Elisabeta I, regină şi poetă (Carmen Sylva)

Posted by Stefan Strajer On February - 18 - 2011

Elisabeta I, regină şi poetă (Carmen Sylva)

 

Autor: Carmen Marin

 

Tronul României a fost împodobit, la un moment dat de o prinţesă de obârşie germană Elisabeta de Wied, alături de soţul ei Carol I. Această talentată prinţesă, a văzut lumina zilei la 29 decembrie 1843, la Castelul părintesc din Neuwied, lângă Rin. Tatăl său fiind prinţul Herman de Wied, iar mama prinţesa Maria de Wied, fiică de duce. Are parte de o educaţie deosebită, ca în toate familiile bogate din vatra germană. Cunoaşte bine limbile engleză, franceză, italiană, suedeză, iar mai apoi şi limba poporului care o va adopta, româna. Se considera fiica Rinului, fluviu cu legende fermecătoare, dar şi fiica fascinantei păduri Monrepos. Pseudonimul de Carmen Sylva (în latină:carmen – cântec,poezie; silva-pădure) este expresia trăirilor poetice de dragoste faţă de locurile natale. ,,Carmen este viersul, Sylva e pădurea,/Viersul de la sine e menit să sune,/Şi de-aş fi născută şi creşteam aiurea/Cântecele mele n-ar avea ce spune./Le-am furat în treacăt de la păsărele,/Freamătul pădurii mi-a vorbit de ele,/Inima-mi pe urmă ritmul le-a adaos,/Viersul şi pădurea sunt al meu repaos.(Traducere de St.O.Iosif)

În 1869, domnitorul Carol I pleacă în patria natală să-şi caute mireasă. În acest voiaj are loc logodna şi căsătoria prinţului Carol I cu prinţesa Elisabeta, după demersurile puse la cale de către rudele nobiliare. Ceremonia are loc la Castelul Monrepos, iar balul la Neuwied. În data de 18 noiembrie, perechea princiară se îndreaptă spre România, prin Viena şi Budapesta, călătoria fiind făcută cu vaporul pe Dunăre până la Giurgiu. De aici ajung în Bucureşti, pe prima cale ferată din regat. Prinţesa Elisabeta a fost impresionată de primirea triumfală şi prietenoasă, făcută de mulţime, care va evoca mai apoi  momentele, în pagini memorialistice.  Unicul copil al acestei  familii princiare a fost prinţesa Maria. Născută la sfârşitul verii anului 1871 şi botezată la biserica de la Cotroceni. Fetiţa era frumoasă şi precoce, umplându-le viaţa.  La 24 martie 1874, fetiţa se îmbolnăveşte de scarlatină şi în zorii lui 28 martie, îşi dă sufletul lui Dumnezeu. Mica prinţesă a fost îngropată în grădina palatului Cotroceni, aproape de biserica botezului. Pe cruce era scris versetul biblic:,,Nu plângeţi, căci nu e moartă, ci numai adormită’’.

   În timpul războiului de independenţă(1877-78), prinţesa Elisabeta urmează pilda soţului său, care era mereu pe front, amenajează Cotroceniul în ambulanţă, unde îngrijea împreună cu medicii şi infirmierele de soldaţii răniţi pe câmpiile bulgăreşti. De asemenea transformă sala tronului din Palatul Domnesc în atelier imens, unde doamnele de vază făceau cearceafuri, bandaje, cămăşi şi scame pentru spitale. În anul 1881,la 10 mai, are loc încoronarea Regelui Carol I, prinţesa Elisabeta devenind Regina Elisabeta a României. De o bunătate nemaipomenită, o fire sensibilă şi altruistă, Regina poetesă a ocrotit literele şi artele române. Marele George Enescu, a fost ajutat de această fiinţă deosebită, fiind trimis la studii în străinătate, încă de copil, îi era ca a doua lui mamă. Iubind muzica i-a ajutat pe Grigoraş Dinicu şi pe alţii muzicieni ai timpului. Vasile Alecsandri o îndeamnă pe Regina poetă să-şi reia pasiunea din prima tinereţe. Scrie proze:,, Poveştile Peleşului (1882 şi 1883),Cugetările unei Regine (1882), Robia Peleşului (1888), Meşterul Manole (1892), Poveştile unei regine(1901),Crăciunurile unei Regine (1905) şi poezii: ,,Rinul meu (1884), Monorepos (1884), Patria (1891), Cântecele de mare (1891). Regina Elisabeta a tradus din poeziile lui Alecsandri, în germana pentru a-şi alina suferinţa pricinuită de dispariţia fiicei sale. Bătrânul Alecsandri era un apropiat al casei regale, dovedind devotamentul prin activităţile sale diplomatice de la Paris. Vara îşi petrecea concediul la Sinaia, înveselindu-i pe suverani cu snoavele sale. Atunci când acesta se îmbolnăvii, în 1890, Regina poetă îi dărui un fotoliu de odihnă, în acesta îşi petrecu ultimele zile ale vieţii sale. Carmen Sylva îl cunoaşte şi pe Mihai Eminescu. Gh. Eminescu, nepotul poetului, povesteşte ,,…Curioasă, Regina Elisabeta a dorit să-l cunoască direct pe Mihai Eminescu, poftindu-l la palat prin criticul Titu Maiorescu. Se povesteşte că în timpul audienţei, regina i-a dat o poezie de-a ei să o citească şi să-şi dea părerea. Poetul a citit-o cu atenţie, a recitit-o, apoi cu ,,originala lui sinceritate’’, cum scria Delavrancea într-un articol, i-a spus:

-Majestate! În forma actuală cred că ar fi bine să nu fie publicată… Regina obişnuită să nu i se refuze nimic, îi spune:

-Uiţi că vorbeşti cu regina României?

-Da, dar nu cu regina poeziei!

Când bătrâna ,,Aquila Neagră’’ s-a prăpădit (1914), Regina s-a trezit singură pe lume. ,,Fără bărbat, fără copii, fără preoţii ei, departe de rude, de ţara ei’’(I.G.Duca, Amintiri politice). În iarna lui 1915-16, dormea în apartamentele reci, neîncălzite şi din acest motiv a făcut congestie pulmonară şi la data de 18 februarie trece în veşnicie. Este înmormântată alături de soţul ei, Regele Carol I, la Curtea de Argeş şi sunt aduse şi osemintele micii prinţese Maria. Cripta de piatră a unit pentru eternitate bărbatul, soţia şi singurul lor copil. Cuib de vulturi împreunaţi în moarte…

Bibliografie: Boris Crăciun ,,Regii şi Reginele României’’,Editura Porţile Orientului Iaşi 2002

                     Cesar Petrescu ,,Cei trei Regi’’, Editura Abeona C.E.I.T Bucureşti, 1993;

                     Ioan Scurtu ,,Monarhia în România 1866-1947,Editura Danubius, Bucureşti 1991

One Response to “Elisabeta I, regină şi poetă (Carmen Sylva)”

  1. Gh. Nosca says:

    Bardul de la Mircesti, “acel rege al poeziei” i-a dedicat si urmatoarele versuri (citez din memorie):
    “Ca tamaia la altare, ca dorintele la stele,
    Langa tronul Carmen-Sylvei, mergeti versurile mele.
    Din cupa ei de aur, ea bea numai lumina
    Si pentru-a sale buze, in veci e cupa plina.”

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors