Archive for August, 2011

Geamănul din oglindă – Al. Florin Ţene

Posted by Gabriela Petcu On August - 25 - 2011

 

Autor: Dan Dorin MUSTAŢĂ

Eveniment editorial: „GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ” – un nou roman de AL. FLORIN ŢENE

 

 

De curând a apărut romanul „Geamănul din oglindă” de Al. Florin Ţene, la editura Semănătorul, Bucureşti, 2011, cu o copertă realizată de scriitorul şi graficianul George Roca. În cele peste 200 de pagini autorul desfăşoară două acţiuni cu aceleaşi personaje în acelaşi timp.

Evenimentele se derulează după anul 1990 printr-o rememorare a amintirilor a celor două personaje puse faţă în faţă, ca într-o oglindă. Introspecţia, suspiciunea reflexivă sunt procedeele la îndemâna autorului care le foloseşte pentru a ilumina faţa nevăzută a trecutului lor, din epoca ceauşistă, pentru a aduce în conştiinţă ipoteze verosimile asupra adevărului trăit de personaje. De fapt, Al Florin Ţene, un bun cunoscător al psihologiei maselor, aduce în plin plan revoltele maselor manipulate de viitorii baroni care în anii `90 erau în faza incipientă  a devalizării economiei naţionale.

Cele două personaje principale, prieteni din copilărie, un ziarist, profesor la facultatea de jurnalistică din  Bucureşti, pe nume Constantin, şi celălalt scriitor şi critic literar, pe nume Florin, se întâlnesc după zeci de ani la Cluj timp de zece zile, perioadă în care se desfăşoară acţinea romanului.

În cele peste 200 de pagini ale cărţii, structurată în zece capitole, autorul fiind un virtuos al decantării artistice şi al retrospectivei, reuşeşte să oglindească conflicte, surprinzând protagoniştii în rutina gestului cotidian. Prezentul e un pretext de a developa trecutul personajelor, o trapă a memoriei, dar şi a face cunoscute lucrările publicate de fiecare, detuctibil reale. În jurul lui Constantin şi Florin şi soţiile lor se încheagă o parabolă a scribului omniscient, a martorului care recuperează adevărul istoriei prin amintire. Confruntarea cu realul e un mod de a redeştepta mişcarea sufletească, de a-i verifica vibraţia.Descoperim în acest roman un filon al biografiei autorului în tangenţă cu societatea şi lumea scriitoricească.

Fiecare capitol din cele zece are câte un motto din Biblie adecvat acţiunii care urmează. Surpriza apare la sfârşitul romanului. Cele două personaje, de fapt, este doar unul singur, „geamănul” celuilalt, oglindit în propria lui operă şi care se  redescoperă privindu-se într+o oglindă reală!

Romanul  „Geamănul din oglindă“, alături de celelate romane ale lui Al.Florin Ţene, „Chipul din oglindă”, „Insula viscolului” şi „Orbul din Muzeul Satului”, se constituie într-o frescă a societăţii româneşti din secolul XX. Cu acest roman, putem spune că avem în Al Florin Ţene, cu siguranţă, un romancier complet.

Dan Dorin MUSTAŢĂ

25 august 2011

Cetatea Eternă cucerită de tenorul Romeo şi soprana Julia Saleno

Posted by Gabriela Petcu On August - 20 - 2011

Rodica Elena Lupu:

După ce în primăvara acestui an românii noştri au făcut furori pe Broadway, la New Orleans şi Las Vegas, Romeo şi Julia Saleno au cucerit Roma. Primul cuplu de pop-operă, Romeo şi Julia Saleno au susţinut pe 12 august 2011, primul dintre concertele organizate la Roma, sub egida Festivalului Callatis. Evenimentul a avut loc în Piazza Campidoglio din centrul istoric al Romei, între Piazza Venezia şi Colosseum.  Scena, în aer liber, pe care s-a cântat a fost amplasată în faţa Palatului Senatorial (Palazzo Senatorio), sediul principal al grandioasei „Comune di Roma”, între Palazzo Nuovo şi Palazzo dei Conservatori, ce găzduiesc Muzeele Capitoline. Evenimentul a adunat un public numeros pe Colina Capitolina, provenit din diferite colţuri ale lumii, predominand românii din ţară şi diasporă. „Am fost impresionaţi de primirea entuziastă a publicului. Am ales să deschidem programul cu un cântec compus de noi, intitulat ‘Ragazzo, ragazza’, ce a antrenat mulţimea şi s-au bucurat de ovaţiile celor prezenţi la eveniment. A urmat un Medley Italian (‘Funiculi, Funicula’, ‚O sole mio’, ‚Tarantella napoletana’) pe care s-a aplaudat continuu. Ni s-au cerut bisuri, dintre care amintesc ‘We are the Champions’, piesă compusă de regretatul Freddy Mercury şi ‚imnul prieteniei’, aşa cum îmi place mie să-l numesc: ‚Amigos para siempre!’”, ne-a spus Julia Saleno.

„Cu toate că am petrecut cu fanii până în zori, a doua zi ne-am desfătat amândoi în valurile mării, am înotat şi am alergat pe faleza de la Lido di Ostia, plaja Romei, ca să fim în forma maximă de sărbătoarea Sf.Maria, când am cântat, din nou, la Roma, de această dată în sala de concerte de 2.000  de locuri de la Ergife. Suntem nespus de bucuroşi că am avut alături rude apropiate, prieteni, români şi italieni iubitori ai frumosului şi nu în ultimul rând am fost aplaudaţi de juniorul familiei, Dorian Saleno, fiul nostru. Un important merit în reuşita noastra l-a avut asistentul nostru personal Mario, care s-a ocupat de noi şi a împărţit CD-uri admiratorilor”, ne-a spus şi Romeo Saleno, partenerul de scenă şi de viaţă al Juliei. Evenimentul a fost filmat şi va fi transmis pe Naţional TV.

La multi ani SCMD!

Posted by Stefan Strajer On August - 19 - 2011

La multi ani SCMD!

La 18 august 2009, prin hotararea definitiva si irevocabila a Judecatoriei Sector 1 Bucuresti, SCMD a dobandit personalitate juridica, incepandu-si existenta legala ca unic sindicat pe ramura, conform legii, al militarilor in rezerva si in retragere din toate structurile sistemului national de aparare.

S-a incercat, fara a se reusi, anularea acestei decizii.

S-a incercat, fara a se reusi, obtinerea unor modificari in structura organizatorica a SCMD, pentru a fi obligati sa ne intoarcem la judecatorie, unde ni s-ar fi comunicat, mai mult ca sigur, ca s-a produs o greseala si ni s-ar fi retras dreptul la existenta legala.

Nu s-a reusit si nu se va reusi!

Se va incerca demonstrarea indepartarii noastre de prevederile propriului Statut. Departamentul juridic analizeaza in acest moment, cu Statutul in mana, propunerile de ROF, instructiunile si alte reglementari de uz intern, pentru a inchide orice unghi de atac.

S-a incercat crearea unor alte sindicate ale rezervistilor cu personalitate juridica, dar legal nu se poate, pentru ca prin Statut noi am acoperit totul, si atunci s-a inventat o struto-camila ca suma de ONG-uri, dar folosind o terminologie sindicala. Este motivul pentru care, reamintim tuturor, cele spuse la intemeierea fiecarei filiale: sindicatul suntem toti la un loc, contul este al sindicatului, care a deschis subconturi filialelor, personalitatea juridica este a sindicatului in ansamblu, filialele neputand avea separat personalitate juridica, prin lege si prin Statut. Ele sunt parte a sindicatului, reprezentand sindicatul in teritoriu, adica in centrul de garnizoana (colegiul electoral) respectiv.

Sindicatul si-a intemeiat filialele pe centre de garnizoana si nu pe judete, iar in Bucuresti, pe cartiere militare si nu pe Sectoare sau pe oras. Toate primele filiale din Sectoare sau localitati au indicativul 1, spre exemplu Filiala 1 Craiova, deoarece orasul fiind mare si avand mii de militari in rezerva si in retragere din toate structurile, pot aparea oricand, ca si in Sectoarele Capitalei, filialele 2, 3, 4 Craiova.

Reamintim ca actuala gandire militara nu mai are nici o legatura cu perioada noastra de formare, Romania nemaiavand armate, corpuri de armata si divizii, ci brigazi si batalioane.

La intemeierea fiecarei filiale au fost anuntate nu numai legile care vor veni impotriva noastra (inclusiv legile lustratiei) si mijloacele noastre de actiune, in sensul contracararii, dar si faptul ca Romania va fi facuta bucati, printr-o reimpartire administrativa pe regiuni mai mult sau mai putin istorice, ca baza a federalizarii.

S-a convenit explicit si toti noii membri au aderat la aceasta idee, ca filialele pe localitati ale SCMD vor constitui structuri mai largi, conform statutului, dupa ce aceasta regretabila tradare a factorului politic se va produce, pentru ca, pe de o parte, din nici un colegiu electoral sa nu lipsesca o filiala SCMD, iar pe de alta, prin reorganizarea sa (fapt ce va impune intoarcerea la Judecatorie si precizari statutare in viitor), SCMD sa pastreze imaginea unitatii statului roman si a natiunii, in pofida vrerii factorului politic.

S-a precizat de la inceput, ca filialele SCMD trebuie sa fie organisme suple, puternice, care sa cunoasca si sa stapaneasca situatia din teritoriu (colegiile electorale respective), pentru ca misiunea noastra, constitutional, este aceea de a proteja, pe de o parte interesele noastre socioprofesionale, pe de alta, interesele natiunii intregi, in sensul apararii existentei unitare statale romanesti si al reinstaurarii democratiei constitutionale.

S-a precizat de la inceput, si toti cei care au aderat la sindicat au acceptat, ca filialele sa fie organisme puternice prin hotararea in actiune si coeziunea realizata intre membrii lor proveniti din structuri diferite.

S-a stipulat de la inceput si evenimentele din ultimul an au demonstrat acest adevar, ca o filiala cu peste 250 de membri nu este operationala, pentru ca niciodata nu va fi in stare sa ia decizii statutare, neputand aduna jumatate plus unu din membri.

La marile adunari ale filialelor, nemaivorbind de actiuni, au participat maxim 80–150 de membri, desi filialele respective au intre 400 si 1500 de membri. Filialele au crescut datorita disperarii din ianuarie a.c., noi incercand in acea nebunie, sa intemeiem noi filiale, dar valul de inscrieri si activitatile legate de procese ne-au stanjenit in buna masura.

Pentru ca o filiala sa fie operationala, presedintele si membrii biroului trebuie sa-i cunoasca personal pe toti membrii. Cam greu, cand este vorba de 1500 de persoane, cu perspectiva ca acest numar sa se dubleze din 15 septembrie a.c., dupa disponibilizarea cadrelor din MAI.

S-a precizat de la inceput ca sindicatul nu este o unitate militara, dar nici un partid care sa dispara in momentul in care organizatiile sale, grupand membri care nu se cunosc intre ei si adera doar din interese personale de moment, ar deveni pur formale.

S-a mai precizat ca, din punctul de vedere al actiunii, un sindicat este mai aproape de activitatea unui partid si ca, in calitate de coloana vertebrala a societatii civile, SCMD va reusi sa se impuna in fruntea acesteia, tocmai pentru ca va aplica, in lupta social-politica, principiile gandirii si artei militare.

S-a facut apel de la inceput la constientizarea faptului ca vechile noastre pozitii in structurile militare sunt moarte pentru totdeauna, ucise fiind de o Istorie potrivnica noua, ca nici unul dintre noi, indiferent de gradul avut in activitate, obtinut fie pe merit, fie prin servilism sau cumparare, nu si-a facut datoria cand a trebuit, pentru ca altfel nu am fi ajuns in halul in care am ajuns, ca armata, politie, servicii de informatii si contrainformatii, dar si ca Tara.

Toti cei care au aderat la sindicat, au fost rugati respectuos sa renunte pentru totdeauna la modalitatile de gandire de tip UTC sau de miriste, sa-si aleaga conducerile locale functie nu de iluzorii merite trecute, ci numai de capacitatile personale, sistemul de relatii personal (notorietatea), dar si de dorinta respectivilor alesi si timpul avut la dispozitie, spre a-l cheltui in interesul sindicatului.

S-a mai precizat ca, mai utila decat zece filiale cu cate o mie de membri pe hartie, dar care la o adunare sau o actiune nu pot mobiliza la un loc decat 200 de membri, este o filiala cu acest efectiv de 200 de membri, care-i poate mobiliza pe toti. In acest sens, s-a dat exemplul BO ale Filialelor 1 Craiova si 1 Deva, 1 Slobozia si 1 Calarasi care, lucrand cu abnegatie, au contribuit la construirea unor filiale noi, in acelasi judet sau in judete limitrofe.

Toata lumea a inteles importanta acestui mod de a vedea lucrurile, in momentul in care un exceptional presedinte de filiala, facand o confuzie in privinta numelui Filialei 1 Timisoara, pe care o cita ca Filiala 1 Timis, a inceput sa desfiinteze filialele noastre din respectivul judet, fara sa se intrebe cum, la adunarile generale, unde nu reusea sa stranga mai mult de o treime din membrii propriei filiale, avea sa-i aduca de la 40, 60 sau 100 Km pe sutele de membri ale fostelor filiale Lugoj si Jimbolia.

Filialele noastre sunt suverane in teritoriu, pentru ca dincolo de problemele generale, care cad in sarcina Comitetului Director, intre Consiliile Nationale, sunt problemele specifice, locale, care cad in sarcina propriilor BO-uri. In acest sens, filiale ca cele de la Iasi, Focsani, Constanta sau Deva au organizat independent actiuni de rasunet ce i-au inspaimantat pe reprezentantii dictaturii, sarcina Comitetului Director fiind aceea de a-si asuma raspunderea si de a face apel la solidaritate catre filialele limitrofe, indemnandu-le sa le ofere sprijin in actiune.

De la inceput, am solicitat ca, independent de granitele judetelor sau de “”granita carpatica””, filialele apropiate sa vina in sprijinul filialei care organizeaza o manifestare cu conotatii deosebite.

De la inceput s-a atras atentia ca suntem tara ocupata, razboiul caruia trebuie sa-i facem fata fiind atipic.

S-a atras atentia ca vom fi atacati, denigrati, manipulati, stimulandu-se interesele personale sau napoleonismul unora, spre a se destrama unitatea SCMD.

De la inceput s-a precizat ca avem in interior “”cartite””, dar si firi impresionabile, care vor fi santajate sau momite cu situatia copiilor, cu inutile grade in rezerva, cu promisiuni de functii politice si administrative, chiar cu reactivari.

Situatia noastra, la doi ani de la infiintare, este urmatoarea:

  • Avem peste 20.000 de membri (circa 15% corp activ de elita, in fiecare filiala);
  • Avem profesionisti exceptionali in toate domeniile, unii atat de plini de entuziasm incat cad in extremismul romanesc al omului de tip nou priceput la toate;
  • Avem circa 22.000 de procese, 2400 castigate si, recent, am depus prima plangere impotriva statului roman la Bruxelles;
  • Ne-am demonstrat forta si coeziunea reusind, impotriva tuturor adversitatilor, mitingul de la Cotroceni din 25 octombrie 2010 si marsurile din 24 ianuarie si 1 martie a.c., in urma carora ne-am recuperat (nelegal) cuantumul pensiilor din decembrie. Drept pentru care, adversarul a schimbat tactica pentru opt luni: n-am mai fost “”nesimtitii cu pensii nesimtite de 20 de milioane”” ci niste cetateni demni, carora li s-a facut “”dreptate”” in interiorul sistemului. Toate maririle de pensii, de la 1 leu la sute de milioane, se datoreaza exclusiv fricii fata de noi. Astazi insa, cu ocazia “”plafonarii”” tuturor pensiilor la 2487 lei sau … 1500 lei, am redevenit “”nesimtiti””, tradatori, spioni, masoni, etc;
  • Prostita sa ne urasca, masa dezorientata de civili, in contextul distrugerii sindicatelor, s-a intors insa, astazi, spre noi, percepandu-ne ca pe ultima speranta. Sa n-o dezamagim!
  • SCMD este, sub aspect indrumare juridica si nu numai, singurul sprijin al miilor de cadre disponibilizate ilegal din MAI si al militarilor angajati pe baza de contract;
  • Toate partidele ne curteaza. In mod firesc, filialele si doar filialele, individual ca filiale si nu pe grupuri de filiale, incheie protocoale de colaborare in alegerile locale, dar… conditionat;
  • Ne-am demonstrat forta, rasturnand alegerile, in ciuda banilor bagati de catre Putere si a fraudelor, in mai multe colegii din tara si din Capitala, unde ramasesera locuri vacante de parlamentari.

 

Misiunea Centrului este de a incheia protocoale de colaborare pe actiune sindicala, doar cu sindicatele care mai functioneaza real si de a sustine in fata liderilor USL, toate conditionarile (revendicarile) punctuale ale fiecarei filiale din fiecare localitate (colegiu), in schimbul sprijinului.

Acordam intregul sprijin, la scara nationala, Comitetului de Initiativa Civica, in vederea revizuirii Constitutiei, pentru ca noi suntem segmentul organizat si constient al societatii civile.

Suntem singura forta, dincolo de spectrul politic, de care se teme actuala Putere, dovada ca o banala transmisie a Realitatii TV, de 5 minute, in direct, din fata Ministerului Muncii, in care presedintele SCMD urma sa apere interesele tuturor pensionarilor (civili si militari) iar domnul Dragne de la FSLI, pe ale salariatilor bugetari, a fost interpretata de Putere ca un asalt organizat al SCMD impotriva Ministerului Muncii, provocand deplasarea de forte de interventie si baricadarea politrucului Lazaroiu in minister. Mai mult decat atat, intens pregatita, prin deplasarea in civil a tuturor cadrelor militare din judetul Constanta, cu sotii si copii pe post de aplaudaci, participarea Presedintelui la manifestarile prilejuite de Ziua Marinei a fost anulata, in momentul in care s-a aflat ca vor fi prezenti acolo si membrii filialelor si grupurilor noastre de sprijin din judet.

Inca nu suntem ceea ce am fi putut fi, dar promitem. Am anuntat Opozitia ca, daca intre alegerile locale si cele parlamentare nu vom vedea actiuni concrete, adica initiative legislative depuse, in sensul abrogarii legilor antieuropene si anticonstitutionale care ne lovesc, vom organiza societatea civila pe criteriul Alternativei Nationale, creind si sprijinind logistic un Consiliu National de Salvare a Romaniei, in care sa intre, indiferent de culoare, marile personalitati reale romanesti ale momentului. Batalia ajungand la punctul extrem in care Puterea apeleaza la mari profesionisti in ale diversiunii, spre a ne sparge unitatea de actiune, reamintim ceea ce am supus acceptarii viitorilor membri, la intemeierea fiecarei filiale: faptul ca elita politica romaneasca a reusit sa invinga blestemul national si sa actioneze unitar doar 8 ani, intre 1855-1863, dar a fost suficient pentru a infrange intreaga Europa politica si a impune planul unirii si Statul cu numele care a trezit si trezeste furie , nu numai adversitate, de Romania. Imi ingadui sa va reamintesc mijloacele prin care s-a reusit atunci, parafrazandu-l pe Mihail Kogalniceanu, in celebrul raport catre Ion Ghica: am discutat cu fiecare (candidat la calitatea de membru de sindicat) in parte, si sper sa-i fi convins pe toti sa renuntam la orice meschinarie, la orice ambitiune personala, la orice interes de mana a doua (si sper sa fi reusit) si sa ne mentinem hotarati si uniti sub marele si nobilul steag al Unirii. In cazul nostru, sub marele si nobilul steag al unitatii SCMD, ultima speranta si forta de reactie profesionista si constienta a Natiunii.

Atragem atentia ca, la ora actuala suntem supusi tirului actiunii diversionistilor profesionisti, multi veniti din afara, care incearca sa ne manipuleze, cunoscandu-ne sentimentele si profilul psihologic colectiv, asa cum au manipulat clasa noastra politica. Reamintim, la inceputul anilor 90, PDSR-ul a fost manipulat sub lozinca “”Nu poti merge inainte cu fata intoarsa spre trecut”” iar CDR-ul, sub aceea, identica, “”Trecutul nu tine de foame”” si, orbiti de aparenta logica, politicienii nostri au pus umarul la distrugerea in favoarea strainilor, a identitatii romanesti. Putini au inteles atunci ca, stergand trecutul, ii repeti greselile, nu poti gestiona prezentul si construi viitorul, iti pierzi identitatea si devii rob intereselor straine. Astazi se flutura prin fata liderilor nostri de filiale sloganul “”in unire sta puterea””. Nu este insa vorba despre unire productiva in interiorul filialei sau in interiorul sindicatului in ansamblu, ci despre unire…regionala. Regionalizarea Romaniei pe criterii istorice o vrea Soros, o vrea Tokes, o vrea Marko Bela care a recomandat anul trecut la Tusnad, crearea de structuri pe fostele provincii istorice, ca baza pentru dezmembrarea statului roman.

Intr-o Romanie impartita pe judete, un sindicat construit pe criteriul teritorial al centrelor de garnizoana sau al aglomerarilor de cartier, oricat de seducatoare ar parea ideea, nu poate construi megastructuri pe criteriul unor provincii istorice care nu mai exista, pentru ca ar insemna sa faca jocul celor care vad in acest tip de unire nu puterea, ci … dezmembrarea.

Stimati camarazi,

Muntenia, Oltenia, Moldova neocupata, au disparut intr-un tot unitar impartit administrativ pe judete si numit Romania, la 11 decembrie 1861. La 14 noiembrie 1878, in acest tot unitar a disparut Dobrogea. La 27 martie 1918 s-a topit Moldova de Rasarit, botezata de ocupant Basarabia. Iar de la 15/28 noiembrie/1 decembrie s-au topit definitiv, disparand in istorie, Moldova de Nord, botezata de ocupant Bucovina, Transilvania, Banatul intreg, Maramuresul  si Crisana. Regiunile istorice au fost reinventate pe parti, in scopul distrugerii Romaniei, de catre Stalin, in 1924 si 1952, de catre Soros si Basescu, astazi. Ca sa izbandim, nu avem nevoie de o Divizie SCMD Bucuresti, de o Divizie SCMD Oltenia sau Banat, spre exemplu, pentru ca razboiul cu divizii apartine istoriei, ci de cate o companie bine inchegata, omogena, cu membri solidari, in fiecare colegiu electoral, pentru a putea duce batalia democratiei cu mijloacele specifice artei militare si pentru a castiga razboiul per ansamblu, chiar daca mai pierdem ici colo cate o batalie.

Stimati camarazi,

Informatiile interne si externe, inclusiv cele din tabara inamica, afluiesc dinspre dumneavoastra spre centru, unde se sintetizeaza si unde se elaboreaza strategia, ca directii si puncte de reper. Ea se completeaza cu datele si cerintele specifice fiecarei zone de actiune, a fiecarei filiale. Rezultatele se analizeaza de catre fiecare filiala si sunt expuse de catre fiecare presedinte de filiala, in Consiliul National al Reprezentantilor, unde se definitiveaza strategia pe termen lung si se da girul, prin vot, Comitetului Director.

Stimati camarazi,

La implinirea a doi ani a tinerei noastre structuri unicat de lupta, va multumim tuturor pentru ca ati indraznit sa va alaturati SCMD. Multumim, in mod deosebit, tuturor celor care s-au implicat in mod activ, dezinteresat si hotarat, dovedind initiativa, imaginatie, cunostinte profunde si abnegatie in activitatea sindicatului.

Uram fiecarui membru in parte si sindicatului in ansamblu “La multi ani!”

Reafirmam ideea ca sindicatul actioneaza deja perfect organizat, pe domenii, pe multiple planuri, avand in vedere usurarea vietii membrilor sai, pe directiile pe care ni le interzice Statul.

Ca membri de sindicat, ne mentinem angajamentul asumat si preluat de la acea generatie pasoptista care a reusit: in fruntea dumneavoastra sau alaturi de dumneavoastra, NOI vom fi intotdeauna cu sindicatul, pentru sindicat, neavand alte interese de slujit decat cele ale sindicatului si ale Romaniei.

Dumnezeu sa ne ocroteasca pe toti! 

Dumnezeu sa-i pazeasca pe oprimatorii nostri, pentru ca timpul marilor noastre infaptuiri se apropie.

LA MULTI ANI! MULTUMIM!

 

HONOR ET PATRIA! VAE VICTIS!

 

Presedintele SCMD,

Col. (r) dr. Mircea DOGARU

 

Pe cine deranjează Dan Tănasă?

Posted by Stefan Strajer On August - 19 - 2011

Pe cine deranjează Dan Tănasă?

Autorul materialului: Nicolae Balint

Autor al unor incitante (și deranjante) articole de presă apărute în media națională și internațională, dar și o voce distinctă care denunță abuzurile care se comit sub ochii uşor adormiţi ai autorităţilor române din judeţele Harghita şi Covasna, bloggerul Dan Tănasă, originar din Sfântu Gheorghe, trăieşte în aceste zile o situaţie care, la modul cel mai blând, poate fi denumită ca fiind una de „intimidare”. Ce ar mai putea urma oare după aceasta? Bătaia şi spitalizarea, alungarea din oraşul Sfântu Gheorghe sau lichidarea fizică? Poate că ar fi cazul ca autorităţile îndrituite să ia aminte, dar înainte de toate să ia atitudinea care se impune la modul legal. Ca om în primul rând, dar şi ca jurnalist, care încă mai cred în prevederile Constituţiei României, puterea cuvântului și libertatea de expresie, asigurate nouă prin legea fundamentală, sunt alături de un asemenea om şi îl susţin moral în demersurile pe care le face.

 

Nicolae BALINT      

 

COMUNICAT DE PRESĂ
Doresc să aduc în atenția opiniei publice faptul că mă declar stupefiat de abuzul grosolan săvârșit de domnul Antal Arpad Andras, primar al municipiului Sfântu Gheorghe și președinte al UDMR Sfântu Gheorghe, prin faptul că s-a deplasat la domiciliul părinților mei pentru a-i trage la răspundere pentru activitatea civică a subsemantului de avertizare publică asupra încălcării legii, în județele Covasna și Harghita, de către autoritățile publice locale controlate de UDMR. Este inadmisibil amestecul familiei și amenințarea membrilor familiei mele pentru o activitate civică. Fapta primarului Antal Arpad Andras înclină între un abuz securistic și comportamentul autorităților maghiare din perioada feudală în care familiile românilor ardeleni care luptau pentru drepturile românilor oprimați erau supuse la intimidări. Subliniez cât se poate de clar faptul că dacă asemenea situații se vor mai repeta sau se va ivi orice situație de presiune, șantaj sau intimidare la adresa membrilor familiei mele sau asupra subsemnatului, din partea oricui, mă voi adresa instituțiilor naționale și internaționale. Atrag atenția public liderilor din Covasna și Harghita ai Uniunii Democrate Maghiare din Romania asupra faptului că îi fac răspunzători pentru instigarea extremei drepte maghiare împotriva mea dacă mai continuă să mă mai calomnieze și să îmi mai pronunțe numele meu pe bloguri, în conferințe de presă sau sedințe de consilii locale sau județene. Pun în vedere celor deranjați de activitatea mea de avertizor public faptul că controlul civic asupra autorităților și instituțiilor publice este o valoare a democrației și a statului de drept, iar acțiunile mele vizează încălcări ale legilor și nu persoane. Este evident faptul că dacă autoritățile publice din Covasna și Harghita vor respecta legea, iar demnitarii și funcționarii publici vor respecta jurământul depus la instalarea în funcție, activitatea mea de avertizare publică nu va mai avea obiect. 

 

Dan Tanasă 

18 august 2011 

Madrid 
http://tanasadan.blogspot.com/

Jurnal londonez (2)

Posted by Stefan Strajer On August - 18 - 2011

Jurnal londonez (2)

 

Autor: Lavinia IANCU

Impresii pozitive

Azi am să vă prezint partea frumoasă a Londrei şi anume zona turistică pe unde m-am plimbat puţin ieri pentru că era o zi superbă de vară. Ehei, dar chiar şi aici vom vedea ce înseamnă globalizare, capitalism, ş.a.m.d. Fiind o zonă mai importantă, se face totuşi curat mai des… De altfel am descoperit că şi în metrou, la finalul unei zile, sunt muncitori care nu fac altceva decât să cureţe şi să strângă mizeria făcută de unii oameni mai puţin civilizaţi. Chiar dacă sunt coşuri de gunoi, foarte puţini le folosesc! Ca la noi de altfel!

Sistemul de transport

Ce pot aprecia însă, chiar şi aşa, cu toată mizeria din metrouri, sistemul de transport în comun este excepţional! Nu ai cum să nu te descurci odată ce înţelegi cum funcţionează. Aşa că ieri am îndrăznit şi să pornesc la drum singură şi sinceră să fiu m-am simţit minunat când am realizat că mă descurc de minune şi că pot să traversez jumătate din oraş fără să am instrucţiuni de la altcineva, doar ghidându-mă după hartă…  Într-adevăr, se spune, că transportul în comun de aici e cel mai bun din Europa, cel mai bine pus la punct, dar cred că şi cel mai scump!

Sine labore non erit panis in ore

Adică, fără muncă nu mănânci pâine, sau mai pe româneşte „Cine nu munceşte nu mănâncă!”. Deci, cât mai repede, trebuie să obţin ceva de lucru!

După ce mi-am depus duminică şi luni cv-ul la toate anunţurile de pe un site de recrutare foarte popular, azi am primul interviu deja pentru un post de cosmeticiană, la un salon destul de aproape de unde locuiesc. Iar mâine am un interviu pentru un post de weekend. Ideea e să încerc orice variantă pentru a nu sta prea mult timp fără servici, pentru că viaţa e destulă de scumpă aici… dar totuşi nu aşa precum spun alţii… ori poate eu încă nu o percep…

Oricum ideea e că… am să fac tot posibilul să îmi găsesc de lucru, iar planul  principal, deocamdată, e să fac un curs bun de machiaj – de câteva luni, să îmi scot cheltuiala cu venitul aici, să vizitez tot ce se poate vizita, să merg la câteva spectacole de balet, concerte simfonice, poate şi un concert al lui André Rieu (wow!), sa leg prietenii şi… probabil o vizită acasă la părinţi. Cel puţin acum aşa gândesc acum! După calculele mele asta înseamnă că am să mai stau vreo 6-8 luni, cu siguranţă, la Londra. Asta, dacă nu cumva îmi întâlnesc marea dragoste tocmai aici şi atunci totul se schimbă J !!!

El NINO ingles…

Pentru mine, acum, pasul cel mai important este să-mi iau NINO (dupa cum am aflat ulterior că se prescurtează aici) adică Naţional Inssurance Number, cu care ulterior, după un an, poţi aplica pentru „Blue Card” adică dreptul de muncă permanent! Asta e valabil pentru români şi bulgari! Fără acest NINO nu poţi face nimic pentru că nu te angajează nimeni fără el. Ca să îl obţii îţi trebuie o adresă validă care să demonstreze unde locuieşti, adică să închiriezi un apartament undeva în urbe, demonstrabil şi cu chitanţele de achiziţionarea unui bun, facturi la utilităţi, abonament la o companie de telefonie, etc. Adică ceva care să ateste că locuieşti acolo, apoi… contractul de chirie, referinţe de la două persoane cel puţin (cum ar fi în cazul meu că le-am „cosmetizat”!) şi un cont în bancă pe care trebuie să faci rulaj până la data interviului pentru acest NINO, extrase bancare, facturi emise catre persoane cu care ai colaborat, pentru a demonstra ca te pot intretine singura. Cu toate aceste dovezi, mergi la un interviu pentru alocarea acestui NINO, pe care… nu toţi îl primesc! Î

Am nevoie de un medic…

Adică, între timp trebuie să mă înscriu la un doctor aici, care să mă ia în evidenţă. Ceva asemănator cu sistemul medical din Romania, adică un fel de medic de familie, denumit aici GP, şi să mă înregistrez ca PFA (persoană fizică autorizată), dar nu pentru o meserie anume, cum e în Romania, ci în general, mai în detaliu… Acest statut fiind valabil tot… cetatenilor români şi bulgari! De exemplu, daca nu îmi găsesc de lucru decât ca „bonă”, sau orice altceva, tot ca PFA sunt platită, şi se colaborează ca atare pe acest sistem.

Atenţie la litere mărunte!

Acum însă, singura problemă este că… prietena la care stau, locuieşte în gazda la cineva, iar camera respectivă este subînchiriată… ceea ce este ilegal! Iar ea nu a ştiut şi nici nu a citit atent contractul la semnare unde se spune (cu litere foarte marunte, exact cum e în sistemul bancar) că este „sublet apart” adică subînchiriat. Asta deoarece… pe adresa „asta” figurează ca fiind chiriaşi… gazdele noastre, care mai  au şi o firmă înregistrată tot pe adresa asta. Aşa că eu am să încerc să vorbesc cu toate cunoştinţele… poate găsesc un ajutor şi să trec în acte adresa lor pentru  corespondenţă chiar dacă eu locuiesc în altă parte pentru moment. Desigur, imediat după ce îmi voi găsi şi eu de lucru, şi voi primi primele salarii, ne vom muta de aici. Şi atunci, ulterior, noul domiciul se va schimba în acte! Asta nu e o problemă.

O faptă bună…

Cam acestea sunt problemele „minore” cu care mă confrunt, dar cărora le voi găsi rezolvare curând. Mai ales că am câteva cunoştinţe pe aici, precum o fostă colegă de liceu, apoi fosta mea colegă de facultate şi prietenă cu care stau şi cu care mă sfătuiesc mereu ce trebuie să fac, unde trebuie să mă duc şi cu cine să vorbesc  pentru dosarul acesta de NINO. Şi culmea… aici interviurile şi discuţiile de afaceri se mai leagă şi în restaurante. De asemenea, şeful prietenei mele, încercă să ne ajute (şi pe mine!) sfătuindu-ne cum poate…  De fapt el este cel care, la angajarea ei, a văzut în dosarul ei… că are probleme cu închirierea locuinţei… Alambicat şi întortocheat e totul din păcate, dar pentru mine e o experienţă unică şi învăţ foarte multe din ea, plus că mă ajută să mă cunosc şi să mă apreciez şi mai mult… Sunt doar eu, cu mine… pe forţele mele!

Speranţe de viitor

Acestea fiind spuse, înţeleg că nimic în viaţă nu e întâmplător. Mă bucur mult că am venit aici. Vor fi alte experienţe trăite singură, departe de casă, dar care mă întăresc şi mă ajută pe viitor. Şi simt că am să reuşesc si că tot ce îmi propun o să se îndeplinească, mai devreme sau mai târziu. Cel mai important e să am NINO-ul, să muncesc, să vizitez tot ce se poate vizita, să călătoresc prin împrejurimile Londrei, să merg la concerte, spectacole, după cum am mai spus şi să simt că trăiesc totuşi „chiar dacă muncesc”… să fac cursul care mi l-am propus şi după aceea mai vedem… rămân ori merg acasă… Toate astea sunt importante pentru mine pe termen scurt. Salutari din ţara vremii schimbătoare.

(Pe curând)

Lavinia IANCU

Londra, UK

iunie 2011

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române

 

Autor: Pr.dr.Ilie Rusu

Anul acesta s-au împlinit 145 de ani de când vrednicul domnitor Alexandru Ioan Cuza a fost forţat să părăsească tronul ţării, motiv pentru care am găsit de cuviinţă să amintim câteva momente de istorie bisericească mai puţin cunoscute, în centrul cărora s-a aflat domnul Cuza şi care au favorizat şi purces recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române din 1885, aniversare căruia, în anul 2010, i s-a acordat importanţa pe deplin cuvenită.   

Din câte se cunoaşte, mişcarea pentru recunoaşterea autocefaliei a pornit îndată după înfăptuirea Unirii Principatelor Române (1859) şi unificarea vieţii lor statale (1862), care a făcut necesară şi organizarea Bisericii naţionale, corespunzător cu noua situaţie politică, considerabil crescută a României moderne. Ea a fost susţinută cu multă stăruinţă de mitropoliţii Nifon al Ungrovlahiei (1850-1875) şi Calinic al Moldovei (1865-1875) şi îmbrăţişată cu căldură şi demnitate de domnitorul Al. Ioan Cuza (1859-1866) şi de alţi fruntaşi politici români din acea vreme. 

Vodă Cuza, îndeosebi, a căutat să ridice Biserica Ortodoxă Română şi să-i dea o nouă organizare, rupând-o, însă, oarecum, cu tradiţia şi s-o scoată de sub tutela oricărei autorităţi ecleziastice străine. El nu s-a mulţumit numai cu înlăturarea călugărilor greci din mănăstirile ţării, „ci a căutat să scoată Biserica Română îndeosebi de sub supremaţia grecească,  pentru a smulge astfel şi ultimele viţe pe care rădăcinile domniilor fanariote le mai lăsase încă în pământul României. El dorea în ţara sa o Biserică independentă, autocefală”.   

Preocupat cu alte treburi de stat, Al. Ioan Cuza nu s-a putut îndrepta, în primii ani de domnie, şi către problema bisericească şi de aceea unificarea celor două Biserici naţionale s-a făcut ceva mai târziu. Astfel, în mesajul rostit la 3 noiembrie 1863, în deschiderea Adunării elective a României, domnitorul anunţa că va prezenta „Legea pentru unirea Bisericii Române, care până astăzi prin organizaţiunea ierarhiei sale este încă în stare de separaţiunie.” Intr-adevăr, în primele zile ale anului 1864 a fost dat publicităţii un proiect de lege, elaborat de guvern, privind unirea şi reorganizarea Bisericii Ortodoxe din România, care prevedea că „Biserica Română e independentă de oricare Biserică; ea se va administra de chiriarhul României Unite, care va purta titlul de Primat al României,  de doi mitropoliţi şi de mai mulţi episcopi… Biserica României poate şi în viitor a se consulta în privinţa dogmelor cu Biserica Ecumenică din Constantinopol, însă când sinodul ţării va găsi de cuviinţă”.  

Informat despre cele ce se pregătea la Bucureşti cu privire la noua organizare a Bisericii Române, dar mai ales întristat din pricina secularizării averilor mănăstireşti decretată de Al. Ioan Cuza, la 26 decembrie 1863, patriarhul ecumenic Sofronie al III-lea (1863-1866) a scris, la 8 februarie 1864, mitropolitului Nifon, îndemnându-l să sfătuiască pe domn să-şi cunoască „datoriile sale creştineşti şi domneşti” şi să intervină contra reformelor sale. Era o tendinţă vădită de amestec în treburile interne ale Bisericii Române. Răspunzând patriarhului ecumenic, la 30 aprilie 1864, mitropolitul Nifon sublinia că Biserica Română „a fost întotdeauna independentă în ceea ce priveşte activitatea ei internă”, iar când progresul naţiunii va cere oarecare îmbunătăţire referitoare la starea ei internă, lucrând în deplina sa libertate, „nu va nesocoti vecinicile legături ce există între dânsa şi Biserica mamă”. 

În aceste împrejurări ,A.I.Cuza, a promulgat, la 3 decembrie 1864, Decretul organic pentru înfiinţarea unei autorităţi sinodale centrale pentru afacerile religiei române, care prevedea, în primul articol, că „Biserica Ortodoxă Română este şi rămâne independentă de orice autoritate bisericească străină, întru tot ce priveşte organizarea şi disciplina”. Era cel dintâi pas spre autocefalie. Pentru prima dată în istoria ţărilor române un text de lege prevedea în mod oficial independenţa Bisericii Ortodoxe Române.

Aşa cum era de aşteptat, la începutul anului 1865, patriarhul ecumenic Sofronie i-a scris în termeni duri domnitorului Alexnadru Ioan Cuza, reproşându-i, între altele, şi „proclamarea de sine a autocefaliei Bisericii Române”.  În luna februarie, acelaşi an, Cuza Vodă răspunde că „Biserica Română e neatârnată de orice Biserică străină în ce priveşte organizarea şi disciplina”, având acest drept „ab-antiquo”, cum dovedesc o seamă de mărturii străvechi, şi respinge „orice ingerinţă anticanonică a oricărei Biserici sau cap de Biserică străină în afacerile de administraţie şi disciplină a Bisericii autocefale Române, voind ca Biserica Română să aibă o expresie legală în stat şi în Biserica răsăriteană rangul şi independenţa de care întotdeauna s-a bucurat în faţa celorlalte Biserici Ortodoxe”.   

După primirea răspunsului, patriarhul Sofronie a convocat Sinodul patriarhal din Constantinopol, la începutul lunii aprilie 1865, care a constatat că „proclamarea de sine a Bisericii Române ca independentă este contrară canoanelor şi vechii tradiţii a Bisericii”, şi a trimis la Bucureşti, în 17 aprilie 1865, un mesager, pe arhimandritul Eustaţiu Cleobul, cu câte o scrisoare către domnitorul Cuza şi mitropoliţii Nifon şi Calinic, încunoştinţând, totodată, celelalte Biserici Ortodoxe despre situaţia bisericească din România şi cerându-le părerea. Era încă o încercare vădită de amestec în treburile interne ale Bisericii Române.

Răspunzând scrisorilor patriarhului Sofronie, atât mitropoliţii Nifon şi Calinic, cât şi domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 12 mai şi, respectiv, 10 iulie 1865,  au apărat cu dârzenie independenţa Bisericii Române şi au  demonstrat că  „niciodată în decursul veacurilor ea n-a fost supusă Bisericii din Constantinopol, ci cu totul independentă în ce priveşte administrarea, păstrând nemişcate legăturile canonice adevărate cu celelalte Biserici, împreună cu care venerează credinţa ortodoxă”. Acest răspuns a iritat şi mai mult pe patriarhul ecumenic, care,  în scrisoarea din  8 octombrie 1865 către domnitorul Cuza, critică în chip violent reformele sale bisericeşti şi caută să-şi reafirme autoritatea asupra Bisericii Române, lăsând să se înţeleagă că este dispus a lua măsuri severe împotriva „proclamării de sine a suspectei sale independenţe”.  

Nu s-a ajuns la asemenea măsuri pentru că la 11 februarie 1866, cum se ştie, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost silit să-şi părăsească tronul. Dar lupta pentru dobândirea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române a continuat şi s-a exprimat limpede în articolul 21 al Constituţiei statului român, promulgată la 30 iunie 1866 de regele Carol I (1866-1914), prin care s-a statornicit că „Biserica Ortodoxă Română este şi rămâne neatârnată de orice chiriarhie străină, păstrându-şi însă unitatea cu Biserica Ecumenică a Răsăritului în privinţa dogmelor” şi ea are „o autoritate sinodală centrală pentru reglementarea chestiunilor canonice şi disciplinare”, autocefalie, finalizată oficial în anul 1885.

EPIGRAME de Sorin Olariu

Posted by Stefan Strajer On August - 18 - 2011

EPIGRAME

de Sorin Olariu

 

ANALIZĂ MATEMATICĂ…

Privesc la noua profesoară:
Ce sâni superbi şi ce picioare!
Iar gândurile iute-mi zboară
La numere… imaginare.

NOSTALGIE

Mi-aduc şi-acum aminte când,
În epoca de aur, nouă,
Eram mai toţi români de rând…
La carne, lapte, unt şi ouă.

SCUT AMERICAN ÎN ROMÂNIA

Tunul sperie duşmani
Iar soldaţii-americani
Vor lupta ca bravi eroi
Cu focoase de la noi.

CAZUL ANDERS BREIVIK –

CRIMINALUL DIN NORVEGIA

Constaţi un lucru anormal
În goana asta după show:
Omori un om, eşti criminal,
Omori o sută, eşti erou.

BAZE NATO ÎN ROMÂNIA

Ne vin aviatori puhoi

Cu avioane mii şi sute

C-au auzit că pe la noi

Găsesc destule paraşute.

POSTREVOLUŢIONARĂ

Românii au rămas la fel

Pe plaiul lor bimilenar

Doar gaura de pe drapel

Li s-a mutat în buzunar.

EPIFABULĂ MIORITICĂ

Ţara noastră, de-o cutreieri,

Nu-i nici mare, nu-i nici mică,

Dar conţine-atâţia greieri

Că de-a dreptul te… furnică.

Scrisoare deschisa mancatorilor de rahat din presa neostalinista

Posted by Stefan Strajer On August - 14 - 2011

 - Dreptul la replica –

 Scrisoare deschisa mancatorilor de rahat din presa neostalinista

           

Autor: Col. (r) dr. Mircea DOGARU 

            Ziarul prezidential al FSB (fostul KGB) recidiveaza, atacandu-ma pentru a doua oara in acest an. Am citat, evident, “Evenimentul – editia de Bucuresti” care ma ataca, in numarul de vineri, 12 august 2011. Aluzia la FSB se datoreaza faptului ca, la pagina 2, ipochimenii ma fac spion militar, ceea ce evident este de blamat, toti cei care apara interesele tarii fiind niste criminali, in timp ce adevaratii eroi, in conceptia celor care ne jefuiesc sistematic de 21 de ani, ar fi jigodiile tradatoare de tipul Pacepa (a carui tradare ne-a costat 7 miliarde USD) si Raceanu (vanzator de patente si secrete economice). Desi ma acuza ca ma declar “patriot”, ceea ce n-am afirmat niciodata, pentru ca daca as fi fost as fi actionat in decembrie ‘89, cand am fost eliberati… de Romania, iar soarta noastra ar fi fost alta, eu le acord lor beneficiul calificativului de patrioti in sensul actual, asociindu-i FSB-ului. Intr-adevar insa, mi-am “slujit neconditionat tara” asa cum sunt acuzat iar Tara m-a rasplatit prin augusta voce baseasca si guvernamentala cu indemnul “sa parasesc pe cale naturala sistemul … in 6 ani”.

            Articolul are un “sapou” (barbarism editorial, din limba franceza, insemnand “cap”): “EXCLUSIV. EI N-AU AFLAT CA ESTE CRIZA”. Presupun ca acest “ei” se refera la alde Udrea, Oprea, Videanu, Cocos, Patriciu, Basescu, etc. inclusiv Boc (pentru ca si asta si-a tras 500 milioane de la BANCOREX) acestia fiind indivizii care n-au nici o treaba cu criza, ei facand in mod nesimtit bani nesimtiti, in continuare, pe spinarea noastra, prin arene inutile, pseudo-piscine, stadioane in sate cu 3 babe si 2 caini, borduri puse cate 3 una peste alta si inexistente autostrazi platite cu de 10 ori cat face kilometrul. Pe mine ma afecteaza criza ca pe 90% dintre romani, nemaistiind cum sa fac fata taxelor, impozitelor, cheltuielilor de intretinere, etc.

            Si mai are articolul in cauza 2 titluri menite sa-l indobitoceasca de tot pe boul baltii. Primul este “Pensionarii de lux se razboiesc cu statul”.

            Nu, stimati cititori! Nu pensionarii sunt “de lux” ci hotii guvernamentali, odraslele si slugile lor care primesc pe functii – sinecura, salarii nesimtite (din impozitele noastre) cum ar fi acea pupaza de 25 de ani care-i “formeaza” intr-un institut (ciuperca inutila) al M.A.E., pe diplomatii cu o intreaga cariera in spate.

            Sub titlul mentionat, se inoculeaza ideea ca jefuitorii natiei ar fi cei care isi apara drepturile legitime conform legislatiei europene, nu cei care s-au imbogatit furand statul, interpunandu-se ca beneficiari in contractele statului, distrugand contra comision industria concurentiala romaneasca, vanzand sau dand pe nimic (exceptie comisionul) 83% din pamantul agricol al tarii, toate bogatiile subsolului, punand pe butuci transporturile si infrastructura si vorbind despre un sistem bancar care numai romanesc nu e, pentru ca toate bancile romanesti au fost fie distruse deliberat fie vandute pe nimic. Dam un singur exemplu: pe ce baza au fost vandute unor cumparatori din Budapesta cele 1022,6262 ha, cumparate in lei aur de catre statul roman la 15 iulie 1930 pentru armata? Jefuitori sunt cei care au refuzat sa ia 30 de miliarde euro de la U.E. (bani nerambursabili) pentru ca n-aveau cum sa deturneze suma si au imprumutat aceeasi bani, in conditii oneroase, de la F.M.I. si Banca Mondiala. Bani pe care noi romanii nu i-am vazut, noi doar ii platim, impreuna cu urmasii urmasilor nostrii. Jefuitori sunt cei care nu stocheaza in Banca Nationala aur ci miliarde de euro, cumparate de asemenea in conditii oneroase.

            Pentru a sluji politica prezidentiala “dezbina si stapaneste” se sugereaza ca pensionarii militari care  “si-au unit fortele cand au fost arsi la punga si au reclamat discriminarile la care au fost supusi si incalcarea dreptului la proprietate” ar fi “securisti, tortionari sau propagandisti de prima mana”. In realitate lucrurile stau in felul urmator:

1.      In numele “solidaritatii” victimelor cu hotii portocalii, guvernul opresor a taiat prin ordonanta apoi prin lege, in ciuda recomandarilor FMI si a legislatiei europene, ilegal si inutil, salariile cu 25% (real cu 49%). Guvernul este penal pentru ca a stabilit prin lege ca masura va inceta si salariile vor reveni la normal la 01 ianuarie 2011. Guvernul a incalcat legea proclamand ca salariile nu vor creste pana in 2014 si punandu-si din nou gunoaiele de presa sa-i atace pe pensionari pentru ca acefalii natiei sa inghita basmul propagandistic despre “nesimtirea” acestora. De vina nu ar fi hotia si proasta gestiune a guvernantilor, ci pensionarii, in primul rand cei militari, pentru ca astia sunt mai periculosi. Guvernul a incercat sa taie si pensile cu 15% dar la protestele intregii Europe civilizate s-a multumit sa opereze in trecut, adica sa desfiinteze retroactiv, deci ilegal, pensile ocupationale ale militarilor, pilotilor civili, functinarilor publici, diplomatilor, parlamentarilor, functionarilor publici din parlament si justitie, cu exceptia (pe moment a) judecatorilor. Guvernantii s-au izbit insa de rezistenta SCMD care a impus revenirea in cuantum a pensiilor ocupationale militare.

Dupa ce ne-au facut nesimtiti 2 ani, pentru ca aveam “”pensii nesimtite de 20 de milioane “”(cand in realitate aveam o medie de 14), de frica noastra au schimbat placa, mintind cu nerusinare ca fac “dreptate” in interiorul sistemului si “recalculand” din burta unora pensiile actiune care ii costa déjà 80 de milioane euro in plus pe an.

Afirm ca militarii activi la armata, interne si servicii, acopereau singuri pensiile rezervistilor care astazi, transformati fiind in civili (“asistati” sau “beneficiari”), sunt aruncati, abia acum, in spinarea civililor, adica pe Casa Nationala de Pensii. Si mai afirm ca, la ora actuala, toate pensiile foste militare, fie ele marite propagandistic, fie micsorate, sunt platite ilegal, prin operarea unui transfer de fonduri fara acte justificative, ceea ce inseamna caz penal.

In ceea ce ma priveste afirm ca am inca pensia de 3257 lei nu 1407 lei cum afirma “informatii” ziaristi de la Evenimentul zilei. Alaturarea mea la primul titlu unor celebritati ca domnii Ristea Priboi, Toma Zaharia si Aron Bordea ar sugera ca fac parte din randul pensionarilor “bogati si celebrii”.

2.      Acesta este de fapt al doilea titlu al articolului: “Pensionarii bogati si celebrii care au dat statul in judecata”.

“Celebru” oi fi prin cele peste 40 de volume semnate ca autor sau coautor, 82 de studii de specialitate, prin cele peste 2000 articole de presa publicate, prin ciclurile de emisiuni “Detectivi prin colb de cronici” si “Inorogul” sau “Istorie adevarata”, “Istoria care doare”, “Istorie si … istorii”, de radio si televiziune, ori poate prin campanile mele de presa impotriva ministrului adjunct al apararii din 1992 sau impotriva sefului statului din 1997! “Bogat” nu am fost insa si nu sunt, drept care urez  tuturor mancatorilor de rahat de la respectiva publicatie sa-si duca zilele, ei si neamurile lor, din sume egale cu cele pe care le am eu in conturi (adica 0) si sa se plimbe cu masini ca a mea (de asemenea inexistenta). Tot la acest punct atrag atentia mancatorilor de rahat ca nu am lucrat 3 ani la Centrul de Studii si Cercetari (de Istorie si Teorie Militara) ci 21, din care 9 ani ca stagiar, tinut in aceasta pozitie, pentru ca eram mai “galagios” in tinerete de mari personalitati actuale ale puterii. Si mai adaug ca “apoi” n-am fost o zi la Consiliul Politic Superior care nu mai exista din 1989, ci redactor sef la Editura Militara.

Personal nu am dat statul in judecata pentru pensie ci Senatul Romaniei pentru desfiintarea abuziva a contractului de munca, la 10 decembrie 2009. SCMD, in schimb, organism pe care l-am infiintat, a dat guvernul portocaliu, rosu – alb-verde si, mai nou statul lui Basescu, Udrea, Oprea, Igas, etc. in judecata pentru “drepturile incalcate” in circa 25000 de procese. Pentru ca domnilor bolsevici stahanovisti de la Evenimentul zilei suntem tara europeana si legislatia europeana prevaleaza. Or, potrivit Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Protocolul 1 (art.1,4,6), Cartei Drepturilor Fundamentale a UE (art.17) si Protocolului 1 Aditional la aceasta Carta (art . 1,6,14) gradul militar si pensia in plata de care magarii astia vor sa ne deposedeze sunt “drept dobandit” si “drept patrimonial” (adica proprietate).  Mai mult, orice diminuare a pensiilor aflate in plata se numeste DISCRIMINARE si se pedepseste ca atare. In plus, gradul militar nu poate fi luat decat prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, sub acuzele de inalta tradare sau genocid, nu prin ordonantele imbecile ale lui Boc si legile promulgate prin frauda (vezi 263/2010 si 58/2011) de cuplul banditesc Basescu-Anastase.

Acuz actuala putere, astazi cand se pregateste sa cedeze pe nimic ultimele active ale statului din domeniul petrolului si gazelor naturale, de furt incalificabil, nu numai in alegeri ci, efectiv, la scara intregii avutii nationale, de subminarea economiei nationale si genocid, ca o consecinta a legilor de tip dictatorial emanate de la Cotroceni in ultimii doi ani. (Ne-au murit datorita tensiunii in care suntem tinuti, doispreszece membri de sindicat, cu varste cuprinse intre 49-60 ani, numai in ultima luna).

Acuz actuala Putere de inchinare a Romaniei si gajare in totalitate a viitorului romanilor catre marii asasini economici mondiali.

Acuz actuala Putere de slabire pana la dezintegrare a capacitatii de aparare a tarii, prin zisele “”reforme”” in sistemul militar, vizand armata activa si de rezerva, internele si serviciile. (Ii sprijinim in egala masura, alaturi de pensionari, pe militarii care se intorc, multi dintre ei raniti, din Afganistan si Irak si sunt aruncati, la 45 de ani, pe piata muncii, fara nici un drept. Ii sprijinim neconditionat si pe tinerii politisti, jandarmi, pompieri, politisti de frontiera, de care Igas isi bate joc zilele acestea).

Acuz actuala putere de jignire repetata a militarilor si de tentativa de a opune nu numai pe civili militarilor ci toate categoriile socioprofesionale una impotriva celeilalte.

Acuz actuala putere de inalta tradare nu numai pentru dezintegrarea Romaniei prin proiectata regionalizare, de sprijinirea tradatorului Tokes Laszlo si a provocarilor iredentiste sistematice (dovada aprobarea noii steme a IPJ Covasna) la care se dedau nostalgicii Evului Mediu timpuriu ci in primul rand pentru distrugerea capacitatilor productive ale economiei romanesti, cheltuirea voit iresponsabila a banului public, lichidarea sperantei de viata a varstnicilor si a sperantei de realizare a tinerilor, pentru indobitocirea unui popor devenit astazi populatie, prin ticaloasele legi si “”institute”” capusa ale invatamantului, culturii, sanatatii, ca si printr-o ticaloasa campanie mediatica de tip stalinist, impotriva celor care indraznesc sa se opuna, totul concentrat in expresiile cuplului Basescu-Boc: “”statul nu are nici o obligatie fata de cetateni””, “”plecati sa munciti in strainatate””, “”parasiti pe cale naturala sistemul””, etc.

Acuz actuala putere de dictatura pentru incalcarea cinica a tuturor prevederilor Constitutiei si a legislatiei europene.

Acuz actuala putere de distrugerea sistematica a fortei active prin desfiintarea locurilor de munca, taierea salariilor care obliga elitele profesionale sa plece in afara tarii, prin limitarea sau interzicerea dreptului la munca.

In ceea ce ne priveste pe noi, militarii, acuz actuala putere de minciuni odioase menite sa ne dezbine si sa pacaleasca uscaturile noastre in urmatoarele cazuri:

1.      Dreptul la pensie nu presupune dreptul la cuantum. Fals! Cuantumul castigat este proprietate intangibila. Prin urmare principiul neretroactivitatii legii interzice orice “”recalculare””, “”revizuire”” sau “”regularizare”” sau orice dejectie a gandirii prezidentiale care presupune ajustarea unor pensii aflate in plata.

2.      Respingerea de catre Curtea de Apel a unui act administrativ (HG) nu ar fi erga omnes. Fals, demonstrat la 07.01.2011 de ICCJ.

3.      Procesele SCMD pe “”recalculare”” ar fi caduce. Fals! Noi demonstram in justitie ca zisa recalculare trebuia sa inceteze la 28 sept 2010 si nu a incetat. Ca deciziile de pensie luate ilegal, in perioada de suspendare executorie sunt nule de drept, prin urmare, OUG 1/2011, devenita prin frauda Legea 58/2011, este inutila, fiindca revizuieste ce nu exista.

4.      Cazul plafonului de 30 de milioane, sub care pensiile militare nu ar scadea, si care plafon exista doar in gargara domnilor Basescu, Boc, Seitan si Oprea.

5.      Cazul plafonului de 740 lei pentru calcularea CASS, care se extrage ilegal (Legea 19/2000 si OUG 147/2002 prevedeau cresterea pensiilor cu suma necesara extragerii CASS) din intreaga suma.

6.      Cresterea pensiilor militare afisata pe toate gardurile, in conditiile in care se pregateste o plafonare generala la 1500 lei, in cel mai bun caz la 2487 lei.

7.      Cazul scaderii salariilor cu 25% (real 49%) pentru numai 6 luni si care se prelungeste sine die.

8.      Sloganul “”Nu sunt bani””. Decat pentru afacerile si profiturile unor Udrea, Videanu, Cocos sau Oprea. Adica pentru partidul care se pregateste sa fure sau sa cumpere alegerile.

9.      Cazul cu mogulii de presa care ar minti poporul, etc.

10.  Cazul cu cei 4.200.000 de activi care ar duce in spate 5.700.000 de pensionari (reacordati-ne dreptul la munca si o sa ne ducem singuri in spate, ba o sa-i ducem si pe tinerii nostri).

In ceea ce ne priveste, pentru ca ne-am saturat de noii stalinisti si de slugile lor ticaloase, anuntam ca, in conformitate cu Art. 118, al. 1 din Constitutie, constatand disparitia democratiei in Romania, ii vom sprijini in viitoarele alegeri pe toti cei care se opun Puterii opresoare de esenta si de educatie stalinista. Iar daca opozitia va fi infranta, anuntam de pe acum ca vom lansa, in baza drepturilor noastre constitutionale si a obligatiilor noastre de militari, catre natiune chemarea, sub egida noastra, la constituirea unui “”Consiliu National de Salvare a Romaniei”” si la crearea unui “”Institut pentru Studierea Crimelor Regimului Basescu-Boc””.

Personal, stiind ca articolul din gazeta de partid inspirat numita de un politician “”Evenimentul silei””, face parte dintr-o noua campanie prezidentiala de denigrare a opozantilor si dezbinare a opiniei publice, in scopul usurarii noii gaselnite de plafonare a pensiilor si salariilor, pentru a arunca fabricata criza, in continuare, pe spinarea prostilor (stupid people), protejand profiturile tot mai nesimtite ale ciocoilor Boc, Basescu, Videanu, Cocos, Udrea, Oprea, etc., nu pot sa ma impiedic insa sa nu raspund pseudoziaristilor de serviciu ai Puterii, apeland la o celebra replica a unui si mai celebru politician europarlamentar pe nume Gigi Becali – “”Hai siktir!…””. Iar pentru umplerea punctelor de suspensie, le recomand (scuzati-mi expresia prezidentiala) … “”gaozarilor”” in cauza sa caute pe Google   culegerea de documente audio-video “”injuraturi cu paramentari””. In rest, domnilor jurnalisti, fiti siguri ca ne vom socoti, atunci cand se vor alege apele! Adica, dupa alegeri!

Col. (r) dr. Mircea DOGARU

Presedinte fondator al SCMD

Col. (r) dr. Mircea DOGARU

Presedinte fondator al SCMD

 PS 1: Intre noi, fie vorba, ar trebui sa-i multumesc respectivului Virgil BU(r)LA ca m-a “”implementat”” ca nuca in perete, printre “”pensionarii bogati si celebri””, dandu-mi ocazia sa mai dau o palma cu piciorul noului geniu carpatic si sa-l rog sa continue ca sa pot construi o campanie sindicala pe “”dreptul la replica””.

PS 2: Declansarea noii campanii media prezidentiale impotriva militarilor a provocat aplauzele membrilor Secretariatului SCMD, incantati sa vada mutrele trogloditilor nostri din asociatiile militare care fac sluj in fata basescului, cand vor intelege ca sutele de milioane promise de unii pe listele prostiei, afisate pe bloguri, se vor concretiza in scaderi dramatice.

ACELASI

 

Ceremonia arborarii drapelului Republicii Moldova la Parlamentul din Toronto, Ontario!

 

Asociatiile comunitatii Moldovenilor din Toronto va invita la ceremonia de arborare a tricolorului in fata Cladirii Parlamentului, Main Legislative Building, Queen’s Park Toronto, Ontario. Aceasta actiune, sustinuta de D-l. Tony Ruprecht, M.P.P., va avea loc pe data de 27 August, 2011, ora 11:00, cu ocazia a 20 de ani de Independenta a Republicii Moldova. Va rugam sa confirmati participarea cu Dl George Oprea, 416 543 6799, george@oprea.name. Pentru mai multe detalii vizitati www.moldovacanadalink.ca precum si contul organizatiei pe Facebook. Daca aveti intrebari, va rugam sa ne contactati la info@moldovacanadalink.ca. Va asteptam la ceremonie in numar cat mai mare. Toti sunt bineveniti!

***** 

 Ziua Independentei Republicii Moldova si a Limbii Romane in Toronto!
 
Moldova Canada Link organizeaza “Ziua Independentei si a Limbii Romane”
pe 28 August, 2011, cind Republica Moldova va celebra 20 de ani de Independenta!
 
La petrecere vor fi prezente oficialitati care ne vor adresa mesaje de felicitare cu aceasta deosebita ocazie.
 
Il vom avea alaturi pe invitatul special din Moldova, Radu Dolgan, formatia “Noroc”, violonistul Mihaita Ciobanu si  DJ Robert.
 
La sarbatoare nu vor lipsi bucatele delicioase cu gustari reci si mancare calda ca la mama acasa.
 
 
De asemenea vom organiza un concurs de desene/gravuri/picturi pentru copilasi pe tema “Tara Visurilor Mele”.
 
Pret bilet:
 
membru – $30
non-membru – $40
copii intre 12 si 16 ani – $10.
 
Ora:
 
1:00 – 6:00
 
Adresa:
 
948 Sheppard Ave W
Toronto, ON M3H 2T6
 
Va asteptam cu drag!
 
Moldova Canada Link
 
****
 
Concurs de desen “Tara Visurilor Mele”


organizat de Ambasada RM in SUA
În ajunul Aniversării a 20 de ani de la proclamarea Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, Ambasada RM în SUA, Canada şi Mexic cu sediul la Washington DC, anunţă organizarea concursului de desen la care sunt invitati să participe toţi copiii familiilor originare din Republica Moldova, rezidenţi permanenti ori provizorii pe teritoriul SUA şi Canadei. Nu exista restrictii de virsta, dar sunt incurajati copii intre 6 si 12 ani.
Tema: „Ţara Visurilor mele”
Desenele transmise pentru concurs vor fi însoţite de o descriere narativă asupra modului în care îşi imaginează copiii Republica Moldova într-un viitor apropiat. Lucrările participanţilor la concurs urmează a fi prezentate Ambasadei în original, fiind expediat prin poştă ori transmise personal pe adresa următoare:
Embassy of Moldova
2101 S Street NW,
Washington D.C. 20008
Perioada:Perioada de primire a desenelor este 15 iulie – 25 august, 2011. Rezultatele concursului vor fi făcute publice pe data de 4 septembrie.
Înmînarea premiilor:Cele mai bune lucrări (desene, picturi, gravuri, etc.) vor fi premiate cu premii de valoare (Marele Premiu, Premiul I şi Premiul II). Ulterior, aceste lucrări vor fi prezentate în cadrul unei expoziţii deschise într-o instituţie publică din Washington DC, fiind evocate şi pe pagina web a Ambasadei, precum şi în presa din Republica Moldova.
Cîştigătorii vor fi invitaţi la sediul Ambasadei RM din Washington, D.C. unde li se vor înmîna în mod oficial premiile primite din partea Ambasadorului. În condiţiile în care premianţii locuiesc la distanţe mai mari de capitala federală premiile vor fi transmise prin poştă.
Pentru alte anunturi si noutati ale Ambasadei, accesati www.sua.mfa.md.
Lasă adulţii să te audă!!

Noua mea Ordine Mondială şi noua lor Ordine Mondială

Posted by Stefan Strajer On August - 14 - 2011

Noua mea Ordine Mondială şi noua lor Ordine Mondială

Autor: Magdalena ALBU

 

„Chiar când Dumnezeu ne întinde mâna, satana ne împinge s-o scăpăm.” Părintele Arsenie Boca

Schimbarea actuală de paradigmă este mai mult decât evidentă pentru orice locuitor al acestei planete înguste. Se încearcă a se impune altceva decât ceea ce a fost până acum cu orice preţ. Numai că noua lor ordine mondială nu bate absolut deloc cu noua mea ordine mondială. Nu se potrivesc nici în clin şi nici în mânecă. Faptul că Omul nu mai încape deloc ca entitate fixă şi primordială în acest aşa-zis concept globalizant, care adună în el o gândire extrem de precară, fundamentată pe un primitivism feroce, mă pune din ce în ce mai mult pe gânduri. Sclavagismul conturat acum cu mare forţă pe toate laturile şi faţetele societare ale zilei de azi nu poate decât să te determine pe tine, observator atent al propriei tale lumi în care exişti, a crede că abjecţia conjuncturală „NOM” – a câta, oare, în lungul şir al istoriei acestei lumi?!… – reprezintă un nou tip de imperialism dur construit pe temelia prăbuşirii evidente a unei întregi economii mondiale a prezentului acesta destul de ambiguu şi de ceţos. Un prezent care e dat însă omenirii de către Cel de Sus spre a-l parcurge pentru a fi trăit, aşa cum trebuie, iară nu pentru a-i fi blestemate cu sârg secundele una după alta, ajungând a-ţi huli fireasca matrice maternă cu patimă şi imprecaţii cât te ţin bojogii.

Moneda actuală de schimb, banul, începe să zvâcnească, iată, cu putere sub presiunea intereselor unor grupuri, care conduc azi umanitatea, grupuri înecate până peste urechi în opulenţă şi în neaducerea aminte deloc a ceea ce înseamnă complexul verb „a fi”. Crize peste crize, de identitate, economice ori de alte naturi, mai mult sau mai puţin reale, la fel ca şi vestitele revoluţii mai mult sau mai puţin regizate ale umanităţii de catifea, de iasomie şi de ce or mai fi fost ele – de fapt, cantităţi enorme de sânge amestecat sinistru de cinematografic cu retorici discursive contrafăcute cu uşurinţă şi inuman -, au fost şi vor mai fi. Prăpastii, aparent fără ieşire, s-au tot succedat unele după altele, pierzîndu-se toate în fumul înecăcios al unei uitări perverse (tristă neamintire a unui trecut ce a fiinţat aievea!…), niciuna dintre ele neavând însă omenirea în centrul său, ci doar interese mărunte de ordin finaciar-politic, nici măcar moral sau cultural, ale conducătorilor ei vremelnici şi, de cele mai multe ori, complet iresponsabili.

Actualmente, ceea ce trăim acum nu e nici pe departe o rezultantă nefericită a unei diacronii fireşti a destinului liniar al acestei lumi. Criza prin care trece întreaga umanitate acum nu este una care să anunţe un previzibil final apocaliptic. Dimpotrivă. Regiile existente în spatele ei însă (a nu se citi aici „conspiraţii”, ci planuri nedate în vileag încă, un soi de secret al lui Polichinelle care stă în mintea şi pe buzele tuturor) nu anunţă, după cum se poate constata pe pielea noastră a tuturor, nimic bun. Configuraţia încropită a unei aşa-zise „noi lumi” refăcute phoenixian din cenuşa proprie se pare că este una lipsită de două noţiuni precise în sfera ideologiei ei precare: Omul şi Dumnezeul din lăuntrul şi din afara sa. Se concretizează din ce în ce mai pregnant un soi de metaom robotizat şi împins către obedienţă ocultă şi un nou dumnezeu „iluminat” (de fapt, o înşiruire de cranii cu ochii scoşi, evident, găsite prin cimitire şi aşezate simetric, cu o lumânare în spatele lor, în sanctuarele satanice ale celor ce propovăduiesc propagandistic un ecumenism forţat şi impropriu, de fapt, nişte simpli închinători zeloşi „marelui arhitect” al omenirii trasat din echer şi compas pe un birou de proiectare oarecare de către reprezentanţii plesnind de aroganţă şi de venin ai noii ordini mondiale), născut din anularea de facto, prin tot soiul de experimente ştiinţifice îndelung mediatizate, a Celui real, unicul zămislitor al Universului enigmatic şi fascinant din interiorul căruia facem şi noi parte.

  

Cipul – o formă de de control total al întregii lumi de către actualii vătafi ai NOM-ului, cu hoiturile zăcând în lux patologic, zis şi „elitist”. Prostituţia, pedofilia, sodomia şi desfiinţarea familiei – formulele cele mai sigure de alungare a Iubirii, de atrofiere a centrului acesteia din creierul omenesc. Lupta omului nu cu sine însuşi, ci împotriva sa, un deziderat care nu urmăreşte altceva decât să omoare Sinele curat al bietei fiinţe umane şi reducerea acesteia la un simplu organism viu cu o neostructură armată doar cu instinctualitate feroce şi-atât. Industria pornografică a fost dezvoltată cu minuţiozitate în timp tocmai pentru a-i demonstra Omului că nu e nimic altceva pe pământul acesta clisos, pe alocuri, decât o mână de mădulare fără suflet, posesoare a unor organe genitale de diferite mărimi împerechiabile în fel şi chip (atât i se insuflă fiinţei umane azi prin varii manipulări grosolane), dar şi un recipient uriaş de trivialitate şi de incultură, o entitate insalubră din toate punctele de vedere şi acerebrală, care, în afară de sex, droguri şi analfabetism, nu mai trebuie să fie educată spre a vedea absolut nimic (amintim aici toate tipurile de „vedete” şi de emisiuni de acest gen promovate ostentativ de către mass-media), noua tipologie humanoidă din ziua de azi fiind, iată, un fel de construct monstruos fundamentat din plin numai pe tupeu, subdezvoltare personală şi coit pervers cât cuprinde.

Călcatul peste cadavre se doreşte a fi o modă impusă acum cu străşnicie de către aparatul de propagandă a actualului sistem conducător dictatorial al lumii. Prigoana consumerismului exacerbat, aroganţa fără de limite afişată peste tot şi carierele de tip sinecuri nasc din ce în ce mai abitir noile cete de copii nu ai Soarelui, ci ai NOM-ului, doritori aprigi de opulenţă şi de desfrâu la cote maxime – nişte victime inconştiente ale vanităţii prosteşti, care curge azi în valuri. Nimic sfânt, nimic la locul lui. Doar haos. Haos întreţinut cu bună ştiinţă pentru instaurarea cu paşi repezi ai noii ordini mecanice antiumane planetare cu orice preţ de către o mulţime finită de forţe ale răului descărnate însă până la ultima lor fibră de semantica plină a verbului „a fi”. „Jos cu fiinţa numită OM!” Nu este nevoie de aşa ceva. Interesant în aceste momente e doar jocul de distrugere a omenirii celei umane şi naşterea cât mai grabnică a umanităţii mecanice formate numai din entităţi mecanico-cipate, adumnezeite şi animalice, singurii, de fapt, noi locuitori plini de „vrednicie” ai acestei cu totul şi cu totul alte lumi marcate de simboluri oculte afişate în mod vizibil orişiunde în ziua de azi. Praf de stele satanic aruncat cu putere în ochii tuturor de către şleahta de vrăjitori reali şi hidoşi ai ilustrei noastre contemporaneităţi macabre!…

Personal, îmi doresc – deşi mă întreb mereu dacă are vreo urmă de importanţă ceea ce vreau eu ca fiinţă umană cu raţiune şi afect a acestei planete mici, dacă interesează pe cineva dintre cei care ne numesc simplu „negri pe plantaţie sau sclavi”?!… – un tip de nouă ordine mondială deloc utopică, însă lipsită completamente de izuri francmasonice felurite. Căci „Ne-ar cuprinde Dumnezeu cu totul şi ne-ar îmbrăca în lumină, însă nu găseşte în noi loc curat de care să ne cuprindă (…).”, ne glăsuieşte din veşnicie Părintele Arsenie Boca. Vreau o nouă lume dominată de pace şi de spirit divin, de bună înţelegere între oameni şi de substanţa rară a înţelepciunii. Un soi de Realia terestră, unde Omul să se simtă cu adevărat la el acasă şi nicidecum într-un veşnic prizonierat al dihaniilor înspăimântătoare care conduc malefic planeta. Noua mea ordine mondială presupune scoaterea Omului de sub obrocul minciunii şi al manipulărilor sale de zi cu zi. Departe de mizerie, fiinţa umană s-ar întoarce sigur către ea însăşi şi ar sălăşlui de la un capăt la altul al spaţiului acesta teluric cu rugăciunea în inimă şi cu Dumnezeu, în sfârşit, alături o dată pentru totdeauna. Îmi doresc prea mult ?!… Eu cred că nu, fiindcă ceea ce gândesc constant în adâncul sufletului meu se cheamă nici mai mult şi nici mai altfel decât normalitate. Sau, precum ar spune atât de pătrunzător Părintele Arsenie Boca: „Lipiţi-vă inima de lucrul lui Dumnezeu (…). Nu mai chemaţi pe dracul, pe bată-l crucea, căci, dacă tot pe el îl chemaţi, el vă va ajuta şi el vă va aduce risipă şi moarte.”

Magdalena ALBU

11 august 2011

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors