Poeme estivale (2) – Georgeta RESTEMAN

Posted by Gabriela Petcu On July - 22 - 2011

CÂND SUFLETUL ŢI-O IA ’NAINTEA MINŢII…

Kourion beach, o plajă liniştită, cu soarele mângâind trupurile celor ce se bucură azi de străuciri de raze blânde, calde şi-mbietoare la visare şi marea unindu-se cu cerul ca-ntr-o poveste de dragoste nebună limpezindu-mi în albastrul ei privirea obosită de-atâta aşteptare… Nisipul fierbinte, presărat pe-alocuri cu pietre colorate şi rotunjite de zbuciumul necontenit al valurilor se-aşterne ca un covor de jar sub tălpile-mi reci… M-aşez în genunchii gândului ca-ntr-o rugăciune, aşteptând să te araţi – din valurile ce se sparg de maluri sau poate dintre stâncile ce-ascund mistere… Da, pentru că tu eşti taincul mister ce-mi stăpâneşte-adesea gândul…oare ne-am fost aproape în altă viaţă şi-acuma simt cum te-ntrupezi din nou, ca dintr-un vis frumos şi-mi baţi sfios la uşă?

 Ţi-am aşezat imaginea-n oglindă şi te-am privit, cutremurându-mâ: erai atât de viu, atât de tânăr şi plin de viaţă şi-atâta disticţie se-ntrezărea în orice gest al tău, atât de tandru mi-ai zâmbit iar ochii-ţi străluceau ca două smaralde şlefuite cu mare grijă de mâna lui Dumnezeu, tânărul meu domn… Te-am mângaiat cu privirea-mi plină de dorinţă şi te-am aşezat cuminte în sipetul gândului frumos, ca pe un talisman.

Sufletul meu, precum o floare de lotus deschisă te ţinea strâns între petale şi-ţi simţea prezenţa mai mult ca niciodată. Ce tânără eram atunci…
Mă uit spre mare şi te caut în depărtări albastre; inspir miresmele-i sărate, te chem apoi aproape…un amalgam de sentimente se zbate-n mine şi mintea mi-o ia razna!

Încerc să mă trezesc dar simt caldura ta învăluindu-mă şi visul nu vrea să se curme…
Un pescărus rebel se-nvârte-n zbor deasupra mării, căutându-şi parcă loc de popas pe-ntinderea albastră… privesc spre el şi mă îndrept uşor spre ţarm, aş vrea să-mi ducă răvăşirea cu zborul lui odată, departe, departe, departe… Dar mă salută graţios şi lin bătând din aripi, parcă-mi şopteşte pe limba lui, zâmbindu-mi cu condescendenţă:

„femeie, ţi se întâmplă asta doar atunci, când sufletul ţi-o ia ‘naintea minţii…” şi s-a pierdut în zare….
Kourion, Cyprus

22 mai, 2011

 

 

SE FRÂNG ÎN MINE DORURI NESFÂRŞITE

 

Se frâng în mine doruri nesfârşite

Mi-e lacrima izvorul din fântână

Şi-n ochiuri de lumină răvăşite

Văd cumpăna cu ciutura-i bătrână

 

 

Cum dintre pietre dăruieşte viaţă

Şi limpezimi aşterne peste gânduri

Desculţă-n zori aprinşi de dimineaţă

Culeg fiori de dor de printre grinduri

 

 

Lumini adun cu braţele-mi liane

Şi împletesc din flori de portocal

Cununi de dor, speranţe diafane

Şi vise ascunse-n creasta unui val

 

 

Pe ţărmul depărtării număr clipe

Umbrele fug de dragoste strivite

M-adăpostesc seraficele-aripe

Şi  frâng în mine doruri nesfârşite.

 

 

Limassol, Cyprus

2 iulie 2011

 

 

DE CE MĂ DOARE ASTĂZI GÂNDUL?

 

De ce mă doare astăzi gândul

Şi ochii, Doamne, de ce-mi plâng?

Mi-e-atâta de uscat pământul

Şi lacrimi calde-n suflet strâng?

 

Da, lutul meu e-arid, se sfarmă

Fără de Tine-mi  seacă-ades’

Fântânile,  fiori de spaimă

Mă înconjoară  şi-şi dau ghes!

 

Nu vreau să-i iau în custodie!

Alung cu-nverşunare  fiara

Tu-n  adieri de iasomie

Îmbracă-mă  cu primăvara!

 

Miresmele-i să curgă-n mine

Ca un izvor de apă vie

Flori de iubire, cu stamine

De vers curat, în poezie…

 

Cum sufletul smerită-Ţi dărui

Tu, Doamne, binecuvântează!

Din calea mea ziduri să nărui

Şi liniştea-mi în veci veghează!

 

Nu mă lăsa Doamne-n abis!

Ridică-mi Tu mai Sus fiinţa

Căci pe pământ e-un “paradis”

Ce clatină, viclean credinţa.

 

Mă dăruie cu-nţelepciune

Când frica tainic mă-mpresoară

Dă-mi harul Tău în rugăciune

Fă gândul meu să nu mai doară!

 

Limassol, Cipru

25 mai 2011

 

 

TRISTEŢI LA MALUL MĂRII

 

Valuri, zbucium, stânci izbite

Pietre reci , umbra-nserării

Suflete desţelenite

Şi tristeţi la malul mării

 

Gânduri tainice, căinţe

Sparte-oglinzi în largul zării

Cioburi de fagăduinţe

Din tristeţi la malul mării

 

Încercări  nereuşite

Peste lacrima uitării

Amintiri neprihănite

Şi tristeţi la malul mării

 

Toate-mi flutură zadarnic

Steagurile depărtării

Eu rămân ascunsă tainic

În tristeţi la malul mării…

 

Limassol, Cyprus

2 iunie 2011

 

 

CENUŞĂ DE GÂNDURI

 

 

În arşiţa zilei mi-e gândul  uscat

Secat de putere e-n mine izvorul

Sub pale lumini de amurg blestemat

Îmi caut fărâme de suflet…şi dorul.

 

Pe malul scăldat de albastre iluzii

Nisipul arzând sub păşirea-mi aridă

Clepsidrele umple cu-atâtea confuzii

Iar trecerea clipei e-acum insipidă.

 

Cioburi de vise sub lacrimi de raze

Răsfrânte pe ape şi-n sfere de foc

Ascund menestrelul vrăjit de Zaraze

Şi creste de valuri spre lume-şi fac loc

 

Lovind fără milă-ntr-un vuiet sălbatic

De mare nebună şi gemete surde

Alungă speranţe pe-un mal singuratic

Cu gânduri-cenuşă în linişti absurde…

 

 

 

Limassol, Cyprus

21 iulie, 2011

 

One Response to “Poeme estivale (2) – Georgeta RESTEMAN”

  1. marian malciu says:

    Nu mă lăsa Doamne-n abis!
    Aşa mă rog eu pentru mine şi prietenii mei, draga mea Georgeta!
    Am recitit cu mare plăcere! Plecăciune în faţa gândurilor tale, a versului tău, care curge ca o apă limpede să cureţe pământ şi pietre, a sufletului tău atât de frumos şi de des tulburat de tarele societăţii în care trăim!
    Cu drag,
    TAUNUL

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors