DECEMBRIE ÎN ROMÂNIA

Posted by Stefan Strajer On January - 16 - 2011

DECEMBRIE ÎN ROMÂNIA 

 

Autor: Corneliu Florea (Winnipeg, Canada)

Pentru mine‚ „străinul”, care nu am mâncat salam de soia, dar mănânc pâine de înstrăinat, de emigrant de 30 de ani, sosirea acasă, în România mea natală, îmi dă o stare psihică deosebită, personală. Nu am să descriu simţirile si trăirile pe care le am pentru a nu da apă la moara răilor să comenteze că fac paradă. Nu am făcut paradă, parade în viaţa mea, nu am avut de ce şi nici pentru ce sau cine. Dar îmi place să privesc paradele lumii, cu atenţie, şi mai ales pe cei ce le pun la cale, le conduc. Paradele, formate spontan sau dirijate, izbesc direct simţurile prin coloratura şi zgomotul lor, dar in spatele acestui spectacol se ascunde esenţialul: starea sociala şi psihica a indivizilor, a colectivităţii. Pe aceasta din urmă, o privesc cu luare-aminte ca să percep, cu mintea mea, în ce stare psihica se afla conaţionalii mei, ce idei îi frământa şi îi călăuzesc în comportamentul lor.

Parada românilor, în acest Decembrie 2010, are o parte spontană de zgomot si lumini, de claxoane şi faruri de maşini care mai de care, plus altele şi una indirectă, majoră, ce exprimă jalnica lor stare psihică ”Asta-i situaţia şi nu se mai poate face nimic!! Nu mai putem face nimic!! S-a terminat!!” Prăpăstioasă resemnare, nenorocită gândire, ai impresia ca toţi sunt desprinşi din ciobanul moldovean al Mioriţei!! Nimeni nu mai vrea să lupte în societate cu dominanţii care-i intoxică cu halucinogene idei, ideologii în mass media, îi umilesc şi batjocoresc, îi asupresc prin manipulare şi forţă. Majoritatea românilor au îmbrăţişat un neomioritism ortodox: vad, percep starea de fapte, îi avertizează până şi mioriţele, dar ei accepta blazaţi şi se duc la biserică, duminica, acum după 1989!! Doamne ajută-ne, ca noi stăm cu mâinile încrucişate. Şi în vremea aceasta, în acest Decembrie, în România se cântă, cu nonşalanţă şi-n mare veselie o parodie caustică după balada populara Mioriţa. Balada începe tot pe gura de rai, tot cu trei ciobănei cu turmele lor, dar cel ungurean este ”de la Covasna” şi o mioriţa personală, informatoare din Covasna, îl avertizează că ceilalţi doi, de data asta vrânceanu şi moldoveanu, vor să-l omoare să-i ia turma. Ce face ciobanul din Covasna? Ce era normal: se apără!! Nu se roagă la stele reci!! Cum se apară? Îi pândeşte la cotitura şi loveşte; spărgându-i capul la unu şi rupându-i coastele la celălalt. Clar, dar oare cei ce râd şi aplaudă aceasta parodie usturătoare, au înţeles mesajul?    

”Nu mai muriţi de grija maghiarilor” ne sfătuieşte Adrian  Halpert, director editorial al cotidianului Adevarul, în articolul sau referitor la pretenţiile celor din Secuime, care acum, sfătuiţi şi sprijiniţi de Budapesta, fac trecerea etnică de la foşti secui la viitori maghiari şi nu mai vor să audă şi să vadă nimic românesc în jurul lor, pe o rază de la Miercurea Ciuc la Balaton!! Adrian Halpert ţine cu argumente la drepturile secuilor, pentru că secuii au numai drepturi în România, obligaţiile lor constituţionale au fost desfiinţate de globalismul si multiculturalismul  directorului editorial, care scrie ca nu vine sfârşitul lumii, că nu ne iau ungurii Ardealul şi nu dezmembrează Romania daca  le dăm tot ce vor şi cer secuii. Mare democrat Halpert al nostru, oare nu se duce, puţin, în Israel să le spună şi israeliţilor: „Băi, aceştia, nu mai muriţi de grija palestinienilor, a musulmanilor!! Da-ţi jos zidurile de beton ale  discriminărilor, ridicate în secolul XX după model sovietic, şi clădiţi moschei în loc, că bate multiculturalismul la poarta voastra” Hai, Halpert dragă, fi om odată.   

Tot in acest timp, Laszlo Tokes, făcut europarlamentar de Traian Băsescu, a ţinut o predica iredentista celorlalţi europarlamentari cum, că, Întâi Decembrie – Ziua Naţionala a Romaniei – este zi de doliu pentru maghiari, cărora le-a fost răpita Transilvania de către români prin Tratatul de la Trianon din 1920. De unde reiese ca românii sunt răpitori şi ungurii porumbeii pacii si democratiei în lume. Şi cum, europarlamentarii români habar nu au de istorie şi nici personalitate cât a ciobanului din Covasna nu, au tăcut mâlc, lăsând impresia că Laszlo Tokes are dreptate şi ziua naţionala a României ar trebui desfiinţată iar Transilvania restituită cu scuze şi despăgubiri lui Laszlo Tokes!! Tokes, ăsta e ca un scai agaţat la curul oii ciobanului de la Covasna, îi merge bine, îi e cald acolo.   

Şi totuşi s-au găsit români care să-i dea replică, prin argumente istorice irefutabile. Am citit articolul ”Ruşine” al Domnului Şerban Rădulescu – Zoner, istoric, membru al Asociaţiei Internaţionale de Istorie Contemporana de la Geneva, fost deţinut politic, care pe lângă faptul că l-a dezaprobat cu dovezi istorice pe iredentist a vorbit despre ruşinea mass mediei bucureştene, in special a posturilor de televiziune care nu au omagiat marele eveniment naţional la începutul lui Decembrie. Nu s-au făcut nici măcar referiri istorice, nu s-au adus elogii celor ce au luptat şi s-au sacrificat pentru Unirea cea Mare şi Firească, nu s-au pomenit eroii neamului din Primul Război Mondial. Seceta şi deşert în spiritualitatea şi personalitatea guvernanţilor şi-a lefegiilor lor. Pleavă bucureşteană!!

Profesorul Ion Coja, unul printre puţinii dar marii patrioţi ai acestor vremuri anti-româneşti, a scris articolul ”La Întâi Decembrie” în care parcurge istoric evenimentul prin care graniţele politice se pun astfel în acord cu graniţele etnice  scriind alternativ despre România şi Ungaria în mod corect. Un articol foarte bun şi ungurii ştiu ca aşa a fost şi este, dar ascund adevărul, în timp ce majoritatea românilor nu au cunoştinţele istorice necesare, pentru că în ultimii 20 de ani au fost împiedecaţi şi îndepărtaţi, prin toate mijloacele, să-şi înveţe istoria lor naţionala, dar obligaţi să înveţe holocaustul şi să-şi pună cenuşă în cap! Profesorului Ion Coja o personalitate cu demnitate academica şi o dragoste de ţara ferventă nu îi este teama sa susţină adevărul: în Romania de de azi se duce o politica de trădare naţională, care urmăreşte, printre altele, şi depopularea Ţării, crearea unui vid demografic şi câteva rânduri mai jos scrie ca, in fruntea acestei acţiuni anti-româneşti se află preşedintele Ţării. Cred, dar nu ştiu cât o face din inconştienţa şi cât din slugărnicie faţă de cei ce l-au cocoţat ca preşedinte. De altfel, acum în România se doreşte, tot mai mult, suspendarea lui, fiind comparat cu Carol al Doilea. Bună comparaţie. 

Ajungând la istorie, în acest Decembrie, consemnez apariţia în librăriile româneşti a volumului ”Un secol cu Neagu Djuvara”, care este o personalitate raţională, perspicace, vioaie, subtilă şi şireată. Cartea lui mi-a fost companioană interesantă pe avioane (trei) purtându-mă de-a lungul şi latul lumii un secol, dar m-a interesat numai cum vede el prezentul. Îl vede în totalitate, profund şi corect, cu o luciditate impresionanta pentru un nonagenar. E profund decepţionat şi revoltat, arătând vinovaţii dezastrului romanesc început în Decembrie 1989 şi numindu-i direct, criminali, pe Iliescu, Cozmâncă, Hrebenciuc. Sunt mult mai mulţi, dar e un început de listă!! Şi încă ceva, întrebat de unde să înceapă schimbarea în România are o sugestie corectă: cu procesul lui Ion Iliescu. Argumentele care le aduce pentru acest început sunt fără echivoc! Nu-l uită să-l acuze dur nici pe Băsescu Traian care a promis, bineînţeles în timpul alegerilor, că va deschide procese celor vinovaţi de situaţia nefasta din România. După alegeri e mormânt: ştia că deschiderea unui amplu proces lui Ion Iliescu îl va aduce si pe el pe banca marilor acuzaţi.       

Nu ştiu dacă asemenea procese vor avea lor, dar sunt convins că Iliescu criminalul, debilul Constantinescu si ordinarul Băsescu vor ajunge la groapa de gunoi a istoriei românilor. Să nu uităm că acolo este şi locul ex-rex-ului Mihai de Hohenzollern, care şi în acest Decembrie le-a transmis un mesaj, de Craciun, românilor. L-am citit în cotidianul Adevărul, aceleaşi banalităţi stereotipe, cu o fotografie recentă. Pe pagina următoare era şi o fotografie de când era tânăr rege, în uniforma militară şi cu trei decoraţii pe piept. Numai trei, dintre care una era cea primită de la Stalin, pentru că i-a oferit România pe tavă, gratuit! Politically correct! Corect istoric ar fi fost să i se publice şi una cu decoraţiile germane. Cu cea primită după cucerirea Odessei, de către  Armata Română cu enorme sacrificii. Armată pe care, apoi, după 23 August 1944, a dat-o pe mâna ruşilor să facă ce vrea cu Ea.

Dacă actualii guvernanţi de la Bucureşti devalizează sistematic Ţara, fără să fie împiedecaţi, opriţi, judecaţi, unele elite, zise culturale, demolează sistematic, în scrisele lor, personalitatea si tradiţiile romaneşti. Mircea Cărtărescu este fruntaş în această întrecere anti-românească.  În ajunul Crăciunului 2010 a publicat, în Evenimentul Zilei ”O, ce veste kitschizată” ce este o persiflare la adresa creştinismului, religie majoră a cetăţenilor români, cât şi o batjocură trivială la adresa tradiţiilor româneşti la aceste sărbători. Scrie despre români: ”…luând ca pretext un eveniment de mult uitat, petrec câteva zile siropos – idilice înconjurate de clişee şi artefacturi de un kitsch jenant  (DEX : kitsch = termen ce desemnează un lucru de prost gust). Mircea Cărtărescu, nu-i prea înzestrat intelectual, este un scriitor comun cu o reclamă exagerată, şi de data aceasta ne demonstrează şi lipsa de bun simţ civic. Dacă vroia să dea o lecţie despre istoria creştinismului, trebuia să-şi aleagă alt moment şi alte cuvinte, nu acum în ajunul Crăciunului, în România, Ţară pe care el o numeşte, ţiganeste, românica în recentul sau volum ”Frumoasele străine”, ceea ce a făcut pe mulţi să creadă că de fapt este ţigan-ţigan şi la origine l-a chemat, de fapt, căldărescu…  

Nu sunt toţi ca căldarescu, mai sunt şi de altfel, de exemplu  Agustin Buzura, care scrie în revista sa, Cultura, un editorial ”Tristeţi de decembrie” de ţi se rupe sufletul: ”Statul fură cu neruşinare de la pensionari, militari, medici, profesori, copii şi mame, ba chiar şi din subvenţiile foştilor sportivi de performanţă, dar nu răspunde de absolut nimic”. Adevărat, mare tristeţe cu furtul cu neruşinare!! Schimbările ar trebui să înceapă cu furtul cu ruşinare, aşa, vreo 20 de ani, după care să se treacă la furtul cu foarte mare ruşinare…  Şi mai scrie, fostul meu coleg de la clinicele clujene: Chiar preşedintele României a ţinut să ne atragă atenţia că statul nu trebuie să fie responsabil de soarta fiecărui cetăţean. Adevărat, Băsescu Traian a dat drumul şi la acest porumbel discriminatoriu: de unii, statul lui, are grijă să nu-i judece că fură Ţara, pe alţii îi lasă să se descurce ca homeless-i. Baciu Gusti, dragu’ meu maramureşan, nu-l iartă pe Traian Băsescu de când l-o ţâpat de la ICR, unde o fo’ pus de Iliescu. Ăla, da  preşedinte, tare l-o mai lăudat Gusti al nost’, o zâs că-i om cu O mare!!  Oare tot părerea aceea o mai are?!?

Şi parcă toate astea nu mi-ar fi fost destule mie, ”străinul”, să-mi fac o imagine clară de ce se petrece în Ţară şi în data de 23 Decembrie 2010, a venit şocul îngrozitor. Românul Adrian Sobaru a protestat, cu preţul vieţii sale, în public împotriva parlamentarilor, a regimului: aruncându-se în gol de la balconul parlamentului, în momentul în care prim-ministru Boc şi-a început discursul. Poporul român a rămas încremenit o clipă. Prim- ministru, preşedintele, guvernanţii nici atât. Restul, pagini de cerneală sterile.

Eu am făcut cale întoarsă în străinătate.

(Decembrie 2010, Montreal – Canada)

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors