Șt., Întrupare și unitate, 1997, 254 pag., 15 lei; Buchiu, Șt., Ortodoxie și secularizare, 1999, 212 pag., 12 lei; Chiril al Ierusalimului, Sf., Cateheze, 2003, 386 pag., 20 lei; Cuciuc, C., Sociopsihologia religiei, 2006, 360 pag., 25 lei; Dimitrie al Rostovului, Alfabetul duhovnicesc, 2007, 160 pag., 15 lei; Evola, J., Individul și devenirea lumii, 1999, 96 pag., 7 lei; Gheorghe, Adrian, Părintele Iustin Pârvu și morala unei vieți câștigate, f.a., 216 pag., 10 lei; Ionescu, I., Începuturile creștinismului românesc, 2003, 148 pag., 8 lei; Kalomiros, A., De la Facere la Apocalipsă, 2005, 176 pag., 11 lei; Lascarov-Moldovanu, Al., Întoarcerea părintelui Andrei Pătrașcu, f.a., 300 pag., 15 lei; Leonte, Letiția, Ucenicul lui Hristos. Îndrumări metodice pentru predarea religiei în școli, 2000, 122 pag., 7 lei; Lysyveț, A., Amintiri despre anul ʼ33, 2001, 88 pag., 5 lei; Marias, J., Perspectiva creștină, 2003, 168 pag. 15 lei; Moisescu, Iustin, Ierarhia bisericească în epoca apostolică, f.a., 152 pag., 10 lei; Necula, N., Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, vol. III, 2004, 344 pag., 15 lei; Niță, M., Ecologia văzută prin ochii credinței în Dumnezeu, f.a., 146 pag., 8 lei; Ocoleanu, P., Liturghia poruncilor divine, 2004, 220 pag., 12 lei; Oprișan, I., Sfânta copilărie. Scrisori către fata mea, f.a., 152 pag., 9 lei; Papadopoulou, Stilianou, Teologie și limbă. Teologie experimentală. Limbă convențională, 2007, 128 pag., 9 lei; Popescu, D., Ortodoxie și contemporaneitate, 1996, 214 pag., 10 lei; Prescure, V., În duhul credinței și al evlaviei ortodoxe, 2006, 404 pag., 20 lei; Puterea credinței ortodoxe, f.a., 120 pag., 5 lei; Răduleanu, B., Nașterea Domnului Iisus Hristos, 2002, 168 pag., 7 lei; Stanciulescu-Bârda, Al., Unitate națională, de la gând la faptă, 2006, 48 pag., 5 lei; Stănciulescu-Bârda, Al., Din vechea legislație bisericească bănățeană, 2005, 20 pag., 4 lei; Stănciulescu-Bârda, Al., De la daci la Meșterul Manole, 2005, 20 pag., 3 lei; Tache, Sterea, Teologie Dogmatică și Simbolică, vol. I, 2003, 304 pag., 15 lei; Teoctist. In memoriam, 2007, 64 pag., 8 lei; Teodor de Andida, Comentariu liturgic, f.a., 128 pag., 5 lei; Testamentele celor doisprezece patriarhi, 2001, 184 pag., 10 lei; Teșu, Ioan, Îmbogățiți-vă în Domnul. Bogăția și sărăcia în lumina spiritualității creștine, 2003, 152 pag., 8 lei.

*

Publicații.

Parohia noastră a publicat în această perioadă cartea Gheorghe Duncea, Tudor Vladimirescu, așa cum l-am cunoscut(82 pag.). Gheorghe Duncea a fost unul dintre prietenii cei mai apropiați ai lui Tudor Vladimirescu. Au fost împreună de la vârsta de cinci ani. Au fost colegi de școală, tovarăși de afaceri, în armată, în lupte. Lucrarea de față cuprinde însemnările scrise de autor la câteva zile după asasinarea lui Tudor, când Duncea însuși se aștepta să fie prins și executat. Este un text scris ,,cu limbă de moarte”, pentru a se ști de către urmași lucruri necunoscute din biografia marelui erou. Ne face o datorie de conștiință din publicarea acestui manuscris și sperăm că el va intra în circuitul științific și-n atenția istoricilor. Fragmente din carte au fost publicate în mai multe numere anterioare ale ,,Scrisorii pastorale”.

*

Preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale sau să mai descopere altele deja publicate, despre care nu mai știa nimic: Plagiatul – sport de performanță la români, în ,,Revista Expresia”, Sydney (Australia), 2012, iul. 3, ediție on-line(Revista Expresia expresia@rexlibris.net) și în ,,Confluențe românești”, București, 2012, nr. 185, 3 iul., ediție on-line (http://confluente.ro), în ,,Toptalʼs Daily New”, Azuga, 2012, 4 iul., ediție on-line (http://www.totpal.ro); în ,,Armonii culturale”, Adjud, 2012, 4 iul., ediție on-line(http://www.armoniiculturale.ro), în Revista ,,Prolitera”, 2012, 5 iul., ediție on-line(http://prolitera. prodiaspora.de), în ,,Națiunea”, București, 2012, 25 iun., ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro), în ,,Așii români”, 2012, 3 iul., ediție on-line(http://www.asiiromani.com); Duhul Sărbătorii, în ,,Națiunea”, București, 2012, 7 apr., ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); Diminețile de Sâmți, în ,,Națiunea”, București, 2012, 8 apr., ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); Vrăjmașii Învierii, în ,,Națiunea”, București, 2012, 23 apr., ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); Apostolii trădării, în ,,Națiunea”, București, 2012, 14 mai, ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); Bătaia pe cașcaval, în ,,Națiunea”, București, 2012, 26 mai., ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro) și în ,,Confluențe românești”, 2012 mai 25, ediție on-line(http://confluente.ro);; Măria Ta, Țăran Român!(I), în ,,Națiunea”, București, 2012, 11 iun., ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); Un artist ratat, în ,,Națiunea”, București, 2012, 28 iun., ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); Patriarhul de la Chișinău, în ,,Națiunea”, București, 2012, 14 iun., ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); Ostaș al gliei străbune, în ,,Națiunea”, București, 2012, 28 iun., ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); ,,Scrisoare pastorală”-225, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 2012, 5 apr.., și ediție on-line(http://www.observatorul.com), ,,Scrisoare pastorală”-227, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 2012, 1 mai și ediție on-line(http://www.observatorul.com), ,,Scrisoare pastorală”-228, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 2012, 25 mai, și ediție on-line(http://www.observatorul.com); ,,Scrisoare pastorală”-229, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 2012, 30 iun., și ediție on-line(http://www. observatorul.com), Măria Ta, Țăran Român!(II), în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XIX(2012), nr. 5687(28 iun.), p. 8; ,,Scrisoare pastorala”-232, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 2012, 9 iul., ediție on-line (http://www. armoniiculturale.ro); Profanarea voievozilor, în ,,Revista Expresia”, Sydney, 2012, 09 iul. , ediție on-line(Revista Expresia <expresia@rexlibris.net>), în ,,Confluențe românești”, nr. 191, 2012, 9 iul., ediție on-line(<conexiun@confluente.ro>), ,,Națiunea”, București, 2012, 9 iul., ediție on-line(http://www. ziarulnatiunea.ro); Ca un vultur lovit de vânător, în ,,Națiunea”, București, 2012, 11 iul., ediție on-line((http://www.ziarulnatiunea.ro); Referințe privind colaborarea la revista ,,Iosif Vulcan” din Australia, în ,,Apostrof”, Oradea, an. XXIII(2012), nr. 6(iun.). Referință la cartea Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxă Română”(1874-2004), 3 vol., în vol. Curs de Metodologie pastorală, București, Facultatea de Teologie, 2011, p. 125;

*

Zâmbete.

La cutremurul din 4 martie 1977, întru-un apartament, undeva la un etaj foarte înalt al unui bloc, erau câțiva activiști de partid. Toți atei convinși. Discutau probleme de partid. La un moment dat, blocul a început să se clatine. Când și-au dat seama de pericolul în care se află, unii au căzut în genunchi, alții cu fața la pământ și au început să se roage. Fiecare spunea ce rugăciune știa. Unii nu se mai rugaseră din copilărie. Unul dintre activiști nu știa nici o rugăciune. Groaza a pus stăpânire pe el. Când clătinarea blocului era mai puternică, a început și el să se închine și să spună cu glas tare, ca să-l audă Dumnezeu: ,,-Doamne, scapă-mă, dacă vrei să mă mai ai! Doamne, scapă-mă, dacă vrei să mă mai ai!”

*

Un leu gonea prin pustie un activist de partid comunist, un ateu convins. Văzându-se în pericol de moarte, activistul a început să țipe: ,,Doamne, nu mă lăsa! Doamne, nu mă lăsa!” Din văzduh s-a auzit un glas: ,,Pentru ce mă chemi, tu, cel care M-ai disprețuit și M-ai negat toată viața?” Activistul, vrând să-și păstreze orgoliul, a spus: ,,Doamne, Te-am chemat să-l creștinezi pe leul ăsta!” În acel moment, leul, care ajunsese lângă omul nostru, s-a ridicat pe două picioare, și-a pus la piept labele din față și a zis cu voce tare, omenească: ,,Binecuvintează-mi, Doamne, această hrană!” Apoi s-a apucat să-l sfâșie pe activist.

*

Din nou ministru.

Doamna Ecaterina Andronescu, fiică a comunei noastre, a fost numită pentru a doua oară ministru al învățământului. Îi urăm deplin succes!

*

Diplome, distincții.

Joi, 12 iulie, preotul Dvs. a ridicat de la Universitatea ,,Spiru Haret” din București diploma de licență în Drept. Am arătat-o și caprelor. Le-a plăcut, fiindcă este colorată. Au vrut s-o și guste, dar nu le-am dat-o. Ce puțin deocamdată!

*

Amărăciuni.

Cu profundă tristețe consemnez câteva aspecte ale unor enoriași din Bârda, astfel:

– câțiva socotesc că duminica au sporul cel mai mare la muncă, fie că e vorba de cosit, fie de adunat sau cărat fân, sau bălegar, sau lemne sau altele. Toată săptămâna trag mâța de coadă, iar duminica dau năvală!

– Seceta a distrus o bună parte din nucii plantați astă-primăvară în Vârtoape. Nu am văzut pe nimeni ducând o găleată sau chiar un bidonaș de apă la un pomișor. Dumnezeu ne-a dat, dar în traistă nu ne bagă;

– Au început iar incendierile în hotarul satului Bârda. Nu fuseseră suficiente cele de astă-toamnă și cele de astă-primăvară! Acum este atacată plantația de pomi de la înalta tensiune, mai precis bucata de plantație, care a fost deja dată foștilor proprietari. Anul acesta s-au făcut mere, așa cum nu au fost de mulți ani. Incendiile din ultimele zile au lăsat în urmă pomii carbonizați, pe crengile cărora mai atârnă merele coapte! Se vede că suntem în Oltenia și povestea cu capra vecinulu este adevărată!

Ne mai întrebăm de ce nu ne mai dă Dumnezeu ploaie! Rușine să-i fie preotului, că nu le-a făcut educația cuvenită!

*

Excursii.

Încercăm să organizăm o excursie la Mânăstirea Schitul Topolnița pentru ziua de hram(29 August). Cei doritori sunt rugați să se înscrie.

*

Cununii. Înmormântări.

În ziua de 15 iulie am oficiat Taina Sf. Cununii pentru Domnul Bondoc Anton Viorel cu Domnișoara Micu Simona-Georgeta, amândoi din Malovăț. Casă de piatră să le dea Dumnezeu! În ziua de 7 Iulie am oficiat slujba înmormântării pentru Manolea Emanoil(62 ani) din Malovăț. Dumnezeu să-l ierte!

*

Program.

În luna august avem următorul program de slujbe: 4 Aug.(Malovăț-Bârda); 5 Aug.(Bârda); 6 Aug.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 10 Aug.(spovedit și grijit la biserică și în sat la Bârda); 11 Aug.(Malovăț-Bârda); 12 Aug.(Malovăț); 13 Aug.(spovedit și grijit adulții, la biserică și în sat la Malovăț); 14 Aug.(spovedit și grijit copiii și tinerii din Malovăț); 15 Aug. (pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 18 Aug. (Malovăț-Bârda); 19 Aug.(Bârda); 25 Aug.(Malovăț-Bârda); 26 Aug.(Malovăț); 29 Aug. (slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă sau la telefon: 0724. 99. 80. 86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

*

Anunțuri:

Doamna Janeta…. vânde un plaț de casă în Bârda. Este învecinat cu șoseaua județeană, cu rețeaua de apă și cu cea electrică; are și fântână proprie. Cei interesați pot să sune la telefonul: 0756.48.18.48.

Domnul Ploștinaru Ionel

din Bârda vânde două bucăți de teren în Govăra.

Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors