March 19, 2024

Curentul International

Curentul International Magazine

Primarul dr. Bernády Győrgy, omul de dincolo de mit

17 min read

Primarul dr. Bernády Győrgy, omul de dincolo de mit

 

Autor: Nicolae Balint

 

După cum prea bine ştim, miturile domină puternic istoria universală, dar și istoriile naționale şi locale, pentru că cea mai mare parte a istoriei s-a construit pe mituri. Fie că este sau nu necesar, unele mituri sunt demolate, altele mai puțin întemeiate, se construiesc şi le iau locul. Consider că este o anume dinamică a istoriei, mai puţin fastă şi cu consecinţe, în timp, greu de prevăzut, atâta timp cât istoria va fi manipulată politic, de oameni care au, de cele mai multe ori, prea puţine în comun cu ştiinţa istorică şi mai ales cu adevărul. Noile “construcții” se vor a răspunde unor nevoi pe care le resimt acut atât românii, cât și maghiarii din Transilvania – dar nu numai ei – şi reprezintă şi un anume tip de răspuns tendinţelor de globalizare a naţiunilor, tendinţe care se manifestă tot mai pregnant şi insidios. Dincolo de ceea ce înseamnă în fapt manipularea istoriei, există însă şi o cauză – să-i spunem obiectivă – nevoia de repere morale. Mitul însă păcătuiește prin faptul că are tendința de a supradimensiona calitățile personajului istoric devenit mit, pe când defectele sau scăderile sale, mai mari sau mai mici – în fond şi ele definesc anumite laturi ale personalităţii – sunt parțial uitate sau pur și simplu omise. Arhivele în general, iar în cazul de față arhivele mureșene, ne relevă, treptat, aspecte pe care le cunoaștem mai puțin sau chiar deloc şi care, coroborate cu informaţii din alte surse, ne pot contura imagini mult mai apropiate de conturul real al uneia sau alteia dintre personalităţile unui timp istoric. Avem dreptul, dar și obligația morală de a cerceta aceste informaţii și de a le prezenta “Sine ira et studio” (“Fără ură și părtinire”). O istorie adevărată înseamnă o istorie eliberată de prejudecăți și inhibiții, pe când o istorie selectivă nu folosește nimănui. Din această perspectivă, mi-am propus să abordez şi anumite aspecte mai puţin cunoscute din activitatea publică a edilului mureşean, dr. Bernády Győrgy (1864-1938).

 

Bernády Győrgy, omul timpului său

Primarului mureşean Bernády Győrgy, farmacist şi jurist, om cu o bogată activitate edilitară, istoricii maghiari i-au acordat spaţii ample, mai ales atunci când se fac referiri la edificiile realizate în Târgu-Mureş, până la începerea Primului Război Mondial, cu trimitere directă și în mod deosebit, la monumentalul Palat al Culturii din Târgu-Mureş, clădire impozantă şi grandioasă în acelaşi timp. Însă această clădire, prin destinaţia ei iniţială, trebuia să aibă un anume rol cultural în defunctul Imperiu Austro-Ungar. Palatul Culturii fusese realizat cu eforturi materiale considerabile, în timpul primului mandat de Primar, pe care Bernády Győrgy îl exercitase între 1902-1913. Despre rolul acestui edificiu, construit între 1911-1913, profesorul Traian Popa făcea însă, la începutul deceniului trei al secolului trecut, o observaţie deosebit de explicită, scriind, citez: „Scopul acestor palate culturale era să concentreze forţele culturale maghiare, cu excluderea confesiunilor şi a naţionalităţilor cari luptă împotriva integrităţii statului.” În acelaşi context, Popa mai arăta că în anul 1907, în Camera Deputaţilor din Budapesta, politicienii maghiari insistaseră asupra rolului concret al acestor instituţii întrucât, citez: „…avem nevoie (argumentau acei politicieni citați de Popa – n.a.) de un tratament şi un mijloc care să asimileze prin cultură, toate elementele şi clasele sociale care formează statul.” Această idee, era de altfel afirmată anterior şi de Aurel Filimon, bibliotecar şi apoi director (1922-1940) al Bibliotecii orăşeneşti din Târgu-Mureş. Este în mod evident şi neîndoios, o poziţie exclusivistă a statului austro-ungar, iar activitatea Primarului Bernády din primul său mandat, se circumscrie acestui obiectiv urmărit de stat, şi care era atât de clar enunţat în 1907 de politicienii maghiari. Acest fapt nu scade cu nimic din meritele edilitare ale dr. Bernády Győrgy, care va obţine un nou mandat de Primar, între 1926-1929, în timpul Regatului României. De altfel, un alt istoric roman, Traian Duşa, într-o carte a sa, referindu-se la Primarul maghiar, va sublinia, citez: “…om cu vederi liberal-democratice, plin de iniţiative şi personalitate, care a arătat necesitatea unei astfel de construcţii în care să funcţioneze Conservatorul oraşului, biblioteca publică, o sală pentru spectacole de teatru, operă, concerte, galerii de artă, cinematograf, etc..”  Este însă o abordare incompletă, pentru că interesul profesorului Duşa s-a focalizat doar pe destinaţia de după 1918 a Palatului Culturii din Târgu-Mureş şi nu abordează câtuşi de puţin obiectivul iniţial al construcţiei. Ţinând seama de timpul (şi locul) când îşi publica cartea profesorul Traian Duşa – 1970, la Târgu-Mureș – este însă lesne de înţeles, că tratarea anumitor subiecte se făcea “cu menajamente”, pentru a nu sensibiliza – în opinia regimului comunist – buna înţelegere româno-maghiară. Pentru a înţelege pe deplin personalitatea Primarului Bernády Győrgy, personal consider că este foarte important ca ea să fie abordată şi din perspectiva exercitării celui de-al doilea mandat al său, respectiv cel dintre anii 1926-1929, dar şi după încheierea mandatului, întrucât Bernády a rămas în continuare o personalitate politică importantă. În Fondul personal Bernády Győrgy, am putut consulta foarte multe documente în limba română, întrucât o parte importantă ca număr dintre documentele arhivate, sunt şi în limba română. Este vorba, în special, despre unele procese-verbale ale şedinţelor Consiliului municipal, procese-verbale ale unor negocieri purtate de către anumiţi lideri politici maghiari cu anumite partide româneşti, referate asupra unor chestiuni administrative, constatări, mandate şi împuterniciri, chiar şi ciorne ale unor discursuri pe care Primarul Bernády Győrgy le-a susţinut cu unele ocazii festive. Documentele sunt interesante, instructive şi…edificatoare. Edificatoare pentru perspectiva pe care ţi-o oferă în înţelegerea a ceea ce a înseamnat şi înseamnă compromisul politic şi limitele lui, precum şi a impactului acestuia în sferele vieţii publice. Sunt edificatoare şi pentru înţelegerea unei laturi mai puţin relevate a politicianului maghiar, dr. Bernády Győrgy.

 

Lgea învățământului – între cerere și ofertă. Au negociat cu liberalii și au ieșit pe listele Partidului Poporului

În noiembrie 1925, Partidul Naţional Liberal şi reprezentanţii bisericilor minoritare negociau discret chestiuni legate de Legea învăţământului particular. Episcopul romano-catolic G.K. Majláth, dr. Elemer Gyárfas, consilier romano-catolic, dr. Juliu Illés, consilier de episcopie reformată şi dr. L. Mikó, secretarul Bisericii Unitariene, au fost reprezentanţii bisericilor minoritare la negocierile din noiembrie 1925. În acelaşi timp, Partidul Maghiar prin liderii săi – Bernády Győrgy fiind unul dintre aceştia – va face şi el complicate jocuri politice. Din partea liberalilor, au fost desemnaţi I. Valaori, secretar de stat, P. Gârboviceanu, deputat şi raportor al Legii învăţământului particular, Nae Dumitrescu, director general al învăţământului particular şi Alexandru Peteancu, inspector general. Potrivit celor convenite între cele două părţi, acestea urmau să se sprijine reciproc la momentul dezbaterii în parlament a acestei legi, susţinând în comun introducerea a 19 prevederi noi, la legea deja elaborată în proiect. Astfel, una dintre cele mai importante prevederi din cele 19, susţinută de partea maghiară, se referea la faptul că bisericile minoritare maghiare ţineau ca legea să prevadă expres posibilitatea de a sprijini în număr nelimitat şcoli confesionale, „conform necesităţilor, pentru învăţământul primar şi secundar.” Nu le era însă permis bisericilor minoritare – şi acest lucru le fusese impus de partea română – să susţină şcoli normale şi universităţi. În schimb, liberalii, mai negociaseră – dincolo de limba de predare „care se fixează de susţinătorul fiecărei şcoli” – ca limba română să fie obligatorie a fi învăţată şi ea, iar – Atenţie! – Istoria Românilor şi Geografia României să se predea în limba română. La examenul de intrare în clasa a V-a secundară, elevii acestor şcoli urmau să susţină examen şi la limba română, precum şi la Istoria Românilor şi Geografia României. Se mai prevedea totodată că, citez: „profesorii şi învăţătorii sunt obligaţi ca în termen de 5 ani a da examenul de limba română.” Negocieri aveau să se poarte şi în ianuarie 1926. Alţi protagonişti, alte chestiuni. Din partea Partidului Maghiar, au participat Bernády Győrgy, deputat, precum şi conţii Arthur Teleki, Mihail Toldolaghy şi dr. Arpad Paál, ce ereau împuterniciţi, citez: a face învoieli definitive”. Din partea PNL, participa la negocieri Tancred Constantinescu, deputat. Se specifica de la bun începutul protocolului încheiat, că toate cele convenite între cele două părţi, reprezintă “o acţiune comună în cadrul intereselor ţării”. Se mai convenise ca, citez “orice acţiune iredentistă din partea minorităţilor, în special maghiară, să fie exclusă…” Cele două părţi – care urmau să acţioneze în spiritual celor convenite – hotărâseră ca la alegerile judeţene, în judeţele cu majoritate maghiară, Partidul Maghiar va avea un număr proporţional cu numărul alegătorilor unguri, “fără însă ca jumătate plus unul din numărul total al consilierilor, să înceteze de a fi români”, iar “în judeţele în care maghiarii sunt minoritari, ei vor avea o parte proporţională din numărul membrilor aleşi.” Prevederi foarte clare, care nu lăsau loc de echivoc s-au convenit şi pentru alegerile de la Camera Deputaţilor şi Senat. Cele convenite însă cu liberalii au rămas literă moartă. În cele din urmă, simţând de unde “bate vântul schimbării”, Partidul Maghiar a încheiat şi în judeţul Mureş, un cartel electoral cu Partidul Poporului, condus de mareşalul Averescu. Bernády Győrgy, va deveni deputat de Mureş, iar contele Arthur Teleki, senator de Mureş, ambii pe listele…Partidului Poporului. Ca “bonus”, Bernády Győrgy va prelua însă şi mandatul de Primar al oraşului Târgu Mureş, până în 1929. Un mandat care, aşa cum vom vedea, n-a fost deloc unul uşor.

 

O acuzaţie gravă şi…o demisie demnă

Primariatul lui Bernády Győrgy, avea să înceapă sub auspicii relativ bune. Pe data de 30 ianuarie 1926, Guvernul liberal trimisese Prefecților de județe, o adresă prin care li se aducea la cunoștință faptul că, citez: „…s-a hotărât colaborarea cu cu Partidul Maghiar în tot Ardealul şi Banatul. Bazele colaborării sunt următoarele…” În conţinutul adresei respective erau enumerate cele convenite, precum şi indicaţia ca Prefectul, în calitate de reprezentant al Guvernului în teritoriu, să-şi dea tot concursul în acest sens. În martie 1926 însă, liberalii au părăsit puterea, dar guvernul format de generalul Averescu, a dispus colaborarea cu Partidul Maghiar pe aceleaşi baze ce erau cuprinse în adresa anterior menţionată. În schimb, relaţiile Primarului Bernády cu anumiţi consilierii, erau destul de încordate. S-a ajuns până acolo încât, unele şedinţe să fie suspendate, altele nu au mai avut loc din lipsă de cvorum, în alte şedinţe s-a ajuns să se profereze grave acuzaţii la adresa Primarului, iar în urma unei ședințe tensionate, Primarul însuşi a ajuns să sesizeze Ministerul de Interne pentru ca acesta din urmă să facă o anchetă în Primărie. Spre exemplu, unul din cazurile cele mai mediatizate în presa mureşeană a timpului, a fost cel al lui Victor G. Maior. Om politic mureșean, acesta lansa în 1926 o gravă acuzaţie la adresa Primarului Bernády. Potrivit lui Maior, Bernády ar fi dispus, în calitatea oficială pe care o avea în cadrul defunctului Imperiu Austro-Ungar, alcătuirea în urmă cu zece ani (1916) a unei liste cu intelectualii românii din Târgu Mureş şi judeţ – lideri de opinie – care urmau să fie arestaţi şi spânzuraţi imediat ce Regatul României ar fi intrat în război împotriva Puterilor Centrale. În timpul Imperiului Austro-Ungar, Victor G. Maior a fost notar cercual în Cerghidul Mic, judeţul Târnava Mică şi în această calitate îl cunoscuse pe Bernády. Atunci când însă lansa grava acuzaţie la adresa omului politic Bernády Győrgy, Maior era preşedintele Camerei Agricole Mureş şi un cunoscut om politic local. Această acuzaţie la adresa primarului mureşean era lansată în presă şi în acelaşi timp era însoţită şi de demisia lui Maior din funcţia ce o deţinea. “Nu mă pot identifica cu acţiunile D-lui Primar (Bernády – n.a.) care, după părerea mea – scria Maior în demisia sa – în mod direct sau indirect, nu importă, urmăreşte o tendinţă de a compromite statul…Nu pot aproba direcţiunea ascunsă, care fatalmente constrânge pe cei mai buni şi eminenţi funcţionari români să renunţe la funcţiunile ce le aveau la primărie, nemaiputând tolera atmosfera încărcată ce s-a creat şi le impune încătuşarea sentimentelor patriotice”. Pentru a se face lumină în acest caz, odată cu demisia sa, Maior cerea, să fie audiaţi în calitate de martori şi cei 35 de români arestaţi. Victor G. Maior mai cerea să fie audiat şi un martor cheie, căpitanul de jandarmi Varga Ludovic, cel care-i arestase din ordinul lui Bernády, pe cei 35 de români. Contextul în care Maior făcea aceste afirmaţii era unul deosebit de încărcat, care risca să se deterioreze şi mai mult. În urmă cu doi ani, mai mulţi funcţionari ai fostului Imperiu Austro-Ungar, refuzaseră să depună jurământul de credinţă faţă de statul român şi ca urmare au fost concediaţi de autorităţi. Lezat probabil de acuzaţiile care i se aduseseră şi de bănuielile care planau asupra sa, Bernády s-a adresat Ministrului de Interne pentru a dispune o anchetă şi a-şi proba nevinovăţia. Concluziile rezultate au fost cuprinse în raportul de anchetă nr. 105 din 1926. Investigaţiilor făcute la Târgu Mureş de inspectorul general din minister, Victor H.Starrak, l-au determinat pe Directorul General din Ministerul de Interne, C.Caloianu să-i aprobe lui Bernády Győrgy să deschidă proces de calomnie împotriva lui Victor G. Maior. Procesul lung şi anevoios, derulat pe parcursul a doi ani, 1926-1928, i-a dat în cele din urmă câştig de cauză lui Bernády Győrgy, deşi multe aspecte ale acestui caz au rămas neelucidate. În ordonanţa definitivă a Tribunalului Mureş, se spunea sec: Bernády Győrgy a fost aflat nevinovat”. Chiar Bernády, politician abil, declarase în cuprinsul anchetei făcute de trimisul din Ministerul de Interne, citez: “…Pentru faptele mele de atunci (1916 – n.a.), chiar şi în ipoteza că nu mi-aş fi făcut datoria, ori am abuzat de atribuţiile mele, nu mai pot fi răspunzător. Din partea Ungariei nu, fiindcă nu mai sunt supus ungur, iar din partea României nu, fiindcă atunci eram supus ungur şi fapta era comisă în Ungaria…” Inteligent răspuns, trebuie să recunoaştem.

 

O atitudine discutabilă. Consiliul municipal la un pas de dizolvare

Om cu merite certe pe linie edilitară, aflat însă la o vârstă relativ înaintată, dar un politician naţionalist foarte abil şi uşor versatil, Bernády a ştiut întotdeauna să iasă cu bine din situaţiile delicate. Foarte calm şi stăpân pe sine, a evitat polemicile tensionate cu mult tact. Fie, pur şi simplu nu s-a lăsat angrenat în unele dintre ele, fie a părăsit şedinţele sau chiar…şi-a mai luat câte un concediu de odihnă şi a plecat în străinătate, provocând furia mai marilor din administraţia centrală, de la Bucureşti. În şedinţa solemnă din decembrie 1926, din Palatul Primăriei, consilierii români îl dăduseră la început „lipsă la apel” pe Primar. Se aşteptau la acest lucru. Nu ar fi fost pentru prima oară. Iar acum, ţinând seama şi de semnificaţia momentului – 1 Decembrie – nu ar fi fost ceva chiar ieşit din comun. Dar nu mică le-a fost mirarea atunci când, la puţine momente după începerea şedinţei, Primarul şi-a făcut apariţia într-un tradiţional port popular maghiar. Calm şi degajat, Bernady a ţinut să rostească un mesaj, citez: „M-am prezentat la această sărbătoare, ca să dovedesc în mod neîndoielnic că doresc să fiu părtaş în soarta hărăzită…Prin prezenţa mea, am dorit să dovedesc în mod neîndoielnic, aceea că mă încorporez acestui Stat şi mă străduiesc a-mi împlini în mod cinstit toate datorinţele…” Prin gestul său, de prezenţă, dar şi prin conţinutului mesajului, Primarul dr. Bernády Győrgy, dorea să pună capăt speculaţiilor unor consilieri locali, dar şi ale unor politicieni români, conform cărora nu ar fi fost loial statului român. În mesajul său către suveran, Bernády declara, citez: „Golesc acest pahar pentru Maiestatea Sa, Regele Ferdinand I, întemeietorul templului înţelegerii şi rog pe Atotputernicul, ca să-l ţină sănătos…” Din păcate, în 1927, Ferdinand I – „Întregitorul”, cum a intrat el în istorie – a decedat lăsând Regatul într-o gravă criză dinastică, provocată de renunţarea la tron a prinţului moştenitor Carol. Pe data de 7 decembrie 1927, Prefectul de Mureș, Ioan Vescan, îi adresase un raport ministrului de Interne, dr. Al. Vaida-Voievod, în legătură cu plecarea în concediu a lui Bernády, fără ca acesta din urmă să aibă aprobare. Primarul plecase în concediu pe data de 2 decembrie 1928, la Budapesta, urmând ca de acolo să plece apoi la Viena. Depusese cererea de plecare în concediu, dar nu mai aşteptase aprobarea acestuia, fapt ce provocase iritarea Prefectului. Acesta din urmă era nemulţumit nu numai de faptul că Primarul plecase în concediu fără aprobare, ci şi pentru că acesta neglijase total două chestiuni majore. Era vorba despre dezbaterea bugetului Primăriei pe anul 2009 şi aprobarea descărcării de gestiune pe anul 1927. Prefectul, îi cerea ministrului să-l delege pe inspectorul general administrativ Dumitru Tomescu, din minister, citez: „să asiste la şedinţa Consiliului municipal, din 14 decembrie 1928, ora 16,00…şi întrucât va fi cazul, să îndeplinească (D.Tomescu – n.a.) formalităţile legale pentru dizolvarea Consiliului…” Inspectorul Tomescu – devenit un obişnuit al locului, întrucât mai făcuse anchete la Mureş şi anterior – a venit, dar i-a convocat pe consilieri şi pe Primar, într-o şedinţă extraordinară, abia pentru data de 3 ianuarie 1929. „…Am onoarea a vă ruga – scria inspectorul Tomescu în convocatorul de şedinţă – să binevoiţi a vă prezenta şi a ne da relaţiuni asupra chestiunilor notate alăturat, în ziua de 3 ianuarie 1929, ora 16,00, în sala de şedinţă a Consiliului din localul Primăriei.” Tomescu mai ataşase la chemări şi câte un chestionar cu câte 5 întrebări, la care dorea răspunsuri foarte clare şi la obiect. Însă Tomescu, trimisese convocările de şedinţă prin Prefectura Poliţiei, fapt mai puţin obişnuit potrivit uzanţelor administrative ale timpului. Acest gest, a provocat reacţia Primarului Bernády care s-a simţit lezat. „Pentru ce – îi scria Bernády lui Tomescu – nu aţi binevoit domnule inspector general a trimite Primăriei spre înmânare adresele destinate…şi pentru ce a trebuit ca dv. domnule inspector general, să interveniţi în interesul înmânării acestora la Prefectura Poliţiei?” Şedinţa care a urmat, a fost una foarte aprinsă – ca mai toate şedinţele din Primărie – dar s-a încheiat într-o atmosferă paşnică. Consiliul nu a fost dizolvat, dar nici Tomescu nu a primit răspuns la toate problemele. Avea să mai vină până la sfârşitul mandatului de Primar al lui Bernády, încă de două ori, dar şi după aceea, când Primăria va fi preluată de Emil Aurel Dandea. O situaţie similară mai existase însă şi în data de 14 mai 1928. Tomescu venise şi atunci, cercetase problemele din Primăria mureşeană condusă de Bernády şi concluzionase că, citez: „există un serios diferend…unii consilieri nu mai au încredere în dl. Primar Bernády”, arătând faptul că la momentul respectiv, dizolvarea Consiliului nu este posibilă întrucât scria el, citez: „…numărul celor care manifestă neîncredere în Primar nu atinge 2/3 legale.” În respectiva situaţie, potrivit prevederilor Legii administraţiei publice, dizolvarea Consiliului nu a fost posibilă. În şedinţa anterioară, cea din 8 mai 1928, Primarul Bernády fusese şi atunci pus în situaţii delicate trebuind să dea diverse explicaţii pe marginea unor probleme controversate. La şedinţa respectivă, cel mai vehement se dovedise a fi consilierul Aurel Baciu, din partea ţărăniştilor. Acesta, pe un ton ridicat, şi în prezenţa aceluiaşi inspector Tomescu, îi ceruse Primarului Bernády să răspundă punctual la câteva probleme de interes comun. Baciu cerea să se facă publice rezultatele anchetei asupra vechiului Consiliu al Primăriei, anchetă care – în opinia sa – ar fi fost tergiversată de actualul Primar. Baciu ridicase tot atunci, problema datoriei de 60.000 de lei, pe care o avea faţă de Primărie, ziarul local de orientare liberală „Viitorul Mureşului”, precum şi chestiunea legalităţii „în problema furnizării în mod gratuit (de către Primărie – n.a.)  a curentului electric pentru Biserica reformată…” Şi tot el, Baciu, avocat de meserie, solicita ca Prefectul de Mureş, care se mutase cu locuinţa în Palatul Primăriei, să fie evacuat întrucât, spunea el, citez: „..actualul domn Prefect a sfidat acest Consiliu şi s-a mutat în Palatul Primăriei chiar atunci când Consiliul hotăra că nu admite ca cineva să se mute cu locuinţa în Palatul Primăriei.” În apărarea Prefectului, a intervenit consilierul maghiar Andrei Ugron, care a declarat, citez: „Domnul Prefect nu a voit să rechiziţioneze locuinţă pentru a cruţa o familie de mizeriile rechiziţionării…” Consilierul Aurel Baciu l-a atacat virulent, dar în lipsă, pe Tancred Constantinescu (1878-1951), om politic liberal, fost deputat şi senator de Mureş, fost secretar de stat şi apoi ministru al Industriei şi Comerţului (1923-1926), văzut foarte des prin Primăria mureşeană. Baciu îl acuza pe acesta de, citez: „amestec în treburile Primăriei şi ale Consiliului”, spunând despre el că „este nesuferit în acest oraş.” Nici Primarul Bernády, personal, n-a fost cruţat. Consilierul Adrian Popescu l-a acuzat de „ambiţii bolnăvicioase.” Calm şi argumentat, Primarul a replicat, citez: „în urma acestei ambiţii, sunt zilnic în birou de dimineaţa până seara şi lucrez în interesele municipiului, neglijând interesele mele particulare…” La doi ani după moartea sa, pe data de 3 mai 1940, printr-o decizie semnată de Primarul din Târgu-Mureş, medic general dr. Eugen Curta, văduva dr. Bernády Győrgy era înştiinţată de faptul că strada “Sfântu Gheorghe” din oraş, urma să se numească “Strada Primar dr. Bernády Győrgy”, ca urmare a meritelor edilitare ale fostului edil. Este o dovadă a faptului că dincolo de anumite atitudini discutabile din unele momente ale vieţii sale, prevalaseră totuşi meritele.         

BIBLIOGRAFIE

– N. Balint în Magazin istoric, an XL, nr. 7 (472)/ iulie 2006. 

– T. Bosoancă şi Ilarie. Gh. Opriş, Alegerile parlamentare din judeţul Mureş (1919-1939), Editura Ardealul, Târgu-Mureş, 2004.

– I. N. Ciolan şi colectiv, Transilvania – istorie şi dăinuire românească. Documentele oficiale confirmă, Editura Sirius, Bucureşti.

– T. Duşa, Palatul Culturii din Târgu-Mureş, Editura Meridiane, Bucureşti, 1970.

– A. Filimon, în Boabe de grâu, an II, nr. 2, februarie 1931.

– Nagy Miklos Kund, Bernády Győrgy emlékezete, Editura Impress, Târgu-Mureş, 1999.

– Pál-Antal Sándor, Indicatorul istoric al străzilor, pasajelor şi pieţelor din Târgu-Mureş, Editura Mentor, Târgu-Mureş, 1997.

– T. Popa, Monografia oraşului Târgu-Mureş (volum reeditat, apărut iniţial în 1932, la Tipografia Corvin din Târgu-Mureş), Editura Ansid, Târgu-Mureş, 2005.

– SJMAN (Serviciul Judeţean Mureş al Arhivelor Naţionale), Fond personal Bernády Győrgy din Târgu-Mureş, 1896-1940 (Dosar 39/1925; Dosar 43/1926; Dosar 44/1926; Dosar 61/1927; Dosar 67/1927; Dosar 64/1928; Dosar 65/1928; Dosar 69/1929; Dosar 70/1929; Dosar 89/1940).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.