Maria Diana Popescu: Stimate domnule Nicolae Badiu, o primă declaraţie asupra persoanei?

Nicolae Badiu: N-am făcut mare lucru…Am aşezat ceva scrieri în trei volume de publicistică: Ziceri gazetăreşti, Consemnări la vama vremii şi O Românie în şah etern. Am fondat şi condus ziarele: Evenimentul Muscelean, Info Dacia, Pulsul Argeşului; am mai condus şi Ziarul de azi; am colaborat şi colaborez cu presa locală şi centrală. Dar, înainte de toate, am fost textier şi regizor de Grup satiric, cu care am avut performanţe naţionale, atât în studenţie cât şi, ca stagiar, la Miercurea Ciuc sau mai tîrziu la Piteşti şi Mioveni. Cu activitatea aceasta puteam să mă dau mare dizident! Pe fapte! Dar nu am făcut-o şi nu o să o fac niciodată! Dacă mai adaug şi faptul că sunt atestat ca „artist liber profesinist” la categoria prezentator spectacole, de către Ministerul Culturii, puteţi înţelege de ce am lăsat ingineria la un moment dat pentru a prelua o funcţie de director de Casă de Cultură la Mioveni, pentru patru ani… Aici m-a prins „Revoluţia”, la doar două luni de la numire, fără să fi fost confirmat de partid pe funcţie, iar conjunctural sau nu m-am trezit în capul revoluţionarilor din Mioveni. Am condus practic oraşul cîteva zile, apoi am participat la administrarea primăriei şi m-am expus la mari riscuri, dar nu am solicitat niciodată şi nici nu am să solicit certificat de revoluţionar. E de reţinut că, am înfiinţat în 1993, probabil, primul birou de Relaţii Publice din România, la Uzinele Dacia. Deocamdată atît…

MDP: Ce-am făcut cu libertatea noastră ca naţiune?

N.B.: Ca indivizi suntem aproape liberi. Ca popor nu prea. Aşadar, liberi, într-un spaţiu îngrădit. Ieşim cu libertatea la cîte o miuţă pe maidanul istoriei. Şi o dăm de-a dura… Ei şi ce!? Ce rămîne de făcut? Vorba Mirabelei Dauer. Să o luăm de la-nceput! În rest….GHEAŢĂ LA MAL.

MDP: Cînd vom putea vorbi despre un reviriment al clasei politice româneşti? Ne confruntăm de multă vreme cu un mare gol de potenţial…

N.B.: Nu vom avea niciodată. Clasa politică, de-aia e clasă politică, să golănească! Această clasă a fost şi va fi întotdeauna rezervată frustraţilor, complexaţilor, derbedeilor, parveniţilor…Golul de potenţial nu poate fi umplut decât de o societate civilă revigorată, sănătoasă, renăscută. Care tot stă să renască…Că asta-i karma de român. Prezentul nu este altceva decât oglinda trecutului. Şi după prezent ne putem citi viitorul. Nasol…O respiritualizare a poporului ar rupe firul karmei din prezentul acesta nefericit. Nu e imposibil! Rugaţi-vă şi regăsiţi-vă români!

MDP: Cu economia ţării?, ce s-a întîmplat după 1989?

N.B.: Noi doi n-am făcut nimic. Dar alţii au făcut. Au transferat din buzunarul Statului economiei de comandă, planificată, tot ce s-a găsit, în buzunarul foştilor securişti, mai ales cei din întreprinderile de comerţ exterior, în buzunarele foştilor aprozarişti, cârciumari, negustori ai bravului comerţ socialist (aici vezi şi MEBO!), aceştia fiind noii capitaliştii ai noului Stat al economiei de piaţă. Ar mai fi câte ceva de buzunărit…

MDP: Formulaţi cîteva capete de acuzare clasei politice…

N.B.: O acuz că există! Cred în tehnocraţie. Democraţia este discutabilă…

MDP: Mi-a plăcut tare mult cartea dumneavoastră, “România într-un şah etern”. Sintagma se potriveşte de minune actualului context…

N.B.: Îmi place să cred că nu putem fi învinşi. De-aia am pomenit de şah etern. O variantă onorabilă de remiză. Cred în continuitatea noastră ca popor şi sunt tare supărat pe cei care dau năvală cu afirmaţii de genul: „Nu se mai poate trăi în România! Trebuie să plecăm!” Unde să plecăm!? Să plece ei, ticăloşii! Cei fără de neam, care au trădat şi ne-au vândut…Ne-au destabilizat, ne-au dezamăgit, ne-au băgat în criză şi acum, cu creierele spălate, suntem mai simplu de manipulat…spre dezmembrare, spre pierderea identităţii. Aşa cred ei! Nu va fi aşa! Românii sunt ţinuţi în şah, dar nu pot fi făcuţi mat! Aici e chichiţa!

MDP: România se află în acest moment într-o undă de şoc? Sau vorbim de preludiu acestuia?

Nicolae BADIU: Că tot aţi pomenit de preludiu….iertată-mi fie comparaţia şi gluma, dar ticăloşii ăştia s-au suit pe biata Românie, chiar fără nici un preludiu…Nişte violatori la drumul mare. Acum, nu că ar fi vorba despre o fată mare, dar impotenţa lor va fi dovedită de istorie. Nu ştiu când o să scăpăm de ei. Poate globalizarea va rezolva această problemă. Poate guvernarea mondială preconizată prin anumite concepte masonice. Nu ştiu, dar cu siguranţă România îşi va păstra identitatea, fie şi într-o mare de diversitate, cum ar fi acum Uniunea Europeană, de exemplu.

MDP: Cum se va răsfrînge asupra socialului?

N.B.: Socialul de azi e tulburat. Românii sunt rătăciţi. Dar mîine va fi mai bine. Eu cred în generaţia de mâine!

MDP: Cultura a devenit un fel de business?

N.B.: Nu. E vremea nonvalorilor. Se vinde bine nonvaloarea. Cultura e înăbuşită, dar nu poate fi exterminată. Un management al culturii se impune totuşi. Grădinarul îşi pune în valoare florile şi le dă viaţă, erbicidînd buruienile. E nevoie de o ofensivă bine susţinută a adevăratelor valori, prin erbicidarea impostorilor şi a nonvalorilor. Cît despre mass-media şi mai ales, televiziune, nu trebuie să le confundăm cu actul de cultură…E altă poveste.

MDP: Cum percepeţi presa din România?

N.B.: Uite că anticipasem această întrebare. Presa manipulează inconştient. Conştienţi sunt doar ticăloşii care o stăpânesc, de multe ori indirect. Ei prepară veninul în laboratoare speciale de P.R., despre care românii nu prea au habar cu ce se mănâncă. Sunt tehnici foarte sofisticate. Războaiele din ultimele decenii nu se mai duc cu bombe, ci mai ales prin manipulare cu presa! Imaginea este arma secolului acesta!

MDP: Mai sînt din cei care recurg la compromisuri pentru a-şi face o imagine în presă?

N.B.: Nu ştiu dacă este vorba neapărat despre compromis. Imaginea, tocmai vă spuneam că este o armă! Fără imagine nu ai identitate! Iar presa este totuşi un mijloc de comunicare prin care se poate construi o imagine! Acum depinde ce fel de imagine…

MDP: Presa e o aroganţă?

N.B.: Nu. Însă e periculoasă pentru cei care lucrează în ea. Asta pentru că unii, săracii, chiar cred că o semnătură sub un articol care vede lumina tiparului, le schimbă şi identitatea…Fals. Ei nu sunt decît biete instrumente de manipulat, în mâna unor stăpâni abili şi fără scrupule. Vorbesc generic…

MDP: Se mai tem jurnaliştii de cineva?

N.B.: De obicei, jurnaliştii nu prea cred că se tem. Ar trebui totuşi să le fie frică să dezinformeze, să calomnieze, să insulte…Dar nu prea cred că sunt conştienţi cei care comit…Iar jurnaliştii cu adevărat profesionişti, bine informaţi, care lucrează în media de bună credinţă, chiar că nu au de ce să le fie teamă!

MDP: Mai putem vorbi în România lui 2011 de o presă corectă şi echidistantă?

N.B.: Mai puţin, dar da. Însă peste tot în lume e la fel. Presa este dependentă economic. Nu există presă absolut independentă! Iar în ţări unde economicul este dependent politic, vă daţi seama cu ce fel de presă avem de-a face. Ia vedeţi presa de pe la noi!

MDP: Despre responsabilitatea pentru cuvîntul scris?

N.B.: În general, ziariştii au responsabilitatea unui ştat de plată! Dar un P.R. profesionist, o comunicare corectă şi bine intenţionată, poate determina orice ziarist să scrie corect, în favoarea unui produs, în favoarea unei corporaţii, etc., spre informarea corectă şi câştig pentru societate. În rest, libertatea de exprimare stă deasupra oricărei responsabilităţi a cuvântului scris…

MDP: Cîteva trăsături ale personalităţii dumneavoastră?

N.B.: Sunt imprevizibil, pentru că sunt rebel din fire, îmi place să mă ţin de cuvânt, iubesc şi îmi place să fiu iubit, sunt credincios, mă feresc de ispite, dar sunt supus greşelilor, de-aia îmi place să pot ierta şi reuşesc mai mereu. Uneori sunt prea cinic. Şi ar mai fi ceva! Sunt român dintr-o Românie pe care o iubesc aşa cum e! Sunt un familist convins!

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors