LA CUMPĂNA ANILOR, GÂNDURI DESPRE FIINŢA CUVÂNTULUI

Posted by Stefan Strajer On December - 31 - 2010

LA CUMPĂNA ANILOR, GÂNDURI DESPRE FIINŢA CUVÂNTULUI

 Autor: Cezarina Adamescu

*În Prag de An,  gândurile mele devin fiinţe.

*Unul din secretele fericirii este acela de a învăţa să te bucuri. Pur şi simplu.

*A preţui împrejurul cu tot ce conţine – iată cea mai simplă lecţie de viaţă.

*De la oameni trebuie să iei: esenţialul. Care nu se vede cu ochiul liber.

*Nu poţi cunoaşte un om doar  privindu-l  pe dinafară. Caută să-i pătrunzi în fiinţă.

*Din interior lucrurile nu sunt ce par a fi, îndeobşte, la prima vedere.

*Rosteşte-ţi gândurile fără teama de a debita platitudini. Nimeni nu este egal toată vremea.

*Învăţ să mă rostesc pe dinlăuntru.

*Fiinţa cuvântului este alcătuită din gânduri.

*Blazon şi titlu de nobleţe să-ţi fie pururi, cuvântul.

*Învaţă să priveşti omul în toate dimensiunile sale:  aspect exterior, înălţime şi adâncime.

*Adevărata măsură a omului nu o dai tu, ci a dat-o Creatorul. Nu poţi, aşadar, după propria ta măsură, să-i apreciezi fiinţa şi faptele.

*Statura umană nu e doar ceva fizic ci şi spiritual şi moral în aceeaşi măsură.

*E lung în cuvinte, dar scurt în fapte.

*Dacă ţi-ai smuls rădăcinile eşti la discreţia vânturilor.

*Oriunde te-ai afla, păstrează-ţi intacte rădăcinile.

*Nu, nu înţelegem că adevăratul nostru destin, nu în oameni, ci doar în Dumnezeu îşi află rădăcina.

*Ce altceva poate fi omul decât o carte veşnic deschisă? A o răsfoi, a te adânci în lectura ei înseamnă, fără doar şi poate, a-l cunoaşte. Vai de cel care,  cu mult înainte de a muri îşi închide cartea…

*Ultima filă a cărţii numită om, înseamnă trecerea sa la cele veşnice.

*Intuiţie: atingerea gândului.

*Telepatia: dialogul gândurilor.

*Te-ai gândit vreodată că scrierile tale provin de la cuvântul (script)ură?

*Precum o evanghelie să-ţi fie scrisul, scriptură umană…

*Vis: Să las bucuria să mă adaste, să mă întrepătrundă…

*Şi ca o apă cu ochi de smarald, să mă inunde cunoaşterea.

*Pe măsura trecutului îţi vei croi viitorul.

*Culmea picturii: să auzi cântând harpele culorilor.

*Ca să scrii ceva despre om, trebuie mai întâi să-l descoperi.

*Şi ghinionul poate fi o şansă.

*Şi meditaţia poate fi o luptă cu tine însuţi.

*Caut un loc potrivit. Într-o inimă.

*Destinul picăturii: să cadă.

*Ridicolul în ochii lumii poate fi sublim în ochii lui Dumnezeu.

*Mi-am îmbrăcat sufletul în haină sărbătorească.

*Cercetează-te cu atenţie la faţa locului. Dar fă cercetări şi de adâncime.

*”Mă mângîi cu gândul”. Şi gândul poate deveni o făptură.

*Doamne fereşte să mă părăsească Dumnezeu!

*Fii învăţător şi învăţăcel al tuturor lucrurilor.

*Ceea ce ai crezut, să rezoneze cu ceea ce crezi şi vei crede.

*Eu plec, dar gândurile mi-o iau înainte.

*Chiar şi când omul stă, gândul lui circulă.

*Gândul nu cunoaşte repaus.

*Doar cu visul poţi să măsori infinitul.

*Cu ansa iubirii vreau să descopăr izvorul binelui.

*Şi în lucrul comun poţi descoperi extraordinarul şi în extraordinar se poate decela ordinarul.

*Când scrii nu ai cum să fii singur. Eşti tu şi cuvintele tale.

*Martore-mi sunt, toate cuvintele.

*Orice poet „traduce” în felul lui, realitatea.

*Trăiesc, legat de funia cuvântului.

*Prin scris trebuie să dai mărturie despre adevăr, despre oameni şi despre tine.

*Nu-ţi trebuie alte mijloace: prin scrisul tău poţi să cucereşti multe suflete.

*Nu mulţi sunt cei care descoperă magia cuvântului. Dar aceia puţini n-o mai părăsesc niciodată.

*Nici nu ştii ce bogat eşti, cu asemenea tezaur de cuvinte!

*Atâtea spirite vii încă, în patrimoniul meu sufletesc!

*A învia lumea-n cuvânt, a re-crea universul – condiţia scriitorului.

*Ce bogăţie se poate afla într-un pumnişor de cuvinte!

*Până şi umbrele prind viaţă-n cuvânt şi degajă lumină.

*Ce-ar fi dacă într-o zi, cuvintele ar prinde viaţă?

*Cuvântul moarte…Iată-l cum prinde viaţă!

*Oamenii dau măsura faptelor. Dar adevărata măsură e doar în Dumnezeu.

*Scriind, poţi reface traseul unui destin, dar poţi să-i şi proiectezi viitorul.

*Gândurile – rareori pot fi aliniate.

*Se insinuează cu puterea gândului.

*Ce putere magnifică are gândul!

*Treptat sau pe neaşteptate, gândul se instalează confortabil.

*Dar cât disconfort poate produce un gând neplăcut!

*Cu propriul trup nu poţi pune stavilă gândului.

*Gândul consimte, trupul încuviinţează. Raţiunea se împotriveşte.

*Mă duc să-mi fac ordine-n gânduri.

*Acuzat şi acuzator la tribunalul gândurilor.

*Gândul poate fi alungat, dar nu nimicit în totalitate. El se poate reîntoarce oricând.

*Acordă importanţă şansei date de Providenţă, apoi şanselor acordate de oameni.

*Dă viaţă artei şi vei avea urmaşi care-ţi vor păstra amintirea.

*A săpa în adâncurile gândului – iată o muncă de cercetare temeinică.

*Chiar şi în cea mai neagră sărăcie, te poţi simţi bogat…sufleteşte.

*A intra şi a ieşi din pagină ca dintr-un tărâm de poveste.

*Cu puterea imaginaţiei putem fi orice şi oriunde.

*Cel mai mare dar primit de om: închipuirea. Vehiculul ei este cel mai rapid. Nu costă nimic şi nu-ţi cere decât să închizi ochii.

*Închipuirea – acest cal alb – la îndemâna poeţilor!

*Deşi inefabilă, creaţia e partea palpabilă a gândurilor şi simţămintelor.

*Colectivă sau singulară, ura arată spiritul anticreştin care ne bântuie.

*Cine spune că monştrii nu pot fi iubiţi? Dovadă – monştii sacri.

*De ce te împotriveşti darului divin şi-ţi urzeşti totdeauna alt plan, altă dorinţă?

*A jindui mai mult, poate fi un pas înainte şi nu neapărat o nemulţumire. Depinde în ce direcţie faci pasul.

*Doar cuvântul, cu adevărat, mă defineşte.

*Cărţile înseamnă de fapt, oameni şi locuri.

*Cine poate desăvârşi gândul omului decât Dumnezeu? Poţi tu continua gândul meu?

*Ce paradox! Scriitorul este un adunător de cuvinte, pentru ca mai apoi, să le risipească. Şi el cu ce se alege?  Cu nemurirea.

*Preţul nemuririi: credinţa, cuvântul şi fapta.

*Nu bijuteria ori vestimentaţia trebuie să te reprezinte, ci vorba şi calitatea morală a faptelor tale.  

*Un discurs spectacular ascunde îndeobşte deşertăciunea ideilor tale.

*Cauţi efecte speciale şi esenţa se pierde ca un imens foc de artificii.

*Sub un rug de cuvinte nu se ascunde totdeauna cărbunele incandescent al ideilor durabile. De cele mai multe ori, rămân doar fumul şi cenuşa spulberate şi ele  de vânturi potrivnice.

*Poezia – suspin al pruncului nenăscut.

*Cuvântul nu schimbă lumi, dar le îmblânzeşte, le îmbunătăţeşte şi adeseori le iluminează.

*Nici singur, nici vulnerabil nu e poetul în faţa hârtiei. Are cu el cuvintele.

*Doar în faţa hârtiei îmi pot arăta puterea.

*Existenţa – fiinţă născută pentru moarte. De acceptat, chiar dacă pare nedrept.

*Cea mai de preţ avuţie naţională – patrimoniul uman.

*Dacă nu te-am văzut nu înseamnă că n-am ochi pentru tine.

*Aşează-ţi cu încredere umbra sub lumina cuvântului.

*Misiunea scriitorului: aceea de a umple goluri: în sine şi în alţii.

*Teme-te, nu de pustiul din singurătate, ci de acela din mijlocul mulţimii.

*Abia când eşti pe cale să le pierzi, toate lucrurile capătă aura însemnătăţii.

*Şi în definitiv, nimeni nu-mi face un rău mai mare decât îmi fac singură.

*Nimeni nu-mi pune bariere mai mari decît cele pe care mi le pun singură.

*Nemărginirea se poate măsura cu pasul…imaginaţiei.

*De ce iubirea altora ne pare îndeobşte ridicolă şi credem că a noastră e cu totul altfel?

*Vai de cel pe care l-au părăsit cuvintele!

*Lipit pământului mă simt, că-s fără de cuvinte…

*Dar vai şi de cei ce se simt jefuiţi de cuvinte!

*Cum să fiu gol, de vreme ce mă acoperă cuvintele?

*Eu stau aici dar iubirea mea îţi iese în întâmpinare.

*Toţi îndrăgostiţii par nebuni, în afară de mine.

*Toţi îndrăgostiţii par nebuni dar nu toţi nebunii par îndrăgostiţi…

*Zigurat, însingurat, negru aureolat, străinând şi singurînd părăsitul nostru gând…

*Nu scriu, trăiesc printre rânduri…

*Cuvintele îmi predau zilnic, lecţii de supravieţuire…

*Deviză: promovează tinerii dar onorează-ţi seniorii.

*O căsnicie armonioasă e ca un cântec etern în care există o relaţie perfectă între text şi muzică. Unul dă tonul muzicii, celălalt aduce în completare cuvintele.

*Oamenii continuă să existe cât timp îşi mai aduce aminte de ei cineva…

*Ţinea doliu fiindcă îi muriseră amintirile.

*A te bucura de bucuria altuia – aşa ar trebui să arate bucuria perfectă.

CEZARINA ADAMESCU

Câteva ore înainte de trecerea anilor.

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors