ARTUR SILVESTRI…DIN NOU PRINTRE NOI!

Posted by Gabriela Petcu On November - 30 - 2010

Al Florin ŢENE

 

La doi ani de la înălţare în Nirvana

Nu întotdeauna cel care se înalţă în „Patria veşniciei” lasă urme adânci şi roditoare, precum brazda  răsturnată de plug în ogorul roditor, însă în cazul scriitorului, istoricului, filozofului şi enciclopedistului Artur Silvestri urmele rodniciei sale din timpul vieţii se văd şi azi pe ogorul memoriei şi al cuvântului „cules de pe pajiştile infinit colorate şi cu parfumuri inefabile, pe care le parcurge fără oprire, ne cuprinde şi ne supune, strecurând în noi înţelesuri superioare, menite să ne extragă din contigent”. (Acad.Prof. Dr. Zoe Dumitrescu Buşulenga).

Acest dor veşnic de Artur Silvestri izvorăşte din înţelepciunea  lăsată în cărţile de proză scrise, de istoria culturii şi eseistică, de analiză imobiliară, economică şi socială, de documentele iniţiate şi îngrijite de el, de generozitatea sufletului său pusă la temelia publicaţiilor înfiinţate şi mai ales de căldura interumană pe care o degaja când interacţionai cu el.

Reverberaţiile primite şi acum de la Artur Silvestri, vin, nu numai dinspre paginile cărţilor sale, dar şi prin memoria celor care l-au cunoscut, prin amintirile vi turnate în sâmburii cuvintelor însămânţate, într-un rodul veşniciei, în ogorul fertil al paginilor recentei cărţi apărute „ARTUR SILVESTRI – Aşa cum l-am cunoscut”, volumul I, Editura Carpathia Press, Bucureşti, 2010. Colecţie iniţiată şi îngrijită de Mariana Brăescu Silvestri.

Cartea, ce se deschide cu „Faţetele unui portret” de Mariana Brăescu Silvestri şi o prefaţă „O carte onestă” de Teodora Mîndru – sociolog, ce s-a îngrijit de alcătuirea acestui volum -, cuprinde 25 de mărturii semnate de personalităţi marcante ai culturii noastre care l-au cunoscut, în diferite etape ale vieţii, pe autorul lucrării „Perpetuum mobile – Piese improvizate pentru violoncel şi oboi”.

Citind cu emoţie mărturiile lui Ion Marin Almăjan, Nicolae Georgescu, Theodor Codreanu, Preot Theodor Damian, Adrian Dinu Rachieru, Vasile Parizescu, Melania Cuc, Viorel Roman, Doina Maria Păcurariu, Dimitrie Grama, Virgiliu Radulian, Lucian Hetco, Al. Florin Ţene, Dan Brudaşcu, Vasile Andru, Elvira Irşai, Monica Atanasiu, Mariana Gurza, Teofil Răchiţeanu, Elena Buică, Cristian Bunea, Maria Cristea Vieru, Elisabeta Iosif, Rodica Lăzărescu şi poezia lui Traianus, statura morală şi  verticală a lui Artur Silvestri se încheagă, se recompune, precum bronzul modelat, într-o statuie a veşniciei.

Imaginile de la sfârşitul cărţii unde îl revedem pe Artur Silvestri cu Nicolae Georgescu (reputat eminescolog), cu Vasile Parizescu, prof.univ. Virgiliu Radulian, Dan Atanasiu,  Dumitru Grama, Mariana Brăescu, Aurel Sasu, Lucian Hetco, Mircea Micu, Al.Ruja, N.N. Negulescu, Nicolae Petre Vrânceanu, Ion Spânu, Ovidiu Ghidirmic, Anghel Rugină, Z.Cârlugea, Constantin M. Popa, Octavian Lohon, Mihai Unghianu, Gabriela Hurezean, Constantin Stan, Nicolae Dan Fruntelată, Vasile Leviţki, dr.Rareş Nechifor, A.I.Zăinescu, Ion Marin Almăjan, Iosif Constantin Drăgan, Al. Florin Ţene, Dan Atanasiu, Ion Rotaru, Florin Constantiniu, reconstituie asemeni unui puzzle, personalitatea acestui mare om de cultură despre care Pr.Dr. Theodor Damian spunea că „Locul lui Artur Silvestri în cultura română e cel de ctitor. Creator. Nu numai prin ceea ce a scris el, dar şi prin faptele lui de cultură şi spiritualitate”.

Monseniorul Vladimir Ghika spunea că „Omul este una dintre făpturile care se alcătuiesc cel mai încet şi care trec cel mai repede”. Din păcate acest adevăr  la Artur Silvestri este mult mai dureros fiindcă opera lui monumentală a rămas, neterminată. Multe ar fi avut de spus cel care a scris cu multă profunzime, interpretare şi acribie „Arheologia unei ore”.

Acum, la doi ani de la urcare în Nirvana, acel repaus absolut, meritat pe drept cuvând după atâta zbatere în folosul culturii şi al „OMULUI MARE”   merită din plin să-l citim, să-i interpretăm faptele şi să-i apreciem opera. Aşa cum o fac prietenii săi rămaşi aici, cei ştiuţi şi ne ştiuţi, în Ţara Morilor de Vânt, dar mai ales scriitoarea Mariana Brăescu Silvestri, a cărei dragoste faţă de memoria soţului, a cărei inteligenţă, spirit justiţiar, luciditate, tenacitate şi stăpânire de sine, îmi aduce aminte de o altă moldoveancă, din „Baltagul” lui Mihai Sadoveanu, Victoria Lipan, personaj mitic şi  figură reprezentativă de erou popular.

Al. Florin ŢENE

Cluj-Napoca

noiebrie 2010

One Response to “ARTUR SILVESTRI…DIN NOU PRINTRE NOI!”

  1. George PENA says:

    ELEGIE

    În memoria lui ARTUR SILVESTRI

    Sfârşit de toamnă tristă,
    ceaţă peste zări cereşti;
    o dimineţă sadic-egoistă
    şi tu, Găbiţă, nu mai eşti.

    Ne-ai fugit pe-alei albastre,
    te-ai grăbit s-ajungi în cer;
    să te odihneşti prin astre
    unde iubirile nu pier.

    N-ai luat nimic cu tine,
    nici cafea şi nici ţigări;
    te-ai săturat de-atâta bine,
    te-ai săturat de supărări.

    Idei şi gânduri neterminate,
    plâng acum pe masa ta;
    mâine fi-vor nestemate,
    în această lume rea.

    Şi de-atâta înstrăinare,
    ochii mă cam dor de plâns;
    timpu-şi pierde din splendoare
    lacrimile m-au cuprins.

    George PENA

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors