MONOGRAFIA SĂTEASCĂ, ACT DE IDENTITATE POZITIVĂ

Posted by Stefan Strajer On January - 24 - 2011

MONOGRAFIA  SĂTEASCĂ,  ACT  DE  IDENTITATE  POZITIVĂ

  

Autor: Viorica Pop

În răvăşeala  de peste două decenii din societatea noastră, cu unele izbucniri care neagă  tot ce a fost înainte de ’89, amintindu-ne parcă de ‚,mânia proletcultistă’’,

se instituie, în viaţa ideilor culturale, serii de recuperări şi restituiri ale valorilor trecutului ca întemeieri de continuitate şi inovaţie.

Necesară şi firească se dovedeşte, în acest sens, politica managerială a Muzeului Naţional al Satului din Bucureşti de a publica documentele rezultate din cercetările monografice ale Şcolii Sociologice conduse de profesorul Dimitrie Gusti, fondatorul muzeului care îi poartă numele.

După tipărirea documentelor despre satele Nereju şi Fundu Moldovei, apare   în 2009, la Editura ,,Universitaria’’, Craiova, în condiţii grafice excelente, cartea ,,Drăguş după 80 de ani de la prima campanie monografică’’, de doctor Paula Popoiu, actualul director al muzeului. Autoarea menţionează în paginile introductive dificultăţile studiului de arhivă, în special în condiţiile de conservare proaste şi în lipsa unei evidenţe ştiinţifice adecvate, aşa cum s-a dovedit istoria zbuciumată a documentelor despre Drăguş. Efortul dobândeşte însă bucuria de a oferi satului actual o moştenire preţioasă, însemnând comentariu ştiinţific, identitate a documentului scris şi fotografic ca inventar de patrimoniu. Dincolo de verificarea riguroasă a metodei  gustiene, de cercetare  sistematică  şi integrală a cadrelor şi a manifestărilor, realizată de echipe complexe, inter- şi multidisciplinare, cartea se  dezvăluie şi ca un veritabil roman existenţial: familia, neamul, vecinătăţile, instituţiile rurale, relaţiile cu vecinii, prietenii, duşmanii, relaţiile între vârste şi sexe, procese sociale etc. Există o dimensiune etică presupunând criterii de apreciere, capacitate de înţelegere şi compasiune, opinie publică, manifestată prin indivizi, trăitoare atâta timp cât  este împărtăşită de aceştia. Cartea poate fi citită în cheia unui roman de idei şi atmosferă, fiinţarea ,,Clubului Husarilor’’ fiind în egală măsură o ,,Poiană a lui Iocan’’ (Marin Preda, „Moromeţii”) sau  un sadovenian „Han al Ancuţei”. Ancheta lui Traian Herseni cu privire la „Clubul Husarilor” arată mentalitatea drăguşeană ca replică la replicile cetăţeanului turmentat din comedia lui Caragiale şi ca aluzie la vremurile actuale,  „…noi trebuie să ştim cum merg lucrurile ca să ştim cu cine votăm, altfel ne vindem pe un pahar de rachiu, aşa-i mai bine?”.

Nu în ultimul rând paginile respiră nostalgia copilăriei. Dosarul nr. 3551 cuprinde si interviul luat de Traian Herseni despre jocurile de copii: locul de joacă (pe câmp, cu vitele la păscut, în grădină, pe stradă), cercurile de vârstă şi vecinătate, cercurile pentru colindat, toate întregind imaginea unei aşezări tradiţionale repuse în drepturile ei. Fotografiile care completează în mod fericit datele şi comentariile imortalizează o civilizaţie a lemnului, a culturii şi artei populare apropiate de natură, echilibrate, departe de stresul contemporan. Cadre fotografice în mişcare ne oferă primul film sociologic de la noi şi din lume, „Drăguş. Viaţa unui sat românesc’’ (1929).

Programul „Pe urmele lui Gusti” îşi propune, potrivit afirmaţiilor autoarei, relevarea, prin comparaţie, a transformărilor petrecute pe parcursul a 80 de ani de la prima campanie monografică.

Între timp, renaşterea studiilor de monografie sociologică sătească este confirmată la Drăguş de cartea  ,,Studii şi confesiuni despre Drăguşul contemporan’’,  de Codrina Şandru, conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Sociologie a Universităţii  ,,Transilvania’’  din Braşov. Despre importanţa acestei lucrări, profesorul universitar doctor Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române ,  preciza  în ,,Prefaţă’’:  ,,Cartea este deopotrivă complexă şi elegantă, îmbinând tehnica studiilor interdisciplinare de eminentă tradiţie gustiană cu tehnica retro, sugerând o nevoie teribilă, fondatoare, de întoarcere la origini chiar şi pentru intelectualul cel mai sofisticat, dacă vrea să nu se piardă în pâcla asfixiantă a plictisului şi disperării, cum ar spune Heidegger (plictisul ca o pâclă profundă…).  Cartea este una riguroasă şi deopotrivă lirică, întrunind calităţile uneia dintre cele mai frumoase şi mai riguroase cărţi de sociologie monografică rurală dintre cele care se vor fi scris la noi în ultimii şaizeci de ani.’’

     Codrina Şandru este şi coordonator al monografiei  ,,Drăguş. Imaginile unui  sat românesc’’ (autori, Codrina Şandru, Romulus Oprica, Vasile Pop,  o ,,micromonografie în imagini a satului în anii 2004-2005’’, în care textul ştiinţific (în limbile română, engleză şi italiană)   şi  documentaţia imagistică alcătuiesc o ,,lucrare de graniţă’’ care  ,,să trezească sau să întărească identitatea, conştiinţa, reflecţia   şi analiza critică’’ a drăguşenilor şi a tuturor celor interesaţi de resursele din viaţa satului românesc  menite a-l plasa pe ,,orbita dezvoltării’’ (Codrina  Şandru).

     Pe dimensiunea ,,Manifestări spirituale’’  poate fi menţionată şi cartea  ,,Drăguş, un sat românesc. Folclorul literar local, între tradiţie şi inovaţie’’, de Viorica Pop, (Editura ,,Romprint’’, Braşov, 2006), o confruntare a categoriilor folclorice cu realitatea de azi pentru a demonstra că adevăratul progres, modern în esenţa sa,  nu exclude tradiţia ca firesc al profilului spiritual într-o comunitate rurală.

     Memoria colectivă şi memoria genealogică din aceste cărţi cuprind experienţa construirii trăitoare a identităţii drăguşene ca orizont spiritual îndrumător pentru generaţia tânără.

     Dintr-o generaţie anterioară este autorul ,,Monografiei satului Drăguş’’,  Gheorghe Sofonea, drăguşean stabilit în Braşov ca profesor de fizică la renumitele colegii „Andrei Şaguna” şi „Dr. Ion Meşotă”. Convins că omul credincios iubeşte sărbătorile, profesorul octogenar face din strădanie o sărbătoare a spiritului, cum ar putea fi numită cartea sa, născută din respectul pentru echipa de monografişti a profesorului Dimitrie Gusti şi din dragostea pentru satul natal. Urmând metoda gustiaană a  cadrelor şi a manifestărilor, monografia de la  editura „Negru-Vodă” Făgăraş, impresionează prin documentarea riguroasă (lucrările monografiştilor interbelici, munca de teren, studii recente despre satul Drăguş, raportarea la monografii ale satelor din zonă) prin capacitatea de a îmbina atitudinea obiectivă şi precizia informaţiei cu experienţa trăiristă, care propagă în pagini o undă lirică pozitivă:  admiraţie pentru civilizaţia ţărănească, purtătoare de valori morale, şi sensibilitate a expresiei metaforice, evocator-nostalgice, specifice unei lumi rurale dureros uitate în vremea noastră.

Ocrotirea şi restituirea valorilor trecutului, dominante ale primei cărţi, sunt completate în celelalte cu o identitate pozitivă, aceea a drăguşenilor strămutaţi la oraş preluând matca stilistică a satului natal şi prefăcând-o în satul-idee.

One Response to “MONOGRAFIA SĂTEASCĂ, ACT DE IDENTITATE POZITIVĂ”

  1. I do not even know how I stopped up here, but I believed this submit was once great.
    I do not understand who you are however certainly you’re going to a famous blogger if you are not already.
    Cheers!

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors